La baza clasificãrii Enneking stau 3 criterii (G.T.M.

)
G – reprezinta gradul de agresivitate histologica al
tumorii.
G0 – tumora fara agresivitate histologica
G1 – tumora cu grad scazut de malignizare
G2 – tumora cu grad crescut de malignizare

T – reprezinta spatiul anatomic in care se dezvolta

tumora.
T0 – tumora in situ
T1 – tumora intracompartimentala
T2 – tumora extracompartimentala

M – reprezinta metastazare
M0 – fara metastazare
M1 – cu metastazare.
Enneking individualizeazã tumorile în:
1) tumori benigne
a) G.0. T.0. M.0. - tumorã latentã, calmã, cresterea tumorii este înceatã, cu
tendintã de vindecare spontanã, nu malignizeazã niciodatã, se vindecã
rapid prin simplu chiuretaj.
b) G.0. T.0.-1., M.0. - tumorã activã cu cresterea progresivã, zona reactivã
de dimensiuni mici, excizia la distantã de zona reactivã vindecã tumora
2) tumori maligne
Tumori osoase cu grad scãzut de malignitate
au pseudocapsulã
contin noduli tumorali în zona reactivã
metastazeazã tardiv
controlul local al tumorii se face prin excizia tumorii în întregime împreunã cu
zona reactivã, pânã în tesut sãnãtos
Tumori osoase cu grad crescut de malignitate
crestere rapidã
metastazeazã precoce
contin noduli tumorali si în afara tumorii, la distantã în tesut normal (skip
metastazã)
chirurgia de tip oncologic este necesarã pentru controlul local al tumorii + terapia
complexã adjuvantã
 Tumorile maligne se clasifica in 6 stadii
Stadiul I A (G1, T1, M0)
grad scãzut de malignitate
leziuni intracompartimentale
fãrã metastaze
Stadiul I B (G1, T2, M0)
grad scãzut de agresivitate
leziuni extracompartimentale
fãrã metastaze
Stadiul II A (G2, T1, M0)
grad crescut de agresivitate
leziuni intracompartimentale
fãrã metastaze
Stadiul II B (G2, T2, M0)
grad crescut de agresivitate
leziuni extracompartimentale
fãrã metastaze
Stadiul III A (G1 sau G2, T1, M1)
- grad scãzut sau crescut de
agresivitate
leziuni intracompartimentale
cu metastaze
Stadiul III B (G1 sau G2, T2, M1)
grad scãzut sau crescut de
agresivitate
leziuni extracompartimentale
cu metastaze
Osteomul
Este o tumorã osoasã benignã rarã (2-5% din
tumorile benigne). Apare pe oasele de origine
membranoasã (craniu-sinusuri, tãblia externã-
internã, rarisim pe coloana vertebralã, omoplat).
Apare la tineri (18-25 de ani) cu precãdere la
bãrbati. Are potential de crestere important. Nu
malignizeazã niciodatã.

Criterii de diagnostic clinic si paraclinic:

La examenul radiologic se constatã o masã tumoralã
lobulatã cu bazã largã de implantare pe corticalã,
aspect de os matur, cu densitate osoasã uniformã
pe baza de implantare.
Osteomul
cranian
Osteomul osteoid (O.O.) si osteoblastomul (O.B.)
Sunt tumori osoase benigne care se descriu împreunã datoritã similitudinii
histologice. Produc tesut osos dens.
Apar la adolescent si adultul tânãr (80% sub 30 de ani). Predominã la
bãrbaþi în raport cu femeile (3-4/1).
O.O. este localizat în 75% din cazuri pe oasele lungi ale membrului inferior
iar în 10% pe coloana vertebralã (arcul posterior).

O.B. este localizat în 40% din cazuri pe coloana vertebralã (arc posterior,
pedicul), în 20% pe oasele lungi, metafizar, si în 40% cu localizãri diferite
(coaste, mânã, picior).

Criterii de diagnostic clinic si paraclinic

Clinic: durere, osteoporozã; tumefactie: mai rarã, se percepe când este localizatã
pe oase superficiale;
 Radiografic:
O.O. are localizare diafizarã, cu reactie corticalã condensantã
(formã rotundã, ovalarã de 2-6 mm) sau este localizat intraspongios
- în special col femural, oasele mâinii sau picioare, cu reactie
condensantã mult mai micã.
O.B. are localizare predilectã spongioasã, cu nidus mai voluminos
(10 mm - 30-40 mm), cu o zonã de osteosclerozã mai micã.
C.T. se poate utiliza în special când nidusul este mai puþin vizibil.
Scintigrafia si arteriografia sunt utile, dar nu indispensabile.

La examenul histopatologic:
macroscopic - se constatã hipotrofie osoasã, nidusul rosu-brun în
leziunile evolutive si galben-brun în leziunile involutive
histologic - în nidus se gãseste tesut conjunctiv tânãr, foarte
vascularizat, cu osteoblasti si celule gigante. Se mai constatã
osteoclaste si substantã osteoidã.
Tratamentul în spital - se face rezectia în bloc a tumorii cu nidusul
inclus, cu sau fãrã osteoplastie. Sunt contraindicate chiuretajul
sau rezecþia incompletã (risc de recidivã).
Durata medie a spitalizãrii este de 10-12 zile de la operaþie (dacã
nu intervin complicatii).
Urmãrirea pe termen lung: dacã este corect tratat, vindecarea este
completã.
Osteomul osteoid
Exostoza osteocartilaginoasã (E.O.C.)
E.C.O. reprezintã 45% din tumorile benigne osoase si 12% din
tumorile osului în general; în 50% din cazuri se transmit
autosomal dominant.
Localizarea este predominantã în extremitatea inferioarã a
femurului, superioarã a tibiei si superioarã a humerusului.

Criterii de diagnostic clinic si paraclinic

Clinic:
E.O.C. solitara: este de obicei asimptomaticã, uneori produce jenã
periarticularã - prin dezvoltarea metafizarã. Se descoperã dupã
vârsta de 20 de ani.
E.O.C. multipla: se descoperã în prima decadã de viatã. Se asociazã
cu: statura micã - cu sau fãrã inegalitate de membre, cu încurbãri
ale oaselor, coxa valga, genu valgum, esential pe tibie, sinostozã
tibio peronierã.
Paraclinic:
Radiologic: E.O.C.S. se prezintã ca o masã tumoralã cu densitate
osoasã, cu contur neregulat; Volumul tumoral este variabil.
E.O.C.M. are aceleasi caractere. Se constatã lãrgirea metafizelor.
Condromul (C)
Este o tumorã benignã cartilaginoasã cu punct de
plecare cartilagiul de conjugare. Are potential de
malignizare (10-15%).
Reprezintã 10% din tumorile osoase benigne.
Dupã topografie C. poate fi: central (encondrom) 85%,
periferic (eccondrom) 15%;
50% sunt localizate pe oasele mari (femur, tibie,
humerus, radius, etc.).

Criterii de diagnostic clinic si paraclinic

Clinic, simptomatologia este sãracã, uneori apar dureri
si tumefactii localizate.
La examenul radiologic:
C. solitar central: apare ca o geodã, clarã, omogenã, cu
margini neregulate, limite nete, trabeculatie discretã
si mici opacitãti;
C. solitar periferic: apare ca o excrescentã osoasã, opacã,
neomogenã, implantatã pe o bazã largã pe corticalã.
Condromul
Chistul osos esential
Este o tumorã benignã cu continut lichidian, ce
reprezintã 3% din tumorile benigne ale osului. Are
localizare preferentialã în metafiza proximalã a
humerusului si femurului. Este mai frecventã la
bãrbati si apare în prima si a doua decadã de viatã.

Criterii de diagnostic clinic si paraclinic

Examenul clinic este de obicei sãrac. Tumora se
descoperã în 95% din cazuri dupã o fracturã pe os
patologic. Durerea este consecintã a fracturii sau
apare în faza expansivã a chistului.

La examenul radiologic se observã o cavitate micã

ovalarã în zona metafizarã, ce creste progresiv central
spre diafizã; nu are reactie periostalã.
spre diafizã imaginea este asemãnãtoare cu o coajã
de ou.
Displazia fibroasã
Este o tumorã osoasã benignã ce intereseazã tesutul fibros al osului
si deopotrivã atât oasele lungi, cât si cele late.

Vârsta de aparitie este de 5-20 de ani. Reprezintã 3-5% din

tumorile osoase benigne. Are frecventã mai mare la sexul feminin.

Criterii de diagnostic
La examenul clinic se constatã:
semne osoase: tumefactie, când tumora este pe os superficial,
durere intermitentã, încurbãri ale oaselor cu inegalitãti de
lungime, ± fractura pe os patologic;
semne cutanate: pigmentare anormalã „cafe au lait“ - pete ce au un
corespondent fidel cu localizare osoasã;
Tumora cu celule gigante
Denumirea comunã a tumorii cu celule gigante este si de tumora cu
mieloplaxe sau osteoclastom. Reprezintã 5-10% din tumorile
primitive ale osului. Vârsta de aparitie este de 20-40 de ani, 50-
60% din tumori întâlninduse la femei.
Localizarea este epifizarã pe oasele lungi (80-90%) în special la
nivelul genunchiului, epifiza distalã a radiusului si a tibiei, pe
oasele scurte si trunchi, rotulã, calcaneu, corpii vertebrali.

Criterii de diagnostic clinic si paraclinic

La examenul clinic se constatã durere care creste progresiv în
intensitate;
tumefactia - apare tardiv, dupã spargerea corticalei;
fracturã pe os patologic în 10% din cazuri.
 TUMORI OSOASE MALIGNE
Osteosarcomul (O.S.)
O.S. este cea mai frecventã tumorã malignã primitivã a
osului si reprezintã 30% din totalul tumorilor osoase
maligne.
Afecteazã în primul rând sexul masculin în primele douã
decade de viatã. Prognosticul vital al bolii este foarte
rezervat, rata de supravietuire la 5 ani este pânã la 40-
50%. Diagnosticul precoce si tratamentul adecvat,
împreunã cu rãspunsul favorabil la chimioterapeutice,
cresc rata de supravietuire pânã la 80%.

Criterii de diagnostic clinic si paraclinic

Apare durere osoasã periarticularã nocturnã cu caracter
osteocop. Articulatia de vecinãtate are aspect clinic
normal.
Criteriile radiologice sunt: osteolizã sau osteocondensare
metafizarã, reactie periostalã lamelarã, efractia
corticalei, osificãri în pãrtile moi - aspectul de "foc în
iarbã".
Osteosarcomul
Condrosarcomul
Condrosarcomul (C.S.) reprezintã 25% din totalul
tumorilor osoase maligne primitive. Apare cu
preponderentã la sexul masculin fiind apanajul vârstei
adulte. Prognosticul vital al bolii este favorabil, în
cazul în care este depistatã precoce si tratatã adecvat.
În varietãtile histologice neagresive supravietuirea la
10 ani poate ajunge pânã la 70% din cazuri.

Criterii de diagnostic clinic si paraclinic

Diagnosticul precoce este rar. Semnele clinice
preponderente sunt tumefactia si durerea.
Examenul radiologic : tumorã cu contur policiclic
neregulat. Pot apare calcificãri în pãrsile moi .
Condrosarcomul
Fibrosarcomul
Fibrosarcomul (F.S.) este o tumorã malignã
primitivã întâlnitã cu o frecventã de 3-8%, în
special la adultul de 35-45 de ani. Sediul
preferential este genunchiul

Atinge cu aceeasi frecventã ambele sexe.

Prognosticul tumorii este sever, durata medie
de supravietuire la 5 ani este de 30-40%.

Criterii de diagnostic clinic si paraclinic

Principalul semn este durerea cu caracter
mecanic, exacerbatã de miscãri sau nocturnã.
Tumefactia de diferite grade este un semn
tardiv.
Examenul radiologic este necaracteristic, dar prezintã
caractere de malignitate: osteolizã masivã, mono- sau
poligeodicã, cu margini difuze "mâncate de molii"; corticala
este erodatã sau ruptã.

Tratamentul în spital
Cuprinde etapa diagnosticã si etapa de tratament.
Completarea diagnosticului se va face pe baza examenului
scintigrafic, tomografiei computerizate, R.M.N.-ului,
biopsiei.

Tratamentul este de electie chirurgical. Rezectia lãrgitã este

singura interventie capabilã sã ofere un rezultat
satisfãcãtor. Radioterapia nu s-a dovedit eficace.
Chimioterapia se foloseste ca tratament adjuvant. Este
utilizatã în stabilirea evolutiei metastazelor pulmonare.

Urmãrirea pe termen lung

Recidivele apar în proportie de 15% pânã la 60%. Metastazele
pulmonare sunt frecvente (30-40% din cazuri).
Supravegherea se va face trimestrial prin examen radiologic
pulmonar si scintigrafic bianual.
Fibrosarcomul
Sarcomul Ewing
Dupã osteosarcom este cea mai frecventã tumorã la copil si la
tânãr.
Cu o usoarã predominantã masculinã, majoritatea cazurilor
apar pânã la 30 de ani.
Se localizeazã atât pe oasele lungi cât si pe cele plate.
Metastazeazã frecvent în plãmân. Supravieþuirea la 5 ani
este de aproximativ 50-65% în formele metastatice.

Criterii de diagnostic clinic si paraclinic

Durerea este principalul simptom, putând fi de datã recentã
sau cu caracter cronic. Tabloul inflamator sau febril de
însoþire poate sugera prezenta metastazelor pulmonare.
Examenul radiologic prezintã caractere de malignitate
specifice, cu reactie periostalã plurilamelarã având
aspectul caracteristic de "bulb de ceapã" sau de "os
încarnat" strangulat pe alocuri.
Sarcomul
Ewing
Mielomul multiplu
Este o hemopatie malignã cu localizare osoasã.
Apare cu precãdere între 40 si 70 de ani atingând cele douã sexe în
proportie egalã.
Reprezintã aproximativ 3% din tumorile maligne ale osului.
Prognosticul este determinat de tipul histologic si rãspunsul la
chimioterapie, iar speranta de supravieþuire variazã între 3 luni si
3-4 ani.

Criterii de diagnostic clinic si paraclinic

Mielomul multiplu se manifestã prin dureri osoase localizate sau
difuze cu caracter radicular în localizãrile vertebrale. Durerile sunt
rebele la medicatia curentã antialgicã.
Localizãrile osoase, depistate radiologic, se manifestã prin osteolizã
la nivelul cutiei craniene, coastelor, bazinului.
Se constatã alterarea stãrii generale cu febrilitate si o serie de
complicatii: infectioase, neurologice, renale.
Mielomul multiplu
Limfosarcomul Parker Jackson
Reprezintã 4-7% din totalul tumorilor osoase maligne
primitive.
Este un limfom extraganglionar cu celule mari ce atinge
ambele sexe, cu o usoarã predominantã masculinã si la
vârste cuprinse între 15-70 de ani.

Prognosticul este rezervat, cu supravietuiri la 5 ani în

proportie de 40-50%.

Criterii de diagnostic
Clinic, apar dureri cu caracter cronic si tumefactia în
localizãrile osoase superficiale. Tumora este localizatã
cu predilectie pe oasele lungi.
Aspectul radiologic este caracteristic prin aglomerare de
microlacune si remanieri osoase, fãrã distructie
importantã ("os mâncat de molii").
 TUMORILE METASTATICE OSOASE

Tumorile metastatice osoase se dezvoltă prin două modalităţi:

1. prin invadare de vecinătate (contiguitate);
2. prin diseminare la distanţă.
Metastazele osoase au ca punct de plecare tumorile mamare,
prostatice, tiroidiene, pulmonare, de tub digestiv.
Sunt multiple, mai rar unice. Ele se dezvoltă în orice parte a
osului, în epifize, metafize sau diafize dar sunt mai frecvente în
oasele late – craniu, bazin, coloană.
Metastaze osteolitice

Metastaze osteoblastice
benigne vs maligne
 Reactie periostala

solida foc în iarbã bulb de ceapã Triunghiul

(lamelara) Codman

Gradul malignizarii
localizat Os mincat de molii Tipul intins
(nedelimitat)

gradul malignizarii
 Leziune distructivă cu frontieră brusc definita
 mai putin agresiv, mai mult cu crestere

lentă, procesul este benign
 zonă de tranzitie ingusta
◦ Delimitat
◦ Mincat de molii
◦ Nedelimitat

Fibrom neosifiant
◦ Delimitat
◦ Mincat de molii
◦ Nedelimitat

Mieloma multipla
Exemple:
 Mielomul multiplu
 Metastazele
 Limfosarcomul
 Sarcomul Ewing
 Leziuni multiple microlacunare si
remanieri osoase
 Se raspindeste prin maduva
 Zona de trecere este larga
 Presupune o malignitate agresiva
◦ Delimitat
◦ Mincat de molii
◦ Nedelimitat

Leucemia
Examples:
 Limfoma, leucemia
 Sarcomul Ewing
 Mieloma
 Osteomielita
 Neuroblastoma
 Chist osos
Humerus proximal
 Chondroblastoma
Epiphyses
 Giant Cell tumor
Epiphyses
 Adamantinoma
Tibia
 Chordoma
Sacrum
 Osteoblastoma
Spine, posterior
 Localizarea
caracteristica
 Chist osos
Humerus proximal
 Chondroblastoma
Epiphyses
 Giant Cell tumor
Epiphyses
 Adamantinoma
Tibia
 Chordoma
Sacrum
 Osteoblastoma
Spine, posterior
 Localizarea
caracteristica
 Chist osos
Humerus proximal
 Chondroblastoma
Epiphyses
 Giant Cell tumor
Epiphyses
 Adamantinoma
Tibia
 Chordoma
Sacrum
 Osteoblastoma
Spine, posterior
 Localizarea
caracteristica
 Chist osos
Humerus proximal
 Chondroblastoma
Epiphyses
 Giant Cell tumor
Epiphyses
 Adamantinoma
Tibia
 Chordoma
Sacrum
 Osteoblastoma
Spine, posterior
 Localizarea
caracteristica
 Chist osos
Humerus proximal
 Chondroblastoma
Epiphyses
 Giant Cell tumor
Epiphyses
 Adamantinoma
Tibia

 Chordoma
Sacrum,
 Osteoblastoma
Spine, posterior
 Localizarea
caracteristica
 Chist osos
Humerus proximal
 Chondroblastoma
Epiphyses
 Giant Cell tumor
Epiphyses
 Adamantinoma
Tibia
 Chordoma
Sacrum, clivus
 Osteoblastoma
Spine, posterior
 Localizarea
caracteristica