Sunteți pe pagina 1din 6

Parintii lui

Parintii lui Franz


Franz Kafka
Kafka

Franz Kafka a fost un scriitor de limbă


germană , evreu originar din Praga. Kafka s-a nă scut
într-o familie de evrei așkenazi, fiu al comerciantului
Hermann Kafka și al Juliei Kafka (Lö wy). Limba lui
maternă , în care a și scris mai tâ rziu, a fost germana,
vorbită nativ în acea vreme de mai puțin de o cincime
din populația orașului. Kafka a mai învă țat de-a lungul În 17 martie 1924 este adus de Max Brod în casa
vieții ceha, franceza, italiana și ebraica. „Kavka” pă rintească de la Praga, în stare gravă . Tratamentul în
înseamnă „stăncuţă alpină cu capul mare şi coada sanatoriul de la Kierling, lâ ngă Viena, ră mâ ne fă ră
stufoasă”. În decembrie 1920, după ce în vară se rezultate. Moare în 3 iunie 1924. Este înmormâ ntat în 11
îndră gostise de jurnalista cehă Milena Jerenská , Franz iunie, în Cimitirul evreiesc din Praga. Înainte de moarte,
Kafka este internat în sanatoriul Matliary din Munţii Kafka i-a lă sat prietenului să u Max Brod o scrisoare în care-
Tatra. Boala se agravează . În 1922 lucrează la romanul l ruga să -i ardă toate scrierile, cu urmă toarele excepții:
„Castelul”, care va apă rea postum, în 1926, ca şi „Verdictul”, Fochistul”, „Metamorfoza”, „Colonia
„Procesul” (1925), scrie „Cercetările unui câine” şi “Un penitenciară”, „Un medic de țară”. Din fericire, Brod n-a
artist al foamei”. În 1923 doreşte să se însoare cu Dora ținut cont de dorința lui Kafka, ocupâ ndu-se, mai tâ rziu, de
Dymant, pe care o cunoscuse în staţiunea balneară publicarea romanelor „Procesul”, „America” și „Castelul” –
Mü ritz. Hermann Kafka se opune că să toriei. asigurâ ndu-i astfel amicului să u un loc în istoria literaturii.
Reprezentant remarcabil al prozei moderne, a exercitat o influență
covâ rșitoare asupra literaturii postbelice. Cu mesaje adesea codificate în parabole ce
pot genera multiple interpretă ri, operele sale se caracterizează printr-o viziune
halucinantă , grotescă,
grotescă , tragicomică asupra realită ții, caracteristică expresionismului și
suprarealismului. Narațiunea evoluează de multe ori labirintic și fragmentar, iar
temele abordate sunt alienarea, brutalitatea fizică și psihologică , cosmicul conflictul
oedipal și biblic dintre tată și fiu, complexitatea absurdă a birocrației și
imposibilitatea omului de a înțelege sensul propriei existențe. Printre cele mai
importante creații kafkiene se numă ră romanele „Procesul”, “Castelul”, nuvela
„Metamorfoza” sau povestirile „Verdictul”, „Colonia penitenciară”, „Un artist al
foamei”, „Un medic de țară” și „Marele zid chinezesc”.
Conform lui Dieter Hasselblatt, proza lui Kafka este
„inițiofugă, nu finală” în sensul că , aflâ ndu-se într-o perpetuă
fugă de situația inițială , nu își propune să se încheie cu o
concluzie. Într-adevă r, multe din operele kafkiene au ră mas
fă ră final sau sunt neterminate. La 16 octombrie 1921, Kafka
își deplânge
deplâ nge lipsa de angajament literar și conștientizează cu
durere „suferința că trebuie mereu să începi, că ti-ai pierdut
iluziile că ceva anume ar fi mai mult decât un început, sau
măcar un început”. Incipitul kafkian poartă de multe ori
centrul de greutate al întregii opere. În „Metamorfoza” și Prima ediție a romanului
„Procesul” încă din prima frază cititorul este confruntat, fă ră Castelul, Kurt Wolff, 1926
formalită țile unei expozițiuni, cu șocantul conflict central.
Albert Camus observa că „la Kafka
cele două lumi sunt cea a vieţii cotidiene, pe de
o parte, şi cea a neliniştii supranaturale, pe de
altă parte. Se pare că asistăm aici la o
nesfârșită exploatare a cuvintelor lui
Nietzsche: «Marile probleme se întâlnesc în
Ce s-ar fi întâ mplat dacă Max Brod ar fi urmat dorința stradă». Există în condiţia umană – e un loc
lui Kafka de a-i distruge manuscrisele? Cu dispariția a două comun al tuturor literaturilor – o absurditate
dintre cele mai importante scrieri ale sale, romanele „Castelul” și fundamentală şi în acelaşi timp o implacabilă
„Procesul”, influența lui Kafka nu ar fi fost, fă ră îndoială , atâ t de măreţie. Amândouă coincid, cum e şi firesc.
puternică pentru proza modernă și în general pentru filosofia Amândouă sunt întruchipate, să o mai spunem
absurdului și toate derivatele ei, atâ t de cultivate de o dată, în divorţul ridicol care desparte
existențialiști. Universul kafkian, cu nota lui specifică de necumpătatele noastre elanuri sufleteşti de
presiune psihologică , vină necunoscută , acuzații absurde, bucuriile pieritoare ale trupului. Absurdul stă
birocrație monstruoasă , claustrare, coșmar, a impus o în faptul că sufletul acestui trup îl depăşeşte
reconsiderare nu numai a unor teme consacrate, a sondă rii atât de nemărginit. Cel ce vrea să reprezinte
psihologiei abisale și a problemei libertă ții, ci și la nivelul această absurditate va trebui să-i dea viaţă
scriiturii. În miezul cotidianului celui mai banal se află printr-un joc de contraste paralele. Astfel,
absurdul existențial, în înlănțuirea logică, firească, a vieții Kafka exprimă tragedia prin cotidian şi
apare inexplicabilul, care naște monstruosul. absurdul prin logică.”
În timpul perioadei comuniste
opera lui Kafka a fost aspru contestată ;
pe de o parte, existau opinii ca el ar fi
Toate
Toate lucră
lucrările
rile sale
sale au
au fost
fost scrise
scrise în
în satirizat societatea birocratică şi
limbă
limbă germană
germană,, cea
germană, cea mai
mai cunoscută
cunoscută lucrare
lucrare aa degradarea instituţiilor din Imperiul
sa
sa fiind
fiind nuvela
nuvela „Der„Der Process”
Process” publicată
publicată după după Austro-Ungar aflat în perioada
moartea
moartea sasa ((1925
1925),), ce
ce narează
narează povestea
povestea unuiunui destramă rii lui – o tră să tura a ideologiei
om
om arestat
arestat şişi urmă
urmăritrit în
în justiţie
justiţie de de oo socialiste în fază incipientă , pe de altă
autoritate
autoritate misterioasă
misterioasă,, fă fără
ră ca
ca personajului
personajului parte, opinii care susţineau că alienarea
principal
principal sau
sau cititorului
cititorului să să le
le fie
fie adusă
adusă la la descrisă de Kafka nu este în acord cu
cunoştinţă
cunoştinţă crimacrima să săvarşită
varşită.. „Procesul”
„Procesul” principiile orâ nduirii comuniste care,
anticipează
anticipează în în mod
mod surprinză
surprinzător
surprinzător tor situaţiile
situaţiile dimpotrivă , lupta cu eradicarea alienă rii.
absurde
absurde tră trăite
ite de de oameni
oameni în în timpul
timpul Kafka ră mâ ne însă unul din cei mai
regimurilor
regimurilor totalitariste
totalitariste naziste
naziste şi şi staliniste.
staliniste. influenţi scriitori ai secolului XX, numele
Cu
Cu toate
toate acestea,
acestea, există
există încă
încă oo controversă
controversă în în lui fiind folosit pentru descrierea
dezbatere,
dezbatere, criticii
criticii nepunâ
nepunându-se
ndu-se de
nepunându-se de acord
acord conceptelor şi situaţiilor ce amintesc de
dacă
dacă Kafka
Kafka aa fost
fost unun scriitor
scriitor politic
politic sau
sau nu.
nu. povestirile lui drept kafkiene - în care
omul este copleşit de puterea birocratică
şi tră ieşte sentimente de neputinţă ,
dezorientare şi inutilitate.
Metamorfoza este “înainte de toate
„Metamorfoza” (Die Verwandlung) este povestea unui om care se vede abandonat de
povestea noii vieţi a comerciantului Gregor Samsa, semenii să i. Pentru Gregor, viitorul profesional,
care se trezeşte într-o dimineaţă transformat într- viaţa familială şi socială sunt definitiv
o insectă , probabil un gâ ndac. Nimeni nu-l compromise. Orice nouă încercare de revenire
înţelege, nici mă car şeful care, venit să -l ia la este exclusă . […] Se regă seşte aici o constantă a
muncă , pleacă nervos. Această alegorie tematicii lui Kafka: absenţa sensului vieţii. Trebuie
coşmarescă , spune Kafka în Convorbirile cu Gustav vă zut exact ceea ce este. Nimeni nu se întreabă
Janouch, „nu este o confesiune, ci într-un anume care ar fi motivul ştiinţific al metamorfozei. Ea s-a
sens, o indiscreţie autobiografică”. Samsa „sună ca o petrecut, pur şi simplu, ca o fatalitate care poate
criptogramă pentru Kafka.” „Gregor Samsa este că dea pe capul oricui, în orice moment. Nu poţi
celibatarul sisific, motivaţia lui în existenţă fiind schimba nimic şi este inutil să te întrebi care este
una de ordin funcţional. Transformarea lui în motivul. Viaţa, pe cât de absurdă, trebuie trăită
miriapod, anulat ca individ ce-şi poate motiva aşa cum e; dacă nu, rămâne întotdeauna
dreptul la viaţă, alienat de părinţi, privat de amorul moartea… Iată de ce elementul fantastic inevitabil
sororal, Gregor Samsa acceptă moartea ca o în punctul de plecare al „Metamorfozei” este
necesitate, într-o lume situată sub zodia utilului.” repede eliminat de un realism absurd.” (Walter
Paisley).