Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
OBIECTIVELE
► Noţiuni despre hormoni. Proprietăţile generale şi rolul hormonilor în
organism.
► Clasificarea hormonilor.
► Sinteza, stocarea şi metabolizarea hormonilor:
► Mecanismele de reglare a sintezei, excreţiei şi acţiunii hormonilor:
► Structura receptorilor membranari şi nucleari.
► Mecanismele de acţiune ale hormonilor:
► a) mecanismul membrano-intracelular. Rolul mesagerilor secunzi:
AMPciclic, GMPciclic, ionii de calciu, diacilglicerolul şi
inozitoltrifosfatul.
► b) mecanismul citozolic.
► 7. Hormonii hipotalamusului: liberinele şi statinele. Reglarea
secreţiei lor.
► Hormonii adenohipofizari:
► Natura chimică, mecanismul de acţiune, efectul biologic, reglarea
secreţiei şi dereglarea ei. Folosirea în practică.
► Hormonii neurohipofizari: vazopresina (hormonul antidiuretic) şi
oxitocina. Mecanismul de acţiune, efecte biologice. Diabetul insipid.
Sistemul endocrin
► Glande endocrine
► Hormoni
► Celule (ţesuturi ţintă)
Hormoni
► - 1904- W. Bayliss şi E. Starling
► sunt substanţe biologic active, sintetizate de
glandele endocrine, secretate direct în sânge şi
limfă, transportate la ţesuturile ţintă unde reglează
funcţiile biologice şi procesele biochimice în
organism.
► Caracteristica generală:
► Activitate biologică mare:în concentraţii foarte mici
de ordinul 10-6 – 10-9 M/l au efecte puternice;
► acţiune la distanţă – sunt sintetizate în glandele
endocrine, dar acţionează asupra ţesuturilor ţintă;
► posedă specificitate înaltă de acţiune;
► sunt supuse controlului din partea sistemului nervos
CLASIFICAREA HORMONILOR
► După natura chimică:
► 1. Proteinopeptidici
peptide;
proteine simple;
proteine compuse;
► 2. derivaţi ai AA
► 3. hormoni de natura steroidă - steroizi
Table 14-4 Chemical Classification and
Function of Hormones
După rolul biologic
Sinteza hormonilor proteinopeptidici
► În ribosomi: pre-
prohormon
► În regiunea reticulului
endoplasmatic ( se
desprinde secvenţa –
pre)
pre-prohormonul ---
prohormonul
► În complexul Golgi –
prohormonul----hormon
Sinteza H derivaţi din AA
► din Tyr - catecolaminele şi T3, T4
SINTEZA H STEROIZI
Transportul H
►H proteinopeptidici şi catecolaminele
(hidrosolubile) – circulă în plasmă în stare
liberă Excepţie fac: somatomedinele,
corticoliberina şi hormonul de creştere.
► Hormonii liposolubili (tiroidieni, steroizi)
circulă preponderent legaţi de proteine,
denumite proteine de transport (albuminele,
prealbuminele, transcortina, globulina
tiroxinoliantă).
Reglarea sintezei şi secreţiei
► Se execută la nivel de producere (secreţie)
prin:
1. Retrocontrol (feedback)
2. Bioritm
3. Influienţă neurogenă
FEEDBACK
► Eliberarea H dintr-o celulă secretoare este
controlată prin retrocontrol
► Majoritatea glandelor endocrine sunt controlate
prin intermediul adenohipofizei ce produce H tropi
► Nivelul plasmatic al H periferici variază în mod
invers cu cele ale tropinelor hipofizare
► Relaţiile feed back între H periferici şi
adenohipofiză se stabilesc direct, cât şi prin
intermediul H hipotalamici (stimulează sau inhibă
secreâia H tropi)
Bioritmurile H
► sunt înăscute, dar suferă o sincronizare
sub acţiunea factorilor de mediu
► Deosebim:
1. Ultradiene – secreţie pulsatilă de ordinul
minutelor sau orelor (gonadotropinele)
2. Circadiene (24 ore) – cortizol
3. Circatrigintane – repetate la 28-30 zile
(ovulaţia)
Reglarea neurogenă
► Este asigurată de “ traductori
neuroendocrini” – hipotalamus,
medulosuprarenală, pineală şi pancreas
► Se asigură o reglare în cascadă ce se face
prin modificarea sensibilităţii receptorilor în
sens negativ (reductiv) sau pozitiv
(amplificativ)
RECEPTORII HORMONALI
► Receptor – este o glicoproteină ce recunoaşte şi fixează
H.
► Specificitatea e asigurată de componentul glucidic.
► Au dimensiuni mai mari ca H
► Posedă un domeniu transmembranar, altul extracelular şi
un domeniu intracelular
► Receptorii pot fi localizaţi:
1. intracelular – pentru H liposolubili
2. extracelular – pentru H hidrosolubili
► H se leagă de R prin interacţiuni slabe, necovalente,
legarea este reversibilă
► Specificitatea interacţiunii H-R e asigurată de
complimentaritatea sterică a H şi a situsului de legare de
pe R
► Interacţiunea HR – fenomen de saturaţie
Reglarea la nivel de receptor specific
tisular
► Receptorii hormonali se află în stare dinamică,
numărul de R este variabil în raport cu diverşi
factori
► Nivelul H specific în sânge poate regla numărul
de R
1. o creştere a c% H determină scăderea nr de R –
desensibilizarea ţesuturilor- down regulation) –
insulina, glucagon, STH – o adaptare la surplus
de H
2. o concentraţie ridicată a H în sânge determină şi
o creştere a nr de R – up regulation - prolactina
Mecanismele de acţiune
► Membrano-intracelular (hidrosolubili)
► Citozolic (liposolubili)
Membrano intracelular
► H nu pătrund în celule, dar acţionează prin
intermediul mesagerilor secunzi
► 3 grupe de mesageri secunzi
1. Nucleotidele ciclice:AMPc şi GMPc
2. Ca (calmodulină)
3. Diacilglicerolul şi inozitol fosfaţii
Medierea acţiunii H prin MS implică existenţa unor
sisteme transductoare a mesajelor externe în
semnale intracelulare
Aceste sisteme cuprind:
a. R membranari
b. G proteinele – cuplează HR cu sistemul efector
c. Sistemul efector – care generează mesagerul
secund:
Adenilatciclaza –AMPc
Guanilatciclaza –GMPc
Fosfolipaza C – diacilglicerolul şi inozitol fosfaţii
G proteinele
► Sunt situate în partea internă a membranei
► Sunt alcătuite din 3 subunităţi:α β γ
► Mm α =39000-45000 Da
► Mm β =35000-36000 Da
► Mm γ = 7000-10000Da
► Lanţurile α posedă cîte un situs de legare pentru GTP
► Formele active ale G proteinelor sunt α –GTP
► Se cunosc nai multe tipuri de proteina G:
1. Gs – stimulatoare
2. Gi – inhibitoare ( sunt cuplate cu adenilatciclaza)
3. Gp – fosforilitică ( cuplată cu Fosfolipaza C)
4. Gt – transducina (în celulele retiniene şi cuplează
rodopsina (R pentru lumină) cu o GMPc
fosfodiesterază, micşorînd c% GMPc)
Subunitatea α este atasata la membrana
printr-un rest de cisteina acilat, in
apropierea capatului carboxi al lantului
polipeptidic. Una dintre functiile
subunitatilor β si γ, care prezinta atat
secvente hidrofile cat si hidrofobe, ar fi cea
de ancorare subunitatii α in membrana
plasmatica. Regiunea subunitatii α care pare
a interactiona cu lantul polipeptidic al
receptorului este o regiune elicoidala de tip
a amfipatica, localizata la nivelul
capatului carboxi al subunitatii α. Un situs
probabil a interactiona cu complexul βγ este
o secventa de aminoacizi de la
capatul amino.
Prin intermediul nicleotidelor ciclice
Răspuns
Răspuns
► .Fosfodiesterazaaa descompune AMP ciclic:
► AMPc -------------- AMP
+ H2O
► Activitatea E este stimulată de ionii de
calciu, prostaglandine, insulină.
► steroizii , hormonii tiroidieni şi
metilxantinele ( cafeina , teofilina ) scad
activitatea enzimei prelungind durata de
acţiune a AMP - ciclic.
Diacilglicerolul şi inozitol fosfaţii
1. 1. H+R –HR
2. 2. HR –Gp
3. Gp – Fosfolipazei C
4. Fosfolipaza C – acţionează asupra FL
membranare (fosfatidil inozitol 4,5 difosfat) şi
generează DAG şi inozitol 1,4,5-tri fosfat
► DAG – activează PK C
► Inozitol 3 fosfaţii – acţionează prin mobilizarea
Ca din reticulul endoplasmatic- crescând c% Ca
citozolic -mediază alte efecte
Diacilglicerolul şi inozitol fosfaţii
b. Prin intermediul ionilor de Ca
► C% Ca intracelular este f mică, de 1000-
10000 ori mai mică decât în fluidul
extracelular (se datorează pompelor de Ca,
care scot Ca din celulă şi depozitarea lui în
organite (RE, MC)
► Influxul de Ca din exterior şi creşterea c%
lui în interior poate fi realizat fie prin:
► Stimularea electrică a unei celule
► Prin molecule semnal extracelulare --H
1. H+R—HR
2. HR – determină influxul de Ca din exterior şi
creşterea Ca interior
3. Ca + calmodulina – CaKM (reacţie reversibilă)
► CaKM:
1. Reglează contracţia muşchilor netezi şi a
microfilamentelor din celule nemusculare prin
activarea PK lanţului uşor al miozinei
2. Activează pompa de Ca din membrană,
reglându-şi propria c%
3. Reglează activitatea mai multor PK
KM – din 148 AA (multe resturi de Asp, Glu, nu
are Cis)
Cuprinde 4 domenii de fixare a Ca (4 ioni de Ca)
Autoreglarea circuitului de Ca
Răspunsurile mediate de Ca din exterior – sunt
rapide, de scurtă durată
► Se cunosc 2 căi separate în timp:
1. Se activează calea prin KM – unde majorarea de
scurtă durată a Ca în citozol (determinată de IP3)
– activează KM (Ca-KM) – activează PK
2. majorarea Ca activează PKC – fosforilează
proteinele – ce determină durata reacţiilor
chimice
Mecanismul citozolic
► Steroiziişi iodtironinele au moleculă mică şi
polaritate redusă şi deci sunt liposolubili.
► Ei străbat liber membrana celulară şi în citozol
interacţionează cu R citozolic ( receptori
intracelulari ).
► Complexul hormon - receptor pătrunde în nucleu şi
este fixat la situsuri acceptoare din cromatina
nucleară.
► Rezultă transcrierea ADN -lui şi sinteza de ARN
mesager care are ca efect sinteza unor proteine
specifice ce vor da răspunsul celular la mesajul
adus de hormon.
Mecanismul citozolic de acţiune
Hormonii hipotalamo-hipofizari
► Secreţia hormonilor adenohipofizei este reglată de către peptide
elaborate în diverse arii ale hipotalamusului – releasing factori
(neurohormoni)
► Liberine şi statine
► Hormonii Hormonii tropi
► hipotalamici hipofizari
1. somatoliberina + somatotropina
2. corticoliberina + corticotropina
3. tireoliberina + tireotropina
4. folililiberina + folitropina
5. luliliberina + lutropina
6. prolactoliberina + prolactina
7. prolactostatina -
8. somatostatină
9. melanostatina -
Hormonii adenohipofizari
► Hormonii adenohipofizari sunt secretaţi de
lobul anterior al hipofizei (adenohipofiza) şi
se referă la hormonii tropi.
► Rolul: stimulează secreţia hormonilor
periferici.
► Structura: sunt proteinopeptidici
► Reglarea: H hipotalamusului
prin retrocontrol
Mecanismul de acţiune: membrano
intracelular
Hormonii adenohipofizari:
► Clasificare:
► Famila corticotropinei: peptide derivate din
pro-opiomelanocortină: ACTH, β lipotropina,
MSH, un fragment N terminal, peptid de
legătură
► Familia H somatomamotropi: STH,
prolactina, lactogenul placentar
► H glicoproteici: gonadotropinele (LH, FSH),
şi TSH
Famila corticotropinei
► ACTH – 34 AA
► Reglarea: corticoliberină +
c% mare de cortizol – negativ
bioritm diurn
► Rolul:
1. controlează dezvoltarea cortexului adrenalelor şi
sinteza de steroizi
2. Activează transformarea Col în pregnenalonă
În ţesuturile extrasuprarenaliene
1. activează lipoliza în ţesutul adipos
2. Facilitează captarea Gl şi AA în muschi
3. Stimulează secreţia de insulină
► ACTH + - lipotropina
► ( 1-39) ( 42 - 134)
►
► -MSH - lipotropina + - endorfina
► 1 - 13) ( 42 - 101 ) ( 104 - 134)
►
► -MSH g-endorfina ( 104 - 118 )
► (84 - 101 )
►
► - endorfina
► ( 104 - 117 )
Familia H somatomamotropi
► STH (GH) – 191 AA
► Transport: circulă în plasmă unit de proteinele sale de
transport- GH-BP şi îşi exercită efectul prin intermediul
somatomedinelor (SM- IGF1 şi IGF2), factori de creştere
de tip insulinic –IGF (insulin-like growth factors)
► Controlează creşterea postnatală, dezvoltarea scheletului
şi ţesuturilor moi
1. Reglează metabolismul glucidic, lipidic şi proteic
► Metabolismul proteic: stimulează sinteza P şi încetineşte
degradarea lor
► Metabolismul glucidic: măreşte c% Gl prin: micşorarea
utilizării periferice a ei, inhibă glicoliza şi creşte
gluconeogeneza
► Metabolismul lipidic – este deplasat spre mobilizarea Tg
de rezervă, creşte lipoliza şi nivelul AG din sânge.
► Metabolismul mineral: creşte retenţia ionilor de Ca, P, Mg
► Anabolic proteic
► Măreşte c% P şi Ca
► Diabetogen
► H de creştere
► Nanism
► Gigantism
► Acromegalie
► Creşterea excesivă dar
armonioasă în înălţime
(peste 2 m) –
gigantism
► Fără disproporţii
scheletice cu
dezvoltare
corespunzătoare a
ţesuturilor moi
► Insuficienţa hipofizară în copilărie cu
afectarea preponderentă a celulelor ce
secretă somatotropină determină încetinirea
creşterii - nanism hipofizar.
► este caracteristică nedezvoltarea
proporţională a corpului dar activitatea
psihică este normală.
► Se dezvoltă după închiderea cartilajelor de
creştere
► Creşterea disproporţională a oaselor (în lăţime şi
grosime), a ţesuturilor moi, a organelor
internemasiv, cu mîini şi picioare late, arcade
sprîncenoase proeminente, piramida nasală
masivă, mandibula proiectată anterior, toracele
cu aspect de dublă cocoasă, cifoză toracică şi
ştergerea lordozei lombare.
► Proliferarea ţesutului congunctiv, proliferarea
cartilajului articular
► Creşterea c% de P, Ca, sintezei de proteină; AGL,
cetogenezei, glicemiei
Prolactina
► 199 AA
► Reglarea: hipotalamus
► Stimulatori: estrogenii, contraceptivele perorale,
hipoglicemia, starea de stres, efort fizic, graviditatea
► Inhibitori – dopamina
► Rolul:
1. Acţionează asupra glandei mamare controlând iniţierea şi
întreţinerea lactaţiei
2. în timpul gestaţiei – (estrogenii, progesteronul, h
placentar somatomamotrop) – dezvoltarea sînilor şi a
aparatului secretor
3. După naştere – acţiune lactogenă
H hipofizari glicoproteici
► Structură: au structură dimerică αβ
► Subunitatea α – 96 AA (este identică la toţi),
cuprinde 2 unităţi oligozaharidice legate de
Arg
► Subunitatea β - diferă de la un H la altul:
pentru LH şi FSH – 115AA; TSH – 110 AA;
cuprinde 2 unităţi oligozaharidice
► Subunitatea β – posedă activitate biologică,
dar capacitatea de fixare cu R – aparţine
dimerului αβ
TSH
2900AA-110 Tir
7.Hidroliza
tireoglobulinei
Reglarea secreţiei
► Axul hipotalamo-hipofizar – TSH
► mecanism de autoreglare (autocontrol) – la
deficit de I, creşte captarea I din plasmă şi
secretă mai mult T3
► Mecanism intratiroidic:
Surplusul de iodură inhibă sinteza şi secreţia
H tiroidieni (efectul Wolff-Chaikoff)
Reglarea funcţiei tiroidiene
► Mecanismul de acţiune: citozolic şi membrano-
intracelulat (AMPc)
Mecanismul T3 şi T4
► Celulele ţintă se află
În toate organele – prioritar în
► Receptorii pentru T3 şi T4 se
găsesc în nucleu
► Deci mecanismul este cirozolic
nuclear- facilitează transcripţia
ARNm pentru un şir de enzime:
Na+K+ATP azei, (utilizează 45%
de E), GlicerolfosfatDH, malic
enzima,
Acţiunile biologice
► La nivel nuclear – produc creşterea sintezei de
ARN m – sinteza de proteine - stimulează
creşterea şi diferenţierea celulară
► La nivelul membranei plasmatice –stimulează Na-
K-ATP-aza
► Activează enzimele de O/R din mitocondrii, cresc
numărul de mitocondrii, cresc în dimensiuni
cristele
► Controlul metabolismului oxidativ, proceselor de
ardere prin care se obţin ATP şi căldură – acţiune
calorigenă
► Creşte viteza metabolismului bazal:
a. Diminuează rezervele energetice lipidice şi
glucidice- măresc lipoliza în ţesutul adipos şi
glicogenoliza în ficat
b. Intensifică catabolismul proteinelor
Efecte endocrine.
► În general, hormonii tiroidieni cresc metabolismul şi clearence-ul multor
hormoni şi agenţi farmacologici.
► De exemplu:
► clearence-ul hormonilor steroizi este crescut, ducând la creşterea
compensatorie a ratelor de producţie;
► nivelul prolactinei este crescut la 40% din pacienţii cu hipotiroidism
primar;
► nevoia de insulină la diabetici creşte în hipertiroidism;
► răspunsul hormonilor de creştere (GH) la stimuli, cum ar fi
hipoglicemia, este redus la hipotiroidieni;
► hipotiroidismul induce cicluri menstruale anovulatorii şi menoragii – prin
dereglarea ritmului de secreţie al FSH şi LH;
► clearence-ul apei libere în hipotiroidism este secundar creşterii activităţii
vasopresinei;
► PTH (hormon paratiroidian) poate avea o acţiune diminuată în
hipotiroidism.
Variaţii patologice
► Producerea h tiroidieni în exces -
hipertireoidiile
► Deficitul secreţiei h
tiroidieni –
hipotireoidiile
► Deficitul congenital de
HT - cretinism
► Deficitul secreţiei HT la
adulţi - mixidem
Hipertireoidiile
► HT în exces determină:
► Metabolismul proteic: intensifică catabolismul proteinelor
(BA negativ)
► Metabolismul lipidic: intensifică lipoliza – mobilizarea
depozitelor adipoase – creşte c% de AGL şi scade nivelul
Col ( creşte metabolizarea şi eliminarea lui biliară).
► Metabolismul glucidic:
1.se accelerează răspunsul glicogenolitic la catecolamine –
creşte glicogenoliza şi gluconeogeneza – scăderea
toleranţei la glucoză – hiperglicemia
2. Accelerează metabolizarea insulinei
3. Scade sensibilitatea tisulară la insulina exogenă
Hipertireoidiile
►H tiroidieni în exces:
► scăderea în greutate - intensifică lipoliza –
mobilizarea depozitelor adipoase
► atrofia musculară - intensificarea catabolismului
proteinelor (BA negativ) – apare incapacitatea
muşchiului de a fosforila creatina, eliberarea E
lisosomale musculare. Defectul de fosforilare
explică slăbiciunea şi oboseala musculară
► Modificările tegumentelor, pielii: pielea –
catifelată, caldă, transpirată (datorată
vasodilataţiei cutanate şi termogenezei indusă de
HT).
► creşte t corpului - decuplarea FO
► Exoftalm – hipertrofia şi deformarea muşchilor
extraoculari
Hipertireoidiile
► Modificări la nivelul cordului: tahicardia, creşte
debitul cardiac ( dar cu eficienţă scăzură faţă de
necesarul de O al ţesuturilor), scăderea forţei de
contracţie a miocardului - în exces HT au acţiune
cardiostimulatoare directă:cresc AMPc în miocard,
cresc nr R cardiaci β adrenergici, inhibă MOA ţ
cardiac – în rezultat creşte sensibilitatea ţesutului
la catecolamine
► Modificările digestive: mărirea apetitului (creşterea
consumului de O2 şi decuplării FO) şi
hipermotilitatea gastrointestinală (creşterii
tonusului sistemic vegetativ parasimpatic)
► Modificări ale SNC: labilitate emoţională,
nervozitate, hiperchinezie, tremor fin al
extremităţilor - determinate de creşterea
sensibilităţii ţesutului nervos la catecolamine
Hipertireoidiile
► Modificările sistemului hematopoetic: cresc masa de
hematii (accelerează disocierea O din HbO2 prin creşterea
c% de 2,3 difosfoglicerat şi scade activitatea pompei de
sodiu din eritrocite). Scad numărul leucocitelor prin
scăderea neutrofilelor
► Funcţia de reproducere: HT determină creşterea c%
plasmatice a globulinelor ce transportă H sexuali
(testosteronul şi estrogenilor) – creşte nivelul seric al
estrogenilor legaţi, dar creşte şi c% estrogenilor liberi ca
urmare a măririi conversiei testosteronului în estradiol şi a
androstendionului în estronă .
Se observă şi răspuns crescut al gonadotropinelor la
stimularea cu gonadoliberină - creşte LH şi FSH plasmatic.
În consecinţă: cicluri anovulatorii şi creşterea infertilităţii
PC3
Lanţul B
1- ARNm este tradus pe ribosomii
Biosinteza RE într-un
preprohormon.
precursor proteic:
Elongarea
precursorului cu capătul (N-term) se
fixează de RE iar lanţul este
îndreptat spre lumenul RE.
2- În RE «signalele peptidazelor»
clivează preprohormonul pînă la
prohormonul inactiv.
GLUT2 Na+
K+
Na+ KIR K+
K+
Vm
K
+
Ca2+ -
Celule Ca2+
ß pancreatice Ca2+ Canale de Ca2+
Voltag-depend
Ca2+
Granule de Insulină
Secreţia bazală de insulină
Inervaţia ß
celullor
GLUT2 Na+
K+
Signal
Na
+ KIR K +
K+
Vm
K
+
Ca2+
Ca2+
Celulele ß
Ca2+ Voltage-gated
pancreatice Ca2+ channel
Ca2+
Granule de Insulină
Glucoza-stimulează secreţia de insulină
Glucose ß cell integrates input from
various metabolites, hormones
GLUT2 Na+ and neurotransmitters
K
+
Granule de Insulină
Metabolismul Insulinei
► Se secretă in circulaţia portală
► 50% se degradează în ficat
► 50% se degradază în alte ţesuturi şi rinichi
► Pătrunde în celulele pentru degradarea
enzimatică prin endocitoză mediată de
receptori
► T1/2: 3 - 5 min.
Circulă ca monomer liber
Degradarea de insulină
R a– suprafaţa externă:
membrana citoplasmatică
subunitatea posedă
activitate tirozin kinazică
Semnalul transmis de către R Insulinic
Insulina se fixează la subunitate
reglînd activitatea subunităţii Insulin
GLUT4
PO4
autofosforilarea
subunităţii IRS-1
+ ATP IRS-1PO4 GLUT4
Sunteza proteinei,
fosforilarea MAP proliferarea şi
kinazelor (Trh, Tyr) diferenţierea
Signalul transmis de receptorul Insulinic
Insulina se fixează la a Insulin
subunitate, care reglează
activitatea b subunităţii
GLUT4
PO4
autofosforilarea
subunităţii IRS-1
+ ATP IRS-1PO4 Depositul de
+
Glicogen
activitatea tyr kinazelor
protein fosfatazei-1
+ -
fosforilarea altor
substrate
glycogen fosforilaza kinazelor
sintazei
-
fosforilarea MAP fosf
osfori
orilaze
laze
kinazelor
Effectele insulinei: molecular şi celular
Metabolic şi mitogenic
Reglarea transportului şi metabolismului
de glucoză
Reglarea metabolismului de lipide
Reglarea transcripţiei de alte gene
Influenţa insulinei asupra
metabolismului glucidic
► măreşte permeabilitatea membranelor
celulare pentru Gl, astfel are loc transportul
glucozei în celule;
► activează sinteza glicogenului (la nivelul
glicogen-sintazei) şi inhibă mobilizarea
glicogenului (prin conversia enzimei
glicogen-fosforilaza la formă ei neactivă);
► activează enzimele-cheie ale glicolizei şi le
inhibă pe cele ale gluconeogenezei.
► Activează E şuntului pentozofosfat
Efectele insulinei:
Stimulare Inhibiţie
Ficat
sinteza de glicogen glicogenoliza
siinteza de trigliceride ketogeneza
gluconeogeneza
Muşchii Schiletali
captarea de glucoză
sinteza de proteine degradarea de proteine
sinteza de glicogen glicogenoliza
Ţesutul Adipos
captarea de glucoză
depozitare de trigliceride lipoliză
120
Masa
Glucosa, mg/dl
U/ml
100
Insulina,
80
60
80
40
Basal 20
Minutes 0 30 60 90 120
Deficienţa de Insulină duce la:
► Hiperglicemia
Subutilizare de glucoză
Supraproducţie de glucoză
► Se activează lipoliza
► Se instalează acidoză - Creşte conversia AG la
corpi cetonici (acetonă, a.acetoacetic şi -
hidroxibutiric)
► Creşte nivelul trigliceridelor plasmatice şi a LDL;
decreşte HDL
► Diureza osmotică, plasma hiperosmolaritate,
dehidratare, hipovolemia, polidipsia
► Depleţia de K+ intracelular şi circular
2- Glucagonul : hormon hiperglicemiant
fragment majeur
GRPP
de proglucagon
Glucagon
PROCESINGUL în INTESTIN
Enterocite
PREPROGLUCAGON (160 aa)
Celulele +
GRPP Glucagon + GLP-II
duodenale GLP-I
GRPP Oxintomodulin
D- Reglarea secreţiei de glucagon
Activitatea SN parasimpatic
Glicemie
–
Celule
secreţia de glucagon
Glicemie alfa – 0,1 ng/ml
–
Somatostatina
CCK Celulele delta
Insulina
Celulele beta
CCK : colecistochinina
Interacţiuni la nivel de pancreas
Mecanisme paracrine
Cellules
amilina
insulina
(-)
(-)
(+)
Celulele
(+)
glucagon
somastostatina
(-)
Celulele
Mecanismul de acţiune al glucagonului- membrano citozolic AMPc
R
G
AC Adenilat ciclaza
ATP
AMPc
–
Glicogen sintaza
Forma
de
Glucozo 1-P Glicogen stocare
Eliberare a glucozei
de
glucoză Fosforilaza
–
Glucagon Insulină
Glucagon Insulină
–
Glucokinaza/hexokinaza
Glucagon Insulină
Compararea efectelor insulinei şi a
glucagonului
la nivel de ficat
3- Somatostatina : hormon hiperglicemiant
- peptidă de 14 aa
Polipeptidă de 37 AA.
Sintetizat de celulele B a pancreasului, sete secretat cu
insulina.
► de 2 sisteme enzimatice:
Catecol-O-metiltransferazei (COMT)-
metanefrina şi normetanefrina
MAO - acid vanilmandelic eliminat renal
(VAL = 1-7 mg/ml)
Dă informaţii despre funcţia MSR
Mecanismul de acţiune
Mecanismul de acţiune
Membrano citozolic
► α1-receptorii adrenergici (afinitate mai mare pentru NA) –
1. contracţia musculaturii netede (vase, uter, pupilă (muşchi radiari))
2. celule hepatice ↑Glicemia
► α2-receptorii adrenergici (afinitate pentru NA şi A)
Contracţia musculaturii netede: vase, intestin
pe glandele sudoripare ↑transudaţia
Inhibă eliminarea de renină şi insulină
► β1-receptorii adrenergici (afinitate pentru NA şi A)
► Efecte:
predomină în miocard + pe proprietăţile inimii
Hepatocit glicogenoliza+ neoglucogeneza ↑Glicemia
ţesut adipos ↑lipoliza
► Mecanism de acţiune: β1receptoriisunt cuplaţi cu
Proteina Gs stimulează adenilatciclaza ↑AMPc.
► au afinitate pentru ambele catecolamine NA + A
► β1-blocant: METOPROLOL
► β-blocant neselectiv: PROPRANOLOL
β2-receptorii adrenergici
► Efecte: predomină în musculatura netedă -relaxare
vase coronare, din muşchi scheletici, cerebrale VD
Bronşii -BD
uter
intestin
► Mecanism de acţiune: β2receptoriisunt cuplaţi cu Proteina
Gs stimulează adenil ciclaza ↑AMPc.
► au afinitate mare pentru A, în timp ce NA se leagă foarte
slab
► β2-blocant: BUTOXAMINA
β3-receptorii adrenergici
1.
Feocromocitomul.
► Citozolicnuclear
► Transport: în sânge circulă legaţi de proteine
(transcortina-70%; serumalbumina-15%)
► T1/2=1,5-2 ore
► Sunt metabolizaţi prin hidrogenarea dublei legături
de la C4; a grupării cetonice de la C3 şi conjugaţi
cu acid glucuronic
Principalele acţiuni:
1. Metabolice
2. Pe organe şi sisteme
3. Farmacologice
Au efecte anabolice la nivelul ficatului şi efecte
catabolice – asupra altor ţesuturi (se realizează
prin acţiunea altor H –adrenalina)
1) Efecte metabolice ale GC
a)Metabolismul proteic:
↑catabolismul proteic
↓anabolismul proteic
Bilanţ azotat negativ
↑mobilizarea AA din ţesuturile extrahepatice
Excepţie: ficatul unde ↑ captarea AA folosiţi
pentru:
►Neoglucogeneză
►Sinteza de proteine plasmatice
1) Efecte metabolice ale GC
► b) Metabolismul glucidic: GC cresc glicemia prin:
► - ↑ absorbţia intestinală a glucozei,
► - ↑ neoglucogeneza hepatică - ↑ cantitatea de glucoză
► - ↑ glicogenoliza produsă de adrenalină şi glucagon
► -↓ utilizarea întracelulară a glucozei (↓ afinitatea
receptorilor pentru insulină) de unde secundar ↑glicemia
► -↑ insulinei
► - ↓sensibilităţii ţesuturilor la insulină (în special muşchi şi
adipocit) de unde DZ secundar (adrenal)
c)Metabolismul lipidic:
- GC cresc lipoliza:
► Lipide →AGL→corpi cetonici →Energie
↑cetogeneza hepatică
Lipoliza însoţită de ↑depunerii lipidelor în alte zone:
► lipoliză
pe membre
► depunere pe faţă(“faţă de lună plină”), torace, abdomen