Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
II ORL
Prisacari Olga
Conducator stiintific:
d.h.s.m., prof. univ.
Maniuc M.C.
I.Amigdala linguală.Aspecte
anatomice şi particularităţi de
dezvoltare a ei.
Aspecte anatomice:
Amigdala linguală este formată din
ţesut limfoid localizat la baza
limbii.Suprafaţa ei este rugoasă,
alcătuită din papile a căror
dezvoltare maximă o ating în
perioada de adolescenţă,14-21
ani şi sunt în număr de 61-151.
Între papile se află criptele,ce se ascund în
profunzimea limbii,şi în care se deschid glandele
salivare.Cele mai mari dimensiuni amigdala
linguală o atinge la vîrsta de 14-21 ani,avînd în
lungime18-25mm,şi-n lăţime la fel 18-
25mm.Capsulă amigdala linguală nu are.Ţesutul
limfoid reprezintă nişte ganglioni limfatici
mici,ajungînd în număr mare în copilărie.
Ganglionii se află sub stratul epitelial din regiunea
bazei limbii,şi lîngă criptele amigdalei linguale.
Vascularizarea şi inervarea glandei:
1)Ramuri de la artera linguală;
2)Sistemul venos:vena linguală;
3)Se drenează în ganglionii profunzi ai gîtului;
4)inervarea:ramuri de la nervul glosofaringian şi vag;
Particularităţi de dezvoltare:
---amigdala linguală apare la vîrsta
de 6-7 luni de viaţă intrauterină
sub formă de ţesut limfoid difuz în
regiunea părţilor laterale a limbii;
---la 8-9 luni de viaţă i/u,apar
ganglionii limfatici,papilele şi
criptele amigdalei;
---la I lună după naştere apar centrii
germinativi de proliferare a
ţesutului limfoid,ce ating limitele
maximale la vîrsta de 14-16 ani;
Periamigdalita linguală-este o afecţiune rară ce survine în
urma unei inflamaţii catarale a inelului Waldeyer-Pirogov
sau în urma unei leziuni produse de un corp străin la
nivelul amigdalei linguale
III.Etiologie:
1)Amigdalita linguală(o inflamaţie acută a amigdalei
linguale,rar întîlnită ,ce decurge cu temperatură 39-
40,dureri violente la înghiţire,hiperemia şi edemaţierea
amigdalei);
2)Factorul traumatic;
IV.Tabloul clinic:
Semne generale:sindromul infecţios,
sindromul toxic,însoţit de febră 39-40,
frisoane,cefalee,
ganglionii limfatici cervicali şi
submandibulari sunt măriţi ;
Semne locale:dureri violente ce se localizează la nivelul
osului hioid,intensificîndu-se şi împiedicînd înghiţirea
salivei,dureri la vorbire,disfagie;
V.Bucofaringoscopia:
Mucoasa roşiatică,lateral de baza limbii se stabileşte o
bombare roşie ce acoperă parţial sau total epiglota.
La progresarea procesului limba devine edemată,greu
încăpînd în cavitatea bucală.În exterior ,regiunea
submandibulară pielea devine roşie şi tumefiată.
Analizele generale de sînge şi urină relevă
semnele unui proces supurativ :leucocitoză,
VSH accelerat etc.
VI.Tratament:
1)medicamentos:
-antibiotice(peniciline,cefalosporine(cefatoxim))
-desensibilizante;
-analgetice;
2)chirurgical:
-deschiderea şi drenarea flegmonului;
I.Definiţie:
Angina Ludwig reprezintă inflamaţia purulentă, acută
localizată la nivelul zonei submandibulare şi este
determinată de infecţii odontogene (extracţii dentare).
Aceasta se manifestă prin apariţia unui flegmon care
împinge planşeul bucal (infiltrat, dur,dureros) şi limba.
Tegumentele regiunii submandibulare sunt tumefiate,
indurate şi rosii. Progresia spre laringe este periculoasă
deoarece se poate produce edemul glotei şi compresiunea
bazei limbii, care duce la o obstrucţie.
Este numită după un medic german,
Wilhelm Friedrich von Ludwig, primul care a descris
această patologie, în anul 1836.
II.Etiologie:
Infecţia, în general, se extinde de la infecţiile dentare sau
paradentale , organismele cauzale în general fiind cele
ale florei orale, inclusiv:
-Streptococcus
-Staphylococcus aureus
-Bacteroides
-Fusobacterium
-Actinomyces
-Haemophilus influenzae
Alte cauze:fractura mandibulei,traumele gîtului,piersingul
lingual,inflamaţiile glandei salivare,neoplazm etc.
Factorii favorizanţi:
Imunitatea scăzută,HIV,diabet
zaharat,transplanturi,alcoolici,
anemia aplastică,lupus eritematos,
glomerulonefrita acută etc..
Fasciile gîtului sunt domenii potenţiale de propagare a
infecţiei.Invazia bacteriilor duce la formarea celulitei sau
a abcesului ,apoi infecţia difuzează per continue de-a
lungul fasciilor.
Spaţiul submandibular este compus din două zone separate
de muşchii mylohyoizi:
-zona sublinguală(superioară);
-zona submaxilară(inferioară);
Răspîndirea infecţiei în anterior este stopată de mandibulă
şi inferior de muşchiul mylohyoid.
Apoi procesul se extinde superior şi-n posterior,ridicînd
podeaua gurii şi limba.Inferior procesul ajunge pînă la
osul hyoid,şi se răspîndeşte în jurul gîtului determinînd
edemul acestuia,dîndu-i un aspect de gît de taur.
Semnele şi simptomele anginei Ludwig se datorează
procesului de extindere a infecţiei,a celulitei:
-durere severă a gîtului
-aspectul gîtultui de taur
-febră,dureri de dinţi,stare generală de rău,disfagie;
-miros fetid din gură(ce ne indică prezenţa unui anaerob);
-trismus,la unele persoane;
-poziţia copilului:stă în jos cu capul aplicat(pentru a uşura
respiraţia);
-dispnee,cianoză,stridor;
-rigiditatea cefei;
La examinarea gîtului şi a capului,atestăm un edem al
acestuia,o tumefiere,şi o roşeaţă.Acest edem poate ajunge
pînă la etajul gurii.Limba poate fi mărită în
volum,neîncăpînd în cavitatea bucală.
1.Deschiderea 2.Drenarea
3.Pansament+traheostomă
I.Definiţie:
Septicimia amigdaliană(postanginoasă)este o patologie
gravă,în care amigdalele palatine servesc ca poartă de
intrare a infecţiei în organizm.
Şocul septic este suferinţa tisulară hipoxică consecutivă
unei insuficienţe circulatorii asociate cu prezenţa în sînge
a germinilor patogeni şi/sau a toxinelor acestora.
II.Etiologie:
Această afecţiune poate să se dezvolte în timpul şi după
angină sau după un flegmon periamigdalian,şi chiar în
caz de amigdalită cronică,de aceea cei mai deşi agenţi
patogeni implicaţi sunt:
-germenii Gram-negativi;
-germenii Gram-pozitivi;
Căile de propagare a infecţiei:
Calea venelor amigdaliene cu pătrunderea infecţiei în
sistemul venei jugulare;
Vasele limfatice;
Per continuitatem,prin peretele lateral al faringelui cu
răspîndirea procesului supurativ pînă în mediastin;
III.Tabloul clinic:
Debutul bolii este acut cu febră(39-40C),frisoane,stare
generală gravă,puls accelerat(80-120 bătăi pe
minut),limbă uscată saburată.Uneori se determină
culoare subicterică şi cianoza pielii feţii,sindromul
hepato-renal,metastaze septice pulmonare etc.
Bucofaringoscopic se constată simptome de angină,de
flegmon periamigdalian sau de amigdalită cronică.