Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
normal lezat
1. Inhibiție plachetară
• Sinteză NO, prostaciclină
(vasodilatație, inhibare aderare și 1. Activare trombocite
agregare trombocitară ) • interacțiune cu factor vW, colagen
2. Efect anticoagulant
• Molecule heparin-like→ leagă
antitrombina circulantă, inhibă trombina 2. Activare coagulare
• inhibitorul factorului tisular – inhibă • producere factor tisular (citokine,
complexul FT/F VIIa, inhibă F Xa
endotoxine)
• trombomodulina – leagă trombina, îi
modifică specificitatea de substrat →
devine activator proteină C
3. Efect fibrinolitic
3. Efect antifibrinolitic
• sinteză+eliberare t-PA → conversie • sinteză PAI-1
plasminogen în plasmină
Trombocitele
Aderare
↓
Activare
↓
Agregare
Aderare Agregare
Activare
Coagularea
• Are ca rezultat formarea trombinei, ce transformă fibrinogenul solubil în
fibrină insolubilă
• 2 căi de inițiere
• extrinsecă
• intrinsecă
• cale finală comună
CASCADA COAGULĂRII
Extrinsecă
• factorul tisular
• inițiatorul coagulării, formează complex cu
FVIIa, activare F IX și X
• în peretele vascular (barieră hemostatică)
• în monocite (citokine inflamatorii, endotoxine,
factori de creștere, LDL oxidat)
• în microparticule (fragmente membrană
celulară monocite,trombocite) – număr crescut
în boli cardiovasculare, diabet, HTA,
dislipidemie, FIA)
Intrinsecă
• F XII se activează după
legare de suprafața
dispozitivelor (cateter,
stent, proteze valvulare)
• F XIIa activează F XI,
care activează apoi FIX
• F IXa se leagă de F VIIIa
pe suprafața anionică
celulară → formare
complex intrinsec
• trombocitele activate
leagă F VIIIa + F IXa (Ca)
→ activare F X
Calea comună (complex protrombinază)
• F Xa se leagă de F Va → complex
protrombinază
• F V – plasmatic și trombocitar
(granule alfa)
• protrombina se leagă de complexul
protrombinazei → conversie la
trombină
• trombina clivează fibrinogenul →
formare monomeri fibrină
• polimerizare monomeri (+ F XIIIa)
→ stabilizare fibrină (rezistentă la
degradare)
Sistemul fibrinolitic
• activatorii plasminogenului (t-PA)
convertesc plasminogenul în
plasmină
• plasmina degradează fibrina în
fragmente solubile
Mecanisme anticoagulante naturale
Calea proteinei C
activate
Indicațiile anticoagulării parenterale
Anticoagulante parenterale
• Profilactic
• Enoxaparină 0,4 ml sc/zi
• Fraxiparină 0,3 ml sc/zi
Anticoagulante orale
• Antivitamine K
• warfarină
• acenocumarol
• Anticoagulante directe (NOAC)
• dabigatran
• apixaban
• rivaroxaban
Istoric
• 1921 – medici veterinari Canada și SUA observă decesul unor vaci prin sindrom hemoragic
– îl consideră provocat de mucegaiul de sulfină
• 1929 – H.Dam – sindrom hemoragic găini hrănite artificial caracterizat de scăderea
timpului de protrombină, administrarea unei substanțe liposolubile (denumită vitamina K
– de la “koagulation”) prevenea hemoragiile
• 1939 – izolare vitamina K naturală din lucernă (premiu Nobel)
• 1933 – Link (SUA) – analiza unui cadavru de vită decedat prin hemoragie după consum de
mucegai de sulfină → un fung microscopic a transformat cumarina (prezentă normal în
ficat) în dicumarină
• 1939 – izolare dicumarol
• primele studii cu dicumarol în tromboză în 1944-1945
• 1948 – sintetizare derivat de 10 ori mai activ decât dicumarolul, folosit ca rodenticid
(warfarina) – warf=Wisconsin Alumni Research Foundation și arin=dicumarin
Mecanismul de acțiune al AVK
• T1/2
– Factor II = 42 – 72 h
Factor VII = 4 – 6 h
Factor IX = 21 – 30 h
Factor X = 27 – 48 h
Prot C = 9 h
Prot S = 60 h
• Creșterea precoce a INR reflectă scăderea
factorului VII (cel mai mic T1/2)
• Anticoagularea completă se obține când
este inhibat factorul II (5 zile)
Farmacocinetica
• absorbție rapidă, vârf concentrație plasmatică în 2-3 ore
• variații mari concentrație plasmatică interindividuale – nu se
pot face corelații între concentrația plasmatică,doză și
nivelul protrombinei
• distribuție – trece bariera placentară, trece în cantități f.mici
în lapte
• metabolizare hepatică (există variabilitate genetică)
• eliminare – T1/2 = 8-11 ore, 60% in urină
• după oprire efectul anticoagulant persistă 3-4 zile
Posologie
• 1 priză, seara – posibilitate modificare posologie după
rezultat INR (recoltat dimineața)
• doza strict individualizată (variații interindividuale mari)
• inițial – doză de întreținere (2 - 4 mg/zi) - < la pacienți
vârstnici, < 50 kg, disfuncție hepatică
• urmărire - INR
Urmărirea tratamentului
• Tratament subdozat:
- eficacitatea rapid la INR < 2
- INR < 1,5 = ineficient
• Tratament supradozat:
- risc hemoragic la INR > 4
Interval terapeutic îngust
Ritm control INR
• după primele 3 doze (a 4-a zi)
• următorul după 3-6 zile
• apoi săptămânal până la stabilizare (2 INR consecutive în
limite terapeutice)
• apoi lunar
• după orice modificare de doză – primul control după 3-6 zile,
apoi săptămânal până la stabilizare
• preferabil la același laborator, același preparat (Sintrom
-preferabil, Trombostop)
• Suprapunere cu heparine
– minim 5 zile, 2 INR consecutive în zona terapeutică
Rivaroxaban, Apixaban,
Edoxaban – inhibitori factor Xa
Dabigatran – inhibitor
trombină
Avantaje