INJECTII

Injecţia intradermică
• Indicaţii
 Diagnostice
 Testarea reactivităţii organismului la diverse substanţe:
intradermoreacţia la tuberculină, testarea la diverşi alergeni
(ex.: testarea la Penicilină)
 Terapeutice
 Tratamente de desensibilizare (injectarea i.d. a unor diluţii
progresiv crescute de alergen)
 Anestezia locală (injectare de anestezice locale în vederea
suturii unei plăgi, de exemplu)
Contraindicaţii

• Infecţii locale
• Alergodermia (testarea pacienţilor la diverşi alergeni se
face în perioadele intercritice, când pacientul nu prezintă
semne acute de alergie)
• Contraindicaţii care ţin de substanţă: de exemplu, nu se
va recurge la anestezia locală cu Xilină în cazul
pacienţilor alergici la Xilină
Materiale şi metodă
Materiale
• Facilităţi pentru spălarea antiseptică a mâinilor
• Mănuşi
• Ac (preferabil 27 Gauge; Gauge = unitate de măsură care
se referă la lumen) + încă un ac pentru încărcarea
substanţei de injectat în seringă
• Seringă cu capacitate totală de 0,5 - 1 ml (de 2 sau 5 ml
în cazul anesteziei locale)
• Substanţa de injectat
• Soluţie pentru antiseptizarea tegumentului
Metodă
• Spălarea antiseptică a mâinilor
• Îmbrăcarea mănuşilor
• Pregătirea substanţei de injectat în seringă (încărcarea seringii)
• Schimbarea acului seringii utilizat la încărcarea acesteia cu acul pentru injectarea substanţei
în derm (27 G)
• Alegerea locului de injectare
• Pentru testări şi desensibilizări: zonele de tegument fără foliculi piloşi: faţa anterioară a
braţului şi antebraţului, zona de elecţie fiind 1/3 medie a feţei anterioare a antebraţului
• Pentru anestezie locală: orice zonă, acolo unde este necesară anestezierea
• Antiseptizarea locală a tegumentului pacientului
• Fixarea tegumentului pacientului cu mâna stângă, care cuprinde şi susţine antebraţul
pacientului
• Seringa se ţine în mâna dreaptă între police şi medius, cu bizoul acului îndreptat în sus; se
introduce bizoul acului aproape paralel cu tegumentul (10°), în derm, până a pătruns în derm
bizoul în întregime; apoi se schimbă policele cu indexul pentru a susţine seringa şi cu
policele se apasă pe piston, injectând substanţa; marca injectării corecte în derm este
formarea locală a unei papule
• Se retrage acul şi se tamponează local, fără frecţionare, cu soluţie nealcoolică
• Pentru testele la alergeni şi tuberculină trebuie apoi avertizat bolnavul ca până la citirea
reacţiei să protejeze locul respectiv de iritaţii mecanice şi fizice
https://www.youtube.com/watch?v=f3w-MlDAdg0
Accidente şi incidente
• Accidente care ţin de tehnica de injectare:
• Introducerea incompletă a bizoului acului în derm se soldează
cu refluarea la exterior a unei părţi din substanţa de injectat
• Introducerea prea profundă a bizoului acului duce la injectarea
hipodermică a substanţei (în acest caz nu se va forma local
papula care atestă injectarea substanţei în derm)
• Reacţie alergică exacerbată, generalizată, până la şoc anafilactic,
la substanţa injectată
• Infecţii locale, în cazul nerespectării regulilor de lucru aseptic
Injecţia subcutanată
(hipodermică)
• Pe această cale se administrează de obicei soluţii cristaline, izotone,
care formează local un depozit din care difuzează lent spre sistemul
capilar.
• Indicaţii
 Terapeutice: administrarea diverselor medicamente , precum:
 Heparinele fracţionate (ex.: Calciparine®, Fraxiparine®) (Heparina =
anticoagulant) în profilaxia şi tratamentul accidentelor tromboembolice
 Insulină
 Alte substanţe: de ex.: Atropină (prevenirea şocului vagal), Adrenalină
(tratamentul reacţiilor alergice)
 Profilaxia unor afecţiuni infecto-contagioase: de ex.: vaccinul antigripal
(Vaxigrip®) se poate administra subcutanat profund sau intramuscular
Contraindicaţii
• Relative (ţin de locul de injectare). În cazul prezenţei
locale:
 a hematoamelor,
 a lipodistrofiei (lipodistrofie = reacţie locală la injectarea
prelungită a insulinei în acelaşi loc, manifestată fie prin
lipoatrofie = atrofia ţesutului celular subcutanat manifestată
prin depresiuni la nivelul tegumentului, fie prin lipohipertrofie
= pierderea elasticităţii şi îngroşarea ţesuturilor),
 a unei infecţii locale
... Se alege altă regiune de abord.
Materiale şi metodă
Materiale
• Facilităţi pentru spălarea antiseptică a mâinilor
• Mănuşi
• Ac (preferabil 23 sau 26 Gauge) + încă un ac pentru încărcarea
substanţei de injectat în seringă (în afara utilizării seringilor
preîncărcate sau pen-urilor)
• Seringă cu capacitate totală de 1 ml sau seringă specială pentru
injectarea insulinei (de 1 ml sau pen)sau a heparinelor fracţionate
• Substanţa de injectat
• Soluţie pentru antiseptizarea tegumentului! NU se utilizează
alcoolul medicinal pentru antiseptizare în cazul injectării Insulinei!
Metodă
• Spălarea antiseptică a mâinilor
• Îmbrăcarea mănuşilor
• Pregătirea substanţei de injectat în seringă (încărcarea seringii) în afara
cazurilor de utilizare de seringi preumplute (preîncărcate) cu medicaţie, ca în
cazul heparinelor fracţionate (ex.: Calciparine®, Fraxiparine®) sau ca în
cazul pen-urilor cu Insulină
• Schimbarea acului seringii utilizat la încărcarea acesteia (în afara utilizării
seringilor preumplute sau pen-urilor) cu acul pentru injectarea substanţei în
hipoderm (23 sau 26 G)
• Alegerea locului de injectare: se evită regiunile pe unde trec superficial
trunchiuri vasculare şi nervoase, suprafeţele tegumentare în contact apropiat
cu elemente osoase (hipoderm slab reprezentat), regiunile supuse la
compresie prin poziţie sau îmbrăcăminte (împiedică absorbţia
medicamentului) se ajunge astfel la delimitarea următoarelor regiuni pentru
injectare hipodermică de elecţie: regiunea deltoidiană, periombilical, faţa
antero-externă a coapselor/
Metodă
• Pentru injectarea Adrenalinei şi Atropinei se preferă regiunea deltoidiană (pacientul se
poziţionează cu mâna în şold)
• Pentru injectarea heparinelor fracţionate: periombilical (pacientul se găseşte în decubit
dorsal sau poziţie semi-Fowler)
• Pentru injectarea Insulinei se alternează continuu regiunile, pentru a preveni apariţia
lipodistrofiei
• Antiseptizarea locală a tegumentului pacientului (nu cu alcool medicinal dacă este
vorba despre injectarea Insulinei)
• Cu policele şi indexul mâinii stângi se formează un pliu cutanat ridicat de pe planurile
profunde
• Seringa se ţine în mâna dreaptă ca un condei; se introduce acul în profunzimea
stratului subcutanat (2 – 3 cm) pe direcţie paralelă cu tegumentul învecinat la baza
pliului, sau la 45° în plin pliu; se aspiră prin retragerea pistonului seringii pentru a
verifica dacă nu s-a abordat accidental un vas de sânge; dacă nu se aspiră sânge în
seringă se injectează substanţa medicamentoasă; se retrage acul (în cazul injectării
Insulinei se numără până la 10 apoi se retrage acul); se tamponează şi se masează uşor
locul injectării (nu cu alcool în cazul Insulinei). Dacă se foloseşte seringă de Insulină
cu ac 27 G şi lungimea acului 12 mm se pătrunde cu acul în vârful pliului,
perpendicular
• https://www.youtube.com/watch?v=T4NWm7mqbHI
• https://www.youtube.com/watch?v=fkBuY4iMK7E
Accidente şi incidente
• Durere violentă locală apărută în momentul abordului = s-a înţepat un
traiect nervos → repoziţionarea acului
• Durere violentă locală apărută în momentul injectării substanţei =
injectare rapidă a unei cantităţi mari de substanţă, care duce la distensia
bruscă a ţesuturilor şi durere
• Hematoame la perforarea unui vas de sânge pe traiectul acului, mai ales
la injectarea de Heparină
• Injectarea intravasculară a substanţelor → accidente provocate de
ajungerea în circulaţia generală a acelor substanţe (hipoglicemie, embolii,
etc.)
• Ruperea acului (pacient agitat, tehnică incorectă)
• Infecţii locale – în cazul nerespectării normelor de asepsie şi antisepsie
Injecţia intramusculară
• Indicaţii:
 Terapeutice
 Prevenţia primară a unor afecţiuni infecto-contagioase:
administrarea i.m. a unor vaccinuri

• Se pot injecta i.m. substanţe uleioase şi soluţii apoase, cu

 Acţiune rapidă (efect instalat după 20 – 45 minute de la
injectare) sau cu
 Efect prelungit (preparate retard)
Contraindicaţii
• Reacţii inflamatorii / infecţii locale: se alege altă regiune pentru injectare
• Şoc: este inutilă administrarea i.m. a medicaţiei în şoc, deoarece suferinţa
microcirculaţiei care defineşte reacţia de şoc împiedică absorbţia medicaţiei injectate
i.m.
• Tulburările de coagulare (coagulopatii sau terapia anticoagulantă care induce tulburări
de coagulare) → hematom la locul de injectare
• Suspiciunea de IMA (Infarct Miocardic Acut) deoarece abordul muscular (leziunea
provocată de înţepătură la nivelul muşchiului) modifică în sensul creşterii enzimele
musculare CPK şi CK (creatinfosfokinaza şi creatinkinaza), enzime crescute şi în IMac
(falsifică astfel rezultatele diagnosticului de laborator al infarctului, care se pune şi pe
baza valorilor acestor enzime); în plus, în cazul în care s-ar dori administrarea de
fibrinolitice pentru tratamentul infarctului, la locul puncţiei musculare s-ar forma un
hematom masiv prin tulburările de coagulare induse de medicaţia fibrinolitică
• Vaccinare antipoliomielitică în ultima lună (după vaccinare antipoliomielitică se
contraindică injecţiile intramusculare timp de 30 zile – risc de leziuni neurologice)
Materiale şi metodă
Materiale
• Facilităţi pentru spălarea antiseptică a mâinilor
• Mănuşi
• Ac (preferabil 20, 21 sau 22 Gauge) cu lungime de 6 – 8 cm
(lumenul acului se alege în funcţie de vâscozitatea substanţei de
injectat iar lungimea acului în funcţie de grosimea stratului adipos
local, care trebuie depăşit de ac pentru a pătrunde intramuscular)
+ încă un ac pentru încărcarea substanţei de injectat în seringă
• Seringă cu capacitate totală de 5 - 10 ml
• Substanţa de injectat
• Soluţie pentru antiseptizarea tegumentului
Metodă
• Spălarea antiseptică a mâinilor
• Îmbrăcarea mănuşilor
• Pregătirea substanţei de injectat în seringă (încărcarea seringii)
• Schimbarea acului seringii utilizat la încărcarea acesteia cu acul pentru
injectarea substanţei i.m. (20, 21 sau 22 G)
• Alegerea locului de injectare:
• Muşchiul deltoid (mai frecvent indicat în cazul administrării vaccinurilor):
pacientul se poziţionează cu mâna în şold
• https://www.youtube.com/watch?v=DBHnd3N-5Ns
• Treimea medie a feţei antero-externe a coapsei: pacientul se poziţionează în
decubit dorsal https://www.youtube.com/watch?v=XFog6uSwbuw
• Regiunea fesiera: pacientul se poziţionează în decubit ventral sau decubit lateral
 Tehnica injcţiei intramusculare
ventrogluteale
• Se spală mâinile;
• Se pregătesc materialele pentru administrarea injecţiei i.m;;
• Se poziţionează pacientul în decubit lateral pe partea aleasă pentru injectare;
• Se antiseptizează tegumentele regiunii alese, prin mişcări circulare, din centru spre periferie;
• În cazul utilizării soluţiilor alcoolice se aşteaptă 30 sec pentru exercitarea efectului antiseptic;
• Se întinde pielea;
• Se identifică în regiunea fesieră câmpul de injectare i.m. astfel: se plasează eminenţa tenară a mâinii
nondominante pe marele trohanter, policele privind cu vârful spre ombilic, indexul alipit de police fiind
orientat spre spina iliacă antero-superioară, iar mediusul, depărtat de index, orientat cu vârful spre
tuberculul crestei iliace. Zona de injectare i.m. ventrogluteală este situată între mediusul şi indexul mâinii
ajutătoare;
• Se introduce acul la un unhgi de 90◦ faţă de planul cutanat, orientat uşor spre creasta iliacă, în zona
delimitată pentru injectarea ventrogluteală;
• Se aspiră;
• Se injectează lent medicaţia;
• Se retrage repede acul pe direcţia de introducere, fără a-l recapişona (se respectă precauţiile universale!):
• Se masează zona de injectare cu o compresă cu soluţie antiseptică.
• https://www.youtube.com/watch?v=wKCPiSnYqwA
 Tehnica injecţiei intramusculare
dorsogluteale
• Se spală mâinile;
• Se pregătesc materialele pentru administrarea injecţiei i.m;;
• Se poziţionează pacientul în decubit ventral și i se solicită relaxarea grupelor musculare
• Se antiseptizează tegumentele regiunii alese, prin mişcări circulare, din centru spre
periferie;
• În cazul utilizării soluţiilor alcoolice se aşteaptă 30 sec pentru exercitarea efectului
antiseptic;
• Se întinde pielea;
• Se identifică în regiunea fesieră câmpul de injectare i.m. astfel: se trasează o linie
imaginară care uneşte spina iliacă postero-superioară cu marele trohanter. Zona de
injectare i.m. dorsogluteală este situată la mijlocul şi deasupra acestei linii imaginare;
• Seringa se ţine între police şi degetele 2, 3 şi 4 ale mâinii drepte
• Se introduce acul la un unghi de 90◦ faţă de planul cutanat;
• Se aspiră;
• Se injectează lent medicaţia;
• Se retrage repede acul pe direcţia de introducere, fără a-l recapişona (se respectă
precauţiile universale!):
• Se masează zona de injectare cu o compresă cu soluţie antiseptică pentru a închide
traiectul format de ac şi a împiedica astfel refluarea la exterior a substanţei injectate, ca
şi pentru a favoriza absorbţia substanţei medicamentoase
• https://www.youtube.com/watch?v=v_pRjbM2sV8
Metodă
• În cazul
injectării i.m.
de preparate de
Fe se utilizează
tehnica
injectării „în Z”
Accidente şi incidente
• Imediate
• Durerea în momentul injectării substanţei medicamentoase: cel mai frecvent durerea
apare la injectarea rapidă, care duce la deformarea rapidă a fibrelor musculare din jurul
bizoului acului
• Înţeparea unui trunchi nervos în cazul alegerii eronate a locului de puncţie → leziuni
neurologice
• Injectarea, mai ales în cazul substanţelor iritante, vâscoase, uleioase, a medicaţiei într-un
ax arterial → ischemie arterială acută; injectarea acestora într-un ax venos → embolii
pulmonare
• Alegerea necorespunzătoare a acului (ac prea scurt) cu injectarea în hipoderm (acul nu
depăşeşte stratul adipos) a medicaţiei → necroză aseptică locală
• Alegerea necorespunzătoare a acului (ac prea lung) cu introducerea acului până în
vecinătatea periostului (os iliac, femur sau humerus) determină periostite (reacţie
inflamatorie periostică)
• Ruperea acului în cursul manevrelor efectuate brutal sau în cazul pacienţilor agitaţi →
extragerea acului cu o pensă dacă este posibil, sau prin manevră chirurgicală
Accidente şi incidente
• Tardive
• Infiltraţia dureroasă a regiunii (ţine de tehnică,
reactivitatea personală a pacientului şi de natura
substanţei de injectat) se previne prin alternarea
regiunilor unde se practică injectarea şi prin masajul local
după injectare, care împiedică refluarea substanţelor
injectate în hipoderm şi derm
• Infecţie locală (abcese, flegmoane) – apar în cazul
nerespectării normelor de asepsie şi antisepsie
Reţineţi
Injecţia intravenoasă
(i.v.)
• Definiţie:
• Injecţia intravenoasă (i.v.) reprezintă introducerea
parenterală a unui medicament în lumenul venos, cu
respectarea riguroasă a regulilor generale de asepsie şi
antisepsie.
Scopuri:
• Injecţia i.v. se efectuează în scop diagnostic (de exemplu
substanţele radioopace) sau terapeutic.
• Substanţele administrate i.v. au acţiune sistemică rapidă,
prin administrarea drogului direct în torentul circulator.
Pe această cale se administrează cantităţi mai mari de
substanţe active hidrosolubile. Nu se utilizează aceafstă
cale pentru administrarea substanţelor liposolubile (risc
de embolie grăsoasă pulmonară) şi se evită administrarea
substanţelor iritante (risc de producere a flebitelor).
Contraindicaţii:

• Refuzul pacientului;
• Alergie medicamentoasă cunoscută la drogul respective;
• Medicament liposolubil sau irritant.
Sediul injecţiei i.v.:
• Pentru administrarea tratamentului i.v. la adult se aleg venele
accesibile ale membrului superior nondominant: vena cefalică,
vena bazilică, vena madio-cubitală, vena radială sau arcada
venoasă dorsală a mâinii. La nou născut se utilizează venele
membrului inferior (arcada venoasă dorsală a piciorului, venele
gambei) şi venele epicraniene.
• În cazul pacienţilor cu tratament parenteral i.v. de lungă durată
ordinea puncţionării venelor este întotdeauna dinspre capătul
distal sp[re cel proximal al membrelor.
• Se va evita puncţionarea venelor situate în vecinătatea unei
articulaţii.
Materiale necesare:

• Seringă sterilă de unică folosinţă de 1-20 ml;

• Ace sterile 20-21 G pentru adult, de 24 G pentru nou
născut şi sugar şi de 22 G pentru copil;
• Comprese cu soluţie antiseptică;
• Garou.
 Tehnica injecţiei i.v.:
• Se spală mâinile;
• Se pregătesc materialele pentru administrarea injecţiei i.v;;
• Se poziţionează pacientul în decubit dorsal, cu membrul superior în extensie completă a cotului
sau în poziţie sezândă pe scaun , cu cotul în extensie ţi braţul sprijinit pe un support textile pe
spătarul scaunului;
• Se antiseptizează tegumentele regiunii alese, prin mişcări circulare, din centru spre periferie;
• În cazul utilizării soluţiilor alcoolice se aşteaptă 30 sec pentru exercitarea efectului antiseptic;
• Se întinde pielea;
• Se aplică garoul, cu 10 cm deasupra regiunii la nivelul căreia urmează să se facă injecţia i.v.;
• Se identifică în regiunea antebraţului vena aleasă pentru injectarea i.v. prin palpare. Dacă venele
nu sunt vizibile se poate recurge la diverse manevre care favorizează evidenţierea acestora prin
venodilataţie (mişcări repetate de închidere-deschidere a pumnului, aplicare locală de comprese
calde, introducerea mâinii în apă caldă sau poziţionarea declivă a mâinii).
• Odată aleasă vena se procedează la introducerea acului, prin metoda indirectă: acul cu orificiul
bizoului în sus este introdus prin tegumente, la 3-8 mm depărtare de vena aleasă, progresând către
aceasta, sub aspiraţie continuă, pă în momentul apariţiei sângelui venos în seringă;
• Se injectează lent sau rapid în bolus substanţa medicamentoasă, în funcţie de prescripţie;
• Se supraveghează atent pacientul pe toată durata manevrei;
• Se extrage rapid acul şi se aplică local o compresă cu antiseptic, până la oprirea sângerării (3-5
min la pacienţii fără tratament anticoagulant).
• Se poziţionează antebraţul cu vena puncţionată deasupra nivelului atriului drept, pentru a facilita
hemostaza;
• Se respectă precauţiile universale.
https://www.youtube.com/watch?v=i53sj2r1hj0
 Complicaţiile injecţiilor i.v.:
• Perforarea venei este rezultatul unui defect de tehnică şi se soldează cu injectarea
paravenoasă a drogului administrat. Secundar acesteia pot apare echimoze, hematoame
locale şi flebite în cazul injectării paravenoase a unui medicament iritant.
• Traumatismele venoase repetate ca urmare a utilizării frecvente a aceleiaşi vene sau
injectării de substanţe cu potenţial iritant determină tromboflebite.
• Puncţionarea unei artere se datorează unui defect de tehnică. Accidentul este sugerat de
apariţia în seringă a sângelui arterial, de culoare mai deschisă decât cel venos. La
injectarea accidentală intraarterială a medicamentului pacientul resimte o durere locală
vie, însoţită de spasm arterial, cu albirea şi ulterior cianoza mâinii şi degetelor.
• La administrarea injecţiilor i.v. este posibilă producerea sincopei vagale, de teama, în
cazul pacienţilor anxioşi, hipervagotoni.
• În cazul administrării i.v. este posibilă, ca la orice cale de administrare a medicaţiei,
apariţia reacţiilor alergice. Dată fiind administrarea rapidă a unei cantităţi mari de alergen
acestea pot îmbrăca aspectul cel mai grav, al şocului anafilactic. Într-o asemenea situaţie
se întrerupe administrarea medicamentului, se păstrează acul în venă, se schimbă seringa
şi se administrează medicaţia de urgenţă (Adrenalină, Hemisuccinat de hidrocortizon sau
Metilprednisolon).