RESTAURARI ESTETICE

Restaurarea cavitatilor de
Cls I,II,III,IV,V cu
materiale estetice:
RASINI COMPOZITE,
CIMENTURI
GLASSIONOMER,
COMPOMERI

ODONTOTERAPIE I
 RĂŞINI COMPOZITE
Răşinile compozite sunt utilizate din ce în ce mai
mult în terapia restauratoare, ca urmare a tratamentului
minim invaziv aplicat leziunilor carioase şi dorinţei
pacienţilor de a avea restaurări estetice.
Termenul de materiale compozite se referă la orice
combinare de materiale în care componentele individuale pot
fi distincte faţă de celelalte.
Materiale de obturaţie fizionomice utilizate atât
pentru restaurarea dinţilor frontali cât şi laterali, răşinile
compozite, cunoscute şi sub denumirea de răşini diacrilice,
au intrat în practica stomatologică în anul 1960, atunci când
chimistul de origine americană BOWEN a sintetizat aşa
numita rǎşină Bowen.
 Dorind să amelioreze unele din proprietăţile fizice ale
răşinilor acrilice, Bowen a obţinut un material restaurativ din răşini
polimerizate întărite cu adaos de particule de siliciu. Aceste răşini cu
umplutură au stat la baza răşinilor compozite de azi.
Din 1960 şi până în zilele noastre materialele compozite au
suferit o serie de modificări structurale menite să le îmbunătăţeascǎ
performanţele clinice prin ameliorarea proprietăţilor lor fizice şi
chimice.
Răşinile compozite sunt materiale dentare restaurative
complexe, trifazice şi au în compoziţia lor:
•o fază organică polimorfă, continuă, constituind matricea (30-50%
din volum);
•o fază anorganică minerală, dispersată, formata din particule
de umplutura (scade coeficientul de contractie de priza si cel liniar de
expansiune termica, asigura aspectul fizionomic al materialului);
•agentul sau faza de cuplare care realizează unirea componentei
organice cu cea anorganică.
•adjuvanti (5%), controleaza reactia de polimerizare prin initiatori,
acceleratori, sau influenteaza calitatile estetice prin stabilizatori,
coloranti si pigmenti.
AVANTAJELE RĂŞINILOR COMPOZITE
 prepararea cavităţii se limitează la tratamentul lezional, fiind
conservativă cu ţesuturile dentare sănătoase;
 refacerea esteticii dento-faciale în condiţii optime ;
 se poate realiza într-o singură şedinţa;
 nu implică laboratorul de tehnică dentară;
 preţul de cost mai scăzut, fiind accesibil unei mase mai mari a
populaţiei;
 există posibilitatea reparării obturaţiei fără a fi necesară
îndepărtarea în totalitate a acesteia.
DEZAVANTAJE
 pot apare modificări ale culorii precoce la pacienţii
consumatori de ceai negru, cafea, cola, ş.a.;
 realizarea unei adaptări intime la nivelul pragului gingival
este dificil de realizat;
 trebuie să existe condiţii excelente de izolare a cavităţii pentru
a nu compromite adeziunea materialului;
 contracţia de priză mai mare decât în cazul restaurărilor prin
inlay, deci există riscul percolării marginale.
INDICAŢII
 distrucţii coronare de amplitudine mică;
 refacerea pierderilor de substanţă amelo-dentinară la
dinţii frontali (aplicarea inlay-urilor la acest nivel nu este
indicată) şi laterali;
 la pacienţii cu igienă orală bună;
 la pacienţii cu exigenţe estetice mari;
 la toate grupele de vârstă.
CONTRAINDICAŢII
 distrucţii coronare de amplitudine mare şi medie;
 zone de stress ocluzal;
 pacienţii cu igienă orală deficitară;
 pacienţii cu risc cariogen mare.
 Polimerizarea răşinilor compozite
Răşinile compozite se diferenţiază şi prin modul de polimerizare.
Există mai multe sisteme de iniţiere a polimerizării, astfel:
-sistem de activare chimică (autopolimerizare);
-sistem de activare prin fotopolimerizare;
-sistem dublu activat, prin fotopolimerizare şi polimerizare chimică.
În sistemul pastă-pastă: iniţiatorul de priză este de regulă peroxid de
benzoil (POB) sau un derivat al acidului sulfinic, iar catalizatorul sau
acceleratorul este o amină terţiară aromatică.
În compozitele cu iniţiere chimică, reacţia este relativ uniformă în tot
volumul materialului, totuşi, o mare parte din grupările metacrilat rămân
nepolimerizate chiar dupǎ câteva ore.
Acest tip de polimerizare are avantajul că nu necesită aparatură
specială şi asigură polimerizare uniformă indiferent de grosimea stratului de
compozit, dar are şi dezavantaje:
-instabilitate cromatică datorită reacţiei dintre amina terţiarǎ şi peroxid;
-timp de lucru necorespunzător şi modelare limitatǎ (2-3 min);
-înglobare de aer în timpul preparării materialului;
-culoare neomogenă dacă cele două componente (paste) nu au fost amestecate
corect;
-toxicitatea aminelor pentru ţesutul pulpar le face mai puţin biocompatibile;
-amestecul manual poate crea goluri în masa materialului;
-prelucrarea mecanică, finisarea şi lustruirea dau suprafeţe rugoase
responsabile de modificările de culoare ulterioare şi acumulare de placa
bacteriană.
Sistemul de activare a polimerizării prin radiaţii (fotopolimerizare) se poate
realiza prin următoarele moduri:
-incoerente;
-radiaţii u.v.;
-radiaţii vizibile;
-coerente (laser).

Compozitele cu acest sistem de iniţiere al polimerizării sunt livrate sub forma

de pastă unică, introdusă într-o seringă.

Avantajele acestor compozite sunt:

-o mai bună stabilitate cromatică datorită absenţei aminei terţiare;
-timp nelimitat pentru aplicarea şi modelarea materialului;
-duritate crescută;
-manipulare uşoară;
-polimerizarea fiind completă în 20-40 secunde toxicitatea pentru pulpă este
scăzută.
MICHAEL G. BUONOCORE: 1955
Se descriu trei tipuri de modele de gravare după aplicarea acidului pe suprafaţa de smalţ
:
  tipul I: îndepărtează preferenţial miezul prismelor de smalţ, periferia prismelor
rămânând intactă (relief tip “cuib de randunica”); Relief de tip I obţinut după
condiţionarea cu acid fosforic 32% timp de 15 secunde
  tipul II: îndepărtează preferenţial materialul de la periferie, lăsând centrul
prismei relativ neafectat;
  tipul III: gravare întâmplătoare, incluzând zone care se aseamănă cu tipurile I şi
II, împreună cu regiuni în care caracteristicile morfologice ale prismelor nu au fost
păstrate.

Aspectul capetelor răşinoase

din interiorul microcavităţilor
obţinute prin condiţionarea
smalţului
 CONDIŢIONAREA SMALŢULUI CU ACID
FOSFORIC

 SMALŢ PREPARAT(BIZOTAT)

15 SECUNDE

 SMALŢ NEPREPARAT-SIGILARE

60-120 SECUNDE
acid fosforic 10%,
acid maleic 10%,
acid citric 10%,
acid oxalic 2,5%
acid nitric 2,5%.

Aspectul smalţului condiţionat cu Aspectul smalţului condiţionat cu

acid fosforic 35% 15 secunde acid maleic 10% 15 secunde

Aspectul smalţului condiţionat cu

acid fosforic 15% timp de 15 secunde
Majoritatea compozitelor moderne utilizează ca agent de mordansare al smalţului acidul
fosforic 35-37%. În acest caz se obţin următoarele efecte:

 acidul dizolvă hidroxiapatita pe o adâncime de 20-30mm; îndepărtează un strat

de aproximativ 10 mm grosime şi creează un strat poros pe o adâncime de 5-50 mm;
 suprafaţa smalţului creşte astfel de aproximativ 2000 ori;
 după spălare şi uscare se îndepărtează toate impurităţile (detritusuri, peliculă
dobândită, etc.), care ar putea impiedica adeziunea;
 creşte tensiunea superficială a smalţului, respectiv umectabilitatea.

Aspectul smalţului cervical înainte Aspectul smalţului după demineralizarea

de aplicarea agentului de demineralizare cu acid fosforic 35% 15 secunde.
ADEZIUNEA LA DENTINĂ
TUBULI DENTINARI

PERMEABILITATE DENTINARĂ

PULPĂ

TOXINE BACTERIENE
FLUID DENTINAR SUBST. TOXICE DIN MATERIALE
 ADEZIUNEA LA DENTINĂ: ETAPELE PRINCIPALE

DIZOLVĂ SMEAR LAYER-UL

GRAVARE ACIDĂ
RETENTIVIZEAZĂ SUPRAFAŢA DENTINARĂ

MONOMERI HIDROFILICI
PRIMER SOLVENŢI
OPTIMIZEAZĂ GRADUL DE UMEZIRE

MONOMERI HIDROFOBI
ADEZIVUL AGENŢI DE ADEZIUNE
 Adeziunea la nivelul dentinei

 Încercările timpurii de a realiza adeziunea la nivelul dentinei au avut ca

rezultat o forţă de adeziune scăzută.
 Acest lucru nu a constituit o surpriză din moment dentina are 17% colagen în
volum. Acest colagen este inaccesibil datorită faptului că este înconjurat de
cristale de apatită .
 Tubulii dentinari sunt singurii pori disponibili pentru retenţia
micromecanică. Tubulii conţin fluid dentinar, ceea ce constituie un
impediment pentru adeziune. Numărul tubulilor disponibili pentru
adeziune variază în funcţie de locaţie, dentina mai profundă conţinând mai
mulţi tubuli decât cea superficială . Alţi factori, cum ar fi vârsta dinţilor,
direcţia tubulilor şi tipul de dentină pot afecta adeziunea la acest ţesut .
Ulterior realizarea adeziunii dentinare a fost complicată de prezenţa stratului
de smear layer. El blochează tubulii dentinari şi acţionează ca o „barieră de
difuziune“. Iniţial acest lucru a fost privit ca un avantaj în ceea ce priveşte
protecţia pulpară deoarece el micşora permeabilitatea dentinară .
Prima generaţie de sisteme adezive

 În 1956 Buonocuore a demonstrat că utilizarea unei răşini ce conţine

dimetacrilatul acidului glicerofosforic are capacitatea de a adera la suprafaţa
dentinară tratată acid.
 Bineînţeles că imersia în apă reducea foarte mult această legătură.
 Nouă ani mai târziu Bowen a încercat să rezolve această problemă prin
utilizarea N-fenilglicinei şi a glicidilmetacrilatului (NPG-GMA). Forţa de
adeziune a acestor prime sisteme era doar de 1-3 Mpa. Rezultatele clinice
obţinute cu aceste siteme au fost, în mod evident, extrem de proaste.
 Dintre produsele de acest tip cităm: Scotchbond Dual-Cure (3M) şi Bondlite
(Kerr).
A doua generaţie de siteme adezive
 Odată cu îmbunătăţirile aduse agenţilor de cuplare pentru răşinile compozite, adeziunea
la nivelul dentinei s-a îmbunătăţit.
 La sfîrşitul anilor 70 a fost intodusă a doua generaţie de siteme adezive. Marea majoritate
a acestor adezivi aveau incorporaţi esteri halofosforici de răşină neumplută cum este
bisfenol-A-glicidil metacrilatul (bis-GMA) sau hidroxietilmetacrilatul (HEMA). (ADA,
1987).
 Mecanismul prin care aceste sisteme adezive de generaţia a doua realizează adeziunea la
nivelul dentinei este reprezentat de legăturile ionice pe care le formează cu ionii de calciu
prin grupările clorfosfat.
 Aceste tipuri de legături sunt foarte slabe comparativ cu cele realizate de generaţiile a 5-a
şi a 6-a, dar au reprezentat un mare pas înainte faţă de prima generaţie. O problemă
majoră a acestor sisteme a reprezentat-o faptul că grupările fosfat se leagă de calciul din
stratul de smear layer, iar această legătură nu este suficient de rezistentă la hidroliză
atunci când se află în mediu apos.. Din moment ce dentina nu era condiţionată acid în
aceste sisteme, cea mai mare parte a adeziunii se datora legării de stratul de smear layer.
Unele sisteme din această generaţie au fost concepute să înmoaie stratul de smear layer şi
astfel au condus la o mai bună adeziune (maxim 6 Mpa). Oricum forţele de adeziune
rezultate prin utilizarea acestor sisteme au fost slabe şi lipsite de valoare. Dintre produsele
de acest tip se mai utilizează actualmente Scotchbond Dual-Cure (3M) şi Bondlite (Kerr).
A treia generaţie de sisteme adezive

 Începând cu a treia generaţie de sisteme adezive, condiţionarea acidă a dentinei

îndepărtează şi/sau modifică stratul de smear layer . Acidul de condiţionare deschide
parţial tubulii dentinari şi le creşte permeabilitatea. acidul trebuie spălat complet înainte
ca primerul să fie utilizat. Primerul conţine monomeri de răşină hidrofilă ce includ
hidroxietil trimetilat anhidridă (4-META) şi bifenildimetacrilat (BPDM). Primerul conţine
o grupare hidrofilă care infiltrează stratul de smear layer, îl modifică şi favorizează
adeziunea la dentină, pe de o parte, iar pe de altă parte realizează adeziunea la răşină.
Această a treia generaţie de siteme adezive utilizează uzual un primer răşinic hidrofilic care
are în compoziţie 60% pentacrilat fosfat (PENTA), 30% HEMA şi 64% etanol. După
aplicarea primerului, o răşină neumplută este aplicată pe smalţ şi dentină.
 În marea majoritate a sistemelor primerul fosfat modifică smear layer-ul înmuindu-
l, iar după penetrare, prin polimerizare acesta se transformă într-o suprafaţă dură. Se aplică
apoi răşina adezivă care ataşează primerul fotopolimerizat la răşina compozită. Adeziunea
la smear layer care acoperea dentina nu a avut succes deosebit înainte de 1990 deoarece
răşina nu penetra prin statul de smear layer, iar acest strat de smear layer era foarte subţire
(Tao L, 1988). Sistemele cele mai folosite din această generaţie sunt: Scotchbond 2 (3M),
Gluma (Heraeus), Tenure (Den-Mat Corporation); Prisma Universal Bond 3 (Dentsply
Caulk); Syntac (Ivoclar Vivadent); XR-Bond (Kerr)
A patra generaţie de siteme adezive

 Îndepărtarea completă a stratului de smear layer a fost obţinută cu a patra generaţie de

siteme adezive. Fusayama şi colab. au încercat să simplifice adeziunea la smalţ şi
dentină prin condiţionarea acidă a preparaţiei cu acid fosforic 40% . Din păcate nu s-a
înţeles că această procedură conduce la o demineralizare accentuată a dentinei şi la un
colaps a fibrelor de colagen expuse.
 În 1982 Nakabayashi şi colab. au raportat formarea unui strat hibrid rezultat din
metacrilatul polimerizat şi dentină. Stratul hibrid este definit ca „structura formată în
ţesuturile dure dentare (smalţ, dentină, cement) prin demineralizarea suprafeţei şi
subsuprafeţei, urmată de infiltrarea monomerilor şi polimerizarea ulterioară”
(Nakabayashi N, 1982).
 Utilizarea tehnicii total etch reprezintă una dintre caracteristicile principale ale
sitemelor adezive din generaţia a patra . Această tehnică permite condiţionarea acidă
concomitentă a smalţului şi dentinei utilizând acid fosforic timp de 15-20 secunde.
Suprafeţele condiţionate trebuie lăsate umede („adeziune umedă”) pentru a evita
colapsul fibrelor de colagen.
 DENTINĂ CONDIŢIONATĂ
CU ACID FOSFORIC 37%

COLAGEN
DEMINERALIZAT
Aspectul fibrelor de colagen expuse după condiţionarea
acidă a dentinei (SEM x 5000)

Aplicarea soluţiei de primer hidrofilic infiltrează reţeaua de colegen

expusă formând stratul hibrid
Stratul hibrid format între dentina condiţionată
acid şi sistemul one bottle (SEM x 1500)
 Formarea prelungirilor de răşină şi a braţelor adezive laterale completează mecanismul
de adeziune dintre materialul adeziv şi substratul dentinar condiţionat acid

Ţesutul mineralizat format din dentina peritubulară şi intertubulară este dizolvat sub
acţiunea acizilor. Penetrarea iniţială a suprafeţei expune fibrele de colagen. În această zonă, pe o
distanţă de 2-4 μm are loc hibridizarea şi capetele răşinoase pot sigila ferm orificiile tubulilor
dentinari. Exemple de sisteme din a patra generaţie care utilizează mordansarea acidă a dentinei
cu acid fosforic sau alţi acizi sunt :All Bond 2 (Bisco), Amalgambond (Parkell), OptiBond FL (Kerr),
Scotchbond Multi-Purpose Plus (3M), EBS (ESPE), ProBond (Dentsply Caulk).
Condiţionarea dentinară alături de hidrofilia primerilor asigură penetrarea răşinii în dentină şi
consecutiv forţe de adeziune la dentină superioare celei de adeziune la smalţ (25-35MPa)
A cincea generaţie de sisteme adezive

 Pentru a simplifica procedurile clinice prin reducerea numărului de paşi şi implicit a

timpului de lucru, era necesar un sistem adeziv mai bun. De asemenea, clinicienii aveau
nevoie de o cale mai bună de a preveni colapsul colagenului din dentina demineralizată.
Generaţia a cincea a apărut din nevoia de a face materialele adezive mai uşor de utilizat
de către practicieni.

 Pentru a facilita utilizarea clinică sistemele combină primerul şi adezivul într-o

singură soluţie care trebuie aplicată după condiţionarea acidă simultană a smalţului şi
dentinei (tehnica condiţionării totale umede) cu acid fosforic 35-37% timp de 15-20
secunde . Aceste sisteme adezive crează legături cu dentina condiţionată acid prin
intermediul prelungirilor răşinoase, a braţelor laterale adezive şi a formării stratului
hibrid, conducând la obţinerea unor valori crescute ale forţelor de adeziune atât la
nivelul smalţului, cât şi al dentinei
A şasea generaţie de sisteme adezive- 2
categorii

Tip I Self etching primer (primerii automordansanţi)-

utilizează un primer autogravant, urmat de aplicarea
răşinii adezive
Watanabe şi Nakabayashi au dezvoltat un primer automordansabil care conţine o
soluţie apoasă formată din fenil-P 20% şi HEMA 30%. pentru adeziunea la nivelul
smalţului şi dentinei simultan . Combinarea paşilor de condiţionare acidă şi de
aplicare a primerului reduce timpul de lucru, elimină etapa de îndepărtare prin
spălare a acidului de condiţionare şi exclude riscul colapsului retelei de colagen.
Sistemele de acest gen prezintă şi dezavantaje. De exemplu, soluţiile trebuie
reîmprospătate continuu, datorită structurii lor apoase nu există un control exact al
aplicării şi poate rămîne smear layer rezidual în apropierea materialului adeziv şi a
dentinei . De asemenea, eficienţa sistemelor în condiţionarea optimă a smalţului este
mai puţin predictibilă decât în cazul utilizării gelului de acid fosforic.
Tip II Self etching utilizează un primer autogravant şi o
răşină adezivă care sunt amestecate înainte de aplicare

All-Bond SE® (BISCO), Brush & Bond® (Parkell),

Futurabond® NR (VOCO), Touch & Bond® (Parkell), Adper™
Prompt™ L Pop™ (3M ESPE), Xeno III® (DENTSPLY Caulk)

Ambele tipuri de asisteme adezive(primeri automordansanti)

lasă pe loc stratul de smear layer => strat adeziv
A şaptea generaţie de sisteme adezive

 Aceste sisteme se caracterizează prin posibilitatea de a atinge niveluri ridicate ale

adeziunii la nivelul smalţului şi dentinei prin folosirea unei singure soluţi. Aceste
produse pot fi cu adevărat numite siteme într-un singur pas. Sunt autogravante şi
care nu necesită amestecul componentelor. Din păcate primele evaluări ale acestor
noi sisteme au demonstrat o adeziune suficientă la nivelul dentinei condiţionate, în
timp ce adeziunea la nivelul smalţului este mai puţin eficientă. De aceea se
suplimenteaza gravajul smaltului (gravaj selectiv pe smalt).
Exp:
 G-Bond™ (GC America), iBond® (Heraeus Kulzer), Xeno® IV (DENTSPLY Caulk), Adper™
Easy Bond (3M ESPE), AdheSE® One (Ivoclar Vivadent,), and Clearfil ® S3 Bond (Kuraray).
 1. Adezivi care conţin condiţioner de tip acid care se îndepărtează prin spălare
(etch and rise)
Aceşti adezivi implică etape separate de aplicare a acidului de condiţionare şi apoi de
îndepărtare a lui prin spălare (în general acid fosforic 30-40%). Această etapă de
condiţionare este urmată de aplicarea primerului şi apoi a răşinii adezive, rezultând într-
o procedură care cuprinde 3 paşi. Procedurile simplificate în 2 pasi combină primerul şi
răşina adezivă într-o singură aplicare.

2. Adezivi automordansanţi
 Aceştia se bazează pe utilizarea unor monomeri acizi care nu se spală care
condiţionează dentina şi au rol de primer simultan. Din punct de vedere al uşurinţei în
utilizare şi a sensibilităţii tehnicii, aceste sisteme par a fi cele mai promiţătoare. Ele
elimină faza de spălare, ceea ce nu numai reduce timpul de lucru, dar şi reduce
sensibilitatea tehnicii, diminuând riscul de apariţie a erorilor în timpul aplicării. există
două tipuri de astfel de siteme adezive : „moderate” şi„puternice” . Cele puternice au un
pH foarte scăzut (mai mic de 1) şi dezvoltă un mecanism de adeziune şi o morfologie a
interfeţei asemntoare cu cele obţinute de prima categorie de adezivi. Cei medii (pH în jur
de 2) dizolvă suprafaţa dentinei numai parţial, astfel că un număr important de cristale
de hidroxiapatită rămân sub stratul hibrid. Grupările specifice carboxil şi fosfat ale
monomerilor funcţionali pot ineracţiona chimic cu hidroxiapatita reziduală. Se
consideră că dublul mecanism de adeziune (micromecanic şi chimic) este foarte
avantajos din punct de vedere a durabilităţii restaurării. Componenta
micromecanică conferă în mod special rezistenţă la stresul ce tinde să rupă adeziunea.
Interacţiunile chimice pot avea ca rezultat o adeziune care să reziste mai bine la
provocările hidrolitice şi astfel să conducă obţinerea unor margini de restaurare bine
sigilate pe o perioadă lungă de timp.
Sisteme adezive cu conditionare totala (D+S) in 3 timpi: protocol
operator
Se mordanseaza acid dentina pentru maximum
15-20s.
Se iriga abundent.
Nu se desica dentina (adeziune in mediu umed).

Se evita contaminarea substratului.

Se aplica primer-ul.
Se evapora solventul complet.

Se lasa adezivul sa infiltreze substratul

aproximativ 10s.
Se indeparteaza excesul de adeziv cu pensule de
unica folosinta; se evita folosirea spray-ului de
aer.
Se fotoactiveaza timp de 20-30s
Sisteme adezive cu conditionare totala(S+D) in 2
timpi: protocol operator
Se mordanseaza acid dentina pentru
maximum 15-20s.
Se iriga abundent.
Nu se desica dentina (adeziune in
mediu umed).

Se aplica mari cantitati de primer-

adeziv.
Se lasa adezivul sa infiltreze substratul
aproximativ 5-10s.
Se evapora solventul cu spray de aer
(lejer) pana cand dentina apare opaca
(formarea completa a peliculei).
Se evita contaminarea substratului.
Se fotoactiveaza timp de 20-30s
Principalele etape ale tratamentului operativ -restaurativ al
unui proces carios:
1. Realizarea timpului chirurgical (prepararea cavităţii)
2. Parcurgerea etapei medicamentoase (protecţie a organului pulpo-
dentinar)

3. Etapa de restaurare
Oblique layering
Etapele clinice de restaurare a cavităţilor de clasa a II-a cu răşini compozite

1. Alegerea culorii

2. Fixarea matricii şi portmatricii corespunzătoare şi a penei interdentare

Matricile dentare- roluri
 refac morfologia feţei absente
 realizeaza o bună adaptare a materialului
la nivelul pragului cervical (zona cea mai
sensibilă în ceea ce priveşte adaptarea
materialului)
 servesc ca suport pentru inserarea
materialului de restaurare
 ajută la obţinerea unei bune închideri
marginale a restauraţiei la pereţii dentari
 împiedică refluarea materialului de
restaurare la nivelul parodonţiului
Penele interdentare-roluri
 realizează o bună imobilizare a matricii
 realizează o bună adaptare a matricii la
nivelul pragului cervical, ceea ce determină
o bună adaptare a materialului de
restaurare şi o obturaţie etanşă
 stabileşte nivelul punctului de contact cu
dintele vecin, contribuind la refacerea
adecvată a ambrazurilor
 menţine o stare de tensiune pozitivă
asupra dinţilor, ceea ce va permite, după
îndepărtarea lor şi a matricii obţinerea
unui punct de contact strâns
 prin uşoara separare dentară pe care o
realizează, compensează grosimea
matricilor, ceea ce va determina un punct
de contact optim
 Tipuri de matrici pentru răşini compozite
Matrici transparente din celuloid Matrici metalice

Matrici metalice secţionate cu

sistemul specific de portmatrici

Matrici metalice continue

cu sistem propriu de fixare
Matrici transparente Poka

Matrici şi portmatrci
Tofflemire
 Tipuri de pene pentru răşini compozite

din lemn din plastic transparente

din plastic mat

3. Gravajul smalţului şi a dentinei

Atenţie la timpul de acţiune al acidului de gravaj

4. Spălarea cu apă

5. Uscarea suprafeţelor dentare

Este recomandat ca suprafeţele să rămână umede, de aceea uscarea

trebuie realizată cu aplicatoarele pentru sistemul adeziv
Nu este de dorit uscarea excesivă, cu apariţia aspectului alb cretos al
smalţului

!!!!Umed nu înseamnă contaminat cu salivă sau sânge

6.Aplicarea şi fotopolimerizarea sistemului adeziv amelo-dentinar

Se recomandă aplicarea „activă” a sistemului adeziv

Atenţie la generaţia de adeziv şi la recomandările producătorului

Fotopolimerizarea durează 20 secunde

7. Aplicarea răşinii compozite

A nu se utiliza spatule oxidate care pot schimba culoarea materialului

Inserare în straturi care să nu depăşească 2 mm

Fotopolimerizare 40 secunde
Refacearea punctului de contact

În continuare se vor plasa straturi succesive de

material în cavitate, fiecare strat fiind polimerizat 40
secunde
8. Modelarea anatomică

Îndepărtarea portmatricii, a matricii şi a penei

9. Modelarea funcţională

10. Finisarea şi lustruirea

Finisare
Lustruirea
Recomandari pentru pacient
Intrucât există posibilitatea apariției unor
modificari de culoare ale restaurație in urmatoarele 24
ore prin retentia hidrica a materialului, se recomanda
ca pacientii sa evite consumul de lichide colorate,
fructe(sucuri colorate, ceai negru, cafea, ciocolata) in
acest interval. Deasemenea este contraindicat
fumatul.
Refacerea punctului de contact
Metode de obturare
Obturare cu straturi oblice
alternative
(Hilton 1996)
Metode de obturare
Tehnica
centripeta
(Bichacho
1994)
Restaurarea cu sablon siliconic
Cervical lesion after Application with Light activation Metafil Flo
minimally invasive HB brush, one depending on curing restoration,
preparation coat only (20 sec) light 3 to 10 sec. finished and
polished
Air-dry gently
(5-10 sec)