Principalele instrumente de plată şi

decontare utilizate în relaţia dintre prestatorii
direcţi (cazare, alimentaţie, transport, agrement
etc.), agenţii de turism şi, respectiv, turişti, sunt:
cecul de călătorie,
cartea sau cardul de credit
voucherul.
 Cecurile de călătorie reprezintă înscrisuri pe suport
de hârtie, pe care turistul le achiziţionează de la bănci
sau alte instituţii emitente, având ulterior dreptul să
ceară răscumpărarea lor în numerar la prezentare
oricărei bănci acceptante sau să achite diverse taxe care
se pot ivi pe parcursul călătoriei. Cecurile de călătorie
pot fi emise nu doar de către bănci ci şi de către
companii de transport, agenţii de turism etc.
          Cecul de călătorie poate fi utilizat:
-         direct, ca mijloc de plată (în majoritatea ţărilor
dezvoltate, aceste cecuri sunt acceptate ca atare, pentru
achitarea taxelor de aeroport, vamă etc.)
-         indirect, pentru transformarea lor în bani lichizi la
ghişeele băncilor sau agenţiilor de turism din diferite
ţări.
 Cartea sau cardul de credit este un
instrument de plată fără numerar, care se
prezintă fizic sub forma unui înscris pe material
plastic de dimensiuni standardizate internaţional,
cu ajutorul căruia un posesor autorizat poate
achita contravaloarea unor bunuri sau servicii
cumpărate de la comercianţii abilitaţi sau poate
obţine lichidităţi de la ghişeele sau unităţile ATM
ale instituţiilor emitente sau ale băncilor
acceptante.
         Cărţile de credit pot fi emise atât de către
bănci, cât şi de către comercianţi sau alte
instituţii sau organizaţii.
         După facilităţile pe care le oferă, cardurile pot fi:
-         cardul de credit – indică faptul că deţinătorului
i-a fost deschisă o linie de credit,
-         cardul de magazin – emise de către marile
magazine, utilizabile pentru plata bunurilor
achiziţionate în reţele de comercializare ale acestora,
-         cardul de debit – deţinătorul poate utiliza acest
instrument în limita disponibilităţilor din contul său,
-         carte de garantare a cecului – garantează suma
de plată înscrisă pe cec, care are acoperire în contul
personal al deţinătorului,
-         card mutifuncţional – care are atât rol de plată
cât şi de garantare a cecurilor,
-         smart card-uri – permit derularea unor
tranzacţii mult mai sofisticate, având o funcţionalitate
pe bază de circuite integrate.
 În funcţie de emitent, cardurile pot fi grupate în:
-         carduri bancare, emise de bănci
-         carduri private ale comercianţilor (store
card-uri) emise de către marile magazine, care
ataşează cărţilor de credit servicii suplimentare
de tipul:
o       linie de credit,
o       asigurarea automobilelor şi locuinţelor,
o       dreptul la remize (discounturi) de fidelitate,
o       servicii de livrare şi parching gratuit,
o       acces la serviciile de club ale emitentului etc
      carduri emise de de alte instituţii şi organizaţii:
 carduri emise de instituţiile internaţionale specializate,
proprietari de marcă (Visa, Mastercard, Eurocard, American Express,
Diners Club etc.) care ataşează de asemenea cardurilor servicii
suplimentare precum: asigurarea contra pierderii sau furtului, servicii
de asistenţă socială, garanţie de rezervare de locuri în lanţuri hoteliere,
asigurare în caz de deces sau accidente etc.
  carduri de credit în avantaj reciproc emise de către societăţi
de servicii financiare care acceptă ca o parte din profit să fie donat unor
instituţii non-profit în schimbul prezenţei siglelor acestora pe carduri,
 carduri de credit cu profit indirect emise de către instituţiile
internaţionale specializate în parteneriat cu diverse companii private
non-bancare care ataşează cardurilor drepturi la diverse discounturi sau
servicii gratuite din propria gamă de servicii,
 carduri de plată selective a căror folosire este limitată la o
singură categorie de bunuri şi servicii,
  carduri de abonament cu utilizare specifică şi clientelă limitată,
emise de companiile de transport,
  carduri de identificare emise de firma care închiriază maşini,
hoteluri, restaurante, diverse cluburi etc., utilizate pentru identificarea
clienţilor fideli.
 Voucherul este un document specific
turismului individual şi grupurilor mici, care
constă într-un înscris emis de agenţia de turism
conţinând numele turistului/turiştilor, perioada
de sejur şi serviciile turistice comandate, având
pe verso imprimate condiţiile pe baza cărora se
vând serviciile turiştilor.
Voucherul reprezintă:
-         o comandă fermă pentru prestarea
serviciilor venită din partea agenţiei de turism
emitente către prestatorul direct,
-         o garanţie de plată din partea agenţiei de
turism emitente către prestatorul direct.
Un voucher este alcătuit din mai multe file:
-         originalul încredinţat clientului sau ghidului
grupului,
-         duplicatul transmis furnizorului de servicii,
-         copia contabilă pentru casier,
-         copia biroului plătitor al agenţiei,
-         copia agenţiei.
 Un voucher conţine în principal
următoarele informaţii:
  numele şi adresa agenţiei emitente,
  numele şi adresa furnizorului de servicii,
 tipul serviciului pentru care s-a emis şi detalii
despre acesta,
  numele clientului/clienţilor,
 data sau perioada efectuării serviciului,
 clauza de salvgardare pe verso, care identifică
condiţiile în baza cărora se vând şi se prestează
serviciile turiştilor.
 Voucherul are un ciclu de valabilitate care
cuprinde patru faze:
  Emiterea – constă în rezervarea anticipată a
serviciului şi completarea integrală a voucherului.
  Onorarea – prestarea serviciului propriu zis,
moment în care clientul semnează voucherul original
pe verso pentru a dovedi că serviciul i-a fost prestat şi
remite originalul astfel semnat prestatorului.
  Prezentarea la plată – anexat la factură, furnizorul
trimite agenţiei emitente originalul voucherului
semnat de turist, solicitând acesteia plata serviciilor.
  Plata –biroului plătitor al agenţiei, înainte de plata
serviciului confruntă copia sa cu originalul semnat şi
cu factura primite de la furnizor şi dispune plata.
 Voucherele pot fi clasificate în funcţie de două
criterii:
  după tipul voiajului: vouchere pentru voiajuri
individuale şi pentru voiajuri în grup însoţit,
 după serviciul prestat: vouchere pentru
transport, servicii receptive, de primire etc.
TRANSPORTURILE
TURISTICE

1 Transportul aerian
2 Transportul rutier
3 Transportul feroviar
4 Alte forme de transport turistic
Transportul aerian
Transportul turistic aerian se derulează prin
intermediul a două tipuri de curse aeriene de pasageri:
regulate şi charter (la comandă).
Cursele regulate sunt  curse pe care o companie aeriană
le operează în conformitate cu orarul său public, în aceleaşi
zile şi la aceleaşi ore, pe durata unui întreg sezon
Principalul aranjament turistic care poate fi realizat pe
cursele aeriene regulate este INCLUSIVE TOUR-ul care este
o călătorie organizată de către o agenţie de turism tour-
operatoare împreună cu o companie de transport aerian, în
regim dus şi întors (Round-Trip) sau în circuit (Circle Trip),
care include totodată cazarea, masa şi diverse excursii;
agenţia tour-operatoare trebuie sa fie agreata de IATA şi
închiriază numai o parte a capacităţii de transport în cursa
regulată pentru anumite date bine stabilite, tariful plătit
pentru aceste locuri fiind de obicei cu 50% mai mic decât
tariful în condiţii normale.
 Cursele charter sunt  curse pe care o companie aeriană
le operează la cererea firmelor de turism tour-operatoare
(sau la cererea unor instituţii, organizaţii, firme etc.). Tour-
operatorul închiriază („afretează”) de obicei integral
capacitatea avionului pentru una sau mai multe curse clar
stabilite în timp formând astfel un „lanţ” de chartere.
O cursă charter este: o cursă de grup, dus-întors, al
cărei tarif se negociază şi se plăteşte înainte de desfăşurare,
şi presupune o durată a sejurului grupului negociată.
Principalul aranjament turistic care poate fi realizat pe
cursele aeriene charter este CHARTER INCLUSIVE TOUR-
ul care este o călătorie organizată de către o agenţie de
turism tour-operatoare împreuna cu o companie de
transport aerian, în regim dus şi întors (Round-Trip) sau în
circuit (Circle Trip), care include totodată cazarea, masa şi
diverse excursii.
Contractul charter dintre tour-operator şi compania de
transport aerian trebuie să cuprindă următoarele elemente:

-         definirea termenilor utilizaţi în contract (anulare, taxe de

anulare, preţ charter, data de expirare, forţă majoră, inclusive
tour etc.);
-         acordul părţilor cu privire la punerea la dispoziţie de către
transportator a unuia sau mai multor avioane, conform
prevederilor contractului;
-         dreptul tour-operatorului de a anula anumite zboruri în
cazul în care numărul de pasageri este prea mic pentru a
permite operarea economică, cu plata unor taxe de anulare
care sunt cu atât mai mari cu cât sunt comunicate mai tardiv
de către tour-operator transportatorului;
-         dreptul transportatorului de a anula anumite zboruri într-o
perioadă de până la 24 ore înaintea zborului din raţiuni legate
de dificultăţi mecanice sau operaţionale, cu obligaţia
despăgubirii tour-operatorului într-un anumit cuantum
negociat;
-         obligaţia transportatorului de a înlocui avionul în
situaţia imposibilităţii continuării cursei din raţiuni
legate de dificultăţi mecanice sau operaţionale;
-         dreptul transportatorului de a
modifica capacitatea avionului, de a reduce numărul
de locuri sau greutatea avionului, de câte ori
condiţiile sau autorităţile de trafic o impun;
-         obligaţia transportatorului de a asigura
tratamentul pasagerilor în cazul întârzierilor apărute
din vina sa: gustare, pentru întârzieri de 2-3 ore,
masă completă, pentru întârzieri de 3-12 ore, şi,
respectiv, cazare, pentru întârzieri de peste 12 ore;
-         dreptul ambelor părţi de a
subcontracta îndeplinirea obligaţiilor contractuale;
-         dreptul transportatorului de a utiliza locurile
neutilizate de către tour-operator;
-         structura preţului charter care:
§        include cheltuieli de operare şi întreţinere a
avionului, remuneraţia echipajului, asigurări faţă de terţi
şi faţă de pasageri, taxe de aterizare, hangar şi handling
pentru avion, taxe de handling pentru pasageri şi bagaje,
preţul meselor servite în timpul zborului, taxele de
aeroport şi taxele de pasageri care trebuie plătite de către
transportator;
§        nu include cheltuielile cu transportul la sol al
pasagerilor, taxele de aeroport şi taxele de pasageri care
trebuie plătite de către pasageri, costul vizelor, taxelor
vamale şi alte taxe adiţionale care pot apărea;
-         condiţiile de modificare a contractului;
-         condiţiile de plată, prevăd de regulă că plata se va face
în avans de către tour-operator înaintea fiecărui zbor, sau
înaintea întregului lanţ de curse charter (cazul în care tour-
operatorul închiriază avionul pentru transportul dus-întors
succesiv al mai multor grupuri de turişti, fiecare grup având
o anumită durată a sejurului).
Transportul rutier
Transportul rutier este o formă de transport terestru
şi totodată un subsistem al sistemului naţional al
transporturilor care asigură deplasarea în spaţiu a
mărfurilor şi persoanelor cu ajutorul vehiculelor (mijloace
de transport auto-propulsate) şi a mijloacelor tractate
(remorci, trailere). Autovehiculele se caracterizează
printr-o mobilitate deosebită, nefiind legate de instalaţii
speciale fixe cum este cazul în transportul feroviar, de
pildă. Datorită acestui fapt, ele pot pătrunde în locuri
unde alte mijloace de transport nu au accesabilitate,
construind o componentă indispensabilă a transporturilor
multimodale.
Procesul de transport are trei componente de bază, şi
anume: drumul, autovehiculul şi conducătorul auto.
 Drumul condiţionează prin calităţile sale mobilitatea
autovehiculelor şi eficienţa exploatării lor tehnice şi
comerciale. Un drum este cu atât mai bun cu cât solicită
din partea autovehiculului o forţă de tracţiune mai mică,
permite circulaţia cu viteză mare în limitele legale admise,
prezintă un grad de uzură minim şi oferă o siguranţă
maximă pentru circulaţie.
Factorii care au influenţat dezvoltarea turismului
automobilistic au fost: producţia industriei de automobile,
evoluţia preţului energiei, importanţa întreprinderilor care
închiriază automobile, reţeaua rutieră şi autorutieră,
precum şi facilităţile vamale şi de frontieră.
Preţul de închiriere al maşinilor – închirierile de
maşini, cu sau fără şofer, reprezintă astăzi un sector
important al turismului auto.
 Autocarele oferă o serie de avantaje, cum sunt:
libertatea şi supleţea utilizării, confort, securitate, aer
condiţionat, radio, televizor, eventual bar frigorific, viziune
panoramică a peisajelor traversate etc. Ele sunt deservite
de una două persoane, având în plus şi un ghid turistic care
se îngrijeşte de necesităţile curente ale turiştilor şi care
prezintă totodată localităţile intermediare ale itinerariilor
şi pe cele de sosire.
Pot exista aranjamente şi la călătoriile rutiere, cum
este Package Tour. Prin această formă se face o combinaţie
între turismul organizat şi cel neorganizat, călătoria
realizându-se cu mijloace proprii şi cu garanţia primirii
serviciilor solicitate. În acest caz se acordă turiştilor o mai
mare atenţie din partea personalului turistic: se parcurge
numai un itinerar stabilit.
Transportul feroviar
Transportul feroviar asigură deplasarea în spaţiu şi în
timp a bunurilor şi persoanelor cu ajutorul locomotivelor şi
vagoanelor, care circulă după un program prestabilit, pe
trasee fixate (căile ferate).
Elementele componente ale procesului de transport
feroviar sunt: căile ferate, locomotivele, respectiv mijloacele
de tracţiune, şi vagoanele, respectiv mijloacele de transport
propriu-zise.
Căile ferate reprezintă un ansamblu de construcţii şi
instalaţii care asigură circulaţia locomotivelor şi vagoanelor
pe un anumit teritoriu. Elementele constructive ale
acestora sunt: infrastructura (alcătuită din terasamente,
poduri, tuneluri, viaducte) şi suprastructura (care cuprinde
şinele, traversele, schimbătorii de cale, instalaţiile de
semnalizare).
 Principalele aranjamente turistice posibile pe calea
ferată sunt:
- Rail Inclusive Tour (RIT) care presupune comercializarea de către
agenţii de voiaj a unui pachet de servicii turistice pentru grupuri
organizate, la un preţ global, folosind ca mijloc de transport
trenul. În aranjament RIT clasa I sau a II-a, se pot realiza
următoarele variante de călătorii: dus-întors pe un anumit
traseu, circuite speciale într-o singură direcţie, curse combinate
cu folosirea pe anumite parcursuri a autocarului.
- Inter-Rail reprezintă un aranjament de transport feroviar ce se
organizează Pentru posesorii de legitimaţii cu acelaşi nume şi
implică acordarea unor reduceri tarifare de 50% la vagoanele de
clasa a II-a pe tot parcursul feroviar al ţărilor ca au aderat la
acest sistem. Sistemul se adresează tinerilor sub 21 de ani şi este
girat de căile ferate franceze.
- Eurial se adresează turiştilor din ţările extraeuropene care pot
achiziţiona biletele cu acelaşi nume de la reprezentanţii unor
administraţii ale căilor ferate europene sau agenţii de voiaj
acreditate în America de Nord şi Sud, Africa, Japonia, Australia,
pentru destinaţii europene.
În funcţie de tipul de aranjamente RIT deosebim:
  RIT – I este folosit de turişti individuali şi presupune o reducere a
tarifului feroviar cu cca. 20%, fără a fi limitat volumul minim al
traficului în acest aranjament.
 RIT – IG este utilizat tot de către turişti individuali sau de grupuri
mici şi presupune reduceri tarifare de până la 40%. În contractul
încheiat între parteneri se prevede un volum minim de tarife,
aliniat celui din anul precedent.
  RIT – GP este folosit de grupuri de turişti care sunt programaţi pe
subperioade de timp, prevăzându-se pentru fiecare un anumit
minim de trafic. Reducerea de tarif este de până la 45%, generând
pentru agenţiile de voiaj importante beneficii suplimentare.
  RIT – Y şi RIT – YP sunt aranjamente destinate tinerilor sub 26
de ani, fără programare sau cu programarea transportului şi
presupunând reduceri tarifare până la 50%.
  RIT – G reprezintă o variantă a RIT practicat la cele mai scăzute
tarife, având scop promoţional şi utilizare conjuncturală.
Alte forme de transport
turistic
Transportul naval (fluvial şi maritim) turistic a reprezentat
încă e la începutul secolului o manifestare îndeosebi a
consumului turistic de lux, apanaj al claselor socio-economice cu
venituri ridicate. Desigur, existenţa mai multor clase calitative în
interiorul aceluiaşi spaţiu de transport a facilitat şt accesul
turiştilor cu venituri mai modeste, deşi tariful plătit pentru o
călătorie cu vaporul – ca mijloc de acces – era destul de ridicat.
Atracţia exercitată de călătoria pe apă, ca principal agrement şi
nu numai ca posibilitate de acces la o destinaţie turistică, a dat
naştere “croazierelor” – aranjamente turistice ce cuprind alături
de transport şi celelalte servicii turistice prestate pe parcursul
călătoriei. Parcul de nave în continuă creştere , creşterea
securităţii de transport, dar mai ales diversificarea tipurilor de
nave şi condiţiile de transport şi agrement sporite pe care le
oferă au impulsionat cererea turistică pentru croaziere.
 În locurile în care transporturile clasice nu au fost accesibile, s-au
introdus, pe plan local, alte mijloace şi sisteme de transport, denumite
neconvenţionale:

  Funicularele şi telefericele – utilizate pentru transport în terenuri cu

obstacole greu de învins, văi adânci, prăpăstii, cursuri de apă.
 Transporturile suspendate - sistemul de linii suspendate foloseşte o cale de
rulare amplasată pe piloni din metal sau din beton armat.
  Căile ferate cu cremalieră - liniile de cale ferată din zonele muntoase cu
declivităţi mari nu pot folosi soluţia de tractare eficientă a trenurilor cu
locomotive cu simplă aderenţă. Una din soluţiile pentru mărirea aderenţei, a
fost introducerea unei şine dinţate denumită cremalieră.
  Transporturile pneumatice - constă din deplasarea unor vehicule cu o
formă specială in interiorul unui tub de dimensiuni mari, care formează un
tunel.
 Căile ferate cu motoare electrice liniare - se apreciază că motoarele
electrice liniare vor constitui una din principalele metode de propulsare a
trenurilor viitorului.
  Căile ferate cu vehicule pe pernă de aer
 Căile ferate denumite “transportabile” - la acest sistem, liniile ferate şi
materialul rulant pot fi deplasate după nevoi şi montate temporar la şantiere
de construcţii, exploatări forestiere şi miniere, lucrări hidraulice etc. Cele mai
cunoscute căi ferate transportabile sunt denumite „decauville”.