Universitatea Creștină Dimitrei Cantemir

Facultatea de Management Turistic și Comercial

Master: Managementul Afacerilor in Turism

PROIECT
Managementul Agenției de Turism

Tema proiectului:
Înființarea unei agenții de turism

1
 Înființarea unei agenții de turism

Turismul, ca fenomen social evoluează datorită unor factori ca: mutaţiile demografice,
timpul liber, creşterea economică, oferta. De aici rezultă utilitatea agenţiilor de turism.
Agentul de turism crează pachete turistice şi are rol de consultant de turism. Înfiinţarea unei
agenţii de turism conform normelor europene presupune urmărirea mai multor etape.

I. Prima etapă ar fi existenţa unei firme în al cărei statut să fie specificat, chiar dacă
aceasta are alt obiect de activitate, “servicii turistice”. Urmează alegerea numelui, cu
menţiunea ca acesta să nu existe deja. După ce au fost parcurşi aceşti paşi se trece la
întocmirea dosarului. Acesta trebuie să cuprindă: cererea de eliberare a Licenţei de turism,
copie după certificatul de înmatriculare la Registrul Comerţului, poliţa de asigurare împotriva
insolvabilităţii, copie după contractul de muncă al persoanei care deţine brevetul de turism,
înregistrat la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială, copie după Brevetul de turism al
persoanei care conduce agenţia, copie după actul de deţinere al spaţiului pentru agenţia de
turism şi formularul biletului de turism pentru asigurarea serviciilor. Cu dosarul întocmit se
merge la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT) – Direcţia de Autorizare,
unde în urma deciziei comisiei formată din doi inspectori, se eliberează Licenţa de turism.

Se poate opta pentru înființarea agenției: touroperatoare sau detailistă. Agenţia de

turism turoperatoare are ca obiect de activitate organizarea şi vânzarea pe cont propriu a
pachetelor de servicii turistice sau a componentelor acestora, direct sau prin intermediari, pe
când agenţia de turism detailistă vinde sau oferă spre vânzare în contul unei agenţii de turism
turoperatoare, pachetele de servicii sau componente ale acestora. În România, peste 90%
dintre agenţii au licenţă atât pentru touroperator, cât şi pentru detailist, deşi în realitate cifra
agenţiilor cu adevărat touroperatoare este mult mai mică.

Ordonanţa nr. 107 din 30 iulie 1999, privind activitatea de comercializare a serviciilor
turistice, republicată în Monitorul Oficial nr. 448 din 16 iunie 2008, prevede următoarele:

1. pachet de servicii turistice – combinaţia prestabilită a cel puţin două dintre

următoarele trei grupe de servicii, cu condiţia ca durata neîntreruptă a acestora să depăşească
24 de ore sau să cuprindă o înnoptare, şi anume:

a) transport;

b) cazare;

c) alte servicii, fără legătură cu transportul sau cazarea sau care nu sunt accesorii ale acestora
şi care reprezintă o parte semnificativă a pachetului de servicii turistice, cum ar fi:
alimentaţie, tratament balnear, agrement şi altele asemenea;

2
 2. contract de comercializare a pachetului de servicii turistice, denumit în continuare
contract

– acordul de voinţă dintre agenţia de turism şi turist, care are ca obiect cumpărarea unui
pachet de servicii turistice de către turist şi eliberarea documentelor de plată şi a
documentelor de călătorie de către agenţia de turism;

3. agenţia de turism – orice unitate specializată, persoană juridică, care organizează,

oferă şi vinde pachete de servicii turistice sau componente ale acestora.

Agenţiile de turism pot fi de următoarele tipuri:

a) agenţie de turism touroperatoare, având ca obiect de activitate organizarea şi vânzarea pe

cont propriu a pachetelor de servicii turistice sau a componentelor acestora, direct sau prin
intermediari;

b) agenţie de turism detailistă, care vinde sau oferă spre vânzare, în contul unei agenţii de
turism touroperatoare, pachete de servicii turistice sau componente ale acestora contractate cu
aceasta;

4. consumator – orice persoană sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii care
cumpără sau se angajează să cumpere pachetul de servicii turistice – contractant principal –
sau orice persoană în numele căreia contractantul principal se angajează să cumpere pachetul
de servicii turistice – alţi beneficiari – sau orice persoană în favoarea căreia contractantul
principal ori alţi beneficiari cedează pachetul de servicii turistice – cesionarul.

II. Următoarea etapă este amenajarea sediului agenţiei. Acesta poate fi un spaţiu la
demisol, parter sau etajul întâi sau o casă. În cazul înfiinţării unei agenţii de turism
touroperatoare ori detailiste este obligatoriu ca spaţiul să fie la demisol, mezanin, parter sau la
etajul întâi (în cazul agenţiei detailiste se mai precizează: uşor accesibilă). Sediul poate fi
proprietate personală sau închiriată. Pentru o agenţie touroperatoare, spaţiul minim este de 16
mp, iar pentru una detailistă, de 10 mp. Atenţie! Suprafaţa trebuie folosită doar pentru
activitatea agenţiei. După ce se primeşte licenţa de turism, acest document este obligatoriu de
afişat la loc vizibil alături de Brevetul de turism, comisionul perceput şi numere de telefon
pentru reclamaţii, acestea aparţinând unor instituţii ca: MDRT sau Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Consumatorilor.

Legea vă obligă furnizarea următoarele informaţii clientului (Ordonanţa nr. 107 din 30
iulie 1999, privind activitatea de comercializare a serviciilor turistice, republicată în
Monitorul Oficial nr. 448 din 16 iunie 2008):

“Agenţia de turism are obligaţia să furnizeze turiştilor, în scris, în vederea încheierii

contractului, informaţii referitoare la:

a) localitatea de destinaţie;

b) ruta de parcurs;

3
c) mijlocul/mijloacele de transport utilizat/utilizate, caracteristicile şi categoria
acestuia/acestora;

d) tipul unităţilor de cazare, adresele şi categoriile de clasificare a acestora;

e) serviciile de masă oferite şi categoria de clasificare a unităţilor de alimentaţie;

f) durata programului, cu indicarea datei sosirii şi a plecării;

g) informaţii generale privind regimul paşapoartelor şi al vizelor, precum şi al asigurărilor de

sănătate necesare pentru călătorie şi sejur;

h) cuantumul avansului, dacă este cazul, precum şi termenul pentru achitarea restului de
plată;

i) numărul minim de persoane necesar pentru realizarea programului şi termenul limită pentru
informarea turistului, în caz de anulare a călătoriei turistice;

j) posibilităţi de încheiere a unor asigurări facultative pentru asistenţă în caz de boală,

accidente şi altele asemenea;

k) durata pentru care operează oferta turistică.

III. Următoarea etapă în înfiinţarea agenţiei o constituie realizarea produselor

turistice. Produsele se creează cu ajutorul târgurilor şi burselor de contractări organizate
numai pentru specialişti, ofertelor culese direct la care se adaugă comision şi anume: ofertelor
interne reprezentate de oferte pe litoral, montane, la pensiuni rurale, de vânătoare, tabere sau
oferte externe şi anume: bilete de avion, asigurări medicale de călătorie, de bunuri, de
maşină, bilete de autocar, închirieri de maşini, circuite, mese festive, conferinţe, reuniuni şi
multe altele. Pentru ca cele prezentate să devină cunoscute, agenţia are nevoie de publicitate.
Aceasta poate fi scumpă, medie, ieftină sau gratuită. În prima categorie se înscriu spoturile la
TV, radio, reclame de dimensiuni mari în ziare sau reviste de specialitate. Publicitatea medie
ca şi costuri constă în realizarea unui site, pliante distribuite pe stradă. Publicitatea ieftină se
realizează prin înscrierea ofertelor în portaluri de turism, anunţuri în ziare, înscrierea în
diverse cataloage de specialitate. Publicitatea gratuită se referă la înscrierea în diverse site-uri
şi portaluri pe Internet, oferte lipite în vitrina agenţiei.

În ceea ce priveşte personalul, este nevoie de minim două persoane: un director de

agenţie şi un agent de turism. În timp se mai pot angaja încă unul sau doi agenţi de turism şi
un agent de ticketing cu brevet IATA. Succesul agenţiei constă în personal în cea mai mare
măsură. Costurile totale necesare pentru înfiinţarea agenţiei cuprind deschiderea firmei,
achiziţionarea de telefon, două computere, chiria spaţiului, întreţinerea, lumina, telefonul,
Internetul, salariile angajaţilor, publicitatea, papetăria. Este bine să aveţi un “spate financiar”
– căci pot apărea diverse probleme neaşteptate, când veţi fi nevoiţi să restituiţi anumite sume
clienţilor, din cauza unor probleme apărute în relaţia cu unii parteneri.