Procedee de obtinere a

comprimatelor
 Procedee de comprimare
• Pentru a avea un comprimat corespunzător este necesar
ca materialul de comprimat să aibe:
• 1-proprietăţi fizice şi mecanice particulare, respectiv
o anumită granulometrie şi
• 2- o capacitate de curgere care să asigure umplerea
uniformă şi rapidă a matriţei,
• 3- capacitate de legare şi expulzare uşoară după
compactarea, într-o formă (comprimat) cu o rezistenţă
mecanică bună şi cu o desfacere uşoară într-o cantiate
mică de apă sau în sucurile din tubul digestiv.
 1. Pulverizarea si
amestecarea componentelor
• -Marimea particulelor -subst.activa si subst.ajutatoare
tb.sa aiba dimensiuni cit mai apropiate pt.a asigura un
dozaj corespunzator;
• -particulele prea mari sau prea mici sunt
dezavantajoase pt.a realiza o pulbere satisfacatoare
• -Polimorfismul -poate det,solubilitati si viteze de
dizolvare diferite-influentind viteza de absobtie
• Pt.a realiza o amestecare omogena se recurge la:
pulverizarea prin
• - macinarea uscata a mat.prime;
• -urmeaza clasarea prin site corespunzatoare
• -amestecarea timp de 15 min, cu aj. tobelor mecanice
(50kg)pt.industrie.Se folosesc si pt. amestecarea
granulatelor cu lubrefianti
 Granularea
• Definitie :transformarea amestecului de pulberi in
granulate ; este operatia premergatoare comprimarii
• Scopul granularii: transformarea amestecului de
pulberi in particule de o anumita forma care sa
favorizeze adeziunea acestora intre ele (granulate)
Astfel materialul curge mai usor din pilnie in matrita si
realizeaza o umplere uniforma
• Datorita aderarii granulatelor, comprimarea este usurata;
energia necesara comprimarii fiind mult scazuta
• Comprimatele se pot deci obţine prin trei procedee
(metode) importante:
• 1. Procedeul prin granulare pe cale umedă
• 2. Procedeul prin granulare pe cale uscată
• 3. Procedeul de comprimare directă
 Prepararea prin granulare
umedă
• Principalele faze ale granularii pe cale umedă clasică sunt:
• 1. obţinerea pulberii compuse din substanţe active şi unii
excipienţi (de obicei diluanţii, eventual şi alţi adjuvanţi ca:
adsorbanţi, edulcoranţi, stabilizanţi, o parte din dezagreganţi, ş.a.).
• 2. umectarea.
• 3. granularea.
• 4. uscarea granulatelor.
• 5. uniformizarea granulatelor.
• 6. amestecarea granulatelor cu lubrifianţi şi o parte din
dezagreganţi.
• 7. comprimarea.
• Mecanism de actiune: amestecul de pulberi este transformat intr-o
pasta de consistenta potrivita prin adaos de lichid
• Masa umeda obtinuta este trecuta apoi prin sita pt.a se obtine
granulate care sunt supuse uscarii si uniformizarii
 2.Umectarea pulberii
• Volumul de lichid pt.umectare :
-prea mic -granulate neregulate,friabile –comp.cu
rezistenta scazuta
-prea mare -masa moala ,viscoasa-infunda sita-
granulate inegala ,neregulate-timp prelungit de uscare –
masa greu de prelucrat
• Se poate adauga un solvent (apa si alcool, apa- alcool-
eter) sau un lichid de aglutinare
• Se evapora
• Daca se foloseste apa-umectarea se face la suprafata
altfel se umezeste prea mult
• Dupa uscare se poate forma o crusta la suprefata
granulatelor care se sfarama usor
• Se urmareste:
-folosirea unui dizolvant in care substantele de granulat
sa aiba o solubilitate medie
-apa ca atare se foloseste rar –uscare indelungata
-alcoolul se fol.pt.extracte vegetale uscate care devin
lipicioase in prezenta apei
• Lichide de aglutinare: sol de substante liante –mentin
particulele de pulbere reunite in granulate si dupa
inlaturarea solventului.Substantele aglutinante se
folosesesc sub forma de sol.coloidala sau gel. Aceste
solutii se aduc in mici portiuni, intermitent asigurind o
buna amestecare –in tobe cu viteza de rotatie mica =20-
60min.
 3.Granularea propriu zisa-
Trecerea prin sita
• Granularea propriu zisa consta in transformarea masei umede in
granulate cu ajutorul sitelor
• Masa este fortata sa traverseze ochiurile unei retele de sita sau orificiile
unei placi perforate cind se obtin particule de forme si dimensiuni variate in
fuctie de dimensiunea ochiurilor, de forta de presare si de gradul de
umectare
• Operatia consta:
-presarea masei cu podul palmei deasupra unei site
-rezulta bastonase de forma cilindrica

• In industrie se folosesc mijloace mecanice granulatele obtinindu-se prin

-presare- granulate mecanice
- taiere- disc perforat rotativ actioneaza asupra masei,desprinde part.si
rezulta granulate
- agitare –se agita masa deasupra unei site si datorita miscarii vibratorii si
greutatii masei se formeaza granulate
• Tipuri de granulatoare:
• -cu palete rotative –obliga masa sa treaca prin
orificiile practicate pe un cilindru perforat. La alte
aparate pasta este impinsa de un surub fara sfirsit care o
sileste sa treaca printr-o placa perforata. Granularea
poate fi obtinuta si in mori speciale cu ciocane prevazute
cu gratar
• -oscilant sau rotativ este prevazut cu rulouri sau cu
palete care imping masa peste o placa perforata. Este o
metoda mai avantajoasa deoarece orificiile fiind la
distanta, granulatele nu mai adera unele de
altele.Randamentul cu o astfel de masina este de 70-
100 kg.pe ora
 4.Uscarea granulatelor
• Uscarea granulatelor se face imediat după formarea lor, cel mai
frecvent în etuve sau în dulapuri uscătoare, ori în uscătoare cu pat
fluidizat.
• În cazul uscătoarelor cu pat fluidizat, granulatele se introduc
într-un recipient cu fundul perforat şi sunt străbătute, în timpul
uscării, de jos în sus de un curent de aer cald. Este un procedeu
mai rapid, dar riscă să mărunţească granulatele, dacă viteza aerului
cald nu este bine reglată.

• Se mai poate proceda si astfel:pe masura ce se produc, granulatele

se culeg intr-o tava de lemn ,metalica sau de retea metalica
• Stratul tb.sa fie de cca 1 cm.grosime pt.a evita uscarea prelungita
• Uscarea are importanta deoarece granulatele umede:
• - curg greu si umplu neuniform matrita,
• -dau comprimate neuniforme si
• -se altereaza usor;
• -poate sa uzeze matrita si poansoanele mai usor
• Uscarea nu trebuie sa se faca prea repede deoarece:
-granulatele pierd umiditatea de la exterior mai repede formind o
crusta
Inconveniente in timpul comprimarii
-lipirea granulatelor de matrita si poansoane; comprimate moi cu
aspect neuniform
- daca sunt colorate,-rezulta o coloratie neuniforma datorita
fenomenului de capilaritate
- in cazul unor subst.ca:aminofenazona,carbonat de bismut, acid
acetilsalicilic –trebuie o temp.de uscare mai scazuta
• Uscarea se face pina la o anumita limita
-indepartarea completa a umiditatii duce la granulate
sfarimicioase -respectiv comp. carora le sar capacele
-umiditatea reziduala (3-5%) reduce sarcinile
electrostatice ale materialului ceea ce favorizeaza
comprimarea Daca granulatul are tendinta de a se
usca usor,se aduga un lichid de granulare 1-3%
(glicerina sau sorbitol)
• Temperatura de uscare este in general de 50 gradeC
sau poate ajunge la 80-90 grade
• Se executa in etuva sau uscatoare cu circulatie de aer;
se poate face si in camere prin incalzire si ventilare
dar operatia dureaza 6-12 ore
 5.Uniformizarea granulatelor
• In urma uscarii rezulta granulate aglomerate si
particule mici de pulberi
• Excesul de pulbere determina un dozaj neuniform dar
poate avea si un avantaj :
• -de a umple matrita uniform. In general pulberea nu tb.sa
fie mai mult de 20% din materialul supus comprimarii .Se
folosesc site
• Forma si consistenta granulatelor determina
calitatea comprimatelor
-granulatele sferice dau comprimate dure, rezistente, si
care se dezagrega usor
• Consistenta granulatelor:
• - daca e prea mare- rezista la amestecare fara
sfarimare dar poate determina eforturi excesive asupra
masinii
 6.Amestecarea granulatului
• Amestecarea granulatului uniformizat cu lubrifianţii
şi cu restul de dezagregant (pulberea) se face în mic
prin:
• - cernerea pulberii de excipienţi peste granulat sau
• -prin adăugarea lor treptată în strat subţire, deasupra
granulatului, sub agitare, pentru o distribuire cât mai
uniformă. Operaţia nu trebuie să dureze mult (de obicei
3-5 min).
• Lubrifiantul se poate aduce şi sub formă de soluţie în
solvent volatil, pulverizată peste granulat.
7.Procedee speciale de granulare
• Se adauga: In stare uscata, in timp scurt si fara
violenta,in tobe:
-lubrifianti
-dezagreganti
-subst.active care nu suporta umiditatea
• Se pot folosi metode si aparate moderne care
realizeaza in acelasi aparat umectarea pulberii,formarea
si uscarea granulatelor :
• 1.Uscarea cu ajutorul patului fluidificat
• Principiu suspendarea part.cu ajutorul unui curent de
aer ascendent cind stratul de pulbere solida capata
aspectul unui fluid in fierbere. Dupa ce se obtine
suspendarea pulberii se introduce lichidul de granulare
• După umectarea completă şi formarea granulatelor, se opreşte
pulverizarea lichidului de granulare dar se continuă suflarea de aer
cald care usucă particulele.
• Operaţia este foarte rapidă, se obţin granulate uniforme, cu
condiţia să fie reglate cu precizie debitul de aer şi de lichid de
umectare precum şi temperatura de lucru.
• 2.Granularea prin uscare prin spray- mai puţin întâlnită la
prepararea comprimatelor, foloseşte o suspensie de substanţă
activă şi de excipienţi într-o soluţie adezivă de liant, care este
uscată prin pulverizare în curent de aer cald, când se obţin
granulate cu curgere liberă, sferice şi cu proprietăţi de
compresibilitate corespunzătoare. Timpul de uscare este scurt iar
expunerea produsului la căldură este minimă, de aceea procesul
se recomandă pentru substanţe sensibile la oxidare sau la
hidroliză.
• 3.Granularea în turbină sau în amestecător este de asemenea
mai puţin folosită pe scară industrială pentru prepararea
comprimatelor.
• 4.Extruderea este un procedeu de granulare în care masa de
pulbere, mai umezită decât în procesul de granulare obişnuit este
forţată să treacă prin orificiile unei plăci de oţel, fiind impinsă
de un şurub helicoidal (ca în cazul maşinii de tocat carne).
Şnururile de material obţinute sunt culese, uscate si taiate.
• După extrudere se pot obţine microgranule ("pelete") prin
sferonizare (operaţie care dă forma sferică granulatelor).
• În industrie au fost realizate amestecătoare granulatoare cu
mare viteză de rotaţie care efectuează amestecarea pulberilor,
umectarea şi formarea granulatelor prin agitarea masei umectate în
acelaşi aparat, într-un timp foarte scurt.
 Granularea uscata
• Prepararea prin granulare uscată
• Se foloseşte atunci când :
• -substanţa activă nu suportă umiditatea şi căldura din
timpul uscării sau
• -când s.a.este prea solubilă în lichidele de umectare
uzuale.
-substante cu densitate scazuta
-la substante cu structura cristalina
-pulberi vegetale
• Prin acest procedeu, agregarea particulelor din pulbere
nu are loc prin umectare sau prin adăugarea de agent de
legare, ci se produce sub acţiunea presiunii înalte.
• Granularea pe cale uscată, implică, după amestecarea substanţelor
active cu excipienţii, două faze importante, înainte de
comprimarea propriu zisă şi anume:
• 1. comprimarea amestecului de pulberi
• 2. mărunţirea produsului compactat şi cernerea pentru
obţinerea granulatelor de anumite dimensiuni.
• 1. Amestecul de pulberi poate fi comprimat în două feluri:
• a) sub formă de brichete - comprimate mari, dure, cu
suprafaţa plană, realizate cu maşini de comprimat puternice, maşini
cu o singură pereche de ponsoane sau chiar prese hidraulice.
• Procedeul se numeşte brichetare (precomprimare). Brichetele
trebuie să fie suficient de tari pentru ca prin sfărâmare să nu
producă o cantitate mare de pulbere.
• Brichetarea(granulare uscata)= precomprimare. Se
face fara adaos de lichide
• Brichetele au diametrul de 2.5cm si o greutate de 5-
20g.si sunt usoare.
• Se poate adauga un excipient lubrifiant
• Nu se adauga aglutinanti. Exceptional se poate
adauga un liant solid (lactoza, zahar, carbonat de
calciu) daca adezivitatea este scazut
• Pt.brichetare se folosesc masini de comprimat cu
excentric cu un poanson sau prese hidraulice
• b) sub formă de foi compacte, obţinute prin trecerea
pulberii printre doi cilindri orizontali de oţel, paraleli,
acţionaţi de un motor foarte puternic şi care se rotesc în
sens invers. Pulberea este împinsă între cei doi cilindri
care o transformă într-o placă foarte dură. Operaţia se
numeşte compactare şi are un randament superior
brichetării.
• Aparatul folosit se numeşte compactor cu role
(chilsonator).
 Comprimarea directa
• -Numărul substanţelor care posedă capacitatea de
curgere, de coeziune şi de lubrifiere pentru a se
comprima direct este foarte mic.
• - De asemenea, dozele terapeutice ale celor mai multe
substanţe sunt aşa de mici încât nu se pot realiza tablete
prin comprimare directă numai din substanţe active,
chiar dacă acestea au proprietăţi bune de compactare.
• Astăzi termenul de comprimare directă defineste
procesul prin care tabletele se comprimă direct din
amestecul de pulberi alcătuit din substanţe active şi
excipienţi
• Comprimarea directă are numai două faze de lucru (care se
regăsesc şi în procedeele de preparare prin granulare umedă sau
uscată, la începutul şi sfârşitul procesului tehnologic) şi anume:
• 1. obţinerea pulberii compuse şi
• 2. comprimarea.
• Extinderea comprimării directe a fost posibilă prin realizarea
excipienţilor direct compresibili (lactoza uscată prin spray, apoi
celuloza microcristalină, alte sorturi modificate de lactoză, amidonul
1500 un amidon parţial pregelatinizat şi carboximetileterul
amidonului, fosfatul de calciu dibazic dihidrat, sorturi modificate de
zaharoză sau de glucoză, sau produsele coprocesate cu proprietăţi
de curgere şi de compactare superioare).
• Avantajele comprimării directe:
• 1. este o operaţie economică prin reducerea de timp, de cost
de lucru, de echipament şi de faze de fabricaţie, consum mai mic de
substanţe şi un număr mai mic de probe de control necesare în
timpul fabricaţiei
• 2. comprimatele se dezagregă uşor, desfăcându-se în particule
primare apte procesului de dizolvare.
• 3. stabilitatea substantelor active este superioară, atât
datorită absenţei umidităţii şi căldurii la preparare cât şi sensibilităţii
mai mici a comprimatelor obţinute prin comprimare directă faţă de
factorii externi.
 Dezavantajele comprimarii
directe
• 1. limitele comprimării directe se datorează în special
cerinţelor materialului de comprimat: curgere liberă şi capacitate
mare de legare şi de expulzare după comprimare.
• 2. în reuşita comprimării directe un rol important îl joacă
alegerea corectă a excipienţilor, care adesea servesc drept
matriţă, influenţând calitatea preparatelor.
• 3. amestecarea substanţelor active cu excipienţii se face
dificil. Absenţa umidităţii poate duce la încărcarea cu sarcini
electrostatice care împiedică amestecarea. Diferenţele dintre
dimensiunile particulelor şi dintre denstităţile componentelor pot
duce la separare în pâlnie sau în sistemul de alimentare.
• 4. lubrifierea amestecurilor direct compresibile este mai
dificilă decât în cazul granulatelor clasice.
 Factorii care influenţează
comprimarea directă
•
• 1.- sistemul de cristalizare şi anume: - cristalizarea
substanţelor în sistemul paralelipipedic (cubic), respectiv
prezenţa muchiilor tăiate cu unghi drept şi substanţele sub formă
de cristale adunate în pachete mai mari uşurează comprimarea,
spre deosebire de particulele apropiate de forma sferică, fără
suprafeţe plane distincte, care nu au proprietăţi de comprimare.
• 2.- tendinţa particulelor de materie de a se rupe şi de a
produce noi suprafeţe de contact, favorizează comprimarea directă.
• 3.- prezenţa apei de cristalizare, care uşurează repartiţia
forţelor de presiune exercitate la nivelul masei de pulbere,
acţionând asemănător lubrifianţilor, este favorabilă comprimării.
• 4.- caracteristicile de plasticitate respectiv proprietăţile
substanţei de a suferi o deformare remanentă sub
acţiunea forţelor de comprimare, antrenând o creştere a
suprafeţei de contact şi a coeziunii, favorizează de
asemenea comprimarea.
• 5.- folosirea unor maşini de comprimat rotative, cu
dispozitive de alimentare forţată, şi cu poansoane cu
suprafaţa plană, permite realizarea unor comprimate
omogene cu o duritate satisfăcătoare.
• 6.- formularea corectă a comprimatelor, respectiv
alegerea judicioasă a materiilor prime (excipienţi şi
substanţe active) este esenţială în reuşita comprimării
directe.
• Principalii excipienţi recomandaţi pentru obţinerea
tabletelor prin comprimarea directă au fost descrişi în
cadrul materiilor prime utilizate la prepararea
comprimatelor.
• Tot pentru favorizarea comprimării directe au fost
realizate varietăţi ale unor substanţe active sensibile
la factorii externi (umiditate, căldură, oxigen, lumină)
printr-un procedeu de "coprocesare". Un exemplu de
substanţă activă coprocesată, care poate fi folosită în
comprimarea directă este "acidul ascorbic C-90"
realizat de firma Roche.
• La fel s-au obţinut produse coprocesate cu acetaminofen
(paracetamol), ibuprofen ş.a.
 Comprimarea propriu zisa
• Subst.activa impreuna cu diluanti speciali dau
amestecuri care se comprima direct adica
operatia are loc fara modificarea starii fizice
a substantelor active si fara adaos de
adjuvanti
• Se produce deformarea apoi ruperea
materialului dind nastere la noi suprafete de
contact
• In unele cazuri se foloseste un aglutinant solid
(daca s.a nu se preteaza la comprimare directa)-
lactoza
• Comprimarea propriu-zisă
• Ultima fază a procesului de obţinere a comprimatelor,
indiferent de metoda folosită este comprimarea propriu-
zisă, operaţie prin care un anumit număr de particule
solide (pulbere sau granulate) este supus unor forţe
opuse dirijate de la exterior către interior, operaţie
care duce la micşorarea volumului amestecului prin
transformarea acestuia într-un tot compact. Forma pe
care o ia comprimatul depinde de forma matriţei
(tiparului) în care s-a făcut comprimarea.
• Pentru operaţia de comprimare se folosesc diferite tipuri de maşini,
însă principiul după care ele lucrează este practic identic,
etapele principale ale procesului fiind:
• - umplerea matriţei cu material,
• -comprimarea şi
• - expulzarea comprimatului.
• Piesele de bază ale unei maşini de comprimat sunt:
• 1. Matriţa - piesă care dă forma şi mărimea comprimatului,
constituită dintr-o placă de oţel foarte rezistentă în care se află unul
sau mai multe orificii de regulă cilindrice, corespunzătoare ca
mărime diametrului comprimatelor.
•
• 2. Cele două poansoane - unul inferior şi unul superior, care
exercită presiunea, realizând comprimatul. Poansoanele sunt
adaptate perfect la orificiul matriţei în care se pot mişca liber în sus
şi în jos, fără a avea însă vreun joc.
• 3. Pâlnia de alimentare (distribuitorul) în care se toarnă materialul
de comprimat şi care are rolul de a încărca matriţa.
• O maşină de comprimat mai are şi alte părţi componente,
necesare funcţionării acestor piese importante.
• Tipuri de maşini de comprimat:
• - maşini cu excentric (cu o singură lovitură sau cu o singură
matriţă)
• - maşini rotative
 Masini de comprimat cu
excentric
• Sunt constituite din
• - doua poansoane (inf.si sup.)
• -o matrita
• -distribuitor
• Forma comp. este data de suprafata celor doua
poansoane si suprafata laterala a matritei
• Grosimea comp .depinde de
- capacitatea camerei matritei,
- de presiunea exercitata
- tipul de granulat
• Inaltimea comp. este egala cu distanta la care
se vor gasi cele doua poansoane la sfirsitul
comprimarii.
• Poansonul superior se regleaza tinind seama
de pozitia cea mai de jos pe care o are cind se
gaseste in matrita. Acesta patrunde la intervale
regulate in orificiul matritei si preseaza
materialul.
• Poansonul inferior se afla in orificiul matritei si
se regleaza in functie de pozitia sa cea mai
coborita .In pozitia cea mai de sus, poansonul
inferior trebuie sa se afle cu citeva zecimi de
milimetri sub nivelul suprafetei matritei pt.a
permite alunecarea dispozitivului de umplere si
evacuarea comp.
• Distribuitorul ( pilnia sau papucul de
alimentare)-are rolul de a aduce
materialul de comprimat deasupra
deschiderii matritei si de a efectua
umplerea printr-o miscare de dute- vino
• Realizarea comprimatului:
-umplerea matritei cu material
-comprimarea propriu zisa
-expulzarea comprimatului obtinut
• Comprimarea la masinile cu excentric se realizeaza
in 6 timpi:
1.-distribuitorul(pilnia) prevazut cu o talpa aluneca
inainte si se opreste deasupra matritei pe care o
umple cu material
-poansonul inferior se gaseste in pozitia cea mai de jos
a cursei
-poansonul superior se gaseste inpozitia cea mai de
sus
-matrita se gaseste montata in placa matritei care se
afla fixata de un soclu
-umplerea matritei se face datorita unui soc
2.-distribuitorul se retrage si talpa lui netezeste
materialul, dind la o parte surplusul
3.-poansonul superior actionat de o roata cu
excentric coboara si intra in matrita exercitind
presiunea asupra materialului pe care il
comprima
4.-dupa comprimare, poansonul superior se
ridica
5.-poansonul inferior ridica comprimatul pina
la suprafata matritei
6.-distribuitorul revine in pozitia initiala si prin
miscarea sa de inaintare impinge comprimatul
intr-un jgheab de descarcare
• Pt. a creste randamentul masinii, matrita poate avea doua sau mai
multe orificii (poansoane duble, triple)
• Unele masini sunt prevazute cu sisteme pentru lubrefiere a
matritei. La aceste tipuri,presiunea este exercitata concomitent de
cele doua poansoane pe ambele fete.
• Actionarea presiunii de catre poansonul inferior are avantajul
pozitionarii comprimatului la sfirsit, ducind la scurtarea drumului
de evacuare, reducindu-se frecarea
• Masina de comprimat, datorita vibratiilor tb.sa aiba o constructie
solida
• Determina un zgomot mare
• Straturile superioare sunt mai dure(datorita socului)
• Cu o masina cu excentric cu un singur poanson se pot obtine
1500-6000 comprimate pe ora
• Masinile de tip mixt - asemanatoare cu masinile cu excentric doar
ca pilnia este fixa, avind un papuc cu deschidere larga (cioc sau
sabot)
• -Matriţele (în număr mare) sunt fixate pe un platou circular, denumit
şi coroană sau tambur rotativ, care se învârteşte în plan orizontal
în jurul axei sale.
• - Poansoanele sunt inserate pe şine montate deasupra şi sub
tamburul rotativ.
• Coroana cu matriţe şi şinele cu poansoane se rotesc cu aceeaşi
viteză, în aceeaşi direcţie, astfel că o matriţă este totdeauna
asociată cu o pereche de poansoane aflându-se în acelaşi plan pe
direcţie verticală.
• Dau comprimate mai omogene si si mai exacte,deoarece pilnia
este fixa si nu se produce stratificarea sau sfarimarea.
• Ceea ce este caracteristic acestui tip de maşini de
comprimat este că se realizează o comprimare
simultană de către ambele poansoane care exercită o
presiune gradată şi lentă asupra materialului. Astfel se
evită includerea de aer în comprimat şi se obţin
comprimate cu structură şi duritate uniformă.
• Dificultăţile ce pot apare conduc la obţinerea de
comprimate necorespunzătoare sau diminuarea
randamentului.
• Dificultăţile se pot datora:
• - fie materialului de comprimat,
• - fie modului de funcţionare a maşinii, fie ambelor
cauze.
• Un material insuficient uscat duce la :
• -aderarea de piesele maşinii în special de
poansoane (rezultă comprimate cu ciupituri la
suprafaţă).
• -o cantitate insuficientă de lubrifiant poate duce
de asemenea la lipirea materialului şi la
obţinerea de comprimate cu suprafaţă rugoasă,
cu striaţiuni.
• -un material necorespunzător poate împiedica
funcţionarea liberă a poansoanelor şi
înţepenirea maşinii = griparea.
 Va
multumesc

pentru atentie