GEORGE CĂLINESCU -

PRINCIPII DE ESTETICĂ

CAPITOLELE: CLASICISM, ROMANTISM BAROC

SENSUL CLASICISMULUI
A N D R A D A C R I S T I A N N A B U D A - S TA N C U

MASTER MCRP
George Călinescu (19 iunie 1899 – 12 martie 1965) a
fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician,
personalitate enciclopedică a culturii și literaturii
române.
Alături de Eugen Lovinescu și Titu Maiorescu, George
Călinescu a fost unul dintre cei mai apreciați critici
literari. 
Academician român, istoric literar, publicist și scriitor,
pe lângă toate acestea, Călinescu este și unul dintre
cei mai cunoscuți autori canonici din literatura română. 
A realizat studii fundamentale despre mari scriitori
români precum Ion Creangă sau Mihai Eminescu, iar
după anul 1945, Călinescu publică studii și eseuri
privind literatura universală. Editează revistele
“Sinteza” în 1927, în colaborare cu alți scriitori, și alte
două numere din revista sa personală “Capricorn”
în1930.
PRINCIPII DE ESTETICĂ
• Publicată în anul 1939 la editura Fundației  pentru literatură și artă,
opera lui George Călinescu a stârnit diverse controverse, oamenii
întrebându-se dacă aceasta este o operă lietrară sau una estetică.
• În viziunea lui Călinescu, ”estetica este o disciplină, sau mai bine zis
un program de preocupări, care s-a născut, inconștient sau nu, din
nevoia simțită de o întinsă clasă de intelectuali de a vindeca lipsa
sensibilității artistice prin judecăți așa-zise obiective, adică în fond
străine de fenomenul substanțial al emoției. 
CLASICISMUL
În Dicționarul explicativ al limbii române, clasicismul este definit ca fiind:
• Ansamblu de trăsături proprii culturii antice greco-latine din cel mai înalt stadiu
de dezvoltare a ei, caracterizată prin armonie, puritate, sobrietate etc
• Curent în arta și literatura europeană, apărut în sec. XVII în Franța,
caracterizat prin imitarea modelelor antice greco-latine, prin interesul pentru
aspectul moral, prin urmărirea unui ideal, prin disciplinarea imaginației și a
sensibilității, prin ordine, echilibru și claritate.
• Curent în arta și literatura europeană, apărut în sec. XVII în Franța,
caracterizat prin imitarea modelelor antice greco-latine, prin interesul pentru
aspectul moral, prin urmărirea unui ideal, prin disciplinarea imaginației și a
sensibilității, prin ordine, echilibru și claritate.
CLASICISMUL 
• În viziunea criticului literar, George Călinescu, clasicimul este un tip
ideal , inexistent practic în stare ingenuă, reperabil numai la analiza în
retortă. 
• Pentru G. Călinescu „individul clasic este utopia unui om perfect
sănătos trupeşte şi sufleteşte, ‹‹normal›› (slujind drept normă altora),
deci ‹‹canonic››. [...] Din punct de vedere sanitar, eroul clasic e
‹‹sănătos›› cu o sănătate însă de tipul gladiator care presupune o
insuficienţă a  antenelor nervoase. [...] Vorbind sexual, clasicul e un
viril, calm, cugetat. [...] Trupeşte, eroul clasic, e ‹‹mai mare››, fără
expresie clară, adâncă, de o oarecare asprime lapidară.
CLASICISM VS ROMANTISM
Din punctul de vedere al lui George Călinescu, în realitate nu există un
fenomen artistic pur de tip clasico-romantic. Acesta este de părere că
clasicismul și romantismul sunt două tipuri ideale, inexistente practic în
stare genuină, reperabile numai la analiză retortă.  
Astfel, trupește clasicul este eroul „mai mare”, fără expresie clară,de o
asprime lapidară, acesta fiind un semizeu sau un rege cu ascendenţă
divină (clasicismul a cultivat îndeosebi arta statuară), în timp ce
romanticul e cocoşat, orb, şchiop, sau ,în fine,niciodată „normal
frumos”,ci de o frumuseţe stranie,de o delicateţe maladivă, fiind pitic ori
uriaş.
CLASICISM VS ROMANTISM
Sanitar, clasicul este sănătos,de tip gladiator, în timp ce romanticul este
maladiv,infirm,tuberculos, nebun,orb,lepros(cu o mare complexitate
senzorială şi sufletească). În ceea ce privește vârtsa, clasicul are o
unică vârstă incertă,de tânăr perfect dezvoltat(vârsta lui Achile) , iar
romanticul este foarte tânăr(13-14 ani femeia) sau foarte bătrân.
Diferențe există și în ceea ce privește profesia, astfel clasicul are
profesii precum rege,păstor,vânător,sau rege care păstoreşte şi
vânează,iar romanticul proletar,călugăr,student,militar,puşcăriaş,marinar
,doctor,savant,femeie uşoară,bufon,călău,vrăjitoare, 
 CLASICISM VS ROMANTISM
Există diferențe și în ceea ce privește ţinuta şi starea, clasicul are o ţinută
decentă,calmă,zeiască, iar starea lui e somnolenţa pastorală,siesta la umbră,sub
regimul soarelui, iar romanticul are o ţinută vehementă, iar starea lui e
visarea,coşmarul. 
În ceea ce privește firea, clasicul este social,sociabil (iubeşte dialogul), în timp ce
romanticul singuratic,solilogic sau rebel în fruntea mişcărilor populare. Din punct
de vedere artistic, există și aici diferențe, astfel clasicul este scriitor moralist,
acesta având despre lume viziune caracterologică, cultivă portretul moral, imită
modelele, este didactic,epic,tragic, în timp ce romanticul este un scriitor cu
interes pentru istoriecultivă biografia, „inventează”, este liric,dramatic,speculativ.
Diferențele în ceea ce prezintă spațiul temporal sunt și ele prezente, astfel
clasicul trăieşte într-un prezent etern, iar romanticul stă în perspectiva unui trecut
indefinit.
BAROC
• Barocul denumeste stilul care a dominat literatura europeana in
secolul al XVII-lea, aproximativ intre 1580-l680. La sfarsitul secolului
al XVI-lea increderea in sine a Renasterii a fost inlocuita de constiinta
baroca a iluziei si a nestatorniciei universale. Dupa Eugenio D’Ors,
barocul este o constanta istorica, un mod de a privi viata si lumea
inainte de a fi un simplu stil istoric. G. Calinescu, influentat de B.
Croce (dupa care in baroc uratul devine categorie estetica), il
considera un stil corupt, hibrid, promovand arta pura, gratuitatea,
spiritul artist, de atelier – vizibil la Bolintineanu, Macedonski, Arghezi,
Blaga, Ionel Teodoreanu.
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!