Сonținutul învățămîntului

Elaborat:Carbune Valeria
Eleva grupei:204
1. Delimitari conceptuale: continut al
invatamantului si curriculum scolar

Continutul invatamantului desemneaza
ansamblul cunostintelor, abilitatilor si atit
udinilor (savoir, savoir-faire, savoir-être,
dupa V.de Landsheere) pe care elevul le
poate dobandi in cursul unui ciclu de
invatare. Unii teoreticieni ai continuturilor
educatiei, subliniaza V.de Landsheere,
disting intre continut si cunoastere:
continutul e definit ca ansamblul
cunostintelor care exista independent de
procesul aproprierii lor de catre individ, in
timp ce cunoasterea e conceputa ca
dezvoltare si aprofundare a semnificatiei
care rezulta din interactiunea individului
cu continutul.
Intr-o perspectiva axiologica, prin continut al invatamantului
intelegem ansamblul valorilor (stiintifice, cultural-artistice, tehnice, socio-
morale etc.) care fac obiectul procesului de invatamant. Sistemul de
valori al continutului invatamantului este alcatuit din:
-cunostinte;
-priceperi;
-deprinderi;
-strategii cognitive;
-atitudini etc.

2. Tipuri de curriculum
V.de Landsheere (1992) identifica trei conceptii asupra curriculum-ului si, in consecinta,
trei tipuri de curriculum:
curriculum centrat pe cunoastere: invatarea sistematica a disciplinelor didactice, in acord
cu logica interna a cunoasterii, este considerata prioritara.    Avantaje:
-claritatea obiectivelor urmarite;
-precizia continuturilor de predat, care sunt bine conturate in manualele scolare;
-posibilitatea unei evaluari rapide si riguroase;
Limite:
-ignorarea personalitatii elevului, a intereselor si a experientei personale;
-lipsa de relevanta a cunoasterii in raport cu elevul si experienta sa de viata, prezenta si
viitoare;
-atomizarea cunoasterii (datorita invatarii fragmentare, pluridisciplinare);
-rapiditatea uitarii (motivatia invatarii fiind, de cele mai multe ori, reusita la examen) etc.
curriculum centrat integral pe elev: pe primul plan trec interesele, aptitudinile si experientele traite
de elev.
Avantaje:
-devine posibila invatarea functionala, in sensul ca se realizeaza prin invatare de probleme efectiv
intalnite de elev;
-organizarea si desfasurarea activitatilor se caracterizeaza prin suplete si flexibilitate;
-raspunde intereselor elevului si antreneaza intrega personalitate a acestuia in procesul invatarii etc.
Limite:
-caracterul ocazional al situatiilor de invatare face aleatorie dobandirea sistematica a cunostintelor si
a abilitatilor;
-ideal, profesorul ar trebui sa organizeze un program instructional pe masura fiecaruia dintre elevii
sai, ceea ce face epuizanta, daca nu imposibila munca profesorului etc. Asa explica V.de Landsheere
esecul experientelor de aplicare a unui curriculum centrat integral pe elev.
curriculum centrat exclusiv pe societate (pe intelegerea si ameliorarea societatii): favorizeaza
dezvoltarea inteligentei sociale; locul de realizare a invatarii nu este scoala, ci mediul social exterior.
O asemenea optiune este mai putin favorabila invatarii sistematice.
Concluzia logica pe care ne-o propune V.de Landsheere este aceea a concilierii celor trei conceptii
asupra curriculum-ului, singura solutie acceptabila.
3. Selectia continuturilor invatamantului
3.1. Sursele continutului invatamantului
Sursa globala a continuturilor invatamantului este cultura societatii; selectarea continuturilor invatamantului este
o selectare din cultura pe baza unor criterii axiologice si epistemologice a valorilor care vor face substanta
procesului de invatamant. Specialistii constata un proces de multiplicare si diversificare a surselor invatamantului.
G.Vaideanu ofera o analiza prospectiva a continuturilor invatamantuuli si identifica acele surse ale invatamantului
care ofera repere pertinente in dimensionarea "continuturilor invatamantului de maine"(1988, p.165):
evolutia stiintelor exacte (mutatii si revolutii epistemologice, transferuri metodologice si interdisciplinare, aparitia
disciplinelor de granita, generalizarea utilizarii computerului in cercetarea stiintifica, in invatare dar si in viata
obisnuita etc.):evolutia tehnologiei si impactul ei asupra economiei, asupra dezvoltarii urbane, asupra vietii
familiale si, in general, asupra stilului de viata; evolutia lumii muncii (mutatiile produsede impactul infiormaticii
asupra profesiunilor);
evolutia stiintelor sociale si umane (rolul lor crescand in cultivarea atitudinilor, a capacitatilor, in raportarea
axiologica a individului la sine si la ceilalti);
evolutia culturii si a artei (democratizarea culturii si implicatiile pedagogice ale acestui fenomen, aparitia unor
curente noi, a unor forme inedite de participare la viata culturala etc.),
dezvoltarea sportului si a turismului (rolul unor asemenea activitati in realizarea cunoasterii si a comunicarii intre
diverse comunitati national-culturale, in promovarea unor valori morale: spirit de competitie, respect, fair-
play etc.);
impactul sporit al viitorului asupra prezentului (introducerea unor module sau activitati de studiere a viitorului ,
precum si a unor exercitii prospective);
aspiratiile tinerilor (nevoia de viata democratica, de participare, de implicare efectiva in luarea deciziilor, dorinta
de a cunoaste lumea si de a comunica, interesul pentru probitate si pentru respectarea valorilor etice, respectarea
si recompensarea competentei profesionale etc.);
importanta crescanda a mijloacelor de informare in masa si a comunicarii (sporirea considerabila a volumului
informatiei acumulate de elevi si studenti in afara activitatilor didactice),
achizitiile cercetarii pedagogice (cu privire la selectionarea si la organizarea continuturilor si a invatarii: inter- si
transdisciplinaritate, modularitate, invatare continua si evaluare formativa, noi modalitati de formare initiala a
profesorilor, formarea formatorilor etc.);
problematica lumii contemporane (caracteriazta prin universalitate, globalitate, interdependente multiple si
caracter prioritar).
Continutul invatamantului reprezinta vectorul principal al procesului de invatamant. El
consta intr-un sistem de valori - cunostinte, abilitati, strategii, comportamente,
atitudini, proiectate in documente scolare oficiale (planuri de invatamant, programe si
manuale scolare) si transmise in cadrul procesului instructiv-educativ derulat in
institutiile de invatamant. Continutul invatamantului valorifica elementele cunoasterii
umane din stiinta, tehnica, arta, morala, religie etc., relevante pentru procesul de
formare si modelare a personalitatii.