U.S.A.M.V.

CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE AGRICULTURA
SPECIALIZAREA T.P.P.A.

Tehnologia berii

Indrumator: Studenta:
Prof dr.ing.Elena Mudura Bota Monica
TPPA an III,grupa 1a

2009-2010
Cuprins
1. Tema proiectului:

Berea cu fructe
2. Referinte bibliografice
 Istoria berii

Berea “Batrana Doamna a bauturilor”,traieste o a doua tinerete prin noua abordare

europeana care este atribuita acestei vechi licori sub genericul “Berea ca aliment si
medicament”.
Cu siguranta Berea a aparut in momentul in care oamenii au renuntat la vanatoare
pentru a cultiva cereale. Cele mai vechi urme de bere, care provin din anii 3500-2900
î.Hr., au fost descoperite de curând în Tepe, Mesopotamia (astăzi în Iranul de vest). . În
Mesopotamia, o tabletă de lut veche de 4000 de ani, indică faptul că meseria de berar era
una foarte respectată şi că cei mai buni berari erau femei. În vechiul Babilon, femeile
berar erau deasemenea şi preotese. Zeiţele Siris şi Nimkasi erau patroanele berii, iar unele
tipuri de bere erau rezervate exclusiv unor ritualuri divine.
Unii cercetători studiind un număr mare de texte antice, cât şi texte târzii au ajuns
la concluzia că în antichitate exista o legătură strânsă între coacerea cerealelor şi
fabricarea berii. Coacerea cerealelor este până în zilele noastre un moment important în
fabricarea berii.
Arheologii de la Universitatea Cambridge au interprins un studiu al proceselor de
pregătire a berii şi cerealelor în Egiptul antic. Obiectul de studiu a fost găsit în
mormintele în care s-au păstrat rămăşiţe de mâncare şi bere.
O veche tabletă, acum în păstrare la Muzeul Metropolitan din New York, descrie
berea babiloniană ca: bere neagră, bere deschisă, bere roşie, bere cu trei straturi, bere cu
cap, bere fără cap, etc. Mai se menţionează faptul că berea era băută printr-un pai, iar în
cazul familiei regale un pai aurit, destul de lung încât să ajungă de la tron la un container
mare de bere ţinut în apropiere.Acum 5000 de ani în Egiptul Imperial al faraonilor, berea
era un important aliment în dieta zilnică.
Oamenii se strângeau să bea în “case ale berii”. Berea era băutura naţională a ţării,
un aliment de bază ce îşi găsea loc atât în meniul nobilimii cât şi în cel al oamenilor de
rând (fellah). Pe lângă faptul că era o băutură, berea era folosită şi ca medicament. Un
document medical care a fost scris în jurul anului 1600 î.Hr. listează 700 de reţete, din
care în jur de o sută conţin cuvântul “bere” .
În 2100 î.Hr. Hammurabi, al 6-lea rege al Babilonului, a inclus reglementări
privind activitatea cavernelor în marele lui Cod de Legi. Aceste reglementări aveau în
vedere distribuţia berii şi erau creeate astfel încat să protejeze consumatorii. Pedeapsa
prevăzută pentru vânzarea unei cantităţi mai mari decat cea menţionată era înnecul, ce s-a
dovedit o metodă eficientă pentru prevenirea repetării.
Egiptenii obişnuiau să aprovizioneze morţii cu mâncare şi bere. Un vechi
mormânt egiptean poartă inscripţia : ”…satisface spiritul său cu vită şi pasăre, pâine şi
bere”. În tavernele din Egipt, cel mai folosit toast era “Pentru stafia ta !”.Se spune că
egiptenii sunt cei care i-au învăţat pe greci să facă bere.
Faimosul scriitor grec Sofocle încuraja cumpătarea, şi sugera o dietă compusă din
“pâine, carne, legume verzi şi zythos (bere)”. Alţi scriitori greci timpurii ca Herodot şi
Xenofon , menţionează berea deasemenea în scrierile lor.Romanii apoi au arătat triburilor
sălbatice din Britannia tainele fabricaţiei berii.
La sfârşitul secolului 17, alocaţia săptămânală pentru elevii de toate vârstele de la
o şcoală din Anglia consta în 2 sticle de bere pe zi. Berea era mult mai sigură şi mai bună
la gust decât apa potabilă disponibilă, care adesea provenea din râuri poluate. Berea era
deasemenea comună si la locul de muncă.
Arheologii consideră că berea era cunoscută deja în Babilon, adică cu 6000-8000
de ani în urmă.
Babilonienii măcinau boabe de orz şi spelt (o specie de graminee originară pentru
grâu) cu ajutorul pietrelor, le acopereau cu apă, adăugau ierburi aromate, lăsau mustul să
fermenteze, iar după câteva zile obţineau o băutură revigorantă delicioasă, care avea
unele tangenţe cu băutura cunoscută astăzi ca bere. Aceasta era băută prin pai din cauză
că pe fundul vasului se depuneau sedimente în cantităţi mari. Arheologii au reuşit să
determine că, în casele celor bogaţi, vasele pentru bere erau instalate sub podelele
încăperilor pentru adunările barbatilor.
Din Egipt, berea se răspândeşte în Etiopia.Aici ea se numea „fokka” şi „mazar”.
Se ştie ca romanii şi grecii beau vin, iar despre bere nu cunoşteau prea multe. În plus, ei
considerau că berea este băutura barbarilor.
Încă din epoca lui Aristotel, grecii cunoşteau faptul că berea era consumată de
popoarele Europei de Nord şi Centrale. Cu toate acestea, băutura s-a răspândit în Europa
Centrală anume prin intermediul grecilor şi al romanilor. La acea vreme, fabricarea berii
era o îndeletnicire a germanilor.
Însăşi cuvântul utilizat actualmente de europeni pentru definirea băuturii este de
origine germană. În germana arhaică exista cuvântul ”peor ” (sau „bior”), rădăcina căruia
poate fi găsită în cuvântul german „bier” sau în cel englez „beer”. Probabil că acesta
provine de la latinescul „biber” – băutură (în engleză „beverage” – băutură, iar „bibber” -
beţiv).
 Cultura berii

În Evul Mediu au început să apară fabrici municipale de bere, iar berarii formau
ghilde.
În sec. al XII-lea, în nordul Germaniei, se fabrica o bere destul de bună şi
sănătoasă. În oraşele germane a avut loc o adevărată explozie a berii, punctul de vârf
fiind atins în Bremen. La sfârşitul sec al XV-lea, în Hamburg, funcţionau 600 fabrici de
bere!
Un rol semnificativ în dezvoltarea culturii germane a berii l-a jucat legea bavareză
din 1516 cu privire la respectarea strictă a reţetei berii. Conform acestei legi, numită
„Legea purităţii” (Reinheitsgebot), berea putea fi fabricată numai din orz (mai târziu malţ
de orz), hamei şi apă. Deoarece, pe atunci, drojdiile încă nu erau cunoscute, procesul de
fermentare avea loc aliator.
Legea era deosebit de strictă – persoanele care diluau sau falsificau berea erau
amendate, iar cei mai îndrăzneţi erau înecaţi în propria băutură. „Legea purităţii” este şi
astăzi aplicată în Germania, fiind cea mai veche lege din lume care reglementează
fabricarea produselor alimentare şi protejează drepturile consumatorului.
Un alt moment important în istoria producerii berii a fost descoperirea lui Luis
Pasteur din sec. al XIX-lea – drojdiile – organisme monocelulare responsabile pentru
procesul de fermentare. Iar în 1881, Christian Emil Hansen a cultivat pentru prima dată
drojdia de bere, ceea ce a deschis noi orizonturi producătorilor de bere. Această
descoperire nu a avut loc atât de demult, însă berea pilsen deja a cucerit lumea.
 Schema tehnologica

MALŢ CEREALE DROJDIE DE SUC DE

HAMEI APĂ FRUCTE
NEMALŢIFICATE BERE
Recepţie Tratare Recepţie Recepţie

Depozitare Depozitare Depozitare

Măcinare Măcinare

Plămădire Plămădire

Zaharificare

Filtrare plămadă Borhot de malţ

Primul must Ape de spălare

Fierbere cu hamei
Borhot de
Separare borhot de hamei hamei

Limpezire la cald
Trub la cald

Răcire

Limpezire la rece Trub la rece

MUST DE BERE

Însămânţare

Fermentare primară

Adaos suc

Fermentare secundară

Filtrare

Îmbuteliere CO2

BEER
COOLER
Diagrama ilustreaza procesul de obtinere a berii
 4. TEHNOLOGIA BERII

4.1. Fabricarea berii

Berea poate fi definite ca o bautura slab alcoolica, nedistilata, obtinuta prin fermentarea
cu ajutorul drojdiei a unui must din malt si eventual cereale nemaltificate fiert cu hamei
Din aceasta definitie rezulta si principalele materii prime folosite la fabricarea berii:
maltul, cereale nemaltificate, hameiul si apa.
Fabricarea berii din aceste materii prime are loc in trei etape mari si anume:
- Fabricarea maltului din orz ( maltificarea);
- Obtinerea maltului de bere ( fierberea);
Fermentarea mustului de bere cu ajutorul drojdiei, inclusiv conditionarea berii rezultate.
După cum se ştie, fructele cerealelor (cariopsele), denumite popular boabe sau, în mod
greşit, seminţe, conţin ca matrial glucidic, aproape exclusiv amidon, substanţă de rezervă
care posedă o energie potenţială, disponibilă ulterior în scopul dezvoltării noii plantule.
Transformarea amidonului în glucide mai simple are loc sub influenţa unor enzime
numite amilaze. La cereale, în mod natural, amilazele se produc în cursul germinării
boabelor, deci pe parcursul matificării acestora. Oligoglucidele şi monoglucidele din
malţ, sub acţiunea unor fermenţi secretaţi de unele microorganisme, în special drojdii,
realizează transformarea acestor carbohidraţi în alcool etilic, pe parcursul fermentaţiei
alcoolice. De aici rezultă că băuturile alcoolice pe bază de cereale se obţin din boabe
germinate (încolţite), deci din cereale malţificate. Spre exemplu, maltoza din boabele
germinate de orz este o diglucidă pe seama căreia se obţine berea.
Obtinerea berii din materiile prime prezentate mai sus , in cele doua etape principale –
obtinerea mustului de bere si fermentarea acestuia.
Dupa cantarire maltul si cerealele nemaltificate sunt macinate in mori speciale
pentru a da posibilitatea enzimelor sa actioneze in timpul operatiei de plamadire si
zaharificare. Cu ajutorul apei si sub actiunea enzimelor din malt se realizeaza la
plamadire si zaharificare transformarea substantelor macromoleculare insolubile din malt
in produse solubile cum asa moleculara mica si medie care vor alcatui extractul mustului
de bere.
Dupa zaharificare plada este filtrata in scopul separarii mustului de partile
insolubile care vor forma borhotul de malt. Astfel primul must mai concentrat rezultat,
cat si apele folosite pentru spalare si epuizarea borhotului in extract sunt supuse apoi
fierberii cu hamei.
Fierberea mustului cu hamei are ca scop principale solubilizarea substantelor
amare si de aroma ale hameiului, coagularea proteinelor, inactivarea enzimelor si
sterilizarea mustului. Dupa terminarea fierberii se face separarea conurilor de hamei iar
mustul fierbinte este trecut in instalatiile de tratare in vederea fermentarii.
Tratarea mustului cuprinde indepartarea precipitatului care se formeaza la
fierberea mustului, denumit trub de cald, racirea mustului pana la temperatura de
insamantare cu drojdii de 6-7°C cat si separarea precipitatului care se formeaza in timpul
racirii mustului, asa numit « trub la rece ».
Mustul de bere obtinut cu extractul primitiv corespunzator sortimentului de bere
fabricat, este apoi trecut la fermentare primara si insamantat cu drojdie de bere sub forma
unei culturi pure, obtinuta prin multiplicarea in faza de laborator si in statia de culturi
pure. In timpul fermentatiei primare, care dureaza 8-10 zile, are loc transformarea
zaharului fermentescibil in alcol etilic, bioxid de carbon si alte produse secundare de
fermentatie, rezultand la sfarsit asa numita bere tanara.
In cursul operatiei urmatoare de fermentare secundara are loc saturarea berii cu
dioxid de carbon, limpezirea si finisarea gustului berii.
O parte din drojdia rezultata de la fermentatie primara este tratata si refolosita
pentru o noua fermentare, iar drojdia excedentara de la fermentatia primara si secundara
este supusa uscarii si comercializarii cu drojdie uscata.
Dupa terminarea fermentatiei secundare, a carei durata depinde de sortimentul de
bere respectiv, berea este trecuta la filtrare pentru indepartarea drojdiei si a altor substante
care formeaza tulbureala acesteia. Berea filtrata este trecuta in tancuri speciale de bere
filtrata care alimenteaza masinile de imbuteliat sau aparatul de tragere a berii in butoi.
Ambalajele folosite – sticlele si butoaiele – sunt supuse in prealabil unor operatii de
conditionare pentru a nu transmite un gust strain si a nu periclita stabilitatea berii. Unele
sortimente de bere sunt pasteurizate la sticla, inainte de etichetare pentru prelungirea
conservabilitatii. Astfel incat sticlele puse in navete cat si butoaiele pline cu bere sunt
depozitate in spatii speciale racite pana la expediere
 PRODUSE TIP “BEER-COOLER”
Berea specialitate este o categorie aparte în familia berilor
belgiene, care include berile ce nu pot fi clasificate în celelalte categorii. Acestea sunt
beri locale, legate de un oraş sau o regiune. Adesea aceste beri reprezintă mândria
comunitatii locale, care o sprijină permanent pentru păstrarea tradiţiei. Calitatea lor este
foarte ridicată. Unele dintre ele au un larg renume, inclusiv internaţional, aşa ca aceasta
categorie de beri belgiene trebuie privită cu respect. În general ele sunt obţinute prin
procesul de fermentaţie înaltă şi au culori şi gusturi foarte diferite.
Produsele tip “beer-cooler” reprezintă o categorie în plină expansiune în Belgia.
Pornind de la Kriek s-au dezvoltat foarte multe beri pe bază de fructe. În majoritate sunt
beri rezultate prin fermentaţie spontană, dar ca şi Kriek-ul se obţin şi pe baza berii albe.
Există o mare diversitate de arome - piersici, zmeură, cirese, căpşuni, struguri,măr, caise,
lămâi şi chiar fructe de pădure. Au în general o tărie alcoolică scăzută (până în 5o) şi se
servesc foarte reci. Adaosul de suc de fructe se găseşte în proporţie de 12% în produsul
finit, iar valoarea energetică a acestei băuturi răcoritoare este de aproximativ 370 cal/litru.
Această băutură se adresează în special femeilor, datorită calităţilor gustative şi a tăriei
alcoolice scăzute.
În Germania, ţara berii prin excelenţă, producătorul de bere Karlsberg a lansat pe
piaţă o bere numită „Karla”, care se adresează consumatoarelor de bere. Firma a
prezentat acest sortiment ca fiind aducător de „calm şi echilibru”, datorită ingredientelor
sale speciale. Băutura conţine în proporţie de 70% bere şi în proportie de 30% un amestec
de lecitină din soia, suc de lămâie, acid folic (atât de necesar femeilor însărcinate),
precum şi un complex de vitamine care ajută la întreţinerea corpului. Pentru început au
fost scoase pe piaţă doar două tipuri de bere Karla, fiecare cu un conţinut scăzut de
alcool, de doar 1%.

COMPOZIŢIA BERII

Compoziţia berii este determinată de însuşirile materiilor prime şi a sucului de

fructe adăugat, de procesul tehnologic şi de tipul de bere avut în vedere. Fiind vorba, în
primul rând de un proces de fermentaţie alcoolică, berea se va caracteriza prin conţinutul
în alcool etilic, care ajunge până la 6%. Aceasta depinde de concentraţia mustului
primitiv şi de gradul de fermentare avut în vedere. Neavând loc o fermentare completă,
rămâne în bere un conţinut în extract nefermentat care poate fi de până la 5%,
concentraţia depinzând în mare parte de factorii arătaţi mai înainte. Caracteristic pentru
bere este şi conţinutul de bioxid de carbon care nu este condiţionat de procesul de
fermentare, ci de temperatura de depozitare şi de contrapresiunea impusă la procesul de
maturare. Conţinutul de bioxid de carbon poate ajunge până la 0.5%. În rest, se găseşte
în special apă, al cărei conţinut poate ajunge până la 82% şi suc de fructe în proporţie de
12%. Cantitatea de alcool constituie la berea blondă de fermentaţie normală până la 1/3
din cea de extract din mustul primitiv.
În urma procesului de fermentaţie rezultă, în afară de alcool şi produse secundare
nevolatile şi volatile. Printre cele nevolatile se numără în primul rând glicerina care poate
apare în cantităţi de până la 1.6 g/l bere. Printre subprodusele volatile se numără alcoolii
superiori prezenţi în concentraţie de 50-150 mg/l, acizii organici volatili, dintre care, în
special cel acetic, cu 120-200 mg/l, esterii, cu concentraţii de 20-70 mg/l şi aldehidele
care se găsesc în cantităţi mai mici de până la 10 mg/l. Tot ca produse secundare ale
procesului de fermentare de metabolism ale drojdiei se pot considera vitaminele,
predominând vitaminele B2, B6, nicotinamida şi acidul pantotenic.
Substanţele azotoase au un rol deosebit în legătură cu stabilitatea fizico-chimică,
spuma şi gustul berii. Se găsesc în cantităţi de cca 700 mg/l bere, predominând compuşii
micromoleculari care se pot regăsi în concentraţii de până la 440 mg/l. Dintre fracţiunile
macromoleculare prezente în cantităţi de până la 140 mg/l se regăsesc cele cu conţinut de
azot coagulabil, prezente în cantităţi de până la 25 mg/l.
Conţinutul de dioxid de carbon este determinat pentru capacitatea de spumare şi
alte însuşiri senzoriale ale berii. La “beer-cooler” conţinutul în CO2 este de 5-5.5 g/l. El
variază însă pentru tipurile de bere livrate la butoi în limite de până la 0.44%, în timp ce
tipurile destinate a fi înbuteliate în sticlă pot ajunge la 0.5%.

ÎNSUŞIRILE BERII

Calitatea berii poate fi apreciată prin teste organoleptice, cât şi prin analize fizico-
chimice. Dintre indicii fizici ce caracterizează tipurile de bere se numără masa specifică,
vâscozitatea, tensiunea superficială, pH-ul şi potenţialul de oxidoreducere. Masa specifică
este puţin importantă, ea variind între 1.01 şi 1.02 fiind întotdeauna mai mică decât cea
corespunzătoare conţinutului de extract datorită masei specifice reduse a alcoolului
conţinut.
 Vâscozitatea berii la temperatura de 15oC variază între 1.5 şi 2.2 cP. Ea este
influenţată de conţinutul în dextrine, substanţe proteice macromoleculare, cât şi de
substanţele gumoase.
Tensiunea superficială a berii este determinată de conţinutul de alcool, de
proteine, glucani, glicerină şi de cantitatea de substanţe amare din hamei, dar nu de
concentraţia extractului din mustul primitiv. Ea variază în mod obişnuit între 42 şi 48
dyn/cm.
pH-ul produselor tip “beer-cooler” este cuprins între 3.4 şi 3.8. Această valoare
mică favorizează stabilitatea şi gustul, în timp ce valorile mari ar indica o desfăşurare
necorespunzătoare a procesului de fierbere sau utilizarea de apă de compoziţie
necorespunzătoare. Uneori se îmbunătăţeşte pH-ul prin acidularea mustului la fierbere.
Protenţialul de oxidoreducere al berii, redat prin valoarea rH, constituie un
indicator indirect al conţinutului de oxigen. Se urmăreşte obţinerea de valori mici care
influenţează pozitiv stabilitatea berii. Dacă în condiţii normale de producţie se ajunge la
valori ale rH-ului de până la 10, prin înglobarea de cantităţi excesive de oxigen, valorile
pot creşte la peste 20.

SPUMA

Berea se deosebeşte de celelalte băuturi carbogazoase şi prin capacitatea de a

forma o spumă cu o oarecare persistenţă. Capacitatea de spumare şi stabilitatea spumei
constituie însuşiri calitative importante. Formarea spumei are loc în special prin
aglomerarea de bule de CO2 şi de aer ce se degajă din masa de bere şi se reţin pe stratul
limită al suprafeţei acestora sub formă de pelicule elastice prin forţe de tensiune
superficială. Cu cât tensiunea superficială este mai redusă, cu atât bulele sunt mai mici şi
persistenţa spumei este mai bună.Culoarea spumei la berea cu fructe este influentata de
sucul de fructe adaugat.

CULOAREA BERII

La multe tipuri de bere se pretinde o anumită culoare.Culoarea produselor tip

“beer-cooler” este influenţată şi de adaosul de fructe folosit, culoarea fructelor imprimând
de cele mai multe ori şi culoarea produsului finit.

GUSTUL ŞI AROMA BERII

Acestea sunt determinate de compoziţia şi concentraţia mustului primitiv, de tipul

de malţ folosit, de doza şi natura preparatelor de hamei, de tipul de drojdie, precum şi de
adaosul de suc de fructe utilizat. Gustul şi aroma produselor “beer-cooler” sunt date de
gustul şi aroma sucurilor de fructe înglobate. Intensitatea perceperii gustului depinde de
temperatura şi de conţinutul de bioxid de carbon al berii, la care se adaugă criterii
subiective specifice sensibilităţii degustătorulul.
Ultima impresie sau gustul final al berii este determinată în special de amăreala,
conferită de produsele de hamei. În funcţie de prezenţa anumitor substanţe proteice,
tanante sau de metabolism a drojdiei, amăreala poate fi parţial mascată sau deformată aşa
cum este cazul produselor “beer-cooler” la care aceasta este mascată de gustul şi aroma
sucului de fructe.

DEFECTE DE GUST

Deseori gustul natural al berii este înrăutăţit ca urmare a unor deficienţe atribuite
materiilor prime, procesului tehnologic, contactului mustului sau al berii cu substanţe
agresive, cât şi unor cauze biologice. Prin utilizarea de apă alcalină cu o alcalinitate
remanentă ridicată apare un gust amar, neplăcut. Orzul cu spicele prea mari imprimă berii
un gust de paie. Un hamei învechit, oxidat, provoacă apariţia de gust neplăcut, uneori de
fructuozitate străina berii. Malţul suprauscat, în special cel brun, generează formarea de
gust de ceapă.

MIROSUL este caracteristic fiecarui tip, placut, fara miros strain (de mucegai, de
acru), avand aroma de hamei si malt si suc de fructe.

Ingredientele:
Ingredientele de bază in procesul de fabricare a berii sunt: apă; o sursă de amidon,
cum ar fi malt din orz, drojdie de bere pentru a produce fermentaţie; şi o aromă, cum ar fi
de hamei,iar in cazul berilor cu fructe se mai adauga si un continut de suc de fructe.Ca si
inlocuitor de malt de orz pot fi utilizate, cu o sursă de amidon secundare, porumb,
orez,sorg,extracte de malt, de multe ori fiind denumită un accesoriu, mai ales atunci când
este folosit ca un avand costuri mai mici decat maltul din orz.

• malt din orz

• apa

• hamei
 • drojdie de bere

• suc de fructe

Berea de fructe a fost obtinuta initial prin procesul de fermentatie spontana, care are loc
numai in regiunea Bruxelles. Este o ciudatenie a naturii ca in aceasta regiune exista
drojdii salbatice care pot provoca fermentatia alcoolica. Fermentatia spontana a fost
aplicata initial cireselor amare, rezultand celebra bere KRIEK. Exista o mare diversiune
de arome-piesici,zmeura capsuni,caise,struguri,mar si chiar fructe de padure.Au in
general o tarie alcoolica mai scazuta si se servesc foarte reci.Este fabricate pe baza de
grau moale si de arome Datorita cererii crescande pentru acest sortiment de bere, berarii
belgieni au folosit si alte tipuri de fermentatie pentru obtinerea berii de fructe. Gama de
beri de fructe Brussels este produsa pe baza tehnologiei de obtinere a berii albe, inventata
de Pierre Celis.
Aceasta tehnologiei revolutionara in domeniul berii permite obtinerea unor beri cu
continut scazut de alcool, extrem de racoritoare vara. Temperatura optima la care
savoarea berii este pusa bine in valoare este de max. 5 grade Celsius. Brussels Framboos
are aroma de zmeura, obtinuta prin adaugare de fructe pe parcursul tehnologiei.
 Kriek face parte din familia berilor obtinute prin fermentatia spontana.Pentru
obtinerea ei se macereaza cirese amare in butoaie de stejar,rezultand lambic-ul.In medie
se uitilizeaza 200 grame de cirese/litru. O noua fermentatie are loc in butoaie din cauza
zaharului din cirese.
La origine se foloseau cirese din localitatea Shaerbeek,apropiata de bruxelle cu o
bogata traditit in aceasta cultura,traditia se mentine si in present doar ca producatorii se
aprovizioneaza si din alte localitati belgiene sau din Germania sau danemarca.Dupa 9
luni de maturare Berea este filtrate si imbuteliata.O noua fermentatie are loc in nteriorul
sticleloor.Kriek se bea intr-uun pahar in forma de balon ,volumul sau de alcool este
maxim 6%si temperature de srvire a berii este de 5-6 grade C.
Bios Kriekenbier este vanduta in SUA si in afara Europei sub denumirea de
CHERISH. Tehnologia de obtinere porneste de la metoda Lambic, cu adaugare de cirese
amare pe parcursul obtinerii. Rezulta un produs care imbina asprimea Lambic-ului cu
dulceata fructelor, intr-un perfect echilibru.
Servita foarte rece este o incantare!!!
Stiati ca…?

• Un studiu facut pe 100 de beri a aratat ca berea este bogata in

siliciu, care se gaseste in orz, un ingredient cheie in bere. Siliciu
ajuta la consolidarea oaselor si are rolul de prevenire a
osteoporozei. Chiar si dupa procesarea orzului, siliciu este inca
prezent in bere, sub forma acidului orthosilicic.

• Consumata cu responsabilitate, berea poate aduce beneficii sanatatii:

imbunatateste activitatea inimii, reduce riscul aparitiei bolilor cardiovasculare,
previne osteoporoza, scade riscul obezitatii, protejeaza impotriva bacteriei
 Helicobacter Pylori care cauzeaza majoritatea ulcerelor si poate fi un factor de
risc pentru cancerul de stomac.

• Berea este fabricata din materii prime nutritive – orz, hamei, drojdie si apa. Toate
acestea contribuie la o dieta sanatoasa si echilibrata

Cele mai ciudate tipuri de bere din lume:

Berea pentru caini! Pentru iubitorii de bere si cainii insetati,

exista acum posibilitatea sa stati impreuna cu cainele dumneavoastra si sa savurati o bere;

Bere + Lapte = Bilk! , Japonia a relansat recent o bere cu o

cantitate mica de malt si cu un ingredient inedit: lapte.

Bere pentru persoanele nevazatoare! Dusseldorf’s Uerige beer, una

din cele mai fine beri din lume, a creat noi sticle cu o eticheta in limbajul braille.
 Berea sampanie! Champagne Beer ne tenteaza si ne impresioneaza cu
o combinatie de bere si sampanie.

Berea Pizza! Tom Seefurth a afirmat ca pizza beer contine rosii,

usturoi, busuioc si oregano dandu-i gustul si mirosul unei pizza

Bere pentru copii!O compania japoneza a creat Kidsbeer, o bautura ce

nu contine alcool dar arata ca o bere adevarata. Eticheta Kidsbeer pare creata dupa
etichetele clasice. ” Nici copiii nu pot face fata vietii fara o bautura”, este sloganul care
apare pe eticheta.

Cea mai tare bere din lume: are un continut de 32% alcool si
costa 110 dolari sticla! Tactical Nuclear Penguin

.
 Bibliografie

1. Banu C.- “Manualul inginerului de industria alimentară”, Vol. II, Editura

Tehnică, Bucureşti, 1999
2. Berzescu P., Dumitrescu M., Hopulele T., Kathren I., Stoicescu A.-“ Tehnologia
berii şi a malţului”, Editura Ceres, Bucureşti, 1981
3. Ceauşescu M.E., Vieru R., Teodorescu A.-“ Cultura şi valorificarea căpşunelui”,
Editura Ceres, Bucureşti, 1982
4. Dabija A.- “Tehnologii şi utilaje în industria alimentară fermentativă”, Editura
Alma Mater
5. http://www.berebelgiana.ro
6. http://www.iqads.ro/adtrends_read_5637/_health_beer____special_pentru_fem
ei.html
7. http://www.interfinefood.ro/

8. http://www.beerinfo.com/index.php/pages/bestfruitbeers.html

9. http://beerrecipes.org/findrecipe.php?beerstyle=Fruit%20Beer

10.http://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-7006419-berea-consum-
moderat-viata-echilibrata.htm

11.http://en.wikipedia.org/wiki/Beer

12. http://www.scribd.com/doc/7842169/Bere-Pasteurizate

13.
14.http://beerrecipes.org/findrecipe.php?
beerstyle=Fruit%20Beer

15.http://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-7006419-
berea-consum-moderat-viata-echilibrata.htm

16.http://en.wikipedia.org/wiki/Beer

17.http://www.scribd.com/doc/7842169/Bere-
Pasteurizate

18.