Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
frauda si evaziunea
fiscală,
munca clandestină,
traficul de droguri,
traficul de arme,
corupţia,
prostituţia,
dar şi o serie de activităţi
casnice care sunt aducătoare de venituri neînregistrate.
Dificultatea definirii economiei subterane, generată de
diversitatea activităţilor pe care ea le reuneşte, de faptul
că acestea variază în funcţie de particularităţile în spaţiu
şi timp, specifice acestui tip de economie, a făcut ca în
literatura de specialitate să apară o multitudine de
definiţii care exprimă, în principal, opoziţia economiei
subterane faţă de modul de producţie dominant
(economia oficială), de legalitate sau de respectul faţă de
regulile în vigoare.
Definiţia dată de Pierre
Pestieau, conform căreia
economia subterană
reprezintă „ansamblul
activităţilor economice ce
se realizează în afara
legilor penale, sociale sau
fiscale sau care scapă
(masiv) inventarierii
conturilor naţionale”
(Pestieau, 1989), este
considerată de specialişti
ca fiind cea mai
cuprinzătoare definiţie a
economiei subterane.
Existenţa economiei subterane constituie o adevărată
provocare pentru autorităţile publice care, în încercarea
de limitare sau de preluare a acesteia în economia
oficială, vor trebui să ia în considerare atât efectele
negative cât şi efectele pozitive ale acesteia.
Dimensiunea economiei subterane în
România, ca de altfel în toate ţările În România, imediat după
europene foste comuniste, este importantă. Revoluţia din 1989, sectorul
informal s-a bazat în mare
parte pe contrabanda
provenită din „scurgerile de
mărfuri” din întreprinderile de
stat, comercializate ulterior pe
piaţa neagră internă sau
externă(French R., Bălăiţa
M., Ticsa M, 1999). Cu
timpul, canalele economiei
subterane s-au diversificat. Au
apărut filiere specializate în
lovituri pe piaţa neagră
valutară, în trafic de
stupefiante, etc. Sute de mii de
persoane au fost angajate în
societăţi comerciale, fără acte
sau cu forme întocmite fără
respectarea cerinţelor legale.
De asemenea, a proliferat şi o
piaţă neagră a serviciilor(Craiu
N., 2003).
În perioada 1990-2003, în România, economia subterană a avut o
evoluţie ascendentă, după cum indică datele prezentate în figura 1.:
Ponderea economiei subterane in PIB
oficial
40
35
30
25
20
15 Ponderea
10
5 economiei
0 subterane in PIB
oficial
Figura 1:
Evoluţia economiei subterane în România, în perioada 1990-2003
Sursa: N. Grigorie-Lăcriţa, „Acordarea facilităţilor fiscale: cum? cât?cui?”, Revista „Impozite şi
taxe”, nr.2, februarie 2006
Se observă că în anul 2003, economia subterană estimată
reprezenta dublu celei estimate pentru anul 1990.
Studiul Centrului Român de Politici Economice arată că 72% din
economia subterană totală se regăseşte în sectorul formal, adică în
cadrul structurilor economice organizate sub forma: