Sunteți pe pagina 1din 3

MAITREYI TEMA

SI VIZIUNEA DESPRE LUME

Modernismul este un curent literar constituit in ecolul al XX-lea si sustinut in


literatura romana de Eugen Lovinescu., prin revista Sburatorul. Prin intemediul
acestei revise, se promoveaza o orientare bazata pe ideea sincronizarii cu literatura si
cultura Occidentului, prin imitatie, dar si prin adaptare. Modernismul presupune,
astfel, atitudini anticlasice, antritradtionale si se bazeaza pe o ruptura fata de trecut
si pe negarea valorilor din etapa anterioara.
An de gratie, 1933 ramane, cu siguranta, anul cel mai important al romanului
interbelic, autori precum Camil Petrescu, Garabet Ibraileanu, Gib. I. Mihaescu sau
Mircea Eliade remarcandu-se prin impact, noutate si curaj creator.
Maitreyi, de Mircea Eliade, este un text modern subiectiv, un roman al
autenticitatii si al experientei, despre care, la aparitie, criticul Pompiliu
Constantinescu afirma: Se va citi romanul domnului Eliade, in istoria noastra
literara, ca un moment de gratie al autorului.
Textul este un roman al experientei deoarece principala coordonata este erosul,
ce se manifesta ca dimensiune esentiala a existentei omenesti, ca sentiment coplesitor,
ca traire limita. Alla, tanarul european, preocupat la inceput de fizica si de
matematica, incearca sa decodifice esenta spiritualitatii indiene, avand drept cale de
acces erosul. El este un experimentator lucid, analizand evenimentele realitatii traite,
desi acestea il nelamuresc si il tulbura. Desi initial eroul isi neaga trairile, ulterior, el
traieste toate etapele iubirii: inceputul eu n-o iubesc, instalrea ma amuz doar,
cresterea nici femeie nu m-a tulburat atat si apoteoza vrajit si indragostit.
Formula care sintetizeaza problematica romanului este estetica autenticitatii
prin confesiunea perosnajului-narator ce relateaza intamplarile dintr-o perspectiva
subiectiva, relatarea fiind la persoana iintai. Omniscienta auctoriala, apanajul
prozatorilor din etapa anterioara este depasita, deoarece acestia ofereau doar o
construire rationalista, deductiva(Camil Petrescu). Valorificand tehnica narativa a
jurnalului, protagonistul iubirii este si naratorul ei. Mia mult decat atat, Allan isi
asuma si rolul de autor al romanului, scrisul fiind, pentru el, ca un act purificator: Si
vreau totusi sa scriu aici tot, tot. Tocmai de aceea, Nicolae mANOLESCU
DESCOPERa in pielea personajaului, doi povestitori distincti: unul aflat la nivelul
imediat al intamplarilor si altul situat la o oarecare distanta de ele, Cel de-al doilea
este, in termenii esteticianului W. Booth autorul implicat, alter ego-ul virtual al
autorului propriu-zis.
Tema textului este iubirea, romanului inscriindu-se intr-o adevarata mitologie
a eroului (G. Bachelard). Maitreyi ilustreaza viziunea scriitorului despre creatie, dar
si despre dragoste, vazuta ca modalitatea specifica de cunoastere. Autorul porneste de
la ideea ca literatura autentica se bazeaza p o experienta traita, prelund conceptia lui
Andre Gide conform careia orice cunoastere pe care n-a precedat-o o senzatie e de
prisos. In viziunea moderna a lui Mircea Eliade, orise intampla in viata poate
constitui un roman (...) Orice e viu se poate transforma in epic.
O prima scena menita sa surprinda tea si viziunea despre lume este cea din
biblioteca. Maitreyi ii propune lui Allan o distractie aparent neangajata: jocul cu
cartile. Amandoi urmeaza sa transcrie titlurile pe fise, pornind din parti opuse ale
mesei, vazand apoi la ce carte se intalnesc. Tinerii par sa cada ntr-un fel de transa,
jocul privirilor fiind cel ce stabileste legatura dintre cei doi. Urmeaza apoi jocul
minilor, de o sensibilitate mai pronuntata: Pusei mna pe un volum si ntlnii mna
Maitreyei. Tresarii. Atingerea picioarelor: Ea mi ceru sa lepad sandalele si sa-mi

apropii piciorul de piciorul ei are un caracter aproape ceremonial. Eroii savrsesc,


numai pe jumatate constienti, un ritual erotic si dimpotriva mistic.
Un al doilea episod reprezenativa este ce;al logodnei oificiate de Maitryi, dupa
un ceremonial sacru. lEGAMANTUL rostit de tanara, in fata elementelor naturii
exprima in chip metaforic faptul ca dragostea celor doi se inscrie intr-un mister
cosmic. Fata ii daruieste lui Allan un inel ca doi septi incolaciti, unul intunecat si
altul galben, cel dintai reprezentand virilitatea, celalalt feminitatea, dovada ca Maitryi
cunoaste iubirii msitice, dar si ca respecta traditiile. Juramantul eroinei eset semnul ca
ibirea a depasit firesul, contingentul, vizand absolutul, perfectiunea: ma leg de tine,
pamantule, ca eu voi fi a lui Allan si nimanui altuia.
Consider ca cele patru elemente semnificative pentru tema si viziunea despre
lume sunt: incipitul, actiunea, coorodnatele spati-o-temporale si conflictul
Incipitul ex-abrupto al romanului modern surprinde prin tonalitatea confesiunii
si atitudinea personajului-narator, prin sinceritatea povesitirii si autenticitatea faptului
trait, consemat in innsemnarile mele din acel an, dar si prin misterul femii iubite.
Inceputul evoca acea ambiguitate cu care este insotita prezenta Maitreyiei in exista lui
Allan, vazauta la inceput drept urata- cu ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele
carnoase si rasfrante.
DISCUTIA CU Harold, un prieten european al lui
Allan, n pare sa aiba alt rzultata decat acela de a intari in subconstientul naratoruluiperonaj enigma asociata Maitreyiei
mAITRYI este relatarea povestii lui Allan, un tanar inginer englez care,
atras de exotismul Indiei si dornic de a face o cariera, se angajeaza la o societate, dar
se imbolnaveste de malarie, fiind apoi invitat in casa inginerului Narenda Sen, pe
timpul convalescnetei, moment ce desemneaza intriga. Desfasurarea actiunii
curprinde apropierea Maitreyiei de Allan, care parcurge un drum al cunoasterii prin
eros, initiatorul fiind tanara bengalzea. Punctul culminant, raportata la sentimetele
celor doi, il reprezinta scena din biblioteca, moment in care Allan devine cu adevarat
constient de seductia pe care maitryi o exercita asupra lui. Fericirea indragostitilor nu
dureaza, fiindca Chabu, sora mai mica a eroinei, tradeaza secretul lor. Narendra Sen il
alunga pe Allan, ruptura aducand boala si supliciul in casa inginerului: tatal orbeste si
Chabu moare din cauza unui crize de nbeunie. In incercarea de a-l regasi pe Allan,
sperand ca va fi alungata din casa, mAITRYI se da vanzatorului de frcute, dar
sacrificiul ei este initu. Framantarile tanarului fac ca romanul sa aiba un final deschis:
Sunt ceasuri cand ma gandesc si nu pot face nimic(...) as vrea sa privesc ochii
Maitryiei.
Actiunea se desfsoara in anul 1929, decorul fiind un spatiu real, cel al Indiei.
Scriitorul ofera cititorului imaginea unui spatiu exostic insuficient cunoascut in
literatura de pana atunci, o lume prina de mituri si ritualuri nealterate de istorie. O
importanta deosebita o are, insa, spatiul imagina inchis, al framantarilor si al
zbuciumului personajelor. nOUTATEA CONSTRUCTIEI discursrului narativ consta
in dubla perspectiva temporala e care naratorul-personaj o are asupra evenimentelor:
contemporana si ulterioara. Allan nu veoca pur si simplu intamplari, rememorandu-le,
ci reconstituie evenimentele trecute prin raportare la prezent, dar si la fleul in care
percepuse respectivele intamplari in momentul in care le traise.
Intregul conflict al romanului se construieste pornind de la opozitia dintre cele
doua lumi: europeana si asiatica. Conflictul exterior dintre eruopeanul Allan si
bengalezul Narendra Sen, tatal fetei, reda opozitia dintre libertatea dragostei si
constrangerile traditionale, iar la nivel general, inompatibilitatea sau lipsa de
comunicare dintre civilizatii si mentalitati.

Fire autoreflexiva, Allan traieste si un conflict interior: dintre intensitatea


iubirii, ca experienta definitorie si luciditatea autoanalziei. Autointrospectiva
constiintei si a sufletului, retrospectia si monologul inteiror scot in evidenta
zbuciumul personajului, cauzat de incertitiduinea iubirii, dar si de dorinta profunda de
cunoastere care, de altfel, a stat si la baza apropierii dintre el si Maitreyi.
In opinia mea, Mircea Eliade porneste de la o experienta autobiografica, pe
care o valorifica intr-o maniera originala, conferind o noua interpretare mitului iubirii
incompatibile.
Romanul valorifica, intr-adevar, aspecte biografice: o poveste de dragoste
traita de autor alaturi de fiica profesorului Dasgupta, gazda lui din india, unde Eliade a
petrecut mai multi ani dedicandu-se studiilor de orientalistica de la Universitatea din
Calcutta. Notele din jurnalul acestei persioade stau la baza creatiei epice, insa acestea
apartin fictiune, fiind modificate atat numele si ocupatiile unor personaje, cat si finalul
povestirii, dupa cum marturiseste mIRCEA Eliade inMemorii. Trairimsul nu
provine doar din legaturile cu viata reala a autorului, ci si din faptul ca romanul
creeaza impresia de viata autentica, iar eroii traiesc iubirea cu intensitate, ca
experienta definitorie a existentei.
aSTFEL, asa cum sustine si Perpessicius: D-l Mircea Eliade a sporit cu unul
seria miturilor erotice al umanitatii
Sinteizand, prin formula narativa aleasa, romaul maitreyi se incadreaza in
modernismul interior si este un roman al experientei viu, substantia, cu o deschidere
noua spre problema omului mdoern(Eugen Simion).

S-ar putea să vă placă și