Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
In functie de compozitia pe care o pregatesti, clatite, paine sau turta dulce, folosesti un anumit fel de
agenti de crestere. Cei mai cunoscuti sunt drojdia, bicarbonatul de sodiu si praful de copt.
1. Bicarbonat de sodiu
- temperatura optima atunci cand amesteci drojdie cu apa trebuie sa fie de 38 grade Celsius. Daca
nu ai termometru, amesteca 30 ml apa clocotinda cu 600 ml apa rece, apoi ia din amestec cantitatea
de lichid de care ai nevoie si adauga drojdie;
- drojdia proaspata este perisabila, de aceea trebuie folosita in doua saptamani din momentul
cumpararii;
- drojdia uscata rezista mai mult, dar trebuie tinuta intr-un loc racoros, intunecos si uscat.
4. Aer si abur
Praful de copt nu contine altceva decat bicarbonat de sodiu, amestecat cu alte cateva substante acide
si cu amidon de porumb sau cartofi.
Cum actioneaza praful de copt?
Praful de copt actioneaza prin eliberarea dioxidului de carbon intr-un mediu umed, cum este aluatul.
In acest fel in interiorul compozitiei se formeaza bule care ridica aluatul.
Cum pastram praful de copt?
Praful de copt trebuie pastrat intr-un loc uscat. Umezeala poate sa deterioreze si sa inactiveze praful
de copt. In consecinta nu va mai avea efect cand il punem in prajituri. De asemenea, este important
sa verificam si termenul de garantie.
Il puteti testa. Punand o picatura de otet in putin praf de copt. Daca fece spuma este bun.
De asemnea, daca praful de copt este vechi, veti gasi in el gogoloase. In acest caz nu mai este bun.
Care praf de copt este bun?
Pe piata se gasesc o gramada de feluri de prafuri de copt, de la diferiti producatori. Din experienta,
va pot spune ca difera calitativ. Eu prefer sa folosesc un praf de copt romanesc. Nu fac reclama, dar
va spun pentru ca este praful de copt pe care il folosesc in mai toate retetele. Este vorba de praful de
copt Cosmin. De ce nu folosesc DR. Oetker Pentru ca nu imi place gustul! Unele prafuri de copt
sunt mai tari decat altele si pot da prajiturii un gust iute, intepator, in functie de cantitatea pe care o
pui in prajitura. Mai am un fel de praf de copt, pe care l-am primit de la bunica-meae ceva
nemtesc. Este atat de tare incat este suficient sa pun la o prajitura un varf de cutit. (la o prajitura la
care in mod normal as pune un pliculet intreg de Cosmin).
Nu spun ca unele sunt mai bune decat altele, v-am spus doar ce folosesc eu. La nevoie folosesc
orice am la indemana.
Cum si de ce stingem praful de copt?
Desi pe unele pliculete scrie ca praful de copt se adauga direct in faina, eu prefer sa il sting inainte
de al adauga. Asta pentru a elimina un posibil gust intepator pe care il poate da prajiturii. Se poate
stinge cu putin otet, lapte, iaurt sau zeama de lamaie. Adica: punem praful de copt intr-o cana;
punem deasupra putina zeama de lamaie (sau orice alt acid din cele enumerate mai sus) si
amestecam putin, pentru a dizolva tot praful. Turnam imediat in compozitia pe care dorim sa o
preparam.
Se intampla sa-mi fie lene sa mai sting praful de copt, caz in care il adaug exact asa cum e, direct in
faina. Se intampla de obicei sa fac chestia asta in compozitiile in care pun si elemente acide, cum ar
fi laptele, iaurtul sau zeama de lamaie.
Cu ce inlocuim praful de copt?
Cand nu avem praf de copt, putem sa folosim banalul bicarbonat de sodiu alimentar. Procedam la
fel ca si cu praful de copt. Pentru un pliculet de praf de copt, putem folosi o lingurita rasa de
Este bine sa respectam cantitatile de praf de copt dintr-o reteta. De ce? Pentru ca prea mult praf de
copt, va genera prea multe bule de dioxid de carbon, care se vor uni si in final se vor sparge., Acest
lucru va face ca prajitura sa se lase. Ati vazut prajituri frumos crescute care apoi se lasa chiar in
centru! Este din cauza ca au avut prea mult praf de copt.
prea putin praf de copt, iarasi nu este bine. Aluatul nu va creste destul si va ramane foarte dens, cu o
textura umeda si necoapta.
De ce in unele retete trebuie sa punem si praf de copt si bicarbonat de sodiu?
Am observat si eu ca este mai bine sa pui din ambele. Prajitura iese mai pufoasa. De obicei adaug
nu mai mult de jumatate de lingurita rasa la un pliculet de praf de copt. Nu stiu daca este de vina
doar usoara crestere a cantitatii de bicarbonat, sau se intampla acolo o reactie chimica (dupa cum va
spuneam praful de copt mai contine si alte substante), dar mi-au iesit prajiturile mai bine.
Nu stiam de ce, dar am dat o raita pe google si am aflat cateva pareri. Se pare ca bicarbonatul de
sodiu, are efect cam in primele 30 de minute de la adaugare si tinde sa devina instabil la expunerea
indelungata la temperaturi inalte, iar praful de copt actioneaza cu mult mai mult timp dupa aceea,
din cauza celorlalte saruri pe care le contine. De aceea, pentru unele retete in care timpul de coacere
este mai lung, este bine sa se adauge ambele. Alta explicatie n-am gasit.
Cert este ca se pot face prajituri doar cu bicarbonat de sodiu sau doar cu praf de copt.
Praful de copt este un agent de crestere, care ajuta aluatul sa se umfle si sa devina pufos in timp ce
se coace (in contact cu o sursa de caldura). In general, praful de copt este o combinatie intre
bicarbonat si amidon. Praful de copt are cam acelasi efect pe care il are si drojdia, cu diferenta ca
actioneaza mult mai repede si e mult mai putin pretentios. De exemplu, briosele erau la inceput
nimic altceva decat aluatul dospit de cozonac (apropiat de aluatul clasic de paine), copt insa in
forme mai mici. Ulterior, muffins au devenit unele dintre cele mai cunoscute prajiturele, pentru ca,
se pare ca americanii, nerabdatori, au inlocuit drojdia cu praf de copt.
Cum actioneaza praful de copt?
Majoritatea tipurilor de praf de copt au dubla actiune, respectiv reactioneaza de doua ori: contine un
acid care se dizolva in contact cu apa si un alt acid care nu se dizolva decat atunci cand se ajunge la
o temperatura mare, in cuptor. Acest praf de copt cu actiune dubla este responsabil pentru aluatul
care devine pufos, usor si creste mult in volum. Praful de copt care are o singura actiune este folosit
doar la scara industriala si nu este disponibil in comert.
Bine de stiut...
Cand vreti sa faceti o prajitura, trebuie sa aveti in vedere regula de 1 lingurita sau o lingurita cu varf
pentru fiecare 150 - 200 g de faina folosita.
Inainte de a folosi praful de copt, e bine sa il cerneti impreuna cu faina, pentru a va asigura ca este
distribuit uniform si aluatul va creste corespunzator.
Verifica intotdeauna termenul de valabilitate, praful de copt se poate folosi la 24 de luni dupa data
fabricatiei.
O data ce pliculetul sau cutia de praf de copt sunt desfacute, praful de copt se poate folosi intre 3 si
6 luni.
Prea mult sau prea putin praf de copt intr-o prajitura
Este bine sa respectam cantitatile de praf de copt dintr-o reteta. De ce? Daca puneti prea mult praf
de copt, acesta face aluatul mult prea aerat, cu gauri si riscati ca acestea sa se ridice la suprafata si
sa rupa coca. Acum intelegeti de ce uneori pandispanul pentru blatul de tort nu iese
uniform/explodeaza la mijloc sau se lasa dupa ce a crescut frumos?
Prea putin praf de copt, iarasi nu este bine. Aluatul nu va creste destul si va ramane foarte dens, cu o
textura umeda si necoapta
Cum pastram praful de copt?
Praful de copt trebuie depozitat la temperatura camerei, intr-un loc uscat si ferit de umezeala. Nu
tineti praful de copt aproape de chiuveta sau de aragaz, ci mai degraba in camara, intr-o cutie de
metal, inchisa ermetic. Praful de copt nu se pastreaza in frigider deoarece isi pierde mai repede
proprietatile.
Cum stii daca praful de copt e bun de folosit?
Amesteca o lingurita de praf de copt intr-un pahar cu apa, daca va face bule inseamna ca este inca
activ.
De asemnea, daca praful de copt este vechi, veti gasi in el gogoloase. In acest caz nu mai este bun.
Praful de copt pentru prjituri nu se stinge.
Suntem obinuii s stingem praful de copt cu zeam de lmie sau oet nainte de a-l folosi la
prjituri.
Reacia chimic care are loc cu degajare de gaze duce la creterea, afnarea aluatului, reacie care
trebuie s aib loc n aluat cu componentele lichide de exemplu lapte, iaurt, zeama de lmie, oule
btute etc. i nu nainte pentru c altfel nu mai are rost s le punem.
Cel mai bine e s amestecm direct praful de copt cu fina, fr stingere, apoi s le adugam n
compoziie.
Nu influeneaz gustul prjiturii, dar trebuie s fim ateni la ct punem respectiv s respectm
instruciunile de pe pachet.
1 lingurita praf copt (baking powder) - 1/4 sau 1/2 lingurita bicarbonat (baking soda)
1 pliculet praf copt cantareste 10-12g.
acid care s-l activeze n timpul coacerii (fosfat monocalcic monohidrat, fosfat dicalcic dihidrat,
aluminosulfat de sodiu, etc.), plus amidon. Pe scurt, bicarbonatul are nevoie de un acid pentru a se
activa, pe cnd plicul de praf de copt conine i acidul care activeaz bicarbonatul. Este posibil ca
unele reete s utilizeze ambii ageni de afnare. Nu este o greeal ci face parte din procesul
etapizat de afnare a aluatului n cauz.
O alt diferen dintre cei doi ageni de afnare este c bicarbonatul de sodiu alimentar nu expir
teoretic niciodat, dar praful de copt i pierde, n timp, din cauza umezelii, capacitatea de a se
activa. Putei testa diferena dintre cei doi (i verifica totodat dac praful dumneavoastr de copt
este activ) punnd puin praf de copt ntr-o linguri n care adugai ap. Dac bicarbonatul va
rmne indiferent la aceast operaiune, nu acelai lucru se poate spune despre un praf de copt care,
dac are intacte calitile, va ncepe s fiarb efervescent n linguri.
Exist n buctria romneasc un mit conform cruia praful de copt trebuie stins n
momentul adugrii n reet, cu oet sau zeam de lmie. De fapt, aa cum rezult din
descrierea i demonstraia de mai sus, activarea prematur a prafului de copt va reduce
i efectul dorit n timpul coacerii.
Cum se fac blaturile, checurile, ruladele si alte prajituri ca sa fie pufoase, fara praf de copt sau
alti afanatori?
Am tot vazut retete de blat de tort, chec, rulada, unde se folosesc afanatori, desi efectiv nu sunt
necesari. Si problema este ca se folosesc in cantitate mare.
Am vazut intr-un grup culinar, o doamna care recomanda cu mare mandrie o reteta de blat de tort la
care punea toate ingredientele la gramada, batea totul cu mixerul cateva minute, adauga o lingura de
amoniac(specifica sa fie stins cu otet sau zeama de lamaie) si apoi il lasa 20 de minute sa stea pe
masa. Abia dupa acest timp, care considera dumneaei ca e necesar ca aluatul sa creasca, blatul se
baga la cuptor. Si recomanda tuturor aceasta reteta, spunand ca de 20 de ani face asa blatul si-i iese
foarte bine crescut Serios???
Lasand la o parte orice fel de critici, va spun mai departe cateva secrete simple, pas cu pas, pentru
ca blatul sau checul, pandispanul etc sa va iasa extrem de PUFOASE fara praf de copt. Simplu.
1. Ouale sa fie cat mai proaspete posibil. Cand se sparge oul, galbenusul
trebuie sa ramana in mijloc, iar albusul sa fie strans in jurul oului, sa
pastreze forma oului. Daca albusul se imprastie, ouale sunt vechi.
2. Vasul in care se bate albusul, trebuie sa fie foarte curat, uscat, fara urme
de apa si grasime, pentru ca altfel, albusul nu se va bate bine.
3. Se separa atent albusul de galbenus, sa nu cada galbenus in albus. Daca
nu va descurcati, folositi metoda veche: spargeti oul si il puneti in mana,
lasati albusul sa curga printre degete si va ramane doar galbenusul. Simplu,
rapid si nici nu se sparge galbenusul.
4. Albusul se bate bine, pana cand este spuma tare si isi mentine forma. Acum se adauga zaharul si
se continua baterea, pana cand zaharul se dizolva complet si albusul isi mentine forma.
Un secret:
10. Se baga imediat la copt, nu se lasa sa astepte. Se coace la foc potrivit, 180 de grade si nu se
deschide cuptorul in primele 15 minute.
11. Se verifica daca e copt cu scobitoarea. Eu vad din ochi sau daca apas
usor deasupra, se vede daca e gata. Asta se invata in timp.
12. Se lasa la racit pe un gratar, se scoate din tava in
care s-a copt.
Acestia sunt pasii corecti pentru ca blaturile si
checurile sa va iasa extrem de pufoase, moi, aerate,
fine, fara afanatori.
Daca albusul este batut foarte bine, sa fie spuma tare, cu zaharul complet
dizolvat, iar cand se adauga faina, se amesteca usor si aluatul ramane pufos.
Rezultatul va fi PUFOS.
Asa arata in sectiune un blat de tort facut exact asa cum am povestit mai sus
Pofta Buna!
Retete de blaturi, rulade, torturi si multe prajituri gasiti in categoria Dulciuri
aici.
Mai multe retete de blat de tort gasiti aici.
6. In mijlocul fainii se face un crater (o gaura) in care se toarna maiaua si restul ingredientelor
folosite (oua, lapte, arome etc.) si se framanta. Ideal este ca lichidul sa nu se puna tot odata, ci
treptat, pe masura ce cere aluatul, iar grasimea (unt, ulei) sa se adauge cate putin la framantat (se
ung mainile si marginile vasului).
7. Cand se termina uleiul si aluatul este bine framantat, se tranteste de 6-7 ori de lughean- eu pun
ligheanul jos si dau drumul la aluat sa cada. In felul acesta, bulele de aer se uniformizeaza, vezi
observa ca aluatul va deveni mult mai elastic si mai fin.
8. Se acopera si se lasa la crescut, in loc ferit de curenti si zgomot, la cald. Daca este rece, aluatul nu
va creste, asa ca va spun un secret: aprindeti cuptorul pentru 5 minute, apoi il stingeti, verificati sa
nu fie fierbinte gratarul ci doar caldut si bagati ligheanul cu aluat inauntru. In felul acesta, aluatul va
creste foarte frumos si repede, dar va recomand sa va uitati la el la fiecare 15 minute.
9. Dupa ce a crescut, se modeleaza in formele dorite si se lasa la crescut minim 20 de minute,
depinde de cat de repede creste aluatul.
10. Se unge deasupra cu ou batut cu lapte sau apa (se va unge mult mai usor).
11. Se coace la temperatura potrivita, 170-180 de grade, depinde de cuptor.
12. Dupa coacere, este ideal sa fie lasate la racit pe gratare, nu in tava sau direct pe masa, pentru ca
transpira si se cruzeste, va deveni cleios. Racirea este bine sa se faca in camere calde, sa nu fie
temperaturi mai mici de 20-25 de grade. Produsele din aluat dospit se pot congela fara probleme si
dezghetati exact cat va trebuie. Eu coc mai multa paine, pizza, focaccia, covrigi, placinte si le bag in
congelator, scot cand am nevoie. Framant cate 8-10 kilograme de faina odata, am cuptor mare cu
lemne, in curte. Mai multe retete de paine si patieserie, covrigi, placinte, chifle si altele, gasiti pe
blog, in categoria Patiserie, paine.
repet, cu certitudinea ca voi obtine acelasi rezultat, de fiecare data. Adica consecventa, constanta in
copt.
3. Mult timp am lucrat fara cantar, folosind o cana transparenta gradata pentru masurat volumele
ingredientelor. Aici nici nu mai comentez. Cantarul e in primele 3 lucruri in lista de achizitii, e
obligatoriu.
4. Am tratat faina de secara si cea integrala de grau, in acelasi fel cum am tratat faina alba. Painea
alba iesea bine, painea de secara iesea mereu plata. Abia tarziu am invatat ca la fiecare faina trebuie
aplicata o alta metoda, proprie fainii respective. Modul in care fermenteaza e diferit de la aluat la
aluat, modul in care se da forma e diferit de la aluat la aluat, modul in care se cresteaza, etc. Eu am
avut asteptari identice de la aluaturi diferite. Complet gresit. Si cand ma gandesc ce dezamagita
eram de fiecare data cand faceam o paine pentru mine, cu secara, si iesea urata Painile albe erau
mereu mai aspectuase, mai decente.
5. Piatra de copt mi-am achizitionat destul de repede, dar si dupa ce am avut piatra, am continuat sa
pun painea intr-o tava de prajitura, si tava deasupra pietrei si mi-a luat ceva timp sa ma prind ca
painea trebuie coapta direct pe piatra. Puteti sa radeti, ca si eu rad acum (Preheat the oven with
baking stone inside. Score the bread and put it in the oven. Bake for 40 minutes suna destul de
clar?! acum da, atunci nu).
6. Aburii: asta e un capitol pe care abia de curand am reusit sa-l fac cum trebuie. Am aruncat gheata
in cuptor. Am stropit peretii cuptorului cu apa, am stropit inclusiv painea (asta e cea mai proasta
metoda), am pus tava cu apa in cuptor. Singura metoda de care am citit, dar pe care nu am incercato, de frica, a fost sa pun un prosop umed in tava incinsa, in schimb cam tot ce am citit am aplicat.
Metoda cea mai buna pana acum, e cea de care v-am mai scris si in postul anterior cu piatra
lavica preincalzita, si cu cuburi de gheata puse deasupra, pe o farfurie perforata. Ramane sa
stabilesc cate cuburi trebuiesc puse, ca sa faca aburi exact 15 min. In rest, va sugerez sa va
aprovizionati cu roca vulcanica.
7. Cea mai frecventa greseala pe care am facut-o, a fost sa sub-dezvolt glutenul in aluat. Adica am
framantat ineficient, chiar daca suficient ca timp (cu miscari haotice, cum tineam eu minte, foarte
vag insa, ca facea bunica mea, fara sa stiu ca si framantatul are o anumita tehnica). Un gluten
nedezvoltat face ca aluatul sa nu isi tina forma, si sa se lateasca in momentul in care e scos din vas.
8. Evident, am prea-dospit aluatul de multe ori, si de alte cateva multe ori l-am sub-dospit. Inca mi
se intampla, dar mai rar. Dospitul in frigider l-am invatat destul de tarziu, si tot tarziu am invatat ca
nu orice aluat poate fi dospit in frigider.
9. Am aruncat trei paini, in viata mea. Una de secara, foarte acra si cu gust foarte rau maiaua a
fost trecuta cand am folosit-o, dar m-am incapatanat sa fac paine, fara sa imi imaginez ce greseala
mare fac. Una de cartofi, in care am facut mai degraba un pireu de cartofi cu ceva faina in el a
iesit ceva necopt, necrescut si de nemancat. Si una integrala, atat de lata si plata, incat era numai
coaja asta a sfarsit prin a fi facuta pesmet, deci nu am aruncat-o in adevaratul sens al cuvantului.
10. Am prins eu din zbor ideea, citind de la altii, ca, cu cat e aluatul mai hidratat, cu atat gaurile din
paine sunt mai mari. Fals si adevarat in acelasi timp. Nimeni nu spune ce se intampla cu un aluat
super hidratat (peste 70%) care e prost manevrat- cu retea de gluten slaba, care nu sta in forma, care
e mult prea lucrat in timpul formei- etc. Va spun eu ce se intampla: iese o piatra uda in interior: un
miez dens, compact si umed. Aluatul hidratat, in sine, nu garanteaza gauri mari. In schimb un aluat
cu o hidratare acceptabila (65%-67%) bine lucrat, cu glutenul bine dezvoltat, care sta frumos in
forma si suporta tensionarea invelisului exterior are toate sansele sa dea o paine frumoasa, cu
gauri neuniforme in interior. Cele mai dezastruoase paini pe care le-am facut, au fost: sau prea putin
hidratate (cele de incepator, cand tendinta e sa pui cat mai multa faina) sau mult prea mult hidratate
(cand credeam ca multa apa imi va aduce in dar o paine cu miez alveolat, si tot puneam apa, peste
cantitatea din reteta. La sfarsit, privind monstrul de paine, ma intrebam cu naivitate: ce am facut
gresit? am pus doar 15-20 grame de apa in plus, in rest am respectat reteta!!! in mod sigur faina mea
nu e buna!!)
Mai vreti? ca mai am o multime de greseli la activ.
11. Crestarea aluatului: asta e un subiect delicat, si nu l-as numi tocmai o greseala de incepator, sau
o greseala din trecut. Inca am de invatat. Oricum, fata de primele paini, am avansat destul de mult,
dar e loc de mai bine. In primul rand, lama trebuie sa fie bine ascutita, iar suprafata aluatului
suficient de tensionata, ca sa se taie, si nu sa se sfasie. Ce adancime trebuie sa aiba taietura, la ce
unghi trebuie sa fie tinut lama? Asta e in functie de tipul painii si forma ei. Paine totunda, paine de
secara, paine integrala: de obicei lama dreapta, perpendiculara pe aluat, adancime 1cm. Paine alba,
batard, sau bagheta, lama curba, tinuta inclinat, aproape tangential cu planul aluatului, adancime
<1cm. Asa spune teoria. In practica, am vazut video-uri in care unii brutari taie mult mai adanc de 1
cm, cu rezultate superbe. Parca se joaca cu lama pe aluat, atata siguranta au in gesturi.
Eu va impartasesc un mic truc. Inainte de a cresta, imi fac imaginar traseul pe car vreau sa il tai cu
lama, si imi fixez niste mici puncte (cu varful unui betisor) de unde vreau sa pornesc cu taietura si
unde vreau sa ajung. Mai ales cand sunt mai multe taieturi pe o paine, acest truc ajuta.
12. Stiu ca am mai scris depre rascheta, dar vreau sa insist si sa va conving sa investiti in asa ceva.
Diferenta e de la cer la pamant. Manevrarea aluatului cu mana, nu se compara cu manevrarea
aluatului cu rascheta. Nu am inteles asta decat cand am inceput sa folosesc rascheta de inox.
13. Cand painea iese palida din cuptor, si nu prinde culoare, oricat de mult e tinuta in cuptor, o
cauza poate fi ca a fost prea mult dospita, sau maiaua nu foarte activa. Alta cauza poate fi ca ati uitat
sa puneti sare asta chiar nu mi s-a intamplat; mi-a asa de groaza de painea fara sare, incat, cum
spuneam si la inceput, sarea s-a aflat tot timpul din belsug. Cand painea se deformeaza, crapa, si ies
bucati de aluat din ea in timpul coptului e semn sau ca nu a fost suficient dospita, sau ca nu a fost
corect crestata. Asta am patit de nenumarate ori.
14. Cand crapa la partea inferioara, in timpul coptului, iar partea de jos a miezului ramane mai
indesata si uneori umeda, e semn ca piatra nu a fost destul de incinsa, si posibil aluatul insuficient
dospit. De obicei, aceste greseli sunt chiar de incepator, si dispar odata cu experienta.
15. Cand painea iese lucioasa, cu suprafata stralucitoare, e semn ca a fost expusa prea mult timp, la
prea multi aburi. Asta am patit de curand (doar pe jumatate, nu chiar lucioasa-lucioasa, ci
semilucioasa), pana nu am reglat prea bine sistemul de aburi cu piatra lavica. Am citit despre asta,
dar pana acum nu am experimentat. Prea mult luciu, nu e semn bun la o paine, e un minus in
evaluare. La polul opus, cand painea iese mata, e semn ca nu a fost expusa la aburi. Aburii au un rol
foarte important in a asigura o crestere frumoasa, si o crusta apetisanta. Dar cum spuneam la
punctul 6, nu orice sistem de aburi e eficient.
16. Cand crusta painii se inmoaie, la scurt timp dupa ce a fost scoasa din cuptor, si suprafata painii
devine valurita, e semn ca nu a fost bine tensionat invelisul, in timpul formei. Invelisul a fost prea
slab, au ramas prea multe bule de aer si coaja e subtire. In timpul racirii, bulele de aer pierd aerul, se
dezumfla, iar painea capata aspect urat, valurit. Pe langa asta, alt motiv poate fi ca a foat prea multa
umezeala in cuptor (nu aburi neaparat, ci umezeala), iar painea nu scapa de umezeala decat cand e
scoasa din cuptor. Umezeala iese din paine si inmoaie coaja.
Ni s-a ntmplat cu siguran tuturor s gustm dintr-o mncare picant sau s mucm dintr-un
ardei iute i s ne ia gura foc. n aceste momente fierbini este bine s ne pstrm calmul i, cel mai
important, s nu bem
09-12-2014 Citeste >
Cu ce se mnnc prosciutto crudo
Exist dou forme de prosciutto: crudo care este crud uscat i cotto care este gtit. Originile
variantei crude, uscat la aer, dateaz din perioada preroman. Pentru a-i evidenia pe deplin gustul
dulce i delicat, consum-o cu feliue de
08-12-2014 Citeste >
Ce este Apio i cum o mancam?
Apio este denumirea comercial, provenit din spaniol, pentru tulpina dulce de elin. Este bogat
n calciu, vitamina K, fibre i potasiu i are un rol important n stimularea circulaiei sangvine sau
ca tonic intestinal. Calmeaz bronita, regleaz tensiunea i stimuleaz
07-12-2014 Citeste >
Cum faci pasta de usturoi?
Iat o metod simpl pentru a obine o past delicioas de usturoi, ideal pentru a fi uns pe pine
prjit, servit cu diferite preparate din carne sau folosit pe baz de condiment pentru diferite
mncruri. Ia, pur i simplu, o
06-12-2014 Citeste >
Ordinea corect!
Cantitatile sa fie corecte, taseaza usor prin vibratie faina, apa la fel bine masurata, ordinea corecta
de adaugare a ingredientelor (apa, lichide & zahar, faina si la final drojdia uscata numai la suprafata
sa nu intre in apa).
Scoala de paine
1. Nefolosind decat drojdie proaspata, te pot ajuta cu echivalentele intre drojdia proaspata si cea
uscata pe care le gasesti in manualul Moulinex, si anume:
Drojdie uscata | Drojdie proaspata
(lingurite) | (grame)
1|9
1,5 | 13
2 | 18
2,5 | 22
3 | 25
3,5 | 31
4 | 36
Sper ca iti este de ajutor.
2. Sfant este manualul de utilizare. Daca se precizeaza expres utilizarea apei caldute, atunci o
folosim calduta. (Este posibil ca unele masini mai vechi / ieftine sa nu face preincalzirea
ingredientelor prin urmare ar fi necesara utilizarea apei caldute pentru ca aluatul sa ajunga la o
temperatura care sa-i permita cresterea in timp optim.)
In cazul in care nu se precizeaza necesitatea ca apa sa fie calduta NU SE PUNE APA
CALDUTA. De regula va activa drojdia prea devreme si aluatul va creste si se va lasa, rezultand
un profil de forma M, cu marginile inalte si mijlocul lasat.
De regula se foloseste apa calduta doar la programele super rapide (cele care dureaza in jur de o
ora) si acest lucru se precizeaza in manualul masinii.
Pentru blatul de pizza eu folosesc o reteta gasita pe un forum, si anume:
150 ml apa
60 ml ulei (preferabil de masline)
400 gr faina tip 650
12 grame drojdie proaspata
Programul de aluat proaspat(doar framantare) nu folosesc programul de aluat de pizza al masinii
care implica si dospirea in cuva masinii; si apoi lasat la dospit in frigider, intr-un vas, cel putin 1-2
ore (am lasat si o jumatate de zi). Cantitatea de aluat obtinuta este exact pentru o tava mare de
cuptor a aragazurilor obisnuite.
Dac v zic c i drojdia e de cpti, sigur nu m mai credei. Dar aa e, pe cuvnt! Ea e cea care
permite creterea aluatului. Ea e de mai multe feluri: uscat, proaspt. Sau chimic, dup cum vei
gsi tradus n multe din manualele mainilor de pine. Drojdia chimic e de fapt praful de copt.
Personal folosesc drojdia proaspt. Fiindc e o chestie vie, diverse tipuri sau chiar acelai tip de
drojdie, folosit n condiii diferite, va da cu siguran rezultate diferite. Prea multa drojdie va duce
la cderea aluatului.
Cu toate acestea nu v impacientai. Trebuie s nelegem c aluatul este viu i c este sensibil la
absolut fiecare ingredient folosit.
Foarte important: toate ingredientele se folosesc la temperatura camerei!
Ca excepie, este posibil ca la reetele de pine foarte rapid s se foloseasc apa puin nclzit
(oricum nu mai mult de 38-40 de grade) dar acest lucru este clar specificat n manualul mainii
dumneavoastr de fcut pine.
Retete de paine
Paine cu rosii uscate si busuioc
Pine cu ceap
Pine cu mlai
Painea casei
Pine microbist
importante si ingredientele cu care lucram. Am inteles sa nu mai cumpar vreodata faina 000 (nici
macar pentru prajituri nu mai folosesc!), pentru ca e complet lipsita de proprietati nutritive
(imaginati-va cum mancati un carton). Minimul pe care il folosesc acum e 550, dar aspir cu maretie
spre numere mai inalte de fiecare data cand e posibil. Am inteles ca nu numai painea din comert e
plina de aditivi si porcarii, dar si faina pe care o cumparam. Acesta e motivul pentru care nu ma mai
ating sub nicio forma de produsele Titan, care folosesc grau tratat cu Initium (substanta despre care
se zice ca genereaza cancer de colon chiar si in cantitati infime, testata in lume doar in Romania,
caci inclusiv tarile din lumea a patra au respins-o), si nici de faina asa zisa neagra, care e de fapt
vopsita cu un colorant de cand am vazut cu ochii mei colorantul nedizolvat in punga de faina
Baneasa, am zis pas.
Asa am ajuns sa cumpar o faina ungureasca Bacskai care se vinde la Cora, sau, in lipsa, am avut
rezultate bune si cu faina 7 spice si Dobrogea. Ma gandesc serios insa sa achizitionez de la moara in
saci de 10-20 kg si caut provideri deocamdata in Bucuresti nu stiu decat de moara asta, care are si
un pret mult mai bun decat ce gasim pe piata, dar a carei faina nu am testat-o inca. In ce priveste
drojdia, am evitat-o intodeauna pe cea proaspata pentru ca nu o data mi s-a intamplat sa prind un lot
vechi sau cu probleme si sa ratez painea din cauza ei; de aceea prefer sa lucrez cu drojdia uscata la
plic, care, pe langa faptul ca poate fi stocata mult mai mult timp, nici nu are nevoie de dizolvare in
apa calda pentru a da rezultate excelente.
Desi la inceput mi-a fost frica de maia, pentru ca mi se parea ceva extrem de complicat, am ajuns sa
inteleg ca practic nu-i cu mult diferita de drojdie; necesita doar ceva mai mult timp si atentie, atata
tot. In timp, am ajuns sa fiu dependenta de gustul painii fermentate in frigider (indiferent daca
vorbim de drojdie sau maia): am descoperit ca daca lasi aluatul perioade indelungate (minim 8 h) in
frigider sa dospeasca (adica in loc sa o lasi 1.30 la temperatura camerei, o lasi 8 h in frigider, apoi o
scoti si o coci), rezultatul e o paine aerata, umeda si gustoasa, care se diferentiaza de la o posta de
tot restul. Mai mult, chiar daca e facuta cu drojdie, ajunge sa aiba un gust si un aspect foarte
asemanatoare cu cele ale unei paini cu maia. In plus, faptul ca pui painea in frigider si uiti de ea
acolo iti usureaza munca si faciliteaza procesul de productie. Asta e motivul pentru care nu stiu daca
voi inlocui vreodata reteta mea de baghete frantuzesti, care-mi sunt atat de iubite si necesare incat
am cumparat special tava pentru ele. Si nu regret.
Dar cum, cum veti spune pot eu sa fac toata painea necesara pentru consumul familiei mele in
casa, cand necesita atat de mult timp si nu-mi pot petrece toata saptamana langa cuptor? Cum pot sa
acopar eu toate nevoile familiei mele daca ies tarziu de la servici in timpul saptamanii si-s deja tare
obosit? Raspunsul meu pentru voi e simplu: cu putina planificare strategica. In primele doua
saptamani va fi putin greu, dar apoi se transforma intr-o rutina pe care pur si simplu nu o mai
simtiti, precum spalatul pe dinti sau dusul copiilor la gradinita. Evident, atunci cand stabiliti
cantitatea de paine saptamanala trebuie sa aveti in vedere si consumul si marimea familiei voastre,
insa eu va pot povesti cum se intampla treaba intr-o casa cu doi oameni si-un iepure.
Coc paine de doua ori pe saptamana: baghete la mijlocul saptamanii, cu drojdie si paine cu maia in
week-end:
1. Luni seara pregatesc aluatul pentru baghete (10 minute). Amestec toate ingredientele intr-un bol
si framant pana obtin un aluat cat de cat elastic; acopar cu folie de plastic si dau la frigider. Aluatul
poate sta pana la 4 zile in frigider si va capata gust mai bun chiar, lucrandu-se si mult mai usor.
2. Miercuri seara (sau cand se termina painea din week end), scot aluatul din frigider, il las o ora la
temperatura camerei si apoi il rastorn pe blat, il impart in patru, formez baghetele, le pun in tava si
le mai las 30 minute inainte de a coace. Operatia de pregatire a aluatului dureaza 30 minute, coptul
alte 30 minute, dar asta face cuptorul si eu imi vad de treaba mea.
3. Vineri dimineata inainte de a pleca la servici fac prefermentul pentru painea cu maia. Adica
amestec maiaua cu faina si apa in cantitatile cerute de reteta, operatie care dureaza maxim 10
minute.
4. Vineri seara pregatesc painea cu maia. Intrucat asta presupune mai mult timp, am grija sa fiu
acasa cel putin 3-4 ore. De ce spun asta? Pentru ca munca efectiva la painea cu maia dureaza de
asemenea foarte putin, insa are nevoie de interventii dese de cateva minute in care nu-ti poti permite
sa pleci de acasa. Pe scurt si simplificat, etapele sunt urmatoarele:
amestec prefermentul facut de dimineata cu restul ingredientelor retetei cat sa formeze un
aluat (5 minute);
urmeaza o pauza de 20 minute pentru autolyse, timp in care painea formeaza retelele de
gluten;
il pun pe Mr. Red sa framante aluatul bine de tot, cam 10 minute, si apoi il asez intr-o cutie
mare cu capac, unsa cu ulei;
dupa 50 minute revin si fac un strech-and-fold (tehnica prin care se intareste reteaua de
gluten) si care dureaza fix 3 minute;
dupa alte 50 minute mai fac un SF, alte 3 minute;
dupa 50 minute ma intorc, scot aluatul si dau o pre-forma painii (5 minute),
las la relaxat 15-20 minute si dau forma finala a painii,
pe care de altfel o asez in baneton sau tava de copt (alte 5-10 minute).
Invelesc tava in punga, mai las putin la temperatura camerei si apoi
dau la frigider pana a doua zi dimineata.
5. A doua zi, sambata dimineata, scot tava cu paine din frigider, las la temperatura camerei o ora,
timp in care preincalzesc cuptorul, apoi o crestez si o coc 40 minute. Sa zic ca pierd efectiv 10
minute cu toate operatiunile astea.
Dupa cum vedeti, timpul efectiv de lucru cu painea este foarte mic, avand o medie saptamanala de
aproximativ 100 minute (a se vedea minutele ingrosate), adica undeva putin peste o ora jumatate,
hai sa zic doua ore, ceea ce mie mi se pare infim daca stam sa ne gandim la calitatea exceptionala
pe care o castigam cand vorbim de paine. Ceea ce ne sperie pe toti este timpul asta mort in care
trebuie sa fim prezenti in casa atunci cand coacem painea sau cand pregatim aluatul pentru maia (2
ore miercuri seara, 3-4 ore vineri seara, 2 ore sambata dimineata). Mie nu mi se pare semnificativ,
pentru ca intotdeauna am ceva util de facut in perioada respectiva. Pentru a tine minte toate
etapele de mai sus folosesc o metoda simpla: am creat alarme pe telefon care poarta numele
fiecarei etape in parte singurul lucru pe care il schimb sunt orele concrete la care trebuie sa sune.
Alarmele astea raman in telefon de la saptamana la saptamana si asa ma asigur ca nu uit niciun pas,
si nici nu ma stresez sa le creez de la zero de fiecare data.
Desi sunt inca multe de povestit despre paine, va las astazi sa cugetati si poate sa prindeti putin
curaj. Cea mai grea paine e prima paine :) Lucrul cu aluatul e o chestie tare frumoasa!
Insa nu e vorba numai despre gust. Lactobacilii (si acidul lactic produs) neutralizeaza fitatii
si fac ca vitaminele si mineralele din faina sa fie mai usor absorbite de corp, fac glutenul mai usor
digerabil si ca urmare e mai putin probabil sa apara intolerante la mancare; mai mult, painea cu
maia este foarte recomandata diabeticilor, pentru ca acizii lactici scad indicele glicemic prin
incetinirea ritmului in care glucoza e eliberata in sange.
Ce sunt fitatii, va intrebati voi, si de ce ar trebui sa ne ferim de ei? Fitatii, alaturi de oxalati,
fac parte din categoria anti-nutrientilor, adica sunt acele substante/toxine prezente in alimentele
integrale care impiedica sau ingreuneaza absorbtia mineralelor din alimentele respective. Ele sunt
foarte folositoare pentru plante caci le ajuta sa se protejeze impotriva daunatorilor sau sa-si pastreze
viata dupa culegere, insa pentru organismul nostru nu sunt deloc bune, pentru ca pe langa faptul ca
impiedica absorbtia mineralelor, se pot acumula in corp ca toxine si, alaturi de alte substante, pot
forma pietre la rinichi sau alte boli.
Fitatii se gasesc in cerealele integrale, leguminoase si nuci (de aceea hidratam migdalele sau
caju-ul inainte de a le folosi crude).
Oxalatii se gasesc in special in plantele verzi, precum spanacul, frunzele de rubarba, sfecla,
etc.
Bine bine, veti spune, pai asta inseamna ca toata dieta vegetariana e amenintata de lipsa
mineralelor, caci n-ar mai trebui sa consumam nici cereale integrale, nici leguminoase, nici nuci,
nici plante verzi! Haos! Stati linistiti, ca nu e chiar asa. Natura a gandit lucrurile impecabil si daca
apar in ziua de azi atatea cazuri de intoleranta la gluten, alergii si boli specifice nu e din cauza ei, e
din cauza noastra.
Stramosii nostri nu erau nevoiti sa-si faca atatea griji, pentru ca ei mancau sezonier, locavor
si neprocesat. Adica mancau spanac doar primavara, graul nu era procesat si tratat si manipulat
genetic, etc. Din pacate, unul din efectele negative ale globalizarii este tocmai aceasta modificare
radicala a modului in care mancam, indepartarea de radacinile noastre, de pamantul care ne-a
crescut. Am gasit AICI un articol EXCELENT care explica foarte bine tot acest fenomen, impreuna
cu faptul ca nu exista bine si rau absolut in termeni de nutritie. Alimentele create de natura nu
sunt nocive pentru om, daca sunt preparate intr-un mod inteligent care sa tina cont si de mostenirea
genetica a individului. Maiaua ne ajuta sa luam ce e mai bun din cereale; drojdia din comert nu,
pentru ca, din ceea ce stiu, e complet chimicalizata si nu mai are nicio legatura cu drojdia pe care o
foloseau strabunii nostri prin gospodarii. Nu stiu daca ati observat, dar este imposibil sa ratezi o
paine facuta cu drojdie la plic, indiferent cat de rau ai trata-o
reteta; Etapele de baza ale
pregatirii painii cu
maia
Daca va apucati de painea cu maia, aveti nevoie de un mini-kit format din cateva ustensile
simple, dar esentiale:
1. Un bol mare de plastic in care sa framantati (sau bolul mixerului de masa, KA, daca aveti)
2. O rascheta de plastic sau de metal cu care sa dezlipiti aluatul de pe bol si de pe masa de
lucru, si cu care sa impartiti aluatul in bucati
3. O cutie de plastic cu capac in care sa faceti impaturirile (din acelea de la raionul de menaj,
din orice supermarket, la 7 lei bucata). A mea are urmatoarele dimensiuni: 23 cm latime, 33
lungime, 13 inaltime.
4. Doua banetoane sau cosuri de lemn sau copai de lemn (acoperite cu panza de in sau nu),
pentru dospit painea
5. O tava de metal subtire, alta decat cea in care coaceti painea, in care sa faceti aburul.
6. Evident, nelipsitul cantar de bucatarie si o lama/cutit foarte ascutit cu care sa taiati painea.
Ingrediente
???
Metoda
Pregatirea prefermentului
1. Prefermentul este un amestec format din maia-mama, apa si faina. El se face de obicei cu
10-12h inainte de amestecul ingredientelor (etapa 2). Se numeste asa pentru ca, practic, are
o parte importanta de faina prefermentata. Eu de obicei fac prefermentul dimineata, urmand
ca seara sa trec la pregatirea propriu zisa a painii. Daca reteta include si soaker (adica
seminte hidratate, tinute in apa o perioada lunga), atunci punem si semintele in apa.
Implicare activa - 5 minute. Asteptare pasiva: 10-12h.
Amestecul ingredientelor (preferment, apa, faina, seminte hidratate, etc.) mai putin sarea
sau semintele nehidratate, in vederea autolizei
2. Dupa 10-12h de la pregatirea prefermentului, trecem la amestecarea ingredientelor. Adica
asezam prefermentul, apa, faina si (daca e cazul) semintele hidratate (soaker-ul) intr-un bol
mare si amestecam foarte putin, chiar numai cat sa se incorporeze ingredientele, dar fara a
framanta, si asteptam intre 20-40 minute. In acest timp are loc autoliza - adica dezvoltarea
retelelor de gluten, ceea ce face ca painea noastra sa aiba nevoie de mult mai putina
framantare decat daca am sari acest pas. Implicare activa - 3 minute. Asteptare pasiva: 2040 min.
Framantarea
3. Framantarea are rolul de a dezvolta si mai bine retelele de gluten si a forma aluatul. Se
poate face la mixer, daca suntem norocosi, sau cu mana, prin efectuarea unor rotiri in vas:
apucam cu mana aluatul din margine si il aducem spre mijloc, apoi rotim usor bolul si
repetam miscarea. Varsam aluatul framantat in cutia de plastic cu capac unsa cu putin ulei
de masline, si ne pregatim de perioada de fermentare. Implicare activa - 10 minute.
Fermentarea si impaturirile (SF)
4. Fermentarea este perioada in care painea sta si lactobacilii lucreaza pentru a-i da gustul bun
si a face glutenul mai digerabil. Cu cat perioada de fermentare e mai indelungata, cu atat
painea e mai buna. In mod normal ea dureaza intre 2-2.30h, dar eu in ultimul timp am
inceput sa o prelungesc pe la 3.30h si parca imi place si mai mult painea asa, insa, in mod
cert, depinde si de temperatura mediului ambiant - cu cat e mai cald procesul asta e mai
accelerat. In aceasta perioada e bine sa ii facem 2-3 intinderi si impaturiri, cunoscute in
engleza sub numele de "stretch and fold" (SF). Implicare activa - 10 minute. Asteptare
pasiva - 2-4h.
Formarea
5. Dupa ce a trecut timpul de fermentare, rasturnam aluatul pe o suprafata usor infainata, il
impartim si ii dam o (pre) forma. Se numeste pre-forma, pentru ca nu aceasta va fi forma
finala a painii, e o forma intermediara in care painea e lasata timp de 20 min, pentru a lasa
retelele de gluten sa se relaxeze. Preforma poate fi rotunda, de franzela, de batard, etc. Dupa
alte 20 minute ii dam forma finala si o asezam in banetoane/cosuri si o lasam la dospit.
Avem grija sa asezam painea cu fata pe care o vom cresta in jos, pentru ca atunci cand
rasturam painea din cos in tava vrem ca fata sa fie in sus si sigiliul in jos. Implicare activa 10 minute. Asteptare pasiva - 20 min.
Dospirea
6. Dospirea se poate realiza in doua moduri: la temperatura camerei sau in frigider.
Temperatura scazuta din frigider incetineste activitatea drojdiei si ne da ragaz sa ne
planificam mai bine activitatile casnice. Astfel, daca am facut prefermentul dimineata iar
seara am pregatit aluatul si i-am dat forma, odata pusa in cosuri painea poate fi lasata la
frigider pana dimineata, cand o putem scoate sa o coacem. E o modalitate foarte comoda
care ne ajuta mult daca avem un program incarcat. La temperatura camerei dospirea se
realizeaza in aproximativ 2h, iar in frigider intre 8-10h. Asteptare pasiva - 2-10h.
Coacerea
7. Cu o jumatate de ora inainte sa coacem painea preincalzim cuptorul pe treapta maxima,
avand grija ca pe raftul cel mai de jos sa asezam tava de metal pentru aburi. Cu 5 minute
inainte sa introducem painea in cuptor clocotim un ibric cu apa. Rasturnam painea din
cosuri pe tava tapetata cu hartie de copt, o crestam si cu o mana introducem tava in cuptor,
cu cealalta turnam apa clocotita in tava de aburi incinsa. Avem grija sa purtam manusi de
protectie, altfel ne vom arde. Inchidem repede usa cuptorului si coacem aproximativ 40-50
min, avand grija sa scoatem tava cu aburii dupa 20 minute. Implicare activa - 10 minute.
Asteptare pasiva - 1.30h.
Doua aspecte se remarca din cele de mai sus:
1. Timpii de implicare activa sunt foarte mici, insa cei de asteptare pasiva ne omoara. Vestea buna e
ca, daca planificam inteligent, nu vom mai simti deloc acesti timpi pasivi.
2. Sunt multe cuvinte pentru a descrie cateva actiuni foarte simple. Daca faci toti pasii de mai sus o
singura data, a doua oara e muuult mai simplu iar a treia oara e floare la ureche.
Daca ati citit cu atentie cele de mai sus, reteta de paine cu seminte va parea banala:
preparare
Glutenul
Sa revenim insa la gluten. Glutenul este o proteina ce se gaseste in mod natural in grau, orz, secara,
dar se ascunde si in alte produse cum ar fi sosurile pentru salata, amestecuri de condimente,
vitamine si chiar in balsamul de buze. Exista si cereale in care nu se afla gluten: porumb, orez,
quinoa, amarant, hrisca, ovaz. Asta ca sa nu aud discutii ca glutenul este sinonim cu cerealele. Nu o
sa intru in detalii despre boala celiaca, ci am sa zic doar cat de important este glutenul intr-o paine,
fiind elementul care leaga ingredientele si face painea sa creasca si sa fie pufoasa si elastica. Daca
in comert glutenul se poate compensa cu guma de xanthan, in bucataria noastra de acasa incercam
sa compensam prin alte lucruri mai la indemana: lichidele folosite in compozite (apa, lapte, ulei,
iaurt).
Painea pe care am incercat-o eu, nu doar ca a crescut si e pufoasa ci se face si foarte usor. Prin
aspect si gust nu pot sa zic ca este o paine creativa, insa modul in care este facuta, va asigur ca e
foarte diferit de orice metoda cu care sunteti obisnuiti. Da, este o paine ce se face fara framantare si
nu, nu trebuie sa stea 12 ore la frigider sau mai stiu eu ce. Se pun toate ingredientele, SE
MIXEAZA si se lasa 1 ora la crescut, ca orice alt aluat ce contine drojdie. Si deja s-au format
bulele. Mutati aluatul in vasul pentru cuptor, mai lasati 15-20 de minute si dupa 40 de minute de stat
la cuptor e gata! Paine fara gluten, pufoasa, fara framantare, fara extra timp de asteptare.
Ingrediente:
Sa pregatiti ingredientele sa fie la temperatura camerei. Da, parca incepem sa facem o prajitura, si
asa va fi si aluatul, va arata ca un blat pufos de tort.
Inainte sa ne apucam de paine, dati drumul la cuptor la temperatura mica.
Intr-un vas puneti cele 400 grame de faina
fara gluten, sarea, drojdia si cele 2 linguri
de miere. Incercati sa omogenizati, desi in
stadiul acesta sigur nu o sa se inchege
aluatul.
Incepeti sa turnati laptele caldut (nu
fierbinte) peste compozitie si cu ajutorul
degetelor incercati sa omogenizati
compozitia.
La final puneti cele 40 de grame de unt topit si racit la temperatura camerei si incercati sa framantati
doar cat sa se omogenizeze. Adica asa:
Luati mixerul si puneti cele 2 palete pentru aluat. Adaugati cate 1 ou si mixati cel putin 1 minut
dupa fiecare. La inceput va merge mai greu, dar dupa ce adaugati cele 3 oua aluatul se va mixa usor.
Dupa ce ati pus cele 3 oua continuati mixarea pentru cel putin 3 minute. Aluatul din faina fara
gluten va arata in final asa (cu oua galbene de tara!):
Acoperiti vasul cu un prosop si puneti-l la loc caldut, ferit de curenti. Eu am deschis usa de la
cuptor si l-am lasat pe usa, cu focul mic de tot. Dupa 1 ora aluatul va creste frumos, desi nu o sa-si
dubleze volumul.
Am pregatit tava de paine si pur si simplu am turnat compozitia dintr-un vas in altul.
Acoperiti din nou si mai lasati la crescut 15-20 de minute, tot la loc caldut.
Dupa ce incepe sa creasca iar dati la cuptorul incins la vreo 180 de grade si lasati pentru
aproximativ 40 de minute. In cuptor va creste putin, apoi se va lasa putin, iar in final va incepe sa
prinda culoare. Cand am scos painea din cuptor m-am plimbat cu un cubulet pe unt peste crusta si
am lasat sa se topeasca. Astfel se inmoaie crusta si ramane moale in continuare.
Painea mea din faina fara gluten pot sa zic ca a iesit destul de pufoasa, este una crescuta, plina de
bule.
Are un gust interesant, care nu se aseamana cu painea clasica dar este una mult mai sanatoasa decat
aceasta. Am incercat-o cu de toate. De la inmuiata in lapte, la unsa cu diferite bunatati, pana la toast.
Da, toast e cea mai buna!
Paine frantuzeasca
Fougasse cu
faina integrala. Apoi si brutarul are voie sa-si numeasca painea integrala, daca foloseste
cel putin 89% faina integrala. Deci daca morarul ii vinde brutarului faina care contine
deja 11% faina alba si brutarul mai adauga si el 11% faina alba, s-a ajuns deja la un
continut de aproape un sfert (22%) de faina alba!!
Acum, marea problema o reprezinta lipsa unor surse de incredere pentru grauntele ce trebuiesc
macinate. La asta se adauga si lipsa timpului necesar pentru a macina grauntele. Of of of, o multime
de probleme.
Noi am reusit, intr-un fel, sa gasim o solutie. Am descoperit prin Stelu, nasul meu, o persoana de
langa Bucuresti care are o moara veche, din batrani, din aceea cu pietre, la care macina grau si alte
graunte cultivate de el sau de taranii din acel sat, care vin sa-i foloseasca moara. Din pacate, din
cate am inteles, el nu are si faina de vanzare. Dar cine stie, poate daca se gasesc doritori, isi va
schimba strategia. Momentan, facem painea din aceasta faina. Desi nu este proaspat macinata,
macar stim ca nu i s-au adaugat alte prostii.
Va voi da si 2 retete de paine pe care noi le facem. Daca nu ati mai facut pana acum paine de casa,
pentru un aspect mai spectaculos puteti incepe cu a doua reteta, cea care contine si faina alba,
pentru ca asa painea va creste mai mult si va fi mai pufoasa. Insa, pe viitor va recomand doar painea
facuta din faina integrala si numai faina integrala. Aceasta varianta este cea mai sanatoasa.
1) Paine facuta doar cu faina integrala
ingrediente
Rezultate Cutare
Masina de facut paine - Pagina 17 - Forum ClubOpel.com
www.clubopel.com Discutii Generale
6 apr. 2012 - 20 postri - 9 autori
E buna pentru blatul de pizza care nu e necesar sa creasca prea tare insa ... Prin noiembrie am
castigat la un concurs o masina de paine Philips, una ... Dintre retete, acum mancam cel mai des
niste chifle (se face aluat cam ...
8 apr. 2014 - Nici nu vreti sa stiti cum a iesit prima paine framantata, lasata la dospit si coapta de
noi. ... cea care contine si faina alba, pentru ca asa painea va creste mai mult si va ... Eu am facut
vreo 5 ani paine la masina de paine, chiar Unold, dar ... Sarea are rolul ei in framantarea aluatului
influentand produsul final.
- autolyse: 30 min
- framantat 10 min
- prima fermentare (dospire): 2h:30min (cu 2 S-F, la interval de 50 min)
- pre-format, relaxat si si dat forma: 30 min
- a doua fermentare: 1h la temperatura camerei, apoi intarziat in frigider 8-10 ore
- copt: 40 min la 230C, cu aburi primele 10-15 min (direct din frigider sau dupa o ora de stat la
temperatura camerei)
Ingrediente:
- Maia 150g hidratare 100% (obs.: maiaua trebuie sa fie hranita si dublata/triplata in volum (nu se
foloseste inainte de / imediat dupa hranire, ci cand e in volum maxim)
- Apa: 300 g
- Faina alba: 270 g
1. Maiaua se dizolva in apa (eventual pastrati 10g de apa deoparte, ca sa puteti ajusta la final),
se adauga faina si se amesteca bine cu o lingura, se acopera vasul si se lasa sa stea 30 min,
faza numita autolyse, in care glutenul se formeaza, fara a necesita framantare.
2. Dupa 30 min presarati sarea deasupra si mixati cu ajutorul uni mixer, sau framantati cu mana
direct in vas, pana ce glutenul se formeaza, dar nu e complet dezvoltat. Daca luati o bucata
de aluat in mana si incercati sa o intindeti, ar trebui sa puteti face asta fara sa se rupa. Daca
priviti prin partea intinsa in contralumina, veti observa ca e usor semitransparent.
3. Transferati aluatul intr-un vas mare dreptunghiular uns in prealabil cu putin ulei, de preferat
cu capac.
4. Lasati la dospit 2 h si 30 min, cu doua seturi de intindere si impaturire direct in vas (adica
Stretch and Fold tehnica aratata aici) din 50 in 50 min.
5. Dupa 2h30min, rasturnati aluatul pe un blat de lucru infainat si dati-i o prima forma, rotunda
sau oval alungit. Pesarati putina faina deasupra si acoperiti cu un prosop. Asteptati 20 min sa
se relaxeze glutenul. Acest lucru va permite sa puteti lucra aluatul in continuare fara a-l
degaza prea tare si fara a-i sfasia pielea exterioara.
6. Luati bucata de aluat si dati-i o forma finala, rotunda sau oblong. Asezati-o cu sigiliul in sus
intr-un banneton, sau intr-un vas in care ati pus o panza de in presarata bine cu faina.
Alternativ, puteti sa o asezati intre cutele unei panze de in rigide- eu asa am procedat pentru
aceasta paine.
7. Aoperiti cu o folie sau introduceti totul intr-o punga pe care o legati bine ca sa nu se usuce
aluatul si lasati sa stea la temperatua camerei timp de o ora, dupa care transferati vasul asa
cum e (cu punga pe el) in frigider.
8. Lasati sa stea in frigider 8-10 ore.
9. Cu o ora inainte de a coace, preincalziti cuptorul si verificati daca aluatul este suficient de
dospit. E destul de greu de apreciat acest lucru cand aluatul este rece- eu procedez in felul
urmator: in primul rand apas cu degetul- daca ramane indentatia acolo, din pacate auatul s-a
dospit prea tare, si nu mai e nimic de facut. Daca adancitura revine inapoi, pun palma pe
aluat, cu finete si incerc sa il misc putin in lateral stanga dreapta, apasand usor de tot- daca
mi se pare ca e tare si opune rezistenta, il scot din frigider si il las o ora la temperatura
camerei-pana se incalzeste cuptorul. Daca il simt putin molatec, ca un colac bine umflat dar
nu la maxim, il las in frigider pana se incinge cuptorul. E mai mult o intuitie, nimeni nu
poate da o metoda cu rezultat garantat, e important sa cunosti aluatul in diferitele lui faze, ca
sa poti aproxima cat mai corect ce ai de facut.
10.E nevoie de aburi in primele minute de copt, asa ca pregatiti o tava cu apa, pe care o asezati
in cuptor, la partea inferioara, sub piatra de copt.
11.Rasturnati painea pe o hartie de copt si crestati-o in felul dorit, in functie de forma pe care iati dat-o. Eu am ales sa fac 3 taieturi, pentru ca forma era destul de alungita. In momentul in
care cuptorul si piatra sunt bine incinse, si apa din tava fierbe, puteti introduce painea
inauntru.
12.Lasati aburii timp de 10-15 min, dupa care scoateti tava si lasati painea sa se coaca inca 30
minute, sau pana cand e bine rumenita si lovita usor cu degetul la partea de jos, suna a gol.
Stingeti focul, deschideti putin usa cuptorului si lasati-o sa mai stea 5 minute, dupa care
asezati-o pe un gratar.
13.Asteptati sa se raceasca complet inainte de a o taia.
Note finale:
Cu aceasta ocazie, am probat noua mea maia, si sunt foarte incantata de rezultat. Painea are volum,
culoare frumoasa, iar gustul e nemaipomenit. E una dintre cele mai frumoase paini pe care le-am
facut vreodata. Se simte o foarte usoara tenta acra, mai ales in prima zi, ceea ce e absolut normal,
pentru ca se foloseste direct din maiaua mama, si o cantitate de 15% din faina totala este
prefermentata. Cei care doresc, pot sa vada si postul in engleza de pe The Fresh Loaf, blogul meu,
unde complimentele celor de acolo imi fac cinste si ma coplesesc.
-faina alba
-faina de secara (aceasta e doar pentru a porni cultura, in final veti avea o maia de faina alba)
-apa la 25C- daca nu aveti termometru, verificati cu mana- trebuie sa fie neutra la atingere
Ustensile:
-un recipient de preferinta transparent, cu capac cu capacitate de minim 900ml (de ex. un borcan,
sau o cutie inalta de plastic)
-un cantar de bucatarie daca nu aveti, faceti rost de unul, pentru ca il veti folosi la toate retetele de
paine
-o spatula (eu la vremea respectiva nu aveam, am folosit o lingura de inox)
-un termometru instant pentru a verifica temperatura apei- optional
-un scotch, sau banda adeziva
Indicatii:
-In prima faza, amestecul de faina si apa care creste in borcan se numeste cultura, la sfarsit, cand
devine stabila, matura si capabil sa dospeasca o paine, se va numi maia.
-In prima zi, se lasa cultura 24 de ore, apoi se trece la un ciclu de hranire din 12 in 12 ore, asa ca
programati-va inceputul in asa fel incat cele 12 ore sa nu cada exact in miezul noptii. Contrar a ceea
ce ati putea citi pe net, lingura de inox nu omoara cultura, singurele lucruri care ar putea-o omori
sunt apa fierbinte (peste 38C) si sarea.
-Hranitul implica aruncatul unei cantitati din cultura, apoi adaugatul unei cantitati de apa si faina.
Intotdeauna se adauga apa in cultura, se amesteca bine cu lingura (ca sa se oxigeneze), apoi se
adauga faina si se amesteca din nou.
-dupa faza de amestecat, se lipeste o fasie de banda adeziva pe toata inaltimea containerului, si se
face un semn cu markerul in dreptul nivelului de cultura. in felul acesta se poate controla cat a
crescut in cele 12 ore.
-la sfarsit se pune capacul, dar nu se inchide etans, pentru ca gazele acumulate sa poata iesi. Atentie
la acest detaliu, pentru ca presiunea din borcan va fi destul de mare.
Ziua 1 (sa presupunem ca incepeti dimineata)
-se amesteca 100g apa, 50g faina secara, 50g faina alba
-se lasa 24 ore intr-un loc ferit de curent, mirosuri de parfum si calduros
Ziua 2
dimineata
-la fundul containerului ar trebui sa se vada mici semne de viata (bule, bulbuci), dar nu obligatoriu.
Se pastreaza 75g cultura, restul se arunca. Se adauga 75g apa, 25g faina secara si 50g faina alba
seara
-s-ar putea vedea semne de viata, dar s-ar putea ca acestea sa fie mai putine decat dimineata. o
singura bula daca este, e bine. La fel ca dimineata, se pastreaza 75g cultura si se hraneste cu 75g
apa, 25g faina secara si 50g faina alba.
Ziua 3
dimineata
-se repeta procedeul din ziua dinainte, indiferent daca cultura pare vie sau nu
seara, si a 4-a zi dimineata
-se continua hranirea ca si pana acum. Incep sa se observe semne vizibile de viata, volum marit,
bule din ce in ce mai viguroase.
Cnd cultura isi dubleaza volumul in decurs de 12 ore
In momentul in care cultura isi dubleaza volumul in decurs de 12 ore (in mod normal acest lucru se
va intampla in ziua a 4-a, sau a 5-a), se continua hranirea doar cu faina alba (75g cultura, 75g apa,
75g faina alba)
Dupa 5-7 zile
Dupa 5-7 zile, cultura ar trebui sa fie capabila sa isi dubleze volumul in 8 ore, sau mai putin de 8
ore, sa aiba un miros placut, usor acru, si sa fie plina se bulbuci. Ceea ce inseamna ca ati reusit sa
obtineti o maia cu 100% hidratare, care e gata sa fie folosita pentru paine.
In viitor, voi posta modul in care se hraneste si se mentine maiaua matura, felul in care se poate
transforma dintr-o maia lichida (ca cea pe care tocmai ati facut-o, de 100%) intr-una cu consistenta
groasa (de ex. 66% hidratare), dintr-o maia cu faina alba, intr-o maia de secara sau grau integral,
cand reteta o cere.
Pana atunci, pregatesc pozele si explicatiile pentru cea mai simpla reteta de paine alba cu maia. Va
astept din nou.
Am vorbit zilele trecute despre cum se porneste o maia de la zero. Cine vrea sa revada postul, il
gaseste aici. Ma simt oarecum datoare sa continuu subiectul, cu explicatii legate de modul de
intretinere si hranire. Adica, ok, ok, am construit-o, dar acum ce fac cu ea??!
Nu ma consider experta in acest capitol, dar pot sa va spun ce am invatat din experienta mea, din
cartile pe care le citesc si din discutiile de pe forumuri. Maiaua mea exista din aprilie 2009. Pe
atunci nu stiam nimic despre ce inseamna hidratare, cand si cum se hraneste, si in ce cantitati se
foloseste pentru paine. Am bajbait mult timp adunand franturi de informatii din diverse locuri, dar
tot pe langa am fost vreme de un an, nu am stiut unde sa caut rapunsuri care sa se lege intr-o forma
cursiva, de la cap la coada. Nu o sa va vorbesc despre ce am facut gresit atunci, ci despre ce stiu sa
fac bine astazi.
maiaua trebuie hranita periodic. Daca ati construit-o dupa indicatiile date in postul mentionat,
pastrati aceeasi rutina inca 7 zile (adica in fiecare dimineata si seara, pastrati 75g de maia,
amestecati cu 75g apa, si cu 75g faina). Incepand cu ziua a 7-a puteti face deja paine cu ea, dar
are nevoie de cateva zile suplimentare sa se inzdraveneasca.
La temperatura camerei, bacteriile si drojdia salbatica din maia sunt active, ceea ce inseamna ca e
obligatorie o hranire regulata, cu apa si faina, care ii ofera nutrientii si zaharul necesari pentru a o
mentine in viata. Hranirea inseamna un ratio de minim 1:1:1 (maia:apa:faina). Dar asta ar presupune
o hranire din cateva in cateva ore, asa ca, mai practic si mai recomandat e un ratio de minim 1:3:3.
Concret, asta inseamna ca, dau un exemplu, 20g de maia (restul se arunca) se amesteca cu 60g de
apa (incercati sa incorporati cat mai mult oxigen) si 60g de faina.
(stanga) cantarul pus pe zero, apa cantarita 66 g (dreapta) cantarul pus pe zero, faina cantarita 66g
sfaturi:
- spalati intotdeauna vasul (adica, puneti intr-o cana cantitatea de maia pe care o pastrati, sa zicem
10-20g, spalati bine borcanul-doar cu apa calduta, nu cu detergent- transferati inapoi maiaua si
hraniti-o). Pe langa faptul ca e un procedeu igienic prin care protejati maiaua de bacterii nedorite,
mai are avantajul ca peretii vasului (borcanului), vor fi curati, ceea ce va permite sa observati linia
maxima de crestere.
-nu aruncati in chiuveta maiaua, din motive evidente: pe teava, in contact cu apa fierbinte se va
intari si va infunda scurgerea. Se poate folosi ca si compost in gradina, sau aruncati-o direct la
gunoi. E foarte buna pentru pancakes sau english muffins.
-folositi o faina buna, nu una inferioara, doar pe motiv ca aruncati o mare parte.
Unii spun ca trebuie sa alegi un nume de botez pentru maia, ca trebuie sa ai grija de ea ca de un mic
animal viu, ca trebuie sa o iubesti. A mea nu are nume, cand ma refer la ea, ii spun starter, pentru
ca asta e denumirea in engleza cu care m-am obisnuit, e ca si cum i-as spune cainelui caine, si
nici nu pot sa spun ca am exagerat de mare grija de ea, o tin in frigider si nici nu o bag in seama
pana nu mi-o trebuie, dar cu siguranta mi-a devenit draga, pentru toate bunatatile de paini pe care
Am vorbit pana acum despre cum se face o maia de la zero, ba chiar am facut una, cu poze si
explicatii detaliate pentru fiecare zi, v-am spus aici cum se intretine o maia la temperatura camerei,
si a ramas sa va povestesc despre cum se ingrijeste maiaua pastrata la rece.
O hranesc o data pe saptamana, cu ~ o zi sau doua inainte de a face paine, in felul urmator:
Scot recipientul din frigider, si il las o ora la temperatura camerei. (Cateodata are un strat de
lichid de cativa milimetri deasupra. Amestec lichidul inapoi in maia si astept o ora. Nu arunc
acel lichid, pentru ca ideea e sa pastrez o hidratare de 100%, daca arunc din lichid
dezechilibrez procentajul). Mirosul este mai mult sau mai putin pregnant acid, semn ca ii
este foame si e nehranita.
Amestec totul bine, spal recipientul de plastic, il zvant de apa cat de cat, si transfer
amestecul din bol in recipient.
Pun capacul deasupra si il las la temperatura camerei, pana se umfla la maxim, adica de 2-3
ori volumul initial.
Dupa aproximativ 12 ore, mai aplic o hranire, cu un ratio de 1:2:2, si astept sa-si creasca din
nou volumul (acest lucru se intampla intr-un timp mai scurt decat la prima hranire).
Cand e la maxim, daca vreau sa fac paine, iau din ea cat am nevoie pentru reteta (ati
observat ca de obicei sunt folosite cantitati mici de maia matura, asa ca nu e nici o problema
sa sustrag 10-20g) si apoi pun din nou recipientul la rece.
Aceasta e maiaua mama, perpetuata de la saptamana la saptamana. Maiaua sustrasa e cea cu care
dezvolt maiaua activa (levain, sourdough) pentru paine, care poate fi lichida, solida, alba sau de
secara.
Daca fac paine de doua ori pe saptamana, adica daca sta intre hraniri doar trei zile in frigider, ajunge
o singura hranire de 1:3:3 inainte de a o putea folosi.
Daca nu vreau sa fac paine intr-o saptamana, o hranesc in mod obisnuit si o pun inapoi in frigider.
Daca plec in concediu, pentru doua sau mai multe saptamani, o hranesc bine inainte de a pleca, si
apoi la intoarcere, la fel, cateva hraniri la intervale de 10-12 ore. Nu pateste nimic, e doar mai
flamanda si mai acida. Cateva improspatari o aduc inapoi la aroma echilibrata si la forma vesela
obisnuita.
Asa arata maiaua tinuta in frigider o saptamana, observati lichidul deasupra, si consistenta
compacta, fara bule de aer:
Lichidul e amestecat inapoi, dupa care se asteapta pana ajunge la temperatura camerei:
Asa arata dupa a doua hranire, e mult mai spumoasa si mai voluminoasa (poza e facuta cand
incepea deja sa scada volumul). In acest moment am sustras cantitatea de maia pe care am folosit-o
la pregatirea maielei lichide pentru paine, de ex. pentru painea asta.
Pstrare la congelator - Pentru siguranta, se poate pastra o bucata solida (cu hidratare 65%) in
congelator, pentru maxim un an. Dupa dezghetare are nevoie de multe hraniri ca sa isi revina, dar
important e ca e vie, si e o solutie foarte buna ca plan de rezerva, in caz ca maiaua mama se
contamineaza, moare, e aruncata sau folosita cu totul din greseala.
In frigider, in forma solida (de 65%) rezista maxim 6 luni nehranita. Puteti urmari acest experiment
facut de un membru de la The Fresh Loaf. E bine de stiut, in caz de nevoie. (Dar atentie, nu se
pastreaza asa perioada lunga in forma lichida, ci doar in forma solida, si sincer, nu cred ca o maia
tanara, abia formata poate fi supusa unui astfel de experiment)
Ce mi se pare foarte important de retinut din toata povestea asta, este ca maiaua mama trebuie
perpetuata, hranita si ingrijita periodic. Maiaua sustrasa din maiaua mama trebuie folosita pentru
aluatul de paine doar atunci cand e in forma maxima, cu bacteriile de drojdie si bacteriile lactoacide
echilibrate. In caz contrar, folosita nehranita sau dupa punctul maxim de parguire, nu va putea umfla
painea asa cum trebuie, ceea ce va duce la deficit de culoare, forma, aspect si de gust. (V-am
avertizat ca postul acesta este despre mine, nu?) Mi-au trebuit doi ani ca sa invat toate astea, si sa
adun aceste informatii asa cum vi le-am prezentat eu. Informatii, care acum mi se pare ca le gasesc
peste tot, dar pe care atunci nu le intelegeam, sau ignoram importanta anumitor aspecte, sau le
gaseam trunchiat pe ici pe colo si nu stiam sa le pun cap coada. Cand ratam vreo paine, nu
intelegeam ce am facut gresit, de ce nu a crescut, de ce nu e colorata coaja, de ce are gust acru, si tot
asa. Abia acum simt ca am inceput sa fac paine, si cu toate astea, tot mai gresesc uneori. Dar am
inteles sa privesc rateurile ca pe o forma de a invata ceva nou, si de a putea merge mai departe. Imi
face placere sa povestesc experientele mele de tanar brutar artizan si sper sa va fie de folos si
voua, dragi prieteni.
Faina.
Nu incercati sa grabiti procesul de fermentare, tinand vasul cu maia la o temperatura ridicata, peste
27C. Temperatura optima este intre 23-26C.
Contaminare
- Folositi intotdeauna o lingura curata, si spalati vasul cu apa (fara detergent) intre hraniri. Nu va
speriati daca in prima saptamana veti simti miros acru, miros ciudat, miros intepator, sau chiar
miros urat. Dupa trecerea a doua saptamani, maiaua va mirosi frumos, undeva intre usor acru si
picant, dar mirosul predominant va fi cel de drojdie. De obicei, un miros de otet sugereaza ca are
nevoie sa fie hranita. De asemenea e posibil ca uneori (dupa ce a fost hranita, si-a umflat volumul si
a scazut la loc) sa formeze la suprafata un strat de lichid, lucru absolut normal, amestecati lichidul
inapoi si hraniti.
Cu toate precautiile luate, se poate intampla ca maiaua sa se contamineze cu bacterii rele. Daca
este lipicioasa, sau are urme de mucegai, daca are o culoare roz sau portocalie, sau daca nu produce
nici un fel de bulbuci dupa hranire, daca lichidul de care vorbeam mai sus nu e la suprafata ci la
fundul sau mijlocului continutului din borcan, iar suprafata e acoperita cu o spuma urat mirositoare,
e clar ca a fost contaminata cu o bacterie rea. In acest caz, nu aveti altceva de facut, decat sa
aruncati si sa o luati de la capat.
Daca respectati indicatiile legate de apa, faina, temperatura, igiena, toate cele pe care le-am
enumerat mai sus, contaminarea nu ar trebui sa se intample.
Daca aveti intrebari, sugestii, observatii folositoare, sau pur si simplu vreti sa laudati cu cu o maia
reusita, m-as bucura sa va ascult. Lasati un comentariu, si voi raspunde cat pot de repede.
Pentru informatii despre cum se cultiva o maia de la zero, mergeti aici. Pentru detalii despre
intretinere si hranire, mergeti aici.
Am gresit cand mi-am imaginat ca voi scapa asa simplu: ce a fost in capul meu?! era clar de la
inceput: daca vreau sa faceti paine, si vreau, credeti-ma, ca doar asta e ideea majora a blogului, si
inca paine cu maia salbatica, nu de oricare, trebuie sa fiu in stare sa fac si eu o maia noua, cot la cot
cu voi. Nu stiu daca voi reusi, asta ramane de vazut, dar indiferent de rezultat, cateva concluzii tot
voi putea trage la sfarsit. Ce a fost bine, ce a fost rau, ce sa faceti sau sa nu faceti.
Jurnalul acest va fi lung sau scurt, in functie de rezultat. Iau cazul optimist si, timp de o saptamana,
cu cate un update zilnic, va voi tine la curent cu ce se intampla in borcanul meu. Eu astept sa se
intample o mica minune, dar nu am nici o garantie ca asa va fi. Daca nu merge din prima, eh in
cazul asta, va fi un jurnal lung si plictisitor. Imi doresc sa mearga!
ZIUA 0 dimineata ora 7:00
-Urmarind indicatiile de aici, intr-un borcan curat de 800ml, am amestecat bine de tot: apa 100g,
faina de secara 50g, faina alba 50g. Am lipit o banda adeziva pe borcan si am facut semn cu
markerul.
Volumul s-a triplat, mirosul e puternic si imi aminteste de grau umed incoltit.
Volumul nu s-a modificat, poate a crescut cativa milimetri, dar se vad multe bule deasupra si un pic
de lichid printre bule. Mirosul parca e usor mai acid decat ieri, ceea ce e bine, ca mirosul de iaurt mi
se parea respingator. Oricum nu mai predomina mirosul dulceag. Am inlocuit capacul borcanului cu
o farfurioara de portelan (capacul era metalic, mai bine sa fiu prevazatoare decat sa risc sa se atinga
de capac).
Am procedat cu hranirea ca in ziua dinainte, nici nu m-am straduit sa omogenizez foarte bine (se
vede si in poze ca au ramas cateva cocoloase de faina, dar nu e bai, vor fi digerate pana deseara)
ps: am citit din nou in sursele pe care le am, si cred ca mirosul pe care eu l-am asociat cu mirosul
de iaurt, este normal sa apara dupa prima sau a doua zi. In prima zi, productia de drojdie e mai
rapida decat productia de acid, de unde si volumul triplu pe care l-a avut. Imi pare rau ca nu am
gustat atunci (desi pare cam bleah ideea), in mod normal gustul acid nu trebuia sa se simta.
Incepand cu ziua a doua, aciditatea ar trebui sa devina evidenta (ceea ce cred ca se intampla acum,
activitatea bacteriilor de drojdie ramana pe plan secund. In cazul fericit, dupa cateva zile cele
doua vor convietui armonios impreuna, acidul lactic va da gust dulceag, iar acidul acetic va da
gustul acru, iar in timp gustul se va maturiza si stabiliza.
ZIUA 3 dimineata ora 7:00
Volumul e neschimbat, iar mirosul nu mai e asa puternic umed si dulceag. E foarte posibil ca acest
lucru sa se datoreze faptului ca noaptea e mai racoare decat ziua. Dimineata s-au inregistrat 24C,
fata de ieri, in timpul zilei, cand erau probabil 28C. Bule de aer exista din belsug, nici un motiv de
ingrijorare inca. Ma astept totusi ca la un moment dat sa o ia din loc, poate de la ziua a 4-a
incepand..?!
Am manevrat ieri borcanul nu cu foarte multa delicatete, de unde se si vede urma de pe peretii
interiori (nu e semn ca ar fi crescut volumul, doar semn ca trebuie sa fiu mai atenta cand asez
borcanul sus pe dulap).
Momentan raman la aceeasi rutina cu hranirea, adica 75g cultura, 75g apa, 25g secara, 50g faina
alba.
- seara ora 19: maiaua si-a dublat volumul pe parcursul zilei, experimentul se apropie de un sfarsit
fericit! Hurrah! Mirosul e bun, putin acrisor, cu un vag iz dulceag, miroase a drojdie, ceea ce si e de
fapt. O drojdie naturala, salbatica, elaborata pe parcursul a 5 zile. Inca fragila si nesigura, dar
ingrijita mai departe va deveni puternica aromata, cu personalitate.
In mod normal ar fi trebuit sa o hranesc doar cu faina alba, incepand de azi, dar nu mai am decat
65g faina alba la indemana, asa ca mai primeste o ultima portie de secara acum seara. 75g maia, 75g
apa, 65g faina alba, 10g secara.
la ora 19 arata asa:
In timpul noptii a crescut mai mult decat dublu, si apoi a scazut treptat. Am hranit-o doar cu faina
alba de data asta, si consider experimentul aproape incheiat. Urmeaza testul final: o paine.
poze de dimineata:
- seara ora 19: Cred ca pot sa inchei postul cu aceste imagini si cu concluzia finala ca experimentul
a reusit, ca nu a fost greu, si ca dupa 5 zile m-am ales cu o maia nou nouta.
daca aveti intrebari, sugestii, sau vreti sa impartasiti experienta voastra legata de acest subiect, va
rog lasati un comentariu. M-as bucura foarte mult.
comentarii
Ma explic: cea principala (ii zic asa ca este cea cu care am inceput), acum, in a 4-a zi, si-a
triplat volumul(si in a 2-a zi la fel) , cea secundara (pornita de la compozitia care trebuia
aruncata la prima hranire) doar si-a dublat volumul. Le tratez pe amadoua egal dar raspund
diferit. Borcanele le pastrez in cuptorul cu microunde (oprit, evident) unde temp. e relativ
constanta si ferite de curenti. Care ar fi explicatia??
a) experimentul tau e foarte interesant. Ai pornit cu aceleasi catitati de maia in ambele
borcane? adica, in al doilea borcan, cel secundar, ai pus toata cantitatea pe care trebuia
sa o arunci (125g), sau ai tinut doar 75g? Asta e singura mea banuiala pentru care se
comporta diferit (ca ai tinut 125, si nu 75), pentru ca, in final, e vorba de proportii
daca asta nu e, sunt la fel de mirata ca si tine.
b) Da, am pornit cu aceeasi cantitate, la diferenta de 12 ore bineinteles (poate fi asta o
explicatie, nu), insa acum ma surprinde din ce in ce mai tare. Ei bine, a doua maia
(secundara, adica) a crescut mult mai mult decat prima. Oricare ar fi explicatia, eu sunt
atat de incantata de ele ca parca imi vine sa nu mai arunc nimic si sa incerc o painica. Tu
ce zici? Azi e a 5-a zi, o fi suficient de matura?
c) stiu ca e greu, dar e musai: trebuie sa arunci din maia, pentru ca ce ramane sa poata fi
inmultit cum trebuie. Daca nu te obisnuiesti sa arunci, vei pati una din doua: sau vei
ajunge in scurt timp sa produci cantitati industriale, cu care nu vei avea ce face, si o sa ii
imbogatesti pe producatorii de faina sau, la fiecare hranire te vei zgarci cu cantitatea
de faina, si maiaua va fi prost hranita. Poti face pancakes, english muffins cu surplusul,
poti da la toate cunostintele tale, fa orice crezi tu, dar tine cont ca maiaua are nevoie de o
hranire minim 1:1:1. Foarte multe retete pornesc de la doar cateva grame de masa madre,
asa ca imagineaza-ti ce inutil e sa tii sute de grame, cand tu ai nevoie doar de max. 10g.
Asa ca, dupa ce maiaua devine matura poti reduce cantitatile, dar pastrand proportia
intre maia:apa:faina, in felul asta arunci mai putin. (de ex, eu tin 510g maia si hranesc
cu 1:2:2 sau cu 1:4:4, in functie de cat e de cald si cat de activa este)
legat de intrebarea ta nu, in ziua a 5-a nu e recomandat sa faci paine. din mai multe
motive: nu e suficient formata si risti sa nu creasca painea, sau gustul nu va fi foarte bun.
De altfel, tu poti incerca, dar daca nu iese bine, vei sti de ce. Multe surse de incredere
recomanda sa faci paine abia dupa ziua a zecea, moment in care se presupune ca maiaua
e matura si stabila, si prin urmare are un comportament destul de previzibil.
d) Pana acum cateva luni si eu tineam o cantitate impresionanat de maia sincer nu stiu ce
a fost in capul meu si cum de m-am desteptat dintr-o data. desi am citit si la susan pe
wild yeast, si in alte parti, ca e suficient sa tii o cantitate mica, ca de fapt proportiile sunt
importante, nu cantitatile, mi-a luat ceva timp pana am ajuns si eu singura la concluzia
asta. Acum, aporape nu imi pare rau sa arunc 40g (din care doar 20 faina), dar inainte mi
se rupea sufletul de sute de grame irosite.
10. Am o maia tzatza de matza. Creste mare la fiecare hranire. Am facut cu ea painea ptr.
sandwich a iesit f.f.buna, aluatul ptr. pizza insa a fost un esec. Perechea mea are o vorba :
mai binele e dusmanul binelui cam asa a fost in cazul asta. Folosesc de mai bine de 2 ani
aceeasi reteta de aluat ptr. pizza (tot de fermentatie lunga max.3 zile) si niciodata nu mi-a
dat gres. Ei bine, eu n-as da vina pe reteta ta avand in vedere ca am avut in ecuatie 2
necunoscute: cuptor nou si (sa nu razi) platou de lut pe post de piatra (aici se foloseste in
cuptor ptr. a frige purcelusul de lapte de ex.).
11. Am retinut si faptul ca nu-ti mai tii maiaua la frigider. In camara cam ce temperatura e?
a) scuze am scris camara? e vorba de camera, bucatarie-living. Temperatura vara de
25-29C, cu mici scaderi cand pornim aerul conditionat. Am incercat sa o pun in cel mai
racoros colt din camera, dar e cald peste tot. Insa s-a comportat foarte bine. E primul an
in care nu o tin in frigider. Iarna e destul de frig in casa, probabil 18-22C, dar cred ca
maielei o sa ii placa. Doar eu mor de frig.
12. sunt la ziua 4 dar nu prea am mari sperante de ea deoarece nu prea misca, la inceput si-a
schimbat volumul era mai aerata acuma nu are bule doar dupa ce o amestec, mirosul nu e
rau, gustul acrisor (da am gustat-o), nu stiu ce sa fac sa continui ori sa incep alta?am mers
dupa modelul tau,faina de secara, alba unbleached(bio), la o hranire am pus apa filtrata in
loc de cea imbuteliata de pana atunci (asta sa fi fost problema?). ieri dimineata vazand-o asa
amarata i-am schimbat faina(tot unbleached, KA, AP), poate nu a fost idee prea
buna.Temperatura e constanta la noi in jur de 24-25C.
a) uneori in ziua a treia, a patra, activitatea e redusa. E un moment in care ai impresia ca
maiaua nu e pe drumul cel bun. Dar nu este asa. Continua cu hranirea ca si pana acum,
daca nu miroase urat, si nu are consistenta lipicioasa, nu ai motive sa o arunci. Apa
filtrata e buna, si faina AP, de asemenea. Temperatura e potrivita, eu zic sa continui inca
2-3 zile.
b) Ieri la ceva timp dupa ce ti-am scris a inceput sa-si schimbe volumul, pana la hranirea de
seara a fost dubla iar azi de dimineata volumul a fost de vreo 4 ori mai mare si incepe sa
miroase a drojdie!
13. maiaua traieste!
a mirosit descurajant vreo 2 zile, azi e plina de basicute si miroase acrisor
incepusem s-o transform in maia alba (desi a mea e fericita de cand sta in bucatarie) dar
citind postul tau de azi, ma gandesc s-o declar de secara. Crezi ca ar fi ok sa continui
hranirea de acum incolo numai cu secara? sunt la ziua a 4-a
a) Sincer, as incerca cu secara, daca as fi in locul tau. Dar nu garantez rezultatul. Astept sa
spui tu daca merge sau nu :)
14. Am facut maiaua. Nu am pus-o la frigider. O hranesc de cam 3 saptamani la ora 7 fix.
Miroase dumnezeieste. N-am avut inca curaj sa fac o paine din ea. Am mai facut in trecut o
maia dar din cauza ca am folosit-o prea curand la paine nu mi-a placut si am aruncat-o. Am
invatat de la tine cum sta treaba cu PASTRATUL si inmultitul inainte de folosire.
15. cand hranesti maiaua faci acelasi lucru, opresti intr-un bol 75g maia, speli borcanul o pui
inapoi adaugi apa faina secara si faina alba? si dim si seara acelasi procedeu??
iti spun cand o sa incep, si ce imi iese (nu pot inca pt ca nu am faina de secara, si alba am
doar din romania, trebuie cumva faina bio??)
a) nu e multa munca, e o rutina. Ca si cand iti speli cana de cafea, sau farfuria dupa ce
mananci. Mie imi ia 5 minute toata operatiunea, si am doua maiele diferite pe care le
hranesc separat.
Nu trebuie musai bio, doar sa fie unbleached.
b) Adica trebuie faina integrala?
Cata cantitate pui la 500 g faina? Si cum o pastrezi dupa aceea? Mai e nevoie sa o
hranesti?
c) nu faina integrala, ci faina alba (tip 650). Vei putea folosi maiaua dupa ziua a 10-a. O vei
hrani toata viata, sau cat timp vei dori sa faci paine cu ea. Vezi si celelalte articole din
categoria Maia 101. Vei gasi acolo informatii despre mentinere si hranire.
16. Eu faceam si pana acum paine, dar habar nu aveam de impaturit, autolyse si alte chestii din
astea. Astazi am pus in practica unele chestii citite aici si sa stii ca painea mi-a iesit mult mai
buna. Pana acum foloseam tavi pentru paine, dar astazi am pus in tava de cuptor cu foaie de
copt iar forma i-am dat-o rotunda. Am folosit faina alba, faina neagra si tarate, painea are o
forma frumoasa, de paine :), coaja a crapat dupa ce am scos-o din cuptor, deci are urechiuse,
nu?
17. duminica seara mi-am pregatit amestecul de apa si faina, conform gramajelor scrise de tine.
Totul a mers conform planului numai ca incepand de doua zile maiaua mea nu mai creste.
Miroase a nuca, are bulbuci ca spuma fina de sapun dar nu creste. Gustul este acrisor dar nu
acid. Aseara i-am dat 75 apa, 50 g secara si 25 g faina alba si azi dimineata aceeasi formula.
M-am gandit ca faina de secara o v-a ajuta. Adevarul ca in bucatarie este destul de rece. Nu
stii tu de ce nu creste? In conditiile in care nu creste dar face bulbuci pot sa o folosesc
sambata la o paine? Cum as putea sa o ajut?
a) daca nu creste, ci ramane la stadiul de bulbuci, nu iti recomand sa o folosesti la paine.
sublima, are atatea intrebuintari, incat nu poti renunta la ea. nu poti! O faci densa, o
faci lichida, faci paini diverse, aluaturi dulci, e mama si tata maielelor.
Din cate siu eu, aluatul cu bere creste mai greu, asa ca sa-i dai timp.
b) Am revitalizat maiaua alba si cred ca stiu cu ce am gresit: cutia in care o tin are capac
ermetic pe care-l inchideam. Acum doar asez capacul a.i. sa respire maiaua, astfel are
o aroma decenta.
c) Ideea e ca eu fac paine la 2 zile (de la inceputul anului am instalat regula asta si nu regret
nici un pic), deci o sa folosesc maiaua destul de des si as prefera o singura hranire la
24h. > O sa incerc sugestia ta cu hidratarea 50%-60% pt. cea integrala (imi place prea
mult combinatia de faina integrala cu secara, asa ca asta cred ca va fi mai folosita).
Pe ce alba nu vroiam sa o abandonez, ma gandeam sa desprind un nou lastar
plecand tot de la cea integrala, dar cu alta faina pt. hranire.
Painea cu bere am lasat-o sa se dezvolte peste noapte in frigider (10 ore) in noile
mele banetoane nemtesti (pulpwood)
d) hraneste maiaua cum vrei, dar nu o lasa sa flamanzeasca intre hraniri. Flamanzirea
inseamna de fapt moartea unui numar de bacterii si drojdie. Ca episod sporadic, nu are
influenta, dar ca obicei repetat in timp nu va fi bine. Vine anotimpul cald, nu va
rezista cu o singura hranire la 24 de ore, daca nu ai un spatiu racoros in care sa o tii. Dar
asta o sa vezi tu singur, si o sa te adaptezi pe parcurs, in functie de gust si comportament.
poate te ajuta sa citesti un pic despre asta, uite un articol-comoara:
http://www.thefreshloaf.com/node/10375/lactic-acid-fermentation-sourdough,
e) http://www.thefreshloaf.com/node/14913/very-liquid-sourdough
http://www.thefreshloaf.com/node/11746/liquid-levain-vs-stiff-levain
f) Am citit pe nerasuflate acesti cativa Km. de post-uri . informatii foarte bine explicate
si pentru ingineri si pentru subingineri (ca mine)
19. dupa ce ca pervazul de la dormitor e o minigradina de plante aromatice, asta e ceea ce-mi
lipsea
a) am facut ieri o paine cu masline si ierburi aromatice, si chiar ma gandeam ce bine mi-ar
prinde niste gihivece cu mirodenii. Am busuioc si rozmarin, dar o sa imi fac timp si loc
pentru o mini gradina.
b) Vroiam si eu sa fac o paine cu masline si oregano proaspat (cultura proprie), dar imi era
frica.dar maine o sa incerc si eu
20. O intrebare am si astept cu nerabdare un raspuns de la tine. Painea mea nu devine auriucaramizie pe partea superioara. Precizez ca momentan nu am achizitionat piatra de copt (e
pe lista de cumparaturi sper sa gasesc azi cand merg sa ma uit), ci coc painea pe hartie de
copt in tava de la aragaz pe primul sant de jos al aragazului, fiind astfel nevoita sa o scot mai
repede din cuptor pentru ca se coace destul de repede. Aceasta sa fie problema? Ca o scot
repede si nu are timp sa se rumeneasca?
21. La prima postare, despre maia, spui ca se poate folosi dupa a 5a zi, cand este la cresterea
maxima, apoi, la postul despre cum se intretine, mentionezi ca mai trebuie hranita, inca 7
zile si se poate folosi dupa 14 zile de hranire.
Specifica-mi te rog, inca o data, dupa cate zile o pot folosi la paine?
a) unele surse spun ca se poate folosi dupa ziua a 5-a sau a 6-a. Altii spun ca e mai sigur
(mai sigur pentru gust bun, nu din alte motive) sa o folosesti dupa 10 -14 zile. Imi
amintesc ca acum 3 ani, cand mi-am facut eu maiaua, am facut paine cu ea dupa 6 -7
zile. Eu zic sa faci o paine dupa ziua 5, 6, nu pizza. La pizza chiar ai nevoie de o maia
viguroasa, dat fiind timpul scurt de coacere. Poti incerca o paine rustica (vezi aici pe
blog), pentru ca are si putina drojdie comerciala in ea, sau poti incerca o paine 1:2:3, sau
una cu seminte (care e foarte friendly cu incepatorii).
b) Prima paine, as zice sa fie cea cu seminte http://blog.codrudepaine.ro/2011/06/paine-cuseminte-sourdough-seed-bread/ studiaza reteta si ia-ti ingredientele pana luni. Sper ca si
maiaua ta sa fie buna pana atunci.
22. Maya mea este in a 4-a zi si ii merge fff bine, deja i tripleaza volumul in 8 ore, dar o
hranesc la 12. Abia atept sa o folosesc la paine. Am insa o problema. Smbta, cnd ea va fi
in a 8- a zi de viaa eu va trebui sa plec de acas ptr 5 zile. Si vroia sa te intreb: dac o bag la
frigider sigur e ok, ca ea e mititica nc ? Si sa ncerc apoi sa o reactivez cnd m ntorc ?
a) Partea de maia pe care o lasi acasa, hraneste-o cu 3-4 ore inainte de a pleca in raportul
1:2:2 (20g maia:40g apa:40g faina) si pune-o in frigider inainte de a ajunge la maxim.
Asa o sa aiba de mancare la rece, 1-2 zile, dupa care va hiberna. Cand te intorci,
hraneste-o imediat, in raportul 1:1:1 (30g maia: 30g apa:30g faina).
Nu cred ca o vei pierde.
23. Maine pe la 19:00 intru in ziua 5. Crezi ca ar trebui sa elimin deja faina de secara din
procesul de hranire si sa raman doar pe faina alba (dupa cum arata pozele)?
a) cred ca poti merge pe faina alba deja (daca observi ca nu ii merge bine, schimbi urgent
faina, cu alta faina alba).
24. Frigul e un factor important, musai sa o tii la cald (28C-30C ar fi ideal), pentru ca drojdiile
iubesc caldura!
a) cand s-a terminat cu vremea mohorata, a inceput sa isi tripleze volumul! Asa ca am
trecut-o numai pe faina alba (650, ca si pana acum). Si se tripleaza. Suntem in ziua a8a.
A inceput sa si colapseze.
Ieri, cand am vazut-o asa frumoasa si vesela, zau, ca m-a durut RAU inima sa arunc
surplusul, asa ca, am pornit cu ea o maia de secara. Care creste, creste..M-am si
lacomit si am pus 100g maia, cu hranire 1:1:1. Faina de secara e de la
SanoVita(germana, zic ei). Altceva n-am gasit, deocamdata.Am pus-o in borcan de 800g.
Deja dupa 5 ore era la buza borcanului. Am hranit-o atunci, in loc de intervalul de 12
ore(n-am indraznit s-o mut intr-un borcan mai mare intre hranirioare era posibil? n-o
deranjam?), dar am pus-o tot in borcanul ala.Asa ca, dupa alte 5 ore triplandu-si iar
volumul si amenintand cu revarsarea, am mutat-o in frigider. Am impresia ca a mai
continuat sa creasca, chiar si acolo,pentru ca am urme pe farfuriuta care acopera
borcanul, dar dimineata, am gasit-o colapsata. Nu am putut s-o hranesc la 12 ore. Acum
am scos-o din frigider, dupa 16 ore; o las cam o ora afara si apoi o hranesc.
Nu stiu cum ar fi bine sa continui cu ea, cea de secara: ce regim sa-i aplic? Avand in
vedere ca provine dintr-o maia alba, nu e pornita de la zero, cam cand pot s-o consider
matura?
25. Apa e de la robinet, dar fiarta si racita
26. trebuie hranita cu 650. 000 nu are destule substante nutritive, pentru ca aproape toate sunt
indepartate prin fabricatie.
a) Maiaua si-a revenit imediat. Am trecut-o pe faina alba 650 de la Lidl, Costello parca.
Alta problema. Suntem in ziua 12. Creste frumos, ajunge pana la buza borcanului. Nu
stiu cat sta in faza maxima de parguire. O vad doar dimineata si seara cand o hranesc,
adica la 8:00 si 22:00. Este foarte cald, mi se pare si ca are un miros destul de acrisor.
Imi placea mai mult in ziua a 4-a cand avea un gust dulceagNu trebuie sa schimb
modul de hranire ? Sa raman tot pe 1:1:1 ? Mentionez ca nu o voi tine in frigider. Pot sa
o hranesc de 2 ori in 24 h. In week-endul acesta vreau sa o pun la treaba. Probabil paine
alba 1.2.3 :)
b) June 23, 2012 at 7:33 pm
Eu nu recomand sa ramai la 1:1:1 pe caldurile astea. Bacteriile vor manca hrana in
no time, si o sa te trezesti ca peste 4 ore va cere iarasi de mancare.
Eu merg in perioada asta pe 1:4:4, si cu greu reusesc sa mentin hranirea la 12 ore.
Pun apa rece din frigider, ca sa o racesc si sa ii intarzii activitatea, dar nu ajuta f mult,
fiind cantitate mica, imediat ajunge la temp camerei. Daca e chiar f f cald, o hranesc
de 3 ori/zi, ultima fiind seara tarziu (adica ora 0:00, ora 7:000, ora 14:00)
1:2:3 pare o formula buna de inceput, eventual ai grija la cantitatea de apa, mai retine
catvea grame ca sa nu ai un aluat prea ud, dificil pt incepator.
c) Am apucat sa o trec in aceasta seara pe 1:3:3. Adica 7 gr maia, 21 gr apa, 21 gr faina.
Daca spui ca e bine in perioada aceasta 1:4:4, voi proceda asa de maine dimineata. Dar
mai este ea maia hidratare 100%. O pot folosi in tipurile de paine in care se cere maia
lichida hidrare 100%?
d) Ce crezi tu ca inseamna maia 100% hidratare?
As putea sa iti raspund f scurt si direct la intrebare, dar vreau sa te fac sa intelegi
logic. Deci, ce crezi ca inseamna 100% hidratare? si daca cu 1:1:1 esti de acord ca e
100% hidratare, 1:4:4, ce hidratare crezi ca e? :)
e) 1:3:3 sau 1:4:4 inseamna aceeasi cantitate de apa si faina. 100% hidratare. Cred ca m-am
gandit ca maia pe care o pastrez modifica acest raport dar se pare ca nu:)
27. abia astept sa fac o pizza cum numai in napoli am mancat si nu se gaseste nicaieri la noi.
acum inteleg de ce ca nici un restaurant nu face maia sigur. link cu pizza
http://www.varasanos.com/PizzaRecipe.htm. Pare complicata reteta ptr asa mancare simpla.
28. 6.01.2013 - dupa 5 zile de asteptari s-a intamplat minunea.am o maia nou nouta,
spumoasa si cu miros de drojdie. dar parca abia acum incepe greul, nu stiu cand e flamanda,
ca sa o hranesc. Oricum, inca 5 zile o mai hranesc 1.1.1 la 12 ore ca si pana acum. Am avut
si cateva incercari esuate, si sper sa ajut si pe altii care sunt incepatori si fac maiaua in
sezonul rece. Pana se dubleaza sau chiar tripleaza in volum, are nevoie de caldura. Eu am
tinut-o la temp camerei, langa un calorifer si nu mi-a dat nici un semn de viata decat in
prima zi, cand a crescut putin. apoi 4 zile moarte, sa zic asa. Seara am zis ca nici nu o mai
hranesc, am pedepsit-o dar i-am schimbat locul, am pus-o pe soba, cu un prosop gros sub ea,
pt ca era fierbinte. Dimineata, am gasit-o dubla, si pentru ca a fost asa de ascultatoare, am
hranit-o si pana dupa pranz aproape dadea afara din borcan. In perioada moarta, avea un
miros ciudat, tot prindea o crusta deasupra, mai era si putin lipicoasaam zis ca e gata cu
ea, de aceea nici nu am vrut sa o mai hranesc, i-am dat termen 12 ore, aveam de gand sa o
arunc. Nu descurajati f repede, aveti rabdare. Codruta, iti multumesc pt atata rabdare ce ai
avut ca sa raspunzi la comentarii, ma ajuta f mult.
29. Rateuri
a) Am aruncat insa prima tura, pentru ca am amestecat faina (secara 50 gr,alba 50 gr) cu
100 gr apa, iar amestecul este foarte solid, ca o coca, nu arata deloc ca cel postat de tine.
Este normal, sau am facut ceva gresit? ( faina de secara este bio, apa caldicica si de la
dozator, nu de la robinet, faina alba este patent flour no.1 -nu scrie nimic altceva pe
punga).
b) M-am apucat si eu sa fac maia, insa am aruncat-o ; am pus 50 gr faina secara bio, 50 gr
faina alba (flour no.1,patent-asta e tot ce scrie pe punga) si 50 gr.apa calduta de la
dozatorul de apa. A iesit foarte densa, ca o coca, nu a avut consistenta celei pe care ai
postat-o tu, asa ca am aruncat-o si astept sa imi spui tu ce am facut gresit
30. fac paine de multa vreme si am facut o maia urmand o reteta mult mai simpla, pe care am
gasit-o acum cativa ani in cartea dr. Pavel Chirila nu hrani cancerul. am amestecat apa cu
faina, am facut o coca legata, am acoperit cu un tifon si o tesatura de lana si am asteptat 3
zile. am obtinut ceva acrisor, aerat, cu o pojghita mai tare deasupra. am dat la o parte
pojghita si am inceput sa folosesc ceea ce aveam, drept o maia. ce parere ai tu despre asta?
acum am inceput sa urmaresc blogul tau si sa fac painile asa cum zici tu. am adaptat reteta
de paine integrala cu seminte de in la faina mea si o tot fac. eu nu folosesc decat faina
integrala, momentan doar de grau. si tot hranesc maiaua mea veche. .
31. cea mai buna faina este cea de la caputo molino din italia si o comercializeaza Grupul de
firme Horeca Expert, din Constanta.
M-am gandit ca ar fi utile, mai ales pentru incepatori, niste poze si explicatii suplimentare pentru
diferite etape din procesul de facut paine. Incep cu tehnica intinde- impatura, pe care o voi numi
de acum incolo S-F, prescurtat de la stretch and fold. E denumirea dupa care puteti cauta si gasi
pe internet, video-uri, poze si explicatii.
Note:
Mai demult, credeam ca singurele metode care dau rezultate bune in ceea ce priveste aluaturile
dospite sunt: framantatul indelungat, dublarea volumului si dezumflarea acestuia (prin apasare cu
mana) o data sau de doua ori pe parcursul dospirii. Probabil ca aceste tehnici dau metode, dar exista
procedee mai simple si mai eficiente, care implica un timp de lucru efectiv mai redus. Tehnica de
impaturire a aluatului, ca opus al tehnicii framantare- dospire-dezumflare, este mult mai eficienta;
impaturirea corecta, la momentul potrivit, poate face diferenta intre o paine mediocra si una
exceptionala. Prin aceasta metoda se obtin 3 lucruri: in primul rand, se degazeaza aluatul. Daca
dioxidul de carbon generat de drojdie prin procesul de fermentare nu este periodic eliberat,
fermentarea va avea de suferit. In al doilea rand, se egalizeaza temperatura din aluat, lucru
important mai ales daca in incapere este foarte frig sau foarte cald. Al treilea beneficiu, si cel mai
important, este o crestere semnificativa a rezistentei aluatului, ceea ce are un impact enorm in final.
Cand aluatul este impaturit, reteaua de gluten este intinsa si apoi aliniata, si instantaneu se simte
fortifierea aluatului.
Imaginile de mai jos descriu procedeul mai bine decat cuvintele:
1. Teresa Greenway says: I just wanted to comment that the stretch and fold is usually done in
a folding container to avoid the addition of extra flour, which would not only change the
hydration, but could (later on in the ferment stage) add grey streaks to the crumb of the
bread.
a) I think there are different methods for the s-f technique, Ive seen it done in a rectangular
container, in a round bowl, or on the floured bench. Personally Ive done it for more than
a year in a rectangular plastic container, after seeing this technique at Susan, on wild
yeast. It was less messy, indeed, but I couldnt develop the gluten as it should have (Im
sure that the technique is great, and it was me I couldnt manage do do it right). I cant
remember when I change my method, but this is the method described by Hamelman in
his BREAD, and since then my breads improved (though I cant guarantee that its
related to the subject, or the reason of my improvements has to do with informations and
experience Ive accumulated during last years). I try not to incorporate raw flour in the
dough, by brushing it off. Now that you mention it, maybe I should try again the
container technique, and observe the differences in the final product.
b) Your method with the flour may have seemed an improvement because you were able to
incorporate some flour and the hydration was lowered, making the dough easier to
handle. If you wish to keep your dough very wet, this would be a problem. My e-book is
available online if you do a search for Discovering Sourdough or here at:
http://mnlakecams.com/sourdough.html.
Acest post vine ca si alternativa la Tehnica Stretch and Fold (intins si impaturit) var. I, pe care il
gasiti aici.
Mult timp dupa ce m-am apucat de facut paine, am incercat sa folosesc aceasta metoda descrisa mai
jos. Mi s-a parut geniala, pentru ca elimina o faza pe care o consider oarecum reversul medaliei,
aceea de a curata blatul de faina si aluat, dupa fiecare S-F. Asa ca, in momentul in care am vazut-o
aici, am adoptat-o imediat. Din pacate nu mi-a reusit intotdeauna foarte bine, aluatul e foarte
hidratat, se lipeste de vas, si de multe ori mi-a rezultat o masa neuniforma, in care glutenul era mai
degraba sfasiat, in loc se fie frumos legat si dezvoltat. Cand am citit in cartea lui Hamelman despre
metoda recomandata de el, aceea de a face S-F pe masa infainata, am lasat lenea la o parte si am
procedat ca el.
Teresa Greenway, de la Northwest Sourdough mi-a atras atentia ca in felul acesta exista riscul de a
incorpora faina nedorita in aluat, si a insistat pe metoda S-F direct in vas. Am facut din nou un
research pe net, am aflat cateva sfaturi importante si am tras propriile mele concluzii:
E foarte posibil, ca pentru brutarii, unde se lucreaza cu cantitati imense de aluat, tehnica S-F
executata pe masa, sa fie mult mai practica si mai usor de executat. Adica cat de imense trebuie
sa fie containerele ca sa incapa cantitatile de aluat necesare! Pe de alta parte, brutarii lucreaza pe
blaturi de lucru de lemn, unde nu trebuie pusa multa faina ca sa se impiedice lipirea, ca sa nu mai
vorbim de mainile lor pricepute si experimentate, viteza si precizia cu care lucreaza.
In sprijinul tehnicii S-F in vas, pentru a usura operatiunea, daca se pune un strop de ulei in vas si se
intinde bine de tot, aluatul nu se va mai lipi.
Dar ceea ce am aflat de curand si mi s-a parut ca e o idee grozava, este sa iti uzi mainile cand
manuiesti aluatul; pentru mine a facut minuni acest sfat, si am readoptat aceasta metoda, pe care o
detaliez mai jos.
Aluatul se pune intr-un vas mare dreptunghiular, cu peretii nu foarte inalti. Vasul trebuie uns cu
foarte putin ulei in prealabil. Cu mainile ude, se prinde aluatul din partea dreapta (sau stanga, nu
conteaza ordinea), se ridica, se trage usor si se suprapune peste o treime din aluatul din vas. Se
repeta aceeasi operatie, cu aluatul din partea stanga, suprapus peste partea tocmai impaturita.
Acelasi lucru se face de inca doua ori, o data cu partea dinspre noi, si apoi cu partea opusa noua.
Se fac in felul acesta patru impaturiri. Un astfel de set de patru impaturiri poarta numele de stretch
and fold, S-F pe scurt. Pe parcursul fermentarii se executa 1, 2, 3 seturi S-F, la intervale date, in
functie de cum se precizeaza in reteta. Se va observa, de la set la set, cum aluatul va fi mai usor de
manevrat, va deveni mai puternic, si glutenul bine legat. Aceasta tehnica face minuni mai ales cu
aluaturile cu procent mare de hidratare.
Acesta e primul set de S-F
Observati comparativ, cum s-a modificat aluatul la la doilea set executat pe acelasi aluat, la interval
de 50 minute.
Northwest Sourdough
21 de videoclipuri
70.738 de vizionri
Ultima actualizare pe 21 aug. 2016
Watch step by step, how to make your own sourdough starter. This video series will show you 14
days of making a new starter and then we will bake bread with the new starters.
Redai-le pe toate
5:13
professional baker. I dont use it everyday. But I do use it. I love it. I learn from it. And I want to
share some of my successes, tips, tricks and favorite sourdough bloggers for inspiration.
If youre a new reader of this blog please note: Im a pretty relaxed Mama. Both in terms of my boys, and my sourdough. You will not find rules here. I hope this
encourages you that you too can use sourdough. Good luck!
It
depends on how often you bake. If you bake once a week, Id probably feed it twice a week,
including a hearty feeding the day before you plan to use your starter. If you bake/use your
starter (for pancakes, crackers, etc.) a few times a week Id probably just keep it on the
counter and feed it daily. For me? Im not baking once a week any more and I have been
known to keep my starter inert for weeks (weeks!) in the fridge with no food. Poor
sourdough baby. But when I know Im going to bake again, I take it out and feed it and
coddle it for a few days to nurse it back to hearty health.
going to bake.
Do toss the greyish liquid that puddles on top after sitting for a few
I just
use the kind out of my tap and it has always worked fine. If your water smells highly
chlorinated, I probably wouldnt use it, or would pour it through a water filter pitcher first,
but otherwise, dont worry about it. If you dont feed your children or your dog special
water, dont feed your starter special water.
days. I know, I know, some (a lot) of people say to stir it back in. But heres my thought
process. Sourdough is a living organism. I fed it flour and water. Living organisms eat, and
then expel what theyve digested. I figure that, it will take in what it wants to take in. And, if
after several days and this stuff is still on top? The sourdough doesnt want it. Get rid of it,
move on and add more food and water.
Plus Ive found that the sourdough gets a bit too sour when you stir that liquid back in. I
like the natural sour flavor that develops over a few days after actual dough preparation
(such as using a sponge, starting it the night before, keeping the dough in the fridge for
two or three days before baking, etc.) but I dont really like the flavor of the bread when
using a too sour sourdough starter. I hope that makes sense in terms of the
differentiation . . .
If its been a while since youve used your starter, get it healthy again by
nursing it back to health with regular small meals several times a day for a few days. Two
Tablespoons of flour with equal amounts of water, three times a day for a few days and you
ought to be back to strong starter. (This is great technique I credit to Nancy Silverton.)
ALWAYS, ALWAYS
a sourdough purist.
Finally, dont give up. Sourdough starter takes a while to mature into a strong
starter that will rise bread efficiently and effectively. Most of us arent that experienced with
it nor grew up in a household where it was used regularly. Dont be too hard on yourself and
dont expect your first loaf to be perfect. And if it is, lucky you, watch out for your second
or third. If you have a dud, just chalk it up to experience and make croutons or bread
crumbs.
It is best to add salt in after the first knead and a little bit of a
rest (about twenty to thirty minutes.) In bread making speak this is called the autolyse.
Salt kills yeast so if you give your yeast or starter a little bit of a chance to start eating and
growing from the sugars naturally present in the dough, it will have a much better chance of
growing and rising better than if you added the salt in at the beginning.
breads, but I learned a lot about the chemistry of sourdough from this book)
Discovering Sourdough
Ten Tips on How to make Better Artisan Bread at
Home by Farmgirl Fare (along with her Whole
Wheat Tomato Basil Sourdough Bread amazing!
Beginning with Bread
Wild Yeast
A Final Note
The thing about sourdough baking is, like any other endeavor, to get good at it, you
have to practice.
There have been many, many loaves and recipes that didnt
get photographed or shared on this blog. Ive learned only by challenging myself, by
reading cookbooks, blogs and forums who write in baking-speak that I had a hard time
understanding at first, but am slowly starting to decipher. By trying out recipes. My
journey started when I wanted to find a good recipe for a soft, whole grain sandwich loaf to
replace the loaves I was buying at the store every week. Then later, I wanted to make a
sourdough boule. And in between, I tried to figure out ways to use the discarded starter
and went into cracker and pancake and muffin and biscuit forays. I also am on the quest
for bread recipes that take only one day to begin and bake (like my focaccia, sourdough
pizza crust and french bread) to round out dinner. I normally looked at several recipes
before choosing one or merging a few together. I frequently find a commercial yeast based
recipe that looks yummy, look over my notes and cookbooks for sourdough, and then try to
adapt it. Some are great, others are a learning experience.
Ive linked to a few of my sourdough recipes here and there throughout this post, but
for all of them, click here or check out my full recipe index.
On my list of future sourdough adventures? English muffins, a dark black or rye
bread, challah, pretzels (for Lent) and croissants.