Compararea social

Comparatia sociala nu este un lucru bun sau rau. Este un proces care se intampla in mintile
noastre: uneori il putem observa in derulare (la noi insine), alteori este mai usor sa vedem cum
se
formeaza
sau
cum
se
schimba
o
opinie
in
cazul
altora.
Citind acest articol referitor la 'comparatia sociala', veti descoperi cateva idei utile in
constientizarea si in gestionarea eficienta a propriilor procese mentale in care aveti tendinta sa
va comparati cu ceilalti: veti vedea de ce se intampla asa, cum puteti face o alegere intelegand
comparatia sociala si depasind-o printr-o asumare personala, veti intelege cand este
preferabila
comparatia
si
cand
este
mai
bine
de
evitat.
In general, avem tendinta de a ne compara (cu voce tare sau in gand) cu cei similari noua: o
persoana care are ca hobby pictura nu se va compara cu Michelangelo, dar nici cu un copil din
grupa mijlocie de la gradinita.
Cel mai important lucru in comparatia sociala este reperul sau punctul de referinta: cu cine ma
compar? Mecanismul comparatiei sociale functioneaza la fel intotdeauna, oricum, fiind in
mare pare imperceptibil. Nu putem scapa prea usor de tendinta de a ne compara (social) si nici
de cea a altora de a ne pune etichete (social). Ce este important de stiut si de tinut minte:
influenta sociala (modul in care ceilalti actioneaza asupra noastra) poate fi normativa sau
informativa. Normele stabilesc ce avem de facut: noi alegem daca le respectam sau nu. Dar
atunci cand nu stim ce avem de facut, avem tendinta de a ne lua dupa altii, de a copia pur si
simplu comportamente pe care le consideram puncte de referinta - acestea devenind surse de
influenta informativa (de exemplu: atunci cand nu suntem siguri ce sa spunem, vom aproba
public o opinie care poate nu coincide cu a noastra; atunci cand credem ca o anumita persoana
are dreptate intr-o chestiune - sau 'ne-a demonstrat ca are dreptate' - vom avea tendinta sa ii
dam dreptate mai tot timpul dupa aceea). Distantele intre acord, conformare si obedienta
sunt uneori insesizabile, intr-o relatie sau intr-un proces de comunicare.
Cred ca este util sa ne chestionam, din cand in cand, propriile comportamente de comparatie
sociala! Viata si vremurile se schimba, noi intram in alte grupuri, gusturile si preferintele
noastre evolueaza si ele si, ati observat poate cum, uneori, scheme sau tipare personale ale
comparatiei sociale care ne-au fost de ajutor acum 5 ani sau 20 de ani acum ne sunt inutile si
nebenefice, tinandu-ne pe loc sau destabilizandu-ne chiar.Compararea sociala se poate face
,,in sus cand ne evaluam prin comparative cu cineva mai bun decat noi in acea privinta
(pentru a trezi imboldul de a ne perfectiona respective calitate), sau ,,in jos , pentru a creste
stima de sine (cand te compare cu cineva mai slab decat tine te simti mai bine).
Teoria compararii sociale este foarte importanta pentru ca poate explicaunele rezultate
apparent contradictorii. Cercetatorii studiaza stima de sine ( o componenta afectiva a eului) au
fost surprinsi sa constate ca minoritatile ( de exemplu, tiganii) au o stima de sine chiar mai
ridicata decat majoritatea. Teoria cunoasterii prin autoreflectare ar prezice ca
indiviziminoritari au o stima de sine scazuta pentru ca primesc in mare parte numai
feedbackuri negative din mediu (care este compus din indivizi din grupul majoritar).
Rezultatele
studiilor
arata
insa
un
effect
contrar.
Teoria compararii sociale explica insa acest paradox. Conform acesteia, minoritatile nu au o
stima de sine scazuta, pentru ca ele nu se compara cu majoritatea, ci cu alte grupuri mai
devalorizate sau la fel de devalorizate ca si ele. Astfel, teoria compararii sociale completeaza
teoria evaluarii reflectate, specificand faptul ca minoritatile vor cauta acele feedbackuri care
sa le satisfaca, deci nu pe cele ale majoritatii (negative), ci pe ale altor grupuri (minoritare
positive).