Ceaiul

Ceaiul rezulta din prelucrarea mugurilor cu 2-5 frunze ai arborelui de ceai Thea chinensis, din familia Rubacee.
Ceaiul este promovat ca o bautura reconfortanta, sanatoasa, dietica si relativ ieftina. Tara natala China,Japonia
Sortimentul de ceai include ceai negru si ceai verde(nefermentat si semifermentat)
Clasificarea ceaiului se face dupa mai multe criterii:
a) dupa dimensiunea frunzelor:
frunze intregi;
frunze rupte ;
frunze strivite sau sub forma de praf.
b) dupa tehnologia de fabricatie:
ceaiul negru (fermentat);
ceaiul semifermentat;
ceaiul verde (nefermentat);
ceaiul aromeat (parfumat);
ceaiul instant.

Ceaiul negru se obtine din urmatoarele operatii:

1. ofilirea ceaiului recoltat
2. rasucire,
3. fermentare,
4. uscare,
5. sortare,
6. ambalare.
Ceaiul verde se obtine din urmatoarele operatii:
1. oparirea frunzelor de ceai, pentru distrugerea enzimelor si mentinerea culorii
2. rasucire
3. uscare
4. ambalare

Caracteristici de calitate organoleptice si fizico-chimice ale materiei prime

Calitate ceaiului este influientata in mod hotarator de calitatea frunzelor prelucrate din cele patru
recolte(intre sfarsitul lunii aprilie si sfarsitul lunii septembrie) cel mai bun ceai se obtine din frunzele primei recolte.
Calitatile ceaiului:
ceai negru: buchet, extra, calitate 1, 2,3
ceai verde : buchet, calitate 1,2,3
ceai sub forma de brichete (negru sau verde): calitate superioara 1,2,3

Caracteristici organoleptice ale ceaiului verde

Ceaiul verde se clasifica in urmatoarele categorii de calitati:

1) Hyson: ceaiul provenit din prima recolta, cu frunze mici, rasucite, de culoare verde-albastruie;
2) Gunpowder: ceaiul obtinut din recolta a doua, cu frunzele rasucite in forma de globule, de culoare verde spre
negru;
3) Tonkay: ceaiul provenit din recolta a treia, cu frunzele rasucite si neregulate, de culoare verde-galbuie.

Caracteristici fizico-chimice

In functie de gradul de oxidare a frunzelor, cele patru tipuri principale de ceai sunt: ceaiul alb, ceaiul verde,
ceaiul oolong si ceaiul negru. Compozitia chimica a ceaiului variaza n functie de recolta, conditii pedoclimatice si
metoda de prelucrare; dintre componenti amintim: teina (alcaloid asemanator cu cel care se gaseste in cafea, mat si
nucile de cola), tanin si uleiuri volatile.

Ceaiul verde si ceaiul negru contin multe vitamine si saruri minerale, dintre care cea mai importanta fiind
vitamina C. Un consum zilnic de 2 - 3 cesti, asigura un aport important de vitamine precum: B1, B2, B6, acid folic,
plus urme de elemente minerale (printre care si fluorul, ce ii confera calitati cariopreventive) si uleiuri aromatice. In
afara de fluor, cel mai bine reprezentate in ceai sunt: potasiul (5-6 cesti de ceai zilnic asigura 75% din necesarul
zilnic de potasiu, intr-o dieta cu 2.000 kcal) si manganul (5-6 cesti de ceai pe zi asigura 45-50% din necesarul zilnic,
raportat la un aport de 2.000 kcal).

De asemenea, frunzele arborelui Thea Chinensis contin tanin, aminoacizi, glucide si uleiuri volatile responsabile de
aroma, culoarea si gustul astringent al ceaiului.
Ambele ceaiuri pot nlocui cu succes cafeaua, fiind foarte bune stimulente intelectuale si fizice.O cana de ceai negru,
bauta zilnic, previne si vindeca ateroscleroza.
Gama de ceaiuri Celmar cuprinde: ceaiuri din fructe naturale, ceaiuri din fructe naturale uscate, ceaiuri din plante
medicinale, ceaiuri verzi, ceaiuri pentru slabit, ceaiuri speciale.

Ceaiul negru sortimente:

Ceaiul cel mai popular din lume este ceaiul negru. Ceaiul isi schimba culoarea de la verde la negru prin
fermentatie si are un gust foarte variat de la floaral sau gust de fructe pana la condimentat.
Ceaiul negru Yunnan
Ceaiul negru Keemun
Ceai negru din Sri Lanka (Ceylon).
Ceai negru din India.Ceai negru Darjeeling

Caracteristici organoleptice ale ceaului negru

Dupa calitatea infuziei se comercializeaza trei tipuri de ceai negru:

Calitate supreioara provenit din prima recolta cu frunzulite negre-argintii,gust fin aromat ce prezinta o
infuzie galbena.
Calitatea I provenit din a doua recolta, are culoare negru inchis, gust dulce cu o infuzie galben deschis.
Calitatea a II - a provenit din a treia recolta cu frunze mari de culoare negru-cenusiu,infuzia este aspra de
culoare rosiatica.

Ceaiul verde se comercializeaza in urmatoarele clase de calitate:

Calitatea superioara provenit din prima recolta cu frunze mici, rasucite,de culoare verde-albastrui, cu o
infuzie galbena aromata;
Calitatea I provenit din a doua recolta cu frunze rasucite, de culoare verde negricioasa si cu o infuzie
galbena;
Calitatea a II-a provenit din a treia recolta, cu frunze rasucite, neregulate, de culoare verde-galbui
infuzie intens colorata.

Proprietatile organoleptice:
1) aspectul: ceaiul trebuie sa fie uniform, sub forma de fire subtiri, rasucite, intregi sau fragmentate, curate, fara
aglomerari si fara impuritati minerale sau vegetale. Ceaiul in ambalaje mici (pliculete) trebuie sa se prezinte sub
forma de pudra, cu aspect uniform, curat si fara corpuri straine;
2) culoarea: trebuie sa fie neagra cu nuante cenusii, uniforma;
3) infuzia: de culoare galbena sau bruna-roscata, cu aroma caracteristica, bine precizata;
4) mirosul: specific, fara mirosuri straine (de mucegai).

Ambalarea trebuie sa asigure protectia ceaiului impotriva apei, a vaporilor de apa, si a gazelor.
Ceaiul se pastereaza in plicuri sau in pungi de hartie pergaminata sau in folie complexa, in pachete de carton duplex
venil, in cutii metalice vernisante etc.
Datorita higroscopicitatii ceaiului,pastrarea acestuia se face in incaperi uscate,curate aerisite,la o
temperatura ce nu depaseste 200C si o umiditate relativa a aerului de max.75%, izolat de alte produse aromate
sau condimentate.
Termenul de valabiltate este de 6-12 luni de la data ambalarii.