Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
S.C. COTNARI S.A. a luat fiinţă în anul 1948, ca secţie a unei ferme de stat, având la vremea
aceea 128 hectare plantaţii de vie. În anul 1956, S.C. COTNARI S.A. devine unitate de sine
stătătoare.
Între anii 1966 şi 1968 se construieşte un combinat modern, având o capacitate de prelucrare
de 500 tone de struguri în 12 ore şi 10500 tone pentru depozitare, din care 5520 tone pentru
maturare.
Obiectul de activitate al S.C. Cotnari S.A. este cultivarea de struguri pentru vin şi
producerea de vin din struguri din producţie proprie.
Una din bijuteriile preţioase ale podgoriilor româneşti este cea de la Cotnari
atestată documentar de mai bine de 500 ani (1448), unde vinul este produs încă din timpuri
străvechi.
STRĂINĂTATE
Sortimentele podgoriei sunt constituite din cele mai vechi timpuri, numai din soiurile
autohtone: Grasa de Cotnari, Feteasca Albă, Chateau Cotnari, Blanc Cotnari, Casa de piatră,
Vinul Voievodal, Francuşa şi Tămâioasa Românească (Busuioacă de Moldova), structura
constituită din timpul lui Ştefan cel Mare şi păstrată în timp.
Din toată gama, am ales cele mai speciale sortimente de vin, care credem că vor avea
un deosebit succes pe piaţa externă. Acestea sunt Grasa de Cotnari, Tămâioasa Romanească,
Chateau Cotnari şi Blanc Cotnari.
Strategia de export a firmei S.C. Cotnari S.A. este strategia concentrării care
presupune îmbunătăţirea performanţelor tehnice şi comerciale ale produselor pe pieţele
existente şi dezvoltarea, pe această bază, a liniei de produse şi pătrunderea pe noi pieţe, prin
expansiune internaţională.
Una din căile eficiente de intrare pe piaţă sunt “buticurile” - magazine specializate în
comercializarea vinurilor. Aspectele pozitive sunt legate de specificul activităţii acestor
magazine, patronii cărora se ocupă de promovarea vinurilor pe care le comercializează printre
clienţii lor, iar exportatorul poate obţine informaţii privind preferinţele consumatorilor finali,
opiniile lor despre vinurile propuse şi ajustările care sunt necesare. Aspectele negative sunt
legate de cantităţile mici de vin pe care ei le comandă. Conlucrarea cu buticurile însă nu elimină
necesitatea existenţei unui importator sau distribuitor. O atenţie foarte mare trebuie acordată
instrumentelor de promovare. Livrarea vinurilor trebuie să fie însoţită de materiale
promoţionale care vor fi acordate cumpărătorilor odată cu procurarea vinului. Un alt
instrument important în promovarea vinurilor pe piaţa Germaniei este participarea la târguri şi
expoziţii, acestea având un impact semnificativ la luarea deciziei de cumpărare de către un
potenţial importator. Mai mult, în cadrul expoziţiilor sunt efectuate degustări şi concursuri, iar
vinurile care au trezit interesul specialiştilor din domeniu pot beneficia de o promovare
«gratuită» în diferite publicaţii de specialitate, care insertează opiniile lor.
În primul rînd vinurile vor fi puse în condiţii de concurenţă reală ceea ce va duce
inevitabil la creşterea calităţii lor, îmbunătăţirea permanentă a ambalajului, nemaivorbind de
obţinerea unor avantaje pentru Cotnari.
În al doilea rînd, ţinând cont că piaţa din Germania variază cu oscilaţii mai mari decât
orice alta piaţă europeană, produsele Cotnari vor deveni mai flexibile la cerinţele
cumpărătorilor.
După cum vedem există şanse reale de a ne afirma pe piaţa din Germania. Totul
depinde de noi, de capacităţile noastre de a ne restructura industria vinicolă.
După ce marfa a fost stocată începe procedura de livrare, dacă nu sunt încheiate deja
înţelegeri prealabile de livrare cu firmele brokeri sau direct cu distribuitorii. De obicei, firmele
importatoare lucrează cu mai mulţi distribuitori sau brokeri odată, excepţie fac firmele gigant,
care au reţelele lor proprii. Acestea însă sunt puţine. Distribuitorii Germaniei iau de obicei un
comision de 18-22% din suma afacerii. După ce vinul a fost stocat în depozitul
distribuitorului, vine rândul detailiştilor, în persoana supermarket-urilor, restaurantelor,
barurilor, etc care iau un comision de 10-35%. Distribuitorii au o serie de agenţi comerciali
responsabili de un anumit teritoriu, să zicem câteva cartiere dintr-un oraş. Acest agent
furnizează vinul detailiştilor din teritoriu. Detailistul preia marfa şi o vinde cumpărătorului.
Trebuie menţionat că sistemul de distribuţie din Germania este foarte bine pus la punct.
Fiecare agent comercial face o inspecţie zilnică a tuturor magazinelor din raza sa şi duce
evidenţa fiecărei sticle de vin vândută pe parcursul zilei.
Dacă stăm şi calculăm toate impozitele, comisioanele şi marjele plătite diferitor agenţi
comerciali, nu ne mai mirăm de ce o sticla de vin cumpărată la noi cu 1 EUR se vinde în
Germania cu 6 EUR pentru început, pentru a atrage clientele, după care prețul va crește. În
acest preţ sunt incluse pe lângă cheltuielile de transport maritime şi cele portuare, taxa
vamală, stocarea în depozitul importatorului, plata pentru analizele de laborator, comisionul
pentru firma ce a făcut procedurile vamale, comisionul brokerului, depozitarea în port,
transportul de la depozitul importatorului la cel al distribuitorului, stocarea în depozitul
distribuitorului, comisionul distribuitorului, comisionul detailistului, s.a.
2. MEDIUL POLITIC
Conform Raportului Anual al Programului pentru Dezvoltare al Natiunilor Unite dat
publicităţii la New York, Germania este plasată pe locul 17 în ierarhia celor peste 190 de state ale
lumii. Criteriile avute în vedere au fost, între altele, venitul pe cap de locuitor, durata medie de
viaţă, nivelul de cultură al populaţiei şi sănătatea.
- împrumuturile sunt în general pe termen lung şi sunt caracterizate de un nivel foarte scăzut
al ratei lunare;
3. MEDIUL ECONOMIC
Indicatori macroeconomici:
PIB: 2108 mld euro;/ Structura PIB: agricultura 1%, industrie 31%, servicii 68%;/ Rata
inflaţiei: 1,3%;/ Rata şomajului: 10%;/ Balanţa de plăţi este excedentară: 126 mld euro;/
Venitul lunar/ salariat: 2200 euro;
4.ACCESUL PE PIAŢĂ
Reglementări comerciale şi ISD: nu exista legi în Germania care să-i oblige pe furnizorii
străini să folosească un anumit canal de distribuţie. În cazul distribuţiei directe, producătorii
livrează bunurile consumatorului final, fară a folosi intermediari.
Metodele de vânzare indirectă sunt folosite mai ales pentru a vinde bunuri industriale în
Republica Federală Germană, datorită costului relativ mare de intrare pe piaţa. Furnizorii străini
işi pot vinde bunurile prin intermediul comercianţilor independenţi (importatori, angrosişti,
vânzători cu amănuntul) sau cu ajutorul agenţilor de vânzări cum ar fi reprezentantele comerciale
sau reprezentantele exclusive (dealeri independenţi). De asemenea există companii comerciale
speciale care importă bunuri din strainătate pe care le vând producătorilor interni şi
distribuitorilor.
În Germania se importă vin în special din: Italia (cu o pondere de 35,0% în totalul
importurilor germane de vin), Franţa (30,8%), Spania (12,7%), Africa de Sud (3,2%) şi SUA
(2,9%). România a ocupat locul 25 în topul importurilor de vin ale Germaniei, cu o pondere
de 0,05%.
CAPITOLUL III: DECIZIA DE EXPORT
3.1. MOTIVAȚIA
Argumente
Un alt argument poate fi acela că vinul nostru este de o calitate superioară, natural, și
vom intra pe piața Germaniei cu un preț mai mic pentru a ne atrage clienții, apoi după ce
consumatorii vor încerca prosudul și vor ajunge la concluzia că este bun, vom ridica prețul.
Tot un argument poate fi și faptul că în Germania sunt stabiliți destui de mulți români
și mizăm atât pe patriotismul lor, cât și pe dorința acestora de a-și putea cumpăra produse
românești chiar din țara respectivă.
În al treilea rând un impediment în succesul pe care l-am putea avea este faptul că
Germania este clasată pe locul 5 dintre cele mai mari puteri viticole europene. Reputaţia
Germaniei se bazează mai ales pe vinurile produse din soiurile de struguri Riesling (3,75
EUR), prețul vinurilor oscilând. Se gasesc vinuri cu 2,3, 5,6, etc euro.
Avantajele produsului sunt: Preț, calitate, servicii, amplasare, ambalaj, reclamă, gama variată,
etc.
Se știe că prețul este format din imagine, produs, cheltuieli indirecte și profit.
Strategia de preț este în funcție de concurență, deoarece se are în vedere: pătrunderea pe o
piață nouă, poziţia firmei pe piață, obiectivele ei, forța concurenței.
Strategia de export a firmei S.C. Cotnari S.A. este strategia concentrării care
presupune îmbunătăţirea performanţelor tehnice şi comerciale ale produselor pe pieţele
existente şi dezvoltarea, pe această bază, a liniei de produse şi pătrunderea pe noi pieţe, prin
expansiune internaţională.
Exportul direct, ales de noi, reprezintă acea formă de operațiune,în care producătorul
încheie și execută contractul de vânzare prin stabilirea unei relații nemijlocite cu clientul
extern. Vindem direct la un importator sau cumpărător localizat pe piața externă. Indiferent de
metoda utilizată pentru a vinde direct pe piața externă, firma va deține un departament de
export.
Principalele forme de realizare a exportului direct sunt: exportul prin structuri interne,
utilizarea unui reprezentant în străinătate, constituirea de birouri comerciale, sucursale și
filiale. Chiar dacă avantajele acestei modalități sunt numeroase, întărind calitatea de factor
important al producției în ceea ce priveste exportul, apar și o serie de inconveniente: riscuri,
cheltuieli de comercializare ridicate, costuri în vederea constituirii de compartimente profilate
pe activitățile internaționale.
EXTERIOR
-varsta 700usd
-ocupatie
- stil de viata
Unul dintre obiectivele serviciului de marketing pentru anul în curs este structurarea
portofoliului de produs într-o oferta clară, adaptată fiecărei categorii de clienți.
Cotnari S.A. a exportat anul trecut 1 milion de sticle, în valoare de 2,5 milioane
de euro, vândute în majoritatea statelor europene, dar și în țări din Asia și America. În 2006,
Cotnari a realizat o cifră de afaceri de 22,5 milioane de euro, comparativ cu cifra de afaceri de
17 milioane de euro din 2005. De asemenea, societatea a obținut un profit net de 1,2 milioane
de euro, în creștere cu 22 % față de anul precedent când profitul a fost de 900.000 de euro.
Cotnari a vândut 9,4 milioane de sticle de vin în 2006, mai mult cu un milion de sticle față de
2005.
Exportul prin mijloace directe, ales de noi, este caracterizat prin lipsa intermediarilor
în relaţia producător - vânzător final – cumpărător. Acest export direct implică legături directe
cu vânzătorul din ţara gazdă. Prin creşterea e-commerce-ului pe plan internaţional de
asemenea este posibil contactul între un producător străin şi consumatorul local prin
intermediul relativ direct al Internetului. Acest export ne oferă avantaje în sensul că avem mai
mult control si este preluat de exportator asupra marketingului, feedback-ul primit de la
targetul produsului este mai probabil să fie primit în timpul corespunzător modificării
produsului pentru a fi mai bine primit de piaţă. Strategia de segmentare a pieței –
marketingul diferențiat, adică se modifică produsul și mixul de marketing.
Vom livra produsele noastre în cele mai bune condiții direct în marile magazine din
Germania. În ceea ce privește metoda de plată, vom încasa un avans prin virament bancar, iar
restul de plată îl vom încasa în momentul în care firma germană își va primi comanda integral.
V. CONCLUZII
Decizia unei firme de a se dezvolta prin internaționalizare este luată după îndelungi
studii.
Mai întâi, trebuie analizate țările care ar putea reprezenta o piață de desfacere pentru
un produs. Această analiză trebuie să cuprindă date economice, demografice, culturale,
mediul de afaceri, capacitatea de absorbţie a pieţei din țara respectivă, etc.
Trebuie apoi aleasă țara ale cărei caracteristici se potrivesc cel mai bine pentru
produsul oferit.Procesul de internaționalizare este unul complex, care trebuie luat cu multă
responsabilitate și în condițiile cele mai bune, deoarece presupune multe investiții.
În primul rând, presupune investiții materiale pentru studiul pieței, pentru adaptarea
produsului la cerințele unei piețe noi, distincte de cea de până acum, o piață cu multe cerințe,
neiertătoare.
În al doilea rând se investește prin numele firmei. Un eventual eșec pe o piață externă
ar putea însemna o cădere și de pe piața internă, generată de neîncrederea consumatorilor tot
mai pretențioși. Sau, mai bine, un real succes pe o piață externă va putea fi urmat de un alt
success pe încă o altă piață.
Germania a fost alegerea firmei, deoarece, aparent, sunt satisfăcute toate cerințele
pentru a intra pe această piață.