Constiinta si tulburarile constiintei

CONŞTIINŢA
= Procesul de reflectare a propriului eu (a propriei persoane si a legaturii cu alti
oameni) şi a lumii înconjurătoare. Jaspers (1965): „viaţa psihică la un moment dat“
– Tulburarea conştiinţei – starea de conştienţă (starea de luciditate): atât capacitatea şi
claritatea reflectării, cât şi înţelegerea realităţii obiective sub aspect clinic, tulburarile
constiintei se prezinta intr-o mare variabilitate, dupa intensitate, tipul si forma de
exprimare psihopatologica.
– Tulburarile de constiinta pot fi apreciate sub aspect neurofiziologic (criteriu pe care se
bazeaza modificarile denumite cantitative, cu referire la gradul de vigilitate) cat si sub
aspect psihologic (tulburari calitative).

Tulburari cantitative ale constiintei

1. Starea de obtuzie
– Consta in ridicarea pragurilor senzoriale, cu diminuarea permeabilitatii si
receptiei
– Se caracterizeaza prin:
- Receptie cu imprecizie, inadecvare, latenta
- in plan ideo-cognitiv: dificultati asociative, pierderea mobilitatii
ideative (dificultatea individului de a-si preciza si formula ideile)

2. Starea de hebetudine (dezinsertia bolnavului de realitate)

– Atitudinea acestuia se caracterizeaza prin: perplexitate, indepartre, indiferenta;
– Pacientul ofera impresia ca nu mai este in situatie.

3. Starea de torpoare
– Se caracterizeaza prin usoare dezorientare cu hipochinezie, scaderea tonusului
afectiv si volitional => reducerea initiativei, indiferentism, apatie
– Este o stare comparabila cu aceea de somnolenta.

4. Starea de obnubilare
1
 – Este determinata de coborarea tonusului functional al intregului psihism, prin
ridicarea pragurilor senzoriale, receptie intarziata si inadecvata, lentoarea si
dificultatea provesului asociativ
– Se caracterizeaza prin:
- raspunsuri vagi, incomplete, uneori lipsite de sens alteori cu caracter
tip perseverare
- bradipsihie, bradichinezie, dezorientare
– evocare mnestica realizata cu dificultate
- la stimulii intensi sau repetati raspunsurile pot creste in precizie si
claritate.

5. Starea de stupoare
– In forma ei confuzionala constituie un grad accentuat de tulburare a constiintei
in care acivitatea psihomotorie pare suspendata
– Bolnavul nu mai raspunde la stimuli decat atunci cand acestia sunt foarte
puternici, conduita lui fiind rupta de orice legatura cu mediul

6. Starea de sopor
– Este o stare de obnubilare profunda (reactiile organismului la stimuli sunt
foarte reduse).
– Sub aspect clinic se asemenea cu o stare de somnolenta accentuata

7. Starea comatoasa
– reprezinta pierderea completa a constiintei cu conservarea uneori a functiilor
vegetative.
– O stare de „apsihism” (Guiraud)
– d.p.d.v. psihic coma poate fi:
Forma usoara (subcoma). Exista posibilitatea regresiei tulburarilor sub
influenta diversilor excitanti.
Coma vigila - evolueaza cu agitatie psihomotorie, se mentine un grad
de prezenta in mediu si o anumita activitate psihica profund confuza.
Coma carus - gradul cel mai profund al destructurarii constiintei in
care este posibila perturbarea functiilor vegetative, respiratorii, circulatorii si a
reflexivitatii
2
 - Aprecierea profunzimii comei se face cu ajutorul scalei Glasgow (se bazeaza
pe masurarea fantei palpebrale, raspunsuri motorii, raspunsuri verbale la
stimuli).

Tulburări calitative ale conştiinţei

– Se caracterizeaza prin ingustarea si poalrizarea campului constiintei

 Tulburări de conştiinţă de tip delirant

- se caracterizeaza prin dezorientare in spatiu si timp si tulburari masive de
perceptie (halucinatii vizuale si auditive, iluzii, pareidolii) fragmente de idei
delirante polimorfe.
- Din cauza productivitatii halucinator-delirante se vorbeste nu de o dezorientare
simpla ci de o „falsa orientare in mediu”

 Starea oneiroidă
- Infiltrare a constructiilor visului in gandirea vigila, deoarece trairile apar ca un
amestec ciudat intre fragmente ale realitatii reflectate si reprezentari plstice cu
continut fantastic
- Tabloul este completat de reminiscenţe halucinatorii ale unor imagini anterior
traite, care accentueaza si mai mult confuzia si dezorientarea.

 Starea amentivă
- Simptomatologie polimorfă, alterarea profunda a conştiinţei propriului eu,
dezorientarea este totală, incoerenţa ideativă este maximă, vorbirea
neinteligibilă, agitaţie dezordonată în limitele patului.

 Starea crepusculară
- o profunda alterare a reflectarii senzoriale, dar cu pastrarea automatismelor
motorii (ofera un carcter coerent si coordonat a actelor motorii in ciuda
faptului ca pot fi determinate de idei delirante, halucinatii imperative, etc.

3
 - indiferent de tipul tulburarilor de constiinta (cantitative/calitative) acestea sunt
insotite de tulburari de orientare in spatiu, timp, orientare allo – si auto -
psihica

Tulburarile orientarii in spatiu

- poate interesa localitatea, cartierul, strada;
- o variante este dezorientarea situationala (conduita inadecvata si inoportuna in
anumite situatii) – frecvent in stari normale
- dezorientarea in spatiu apare in
stari de insuficienta dezvoltare cognitive (oligofrenii),
stari de deteriorare cognitive - demente,
stari delirante, paranoide ( se poate comporta ca un strain in situatii
cunoscute)
toate starile confuzionale enumerate mai sus (confuzul mai degraba ia
nonfamiliarul ca familiar)

Tulburarile orientarii in timp sau tulburarile perceptiei timpului trait

– Pot aparea in:
 viata normala:
impresia de accelerarea si scurtarea timpului, in momentele cu
incarcatura afectiva pozitiva.
impresia de incetinire a trecerii timpului, de alungire a sa- in
momentele cu incarcatura afectiva negative

 patologie:
accelerare: in stari de usoare intoxicati; in stari maniacale si
hipomaniacale; “viziunea panoramica” ( in momentul iminentei unui pericol
existential cand in decurs de cateva secunde individului ii apar cele mai
importane si semnificative momente ale existentei sale)
incetinire: stari depresive (impresia bradicronologiei),
pierderea puntelor de referinta temporare, cu o dezorientare
cronologica maxima – sindrom Korsakiv
schizofrenie - dezarticuleaza imobilizeaza sau condenseaza timpul

4
 constiinta perceptei timpului partial sau total inexistenta – oligofrenie
grave, demente profunde

Tulburarile orientarii allopsihice

- Dificultatea, imposibilitatea de a identifica mediul ambient si elementele lui
constitutive = derealizare
- o tulburare a constiintei mediului inconjurator, acesta aparand bolnavului ca
necunoscut, strain/ ireal/ inert, lipsit de viata, elemntele lui percepute cu
ontururi sterse neclare
- tulburarile senzoriale de tipul ‘déjà vu’, ‘deja connu’, sau opusul ‘jamais vu’,
‘jamais connu’ pot fi considerate forme speciale de derealizare
- Sindromul de derealizare poate aparea in: schizofrenie; epilepsie; psihozele
traumatice, toxice, infectioase.

Tulburarile orientarii autopsihice

– se caracterizeaza prin tulburarea constiintei propiului eu, a propriei persoane, a
continuitatii ei existentiale si a activitatilor sale (depersonalizare)
– bolnavii traiesc instrainarea ideilor, senstimentelor si actiunilor proprii