Sunteți pe pagina 1din 35

CAPITOLUL I

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA APARATULUI URINAR

1.1. NOŢIUNI DE ANATOMIE


Aparatul urinar este alcatuit din cei doi rinichi si din căile evacuatoare ale urinii:
calicele mici, calicele mari, bazinet (pelvis renal), două uretere, vezica urinară și
uretra.

RINICHII
Sunt așezați profund în cavitatea abdominală, simetric de o parte și de alta a
coloanei vertebrale, în regiunea lombară. Rinichii au o formă asemănătoare cu
cea a unui bob de fasole, de culoare brun-roșcată, lungimea de aproximativ 12
cm, lățime de 6 cm și grosime de 3 cm; greutatea medie a fiecărui rinichi este în
jur de 120 g. Rinichiului i se descriu două fețe, două margini și doi poli.
Rinichiul este alcătuit din două părți: capsula renală și țesutul sau parenchimul
renal. Capsula renală se prezintă sub forma unui înveliș fibro-elastic, care
acoperă toată suprafața rinichiului și care aderă la parenchimul subiacent.
Parenchimul renal este alcătuit din două zone: o zonă corticală, numită medulară
și o zonă periferică, numită corticală.
Unitatea anatomică și
fiziologică a rinichiului
este nefronul, alcătuit
din glomerul (polul
vascular) și tubul
urinifer (polul urinar).
Numărul nefronilor din
cei doi rinichi se
evaluează la 2 milioane.
GLOMERURUL este
primul element al
nefronului și este
aclătuit dintr-un ghem
de capilare care rezultă
din ramificațiile unei
arteriole aferente,
provenită din artera
renală. Capilarele se
reunesc apoi și
formează o arteriolă
eferentă, care se
capilarizează din nou în
jurul primei porțiuni a
tubului urinifer.
TUBUL URINIFER - al doilea element al nefronului se prezintă sub forma
unui canal lung de 50mm, format din următoarele segmente: capsula Bowman,
tubul contort proximal, ansa Henle, tubul contort distal și tubii colectori.
Capsula Bowman are forma unei cupe care înconjoară glomerulul și este alcătuit
din două foițe. Capsula Bowman împreună cu glomerul pe care-l conține, poartă
numele de corpuscul Malpighi. Din tubii contorți distali, prin canalele colectoare
și canalele commune care se deschid în papilele renale, urina formată trece în
calice și de aici în basinet. Legătura bazinetelor cu vezica urinară – organ dotat
cu o musculatură puternică și situate în pelvis, înapoia pubisului - este realizată
prin cele două uretere. Traiectul abdomino-pelvian al ureterelor explică
posibilitatea compresiunii acestora de către fibroame, chisturi ovariene sau
canceroase recto-sigmoidiene.
URETERA –canalul excetor al vezicii-are la femeie un traiect foarte scurt de
aprox 5cm, spre deosebire de bărbat, la care traiectul este lung și traversează
prostata, de unde posibilitatea compresiunii uretrale de către un adenom sau
cancer de prostată cu răsunet asupra întregului arbore urinar.

1.2. NOŢIUNI DE FIZIOLOGIE


Rinichiul este un organ de o importanță vitală și are numeroase funcții, dintre
care funcția principală constă în formarea urinii. Prin acesta se asigură epurarea
organismului de substanțe toxice. Formarea urinii se datorează unui mecanism
complex de filtrare la nivelul glomerulilor și de reabsorție și secreție la nivelul
tubilor. Prin filtrarea glomerulară se formează urina primară (150 l urina primară
/24 ore din filtrarea a 1500 l plasmă). Urina primară are compoziția plasmei, dar
fără proteine, lipide și elemente figurate. Conține deci, apă , glucoză, uree, acid
uric și toți electroliții sângelui. În faza următoare, la nivelul tubilor care reabsorb
cea mai mare parte a filtratului glomerular, se formează urina definitivă.
Totuși la acest nivel se face o selectare: tubii reabsorb total sau în mare
cantitatea substanțelor utile și în cantitate mică pe cele toxice. Substanțele utile
sunt substanțe cu limite fiziologice (apa, glucoza, clorura de sodiu, bicarbonații,
etc), substanțe toxice sunt substanțe fără prag, eliminarea lor urinară făcându-se
imediat ce apar în sânge. Apa este reabsorbită în proporție de 99%, glucoză în
întregime, sărurile în particular, clorura de sodiu în proporție variabilă (98-99%).
Substanțele toxice nu sunt reabsorbite decât în proporție foarte mică. În afara
procesului de reabsorție, rinichiul are și proprietăți secretorii, putând elimina și
chiar secreta unele substanțe ca, amoniacul – cu rol foarte important în echilibrul
acido-bazic. Deci, procesul de formare a urinei cuprinde o fază glomerulară în
care prin filtrare se formează urina inițială (primară) și o fază tubulară, în care
prin reabsorție și secreție se formează urina definitivă. Caracterul de urină
definitivă este dobândit de tubii distali prin procesul de concentrare sub
influența hormonului retrohipofizar.
ROLUL RINICHIULUI
Rolul rinichiului este de eliminare a substanțelor nefolositoare a
organismului, analizând astfel o dezintoxicare a lui și asigură o homeostazie și
funcționarea normală a acestuia. Rinichiul are un rol predominant în menținerea
echilibrului acido-bazic, prin eliminarea de acizi și curățirea bazelor, menținând
pH-ul la circa 7,35.
1. Asigură constanta presiunii osmotice a plasmei eliminând sau reținând, după
caz, apa sau diferiți electroliți.
2. Secretă unele substanțe ca renina, cu rol în meținerea constantă a tensiunii
arteriale, elimină unele medicamente, substanțe toxice, etc.
În concluzie, rinichii îndeplinesc în organism trei funcții:
 funcția de erupție sanguină
 funcția de menținere a echilibrului osmotic
 funcția de menținere a echilibrului acido-bazic.
Urina este o soluție apoasă, formată din substanțe organice și anorganice.
Diureza pe 24 de ore este în medie 1500 ml. Culoarea urinei este galben –
citrică, mai roșiatică dimineața din cauza urocromilor acumulați noaptea. PH-ul
este 7,35, mirosul este caracteristic, iar aspectul limpede. Densitatea urinei
trebuie să fie cuprinsă între 1025-1035. Ea variază în funcție de regimul
alimentar și anume: la un regim hidric densitatea este 1001, iar la un regim sec,
densitatea este de 1035. Aceasta ne arată capacitatea de diluție și concentrarea a
rinichiului. La examenul de urină, nu trebuie să găsim proteine, puroi, glucide,
urobilinogen, pigmenți biliari. Sedimentul urinar trebuie să fie curat (rare
leucocite, rare hematii, rare epitelii pe mai multe câmpuri microscopice).
CAPITOLUL II
LITIAZA RENALĂ

2.1. DEFINIŢIE
Litiaza renală este o afecțiune caracteristică prin formarea unor calculi în
bazinet și în căile urinare, în urma precipitării substanțelor, care în mod normal
se găsesc dizolvate în urină.

2.2. CAUZE
Calculii renali se formează atunci când balanța între apă, sărurile mineralele
și alte substanțe din urină se modifică. Modul în care această balanță este
modificată determină tipul de calcul care se formează. Cei mai mulți calculi
renali sunt formați din calciu și apar atunci când nivelul acestuia în urină se
modifică. Apariția calculului renal este un proces complex cu un determinism
multifactorial:
 creșterea concentrațiilor sărurilor urinare (calciu, fosfat, oxalați, cistină,
urați) prin ingestia și absorbția crescută a alimentelor care le conțin,
anomalii ale funcțiilor renale.
 oligurie = scădere a cantității de urină eliminată în 24 h
 aport de lichide scăzut
 deshidratare ( climat cald, temperaturi ridicate ce provoacă transpirație
abundentă)
 urină acidă - formată în urma unui aport crescut de proteine de origine
animală, grăsimi animale, brânzeturi „asortat" cu un consum exagerat de
sare.
 ereditatea; antecedentele familiale se pot asocia cu apariția calculilor
renali.
 infecția urinară cu anumiți germeni (Proteus, Pseudomonas, Klebsiella,
Staphylococus) favorizează litogeneza (procesul de formare a calculilor)
prin eliberarea a 2 enzime: ureaza și proteaza.
 staza urinară; depunerea sărurilor este mult mai facilă când urina
„stagnează" sau curge mai lent decât este normal (din cauza unor
disfuncții).
FACTORI DE RISC
Acești factori de risc acționează îndeosebi asupra persoanelor cu predispoziție
pentru apariția calculilor renali, în special cele care au suferit deja de litiază
renală:
1. Hidratarea insuficienta
 consumul insuficient de lichide (în special de apă), duce la diminuarea

volumului urinei, care va fi deci mai concentrată în săruri.


2. Unele medicamente
 diureticele, de exemplu, pot crește riscul de formare a calculilor renali;

efectul acestor medicamente asupra formării de calculi este variabi;


persoanele cu risc crescut trebuie să consulte medicul sau farmacistul
înainte de luarea medicamentelor.
3. Consumul insuficient de fructe și legume
 consumul de fructe și legume este asociat cu un risc scăzut de formare a

calculilor, deoarece favorizează excreția de citrat, un inhibitor al


cristalizării sărurilor în căile urinare.
4. Consumul excesiv de proteine (carne, pește, etc.) favorizează formarea
calculilor deoarece determină creșterea nivelului de calciu, oxalat și acid uric din
urină, precum și diminuarea nivelului de citrați (un factor de protecție împotriva
calculilor). Proteinele de origine animală sunt cel mai frecvent incriminate.
5. Acitivitate limitată sau sedentarism duce la pierderea treptată a masei
osoase, deci la eliberarea calciului din oase.
6. Luarea de suplimente de calciu între mese, neînsoțite de alimente.
7. Alimentație bogată în oxalați – determină creșterea nivelului de oxalați din
urină. Această substanță se găsește în numeroase alimente, deși doar o parte din
acestea par să crească în mod semnificativ nivelul din urină – spanacul, sfecla
roșie, nucile, ciocolata, tărățele de grâu, migdalele, arahidele și căpșunele.
8. Luarea suplimentelor de vitamina D – este indicată consultarea medicului
înainte de a lua suplimente de vitamina D.
9. Factori anatomici: congenitale sau câştigaţi care alterează drenajul urinei.
10. Factori bacteriologici: există unii germeni care secretă urează generatoare
de amoniac, favorizând apariţia calculilor amoniaco-magnezieni.
11. Factori metabolici: guta, avitaminoze.

2.3. SEMNELE ȘI SIMPTOMELE LITIAZEI URINARE


Colica renală (sau colica nefretică) este durerea cu caracter paroxistic,
unilaterală, instalată brusc la nivelul regiunii lombare, cu iradiere spre
abdominul inferior, coborând spre organele genitale externe și fața internă a
coapsei. Este declanșată de trepidații, mersul pe teren accidentat, etc. Durata
colicii este variabilă.
Hematuria (prezența sângelui în urină) traduce migrarea calculului (lezând
țesuturile și producând sângerări) și apare după colică, având caracter provocat -
„hematurie de efort" (după practicarea sportului, după o călătorie cu un vehicul
pe un drum cu denivelări).
Manifestări digestive: grețuri, vărsături, meteorism abdominal (balonare).
Manifestări cardio-vasculare: tahicardie (accelerarea anormală a bătăilor
inimii - peste 90 bătăi pe minut) și hipertensiune arterială (creșterea tensiunii
arteriale). Febra - semnalează retenția de urină infectată deasupra obstacolului și
evoluția spre stare septică (infectarea cu microbi a întregului organism). Mai rar
sunt prezente polakiuria (urinări frecvente) și usturimile micționale (în
momentul urinării).
2.4. TIPURI DE LITIAZĂ RENALĂ
În funcție de numărul calculilor distingem litiaza unică și litiaza multiplă (mai
mulți calculi situați la nivelul unui rinichi sau a ambilor). După prezența sau
absența recidivelor vorbim despre litiază nerecidivantă, litiază recidivantă și
litiază multiplă recidivantă (care este malignă). Aspectul macroscopic prezintă
calculi granulari, ovalari, radiari, coraliformi, aciculari.
După natura calcului, adică după compoziția lui, litiaza poate fi cu calculi
radioopaci și radiotransparenți.

2.5.CLASIFICARE CALCULILOR RENALI


a) Calculii caliceali pot fi localizați în fiecare grup caliceeal (superior, mijlociu,
inferior); cauzele imposibilității eliminării acestor calculi pot fi: megacalicoza,
-stenoza tijei caliceale de cauză intrinsecă (infecții specifice sau nespecifice) și
extrinsecă (vas aberant ce încrucișează tija calicială).
b) Calculi bazinetali (pielici) care apar secundar următoarelor leziuni:
megabazinet cu alterarea fluxului urinar, hidronefroza congenitală de natură
intrinsecă sau extrinsecă, hidronefroze dobândite prin obstacole intrinseci sau
extrinseci, la nivelul ureterului, joncțiunii pielo-ureterale sau bazinetului, reflux
vezico-uretero-renal.
c) Calculi coraliformi (pielocaliceali), care ocupă bazinetul și una, două sau
toate cele 3 tije caliceale (clasificarea a fost descrisă anterior), calculi
colariformi evoluează asimptomatic și sunt descoperiți întâmplător.
COMPOZIŢIA CALCULILOR RENALI
Calculii conțin frecvent fosfat, carbonat, oxalat de calciu și uneori fosfat
amoniaco-magnezian, cum e cazul calculilor coraliformi ce apar în legătură cu o
infecție urinară. Uneori conțin acid uric, cistină (rar) sau o altă substanță
medicamentoasă.
1. Calculii pe bază de calciu - acest prim grup, care reprezintă 75% – 85% din
cazurile de calculi renali, înglobează calculii de oxalat de calciu (cei mai
frecvenți), fosfat de calciu sau dintr-un amestec al acestor două săruri. Mai mulți
factori contribuie la creșterea concentrației de calciu în urină. Printre aceștia se
numără deshidratarea, aportul excesiv de vitamina D, unele medicamente
(hormonii tiroidieni, diureticele) și unele boli (cancer, boli renale,
hiperparatiroidism). Creșterea concentrației de oxalați în urină se datorează unei
alimentații bogate în această substanță sau unor factori genetici.
2. Calculii de struvita – această categorie reprezintă 10% -15% din cazurile de
calculi renali. Sunt compuși din magneziu și din amoniac și sunt asociați cu
infecțiile bacteriene cronice ale căilor urinare. Bacteriile produc enzime ce cresc
cantitatea de amoniac din urină, un factor favorabil formării cristalelor de
struvită. Spre deosebire de celelalte tipuri de calculi renali, aceștia sunt mai
frecvenți la femei decât la bărbăți. Deseori, se dezvoltă la persoane care
utilizează catetere urinare o perioadă îndelungată de timp.
3. Calculii de acid uric – reprezintă 5 - 8% din cazurile de calculi renali. Așa
cum indică numele lor, ei se formează datorită unei concentrații anormal de
crescute de acid uric din urină. Acidul uric este un produs al metabolismului
proteinelor. O dietă bogată în proteine poate antrena un exces de acid uric în
urină. Pacienții cu gută sau cei care efectuează chimioterapie sunt predispuși la
apariția acestui tip de calculi renali.
4. Calculii de cistină – această formă rară afectează mai puțin de 1% din
pacienți. Calculii sunt compuși din cistină, un aminoacid. În toate cazurile,
formarea lor se datorează cistinuriei (excreția unei cantități excesive de cistină
prin rinichi).

2.6. DIAGNOSTICUL
Diagnosticul clinic include:
1. Anamneza urmărește precizarea următoarelor elemente: vârstă, sex,
antecedente heredo-colaterale, rezidența geografică, ocupația, volumul zilnic al
ingestiei de lichide, regimul alimentar, tratamentul medicamentos, prezența
calculior eliminați de pacient în antecedente, structura cristalografică a calculilor
analizați ulterior, prezența infecției urinare asociate.
2. Examenul clinic obiectiv constă:
a) Semne generale caracteristice bolilor asociate cu litiază renală (sindrom
Cushing, hipertiroidism, gută, sarcoidoză) sau evidența vezicii neurologice cu
risc de formare a litiazei vezicale.
b) Semne locale: sensibilitate dureroasă la palparea lojei renale. prezența
rinichiului mare, palpabil, sensibil, sensibilitatea punctelor ureterale, prezența
hematuriei sau piuriei la examenul macroscopic al urinei.
Diagnostic pozitiv
Calculii renali pot fi descoperițiîin timpul unui examen de rutină, dar în general
sunt diagnosticați la persoanele care acuză durere lombară acută sau la pacienți
cu infecții urinare cronice.
EXAMINARI PARACLINICE
 Radiografia renală simplă evidenţiază calculii radioopaci, numărul, forma
şi localizarea lor.
 Ecografia – este un examen neinvaziv, dar nu poate pune în evidență calculii
mici, în special cei localizați în uretere sau vezica urinară,.permite de
asemenea diagnosticarea litiazei renale şi a impactului său asupra rinichiului.

 Pielografia intravenoasă - examen cu ajutorul căruia se poate determina


localizarea calculului în sistemul urinar și se poate stabili gradul de obstruare
cauzat de acesta. Examenul constă în radiografierea căilor urinare, după
opacifierea cu o substanță de contrast, realizată prin injectare intravenoasă.
Acest examen a fost înlocuit de tomografia computerizată (CT), dar este în
continuare utilizat în numeroase afecțiuni urinare.

 Tomografia computerizată (CT) în spirală - a devenit testul de elecție


pentru evaluarea calculilor renali. Poate identifica calculii indiferent de
compoziția lor și nu necesită utilizarea unui produs de contrast.
 Urografia intravenoasă cu substanţă de contrast pune în evidenţă calculii
radiotranparenţi, ca şi modificările căilor urinare în amonte de obstacol,
impactul asupra parenchimului renal şi eventualele leziuni anatomice.
 Scintigrafia renală apreciază funcţionalitatea parenchimului unui rinichi
litiazic, dar ea nu este indispensabilă diagnosticului.
 Sumarul de urină. Se cercetează prezenţa: albumine cu apreciere
cantitativă; glucoză; mobilinogen; pigmenţi biliari. Sedimentul urinei:
leucocite; hematii; diferite săruri.
Reacţia (pH-ului) urinei normal acidată şi variază între 4,6-8,8 în funcţie de
dietă.
 Volumul urinar în medie 1500 ml/zi în funcţie de aportul hidric: mai puţin
de 1500 ml/zi – oligurie mai mult de 1500 ml /zi – poliurie.
 Culoarea urinei poate deveni hipercromă, portocalie în ingestie redusă de
lichide, pierderi lichidiene excesive, febră etc.
 Mirosul urinei: fetid: semnifică infecţii urinare severe; amoniacal: fetid în
infecţii urinare.
 Proba Addis Hamburgher determină numărul de hematii sau leucocite
eliminate pe minut, recoltare ce se repetă la 100 minute.Valorile normale: 0-
2000 leucocite/min
 Urocultura – este examinarea bacteriologică a urinei şi are drept scop
depistarea infecţiei urinare. Recoltarea impune condiţii sterile, după o
prealabilă toaletă locală (genitală), din mijlocul jetului urinar (câţiva
mililitri). Urina recoltată se însămânţează pe medii de cultură şi citirea se
face după intubare la termostat 24 h.
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
a) Din punct de vedere al sindromului dureros cu:
 litiaza colecistică
 colecistită acută
 pancreatită
 discopatia lombară
 spondiloza lombară
 anexita și metroanexita
 chist ovarian torsionat sau torsiune de ovar
 apendicita
 sindrom ocluziv
b) Din punct de vedere al hematuriei cu:
 traumatisme ale aparatului urinar
 tumori renale
 litiază vezicală
 infarct renal
 glomerulonefrita
Diagnosticul diferențial se poate pune pe baza investigaţiilor mai sus descrise.

2.7. TRATAMENT
În cazul litiazei renale tratamentul trebuie individualizat în funcţie de: vârsta
pacientului, dimensiunile calculului, compoziţia chimică a calculului, gradul de
afectare a funcţiei renale, stare rinichiului controlateral, asocierea complicaţiilor
(durere, infecţie urinară, insuficientă renală). Majoritatea pietrelor sunt eliminate
în mod spontan în termen de 6 săptămâni, în special dacă pacientul consumă
lichide. Pot fi administrate analgezice pentru reducerea durerilor (acetaminofen),
până la eliminarea calculului. Calculii prea mari, cei care provoacă dureri
violente, infecții sau hemoragii trebuie pulverizați în fragmente mici sau extrași
chirurgical.
Pulverizarea sau extragerea calculilor se poate realiza prin diferite tehnici:
 Litotripsia (litotritia) extracorporală – intervenție ce utilizează unde de
șoc produse pe piele și orientate direct către calcul, pulverizeaza calculul în
fragmente mici ce pot fi eliminate de către sistemul urinar.
 Nefrolitotomie percutanată – tehnica utilizată atunci când calculul este prea
mare sau poziționat astfel încât nu poate fi degradat prin litotripsie
extracorporală. Se efectuează prin introducerea, printr-o incizie, a unui tub de
observație și a unui instrument numit nefroscop în rinichi. Cu ajutorul
nefroscopului se extrage calculul. Dacă acesta este prea mare, el poate fi
pulverizat cu ajutorul unei laser sau a energiei electrice.
 Ureteroscopia – operație necesară pentru extragerea calculilor localizați în
uretere. Constă în introducerea unei sonde (sau ureteroscop) în vezică prin
uretră și ghidat apoi până la ureteră. Calculii sunt apoi fragmentați sau extrași
întregi. Această tehnică poate afecta ureterele.
a) Tratamentul conservator al litiazei renale implică:
1 Tratamentul profilactic propriu fiecărei varietăţi de litiaze.
2 Tratamentul general curativ comun tuturor formelor de liziază, oricare ar fi
natura lor chimică.
Tabloul clinic cel mai frecvent observat în litiaza renală este constituit de
colica ureterală. În 60-80% calculii ureterali pot beneficia de un tratament
medical, calcul putându-se elimina spontan. De asemenea, chiar şi în cazurile
când calculi ureterali nu se însoţesc de colica acută, se va aplica mai întâi un
tratament medicamentos.
În tratamentul imediat al colicii ureterale acute se va administra în primul
rând medicaţia antispastică şi antalgică pe cale intramusculară sau intravenoasă;
analgetice: algocalmin, novalgin intramuscular sau intravenos; supozitoare sau
tablete în forme mai uşoare: scobutil, lizadon; în formele mai grave fortral
intramuscular; antispastice: papaverina fiole intravenos sau intramuscular foarte
lent de obicei în asociere cu sobutil intravenos; atropina fiole a 1 mg. intravenos
sau intramuscular.
 aplicaţii de căldură: în regiunea lombară (pernă electrică), băi fierbinţi.
 administrarea opiaceelor poate fi uneori necesară, în cazul când durerile
sunt extrem de intense, deşi opiaceele au dezavantajul de a împiedica
migrarea calculilor.
 cura de diureză nu este indicată în faza iniţială dureroasă, deoarece creşte
presiunea intrapielitică care are rol important în producerea durerii.
 odată durerea calmată, se va trece la o analgezie de bază prin
administrarea per oral sau supozitoare de spasmolitice şi analgetice pentru
că se obţine o dilatare şi o diminuare a perstalticii căilor urinare, şi, deci o
scădere a factorilor care declanşează durerea.
 în această perioadă este indicată cura de diureză care favorizează migrarea
calcului; volumul urinar va trebui să depăşească 1,5 l/24h. Pot fi
recomandate şi ceaiurile de plante cu acţiune diuretică, asociate cu
indicaţia care reglează dinamica ureterală.
 pentru eliminarea spontană a calcului are o mare importanţă mişcarea şi
aşa zisa ,,scuturare” a pietrei.
 în cazul în care este prezentă leucocituria şi bacteriuria, se va aplica
terapia antibiotică.
 tratamentul colicii renale se poate face şi ambulatoriu, dar orice colică
febrilă prelungită sau complicată cu oligurie, impune internare pentru
investigaţii suplimentare şi tratament adecvat.
 în colicile violente prelungite care nu cedează la analgetice şi
spasmofilitice uzuale se mai asociază: ROMERGAM, FENOBARBITAL.
Dacă nici aşa durerea nu cedează, se administrează MIALGIN,
ATROPINĂ.
 în cazul în care tratamentul medical nu a dat rezultate sau în cazurile
complicate cu insuficienţă renală se aplică tratament urologic şi la nevoie
chirurgical.
b) Tratamentul profilactic este în funcţie de compoziţia chimică a calculilor.
Litiaza renală fiind o boală cronică a întregului organism, necesită un
tratament de lungă durată. Tratamentul s-a dovedit eficace în profilaxia
recidivelor, acestea diminuând de la 40% la 10%.
Tratamentul profilactic medical, cu ajutorul aportului hidric, dietei şi
medicaţiei urmăreşte: scăderea concentraţiei urinare printr-un aport crescut
lichidian; diminuarea aportului substanţelor formatoare de calculi; creşterea
aportului de mediatori care inhibă cristalizarea; modificarea pH-ului urinar;
lupta contra infecţiei.
c) Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical impune doar o etapă a tratamentului litiazei renale, el
va fi continuat întotdeauna cu măsuri de prevenire a recidivei calculoase.

2.8. EVOLUȚIE ȘI COMPLICAȚII


Evoluția este în general bună, mulți bolnavi reușind după colici recidivate să
elimine calculul. De cele mai multe ori, dacă nu a fost găsită și tratată cauza,
procesul de formare a calculului continuă, chinuind timp îndelungat bolnavul,
ducând la operații repetate. Unii bolnavi internați în spital nu acceptă intervenția
chirurgicală, ajungând frecvent la blocarea căii urinare cu scoaterea rinichiului
din funcție (în acest moment încetează durerea, fapt care bucură pe bolnav, dar
calmarea este înșelătoare, pentru că dacă persistă circa două luni, obstacolul
distruge ireversibil rinichiul). Există posibilitatea foarte rară de anurie (blocarea
funcției renale bilaterale), o urgență de prim ordin de diagnostic și tratament.
Evoluţia depinde de numărul şi mărimea calculilor, obstrucţia căilor urinare,
depinde de eficienţa tratamentului şi posibilitatea prevenirii recidivelor şi a
complicaţiilor. Factorii care pot influenţa evoluţia şi prognosticul, sunt: natura
litiazei, dimensiunile, forma şi situaţia topografică a calculului, numărul, gradul
de obstrucţie a căilor urinare, prezenţa sau absenţa infecţiei şi riscul de recidivă.
Cu privire la natura litiazei, se ştie că cea urică este mai bine tolerată, puţin
dureroasă, iar tratamentul de dizolvare a calcului este eficace. Dintre litiazele
calcice, cea fosfatică este mai gravă decât cea oxalică, prin faptul că recidivează
şi se infectează. În funcţie de dimensiunile, forma şi situaţia topografică a
calcului pot fi prevăzute şansele de eliminare spontană. Calculii caliceali sunt de
obicei bine suportaţi, însă şansele de eliminare sunt minime.
Complicaţiile comune ale litiazei renale sunt: complicaţiile mecanice,
complicaţiile infecțioase, complicaţiile renale.
a) Complicaţiile mecanice sunt determinate de prezenţa unui calcul pe căile
urinare excretoare, care reprezintă un obstacol incomplet sau complet privind
excreţia urinii. Este posibil ca, uneori, să se instaleze în amonte faţă de obstacol
o dilatare pielocaliceală de volum variabil.
Excluderea funcţională a rinichiului (rinichi mut) are loc în cazul când
calculul produce o obstrucţie totală.
Anuria reprezintă o complicaţie gravă datorită fie unui mecanism reflex, fie
unor leziuni de pielonefrită litiazică pe rinichiul colateral, fie mai rar unei
obstrucţii bilaterale.
b) Complicaţiile infecţioase sunt favorizate de litiaza renală.
După infecţia pielică se instalează pielonefrita acută sau cronică cu
insuficienţă renală ireversibilă. Tot în cadrul complicaţiilor infecţioase se
menţionează: pionefroza, flegmonul perinefritic, septicemia.
c) Complicaţiile renale sunt reprezentate de nefropatia obstructivă însoţită de
nefrită interstiţială cronică.

2.9. PROFILAXIA
Profilaxia litiazei este foarte simplă: regula generală este căutarea și tratarea
bolilor generatoare, asociate cu cura de diureză, deci ingestie mare, zilnică de
lichide (orice fel) în cantitate de peste 1500 ml/zi, putându-se ajunge constant la
2 -3 litri/zi; se asigură astfel un drenaj foarte bun al eliminării de urină cu
împiedicarea concentrării și deci precipitării sărurilor.
Regimul alimentar are o mare importanță, în funcție de tipul litiazei
Pentru litiaza oxalică: se exclud spanacul, măcrișul, varza roșie, castraveții,
prunele, caisele, fasolea boabe, mazărea verde, cacaua, cafeaua, glucidele
sub formă de dulciuri, făinoasele, băuturile alcoolice.
Pentru litiaza urică: se indică aport scăzut de proteine, produse lactate,
interzicându-se carnea de purcel, miel, vițel, vânatul, mezelurile, momițele,
splina, ficatul, creierul.

2.10. PROGNOSTIC
Bilateralitatea reprezintă un semn de prognostic sever. Gradul şi durata
obstrucţiei are o mare importanţă prognostică, deoarece atunci când este severă
şi sediul este sus situat, va duce la o distrugere nefrotică ireversibilă.
CAPITOLUL III
CAZURILE CLINICE

3.1. CAZUL CLINIC NR.I


NUMELE ȘI PRENUMELE: D.M.
VÂRSTA: 54 ani
RELIGIE-ortodoxă
STARE CIVILĂ: căsătorită
OCUPAŢIA: vânzătoare
DATA INTERNĂRII : 13.02 2015
DATA EXTERNĂRII: 19.02.2015
MOTIVELE INTERNĂRII: dureri lombare stângi cu iradiere în fosa iliacă
stângă și hipogastru, tenesme vezicale, polakiurie, disurie.
ANAMNEZA:
 antecedente heredo-colaterale: mama 85 ani – HTA, ulcer duodenal; tata

decedat – HTA, AVC.


 antecedente personale: sarcină extrauterină; hepatită virală acută cu virus

A, colici renale repetate.


ISTORIUL BOLII:
Bolnava afirmă că a prezentat frecvente colici renale stângi în antecedente,
însoțite de vărsături și creșterea TA (valori maxime 180/100 mm Hg) care cedau
la administrarea de analgezice și antispastice. În ultima lună episoadele
colicative s-au exacerbat ca frecvența și intensitate, motive ce au determinat
internarea.
DIAGNOSTIC LA INTERNARE:
 colică renală stângă repetată, litiază renală stângă.
DIAGNOSTIC LA EXTERNARE:
 colică renală stângă repetată (în observație, litiaza joncțională
uterovezicală stângă și spondiloza lombară).
MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ: dureri lombare, tenesme vezicale, disurie,
polakiurie, grețuri, vărsături.
NEVOI PERTURBATE
1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
 dureri
 risc de pierdere a integrității fizice
2. NEVOIA DE A ELIMINA
 polakiurie
 disurie
 tenesme vezicale
3. NEVOIA DE A RESPIRA ŞI DE A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE
 durere
 dispnee
 HTA 180/110 mm Hg.
4. NEVOIA DE A MÂNCA ŞI DE A BEA
 alimentație inadecvată din cauza grețurilor și vărsăturilor.
5. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ
 imobilitate
 durere colicativă
6. . NEVOIA DE A FI CURAT, ÎNGRIJIT, DE A PROTEJA TEGUMENTELE
ŞI MUCOASELE
 imobilizare
 igienă deficitară.

7. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI


 durere
 agitație

8. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA
 pacientul este iteresată de evoluţia stări sale de sănătate
Examen serologic:
 hemoglobina 13 g%;
 hematocrit 41;
 leucocite 4800;
 neutrofile – 4%;
 limfocite 17%;
 monocite – 15%;
 trombocite – 22500;
 glicemia 8 mg%;
 VSH – 19 mm/ora;
 uree – 32 mg%;
 acid uric – 32 mg%;
 Tymol – 2 UML;
 albumine – 55,7;
 fibrinogen – 257 mg%;
 bilirubinemie totala – 0,88 mg %;
 bilirubinemie directa – 0,06 mg %;
 TGO 7,5 UI/l;
 TGP 4 UI/l;
 colesterol 295,5 mg %,
 creatinemie – 0,38 mg %.
Examen de urină:
 albumina: absentă;
 epitelii: rare;
 glucoza: absentă: urobilirogen: normal;
 densitate: 1007: cloruri: prezent microoxalat de calciu;
 urocultura: germeni necrescuți.
EKG – ritm sinusal de 65/minut; axa QRS + SO traseu normal
MRF – cord aortic hiluri accentuate vasculare
Examen ginecologic:
 uter fibromatos; se recomandă chiuretaj biopsic.
Urografie:
 imagini renale cu fotografie normală; secreția prezintă bilateral la 5
minute. Aspect mai hipoton al uterului stâng. Vezica urinară se opacifiază
lent, amprenta pe conturul superior.
Ecografie abdominală (litiază renală stângă):
 rinichiul drept fără distensie la aparat pielocaliceal, desen mai neregulat al
raportului pielocaliceal (bilateral);
 rinichiul stâng cu mica eclazie la calice.
 ficat fără formație, fără căi biliare intrahepatice destinse.
 colecist fără imagini cu con de umbră. ]
 vezică urinară fără formații, fără depozit, fără lichid la nivelul cavității
peritoneale.
Tratament: Scobutil fiole – 2; No-spa fiole – 2; Algocalmin fiole – 2; Piroxicam
supozitoare 1; Diazepam tablete – 1; Triferment tablete - 3 x 3; Biseptol tablete
4 x 3; Perfuzie litica (Glucoza + 1 f No-spa + 1 f Algocalmin).
Epicriza: Bolnava care a prezentat colici renale de la 30 de ani fără eliminarea
de calcul se internează după o perioadă de colici renale pentru investigații. La
internare era asimptomatică, TA – 115/70, plus = 76/ min, regulat, durere la
palpare în flancul stâng. Investigațiile de laborator sunt normale, uroculturile
repetate au fost negative. În sumarul de urină apar albumina - urme fine,
leucocite și hematii rare, EKG si MRF fără modificări patologice. Urografia
efectuată arată ureter stâng vizibil pe traiectul sau dilatat fără posibilitatea
afirmării certe a litiazei. Echografia abdominală nu arată aspecte patologice
legate de rinichi. S-a efectuat examen ginecologic care a evidențiat cervicita
acută. S-a recomandat tratament.
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Nevoia perturbată Problema pacientului Obiective Intervenții Evaluare
Nevoia de a evita - dureri - calmarea durerii - repaus la pat - durerea și starea bolnavei
pericolele - risc de pierdere a - evitarea pericolelor - liniștirea bolnavei și s-au ameliorat.
integrită administrarea de analgezice și
ții fizice antispastice
- recoltarea analizelor
Nevoia de a elimina - polakiurie - reluarea diurezei - măsurarea și notarea diurezei - diureza s-a restabilit
- disurie normale. - administrarea medicației - bolnava nu mai prezintă
- tenesme vezicale tenesme vezicale și disurie.
Nevoia de a respira - durere - calmarea durerii - liniștirea bolnavei - durerea s-a ameliorat
și a avea o bună - dispnee - măsurarea și notarea - poziționarea bolnavului - bolnavul s-a liniștit
circulație - HTA=180/100 mm Hg respirației - recoltări de laborator - s-au notat tehnicile în
-reluarea respirației normale - administrarea medicației foaia de observației.
- măsurarea și notarea TA
- scăderea TA cu hipo-
Tensoare.
Nevoia de a bea și a - vărsături - combaterea vărsăturilor - medicamente antivomitive - încetarea vărsăturilor
mânca - regim igienico-dietetic
- măsurarea și notarea vărsăturilor
Nevoia de a se - imobilitate - calmarea durerii - medicație antispastică - bolnava cu mobilitate
mișca și de a avea o - durere colicativă - reluarea imobilității - mobilizarea bolnavului pentru bună
bună postură prevenirea complicațiilor - nu au apărut escare
- prevenirea ecarelor
Nevoia de a-și - igienă deficitară - curățirea tegumentelor și - se face toaleta tegumentelor cu - bolnava prezintă
păstra tegumentele - imobilizare mucoaselor apă și săpun tegumente și mucoase
și mucoasele uscate - reluarea mobilității - se mobilizează bolnava și se face uscate și curate
și curate schimbarea poziției
Nevoia de a dormi, - durere - calmarea durerii - administrarea de calmante pentru - în urma tratamentului
a se odihni - agitație - asigurarea odihnei durere durerea și somnul revin la
bolnavei - administrarea unui sedativ normal.
- urmărirea somnului fiziologic
Nevoia de a învăța - necunoaștere - educație sanitară - se recomandă respectarea - pacienta are cunoștințe
tratamentului medicamentos și necesare referitoare la boală
regimului dietetic. și la modul de administrare
a tratamentului.
3.2. CAZUL CLINIC NR.II

NUMELE ȘI PRENUMELE: M.A


VÂRSTA: 70 ani
RELIGIE-ortodoxă
STARE CIVILĂ: pensionară
OCUPAŢIA: vânzătoare
DATA INTERNĂRII : 11.01 2016
DATA EXTERNĂRII: 11.02.2016
MOTIVELE INTERNĂRII: Bolnava se internează pentru dureri difuze
abdominale, mai accentuate în hipocondrul stâng, greață, vărsături.
ANAMNEZA:
 antecedente heredo-colaterale: fără importanță
 antecedente personale: 1995 HAV cu virus hepatic A, colici renale
repetate.
ISTORIUL BOLII: Cu trei zile înaintea internării, bolnava acuză dureri instalate
brusc, difuz abdominal, cu intensitatea mărită în fosa iliacă și lombar stâng.
Durerile au fost însoțite de greață și vărsături alimentare în cantitate redusă, fără
a fi influențate de acestea. Acestea nu au cedat nici la administrarea de Scobutil,
iar datorită lor bolnava nu s-a mai alimentat timp de 2 zile.
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: colică renală stângă.
DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: colică renală stângă, pielonefrită acută,
dischinezie biliară.
MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ: dureri abdominale difuze, grețuri,
vărsături, cefalee, amețeli, dureri nocturne de-a lungul coloanei vertebrale.
NEVOI PERTURBATE
1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
 dureri
 risc de pierdere a integrității fizice
2. NEVOIA DE A ELIMINA
 vărsături
3. NEVOIA DE A MÂNCA ŞI DE A BEA
 greață
 vărsături
 alimentație insuficientă
4. NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ
 amețeală
 bolnava nu-și poate menține echilibrul.
5. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI
 cefalee
 insomnie
 dureri.

6. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA
 ignoranța
7. NEVOIA DE A PĂSTRA TEGUMENTELE ŞI MUCOASELE USCATE
 imobilizare
 igienă deficitară
 dureri de-a lungul coloanei vertebrale.
EXAMINARI PARACLINICE
MRF: fără leziuni evolutive
EXAMEN RADIOLOGIC: cord aortic, hiluri accentuate bilateral
EXAMEN GINECOLOGIC: uter normal
EKG: ritm sinusal 60/min., ax QRS – 30, traseu normal
TRATAMENT: Papaverina tablete 3/zi; Scobutil tablete 3/zi; Piafen fiole 3/zi;
Metoclopromid fiole 2/zi; Diclofenac supozitoare 2 x 2; Cistenal 4 tablete.
Echografie abdominală: Ficat mărit cu echostructura neomogenă. Colicist cu
pereți îngroșați cu mici flacoane biliare. Vena portă în hil 12-5-13 mm. Rinichiul
drept fără distensie de aparat pielocaliceal, fără formații. Rinichiul stâng schita
de distensie al grupului caliceal inferior, mica imagine hiperecogenă. În treime
mijlocie la nivelul raportului pielocaliceal. Splina în limite normale. Pancreas
pneumogen, neregulat, conturat, fără colecții sau formații. Vezica urinară fără
formații. Uterul prezintă numeroase calcifieri.
Examen serologic:
 hemograma: hemoglobina 12,5; hematocrit 40%; leucocite; neutrofile
segmentate 78; limfocite 10; monocite 8; glicemie 120 mg%, VSH –
25mm; uree 48,5 m%; acid uric 5,5 g%; tymol 2 UML, amilazemie 32g.
Examen transaminaze: TGO 81, TGP 82, colesterol 22,6 mg%
Examen de urină:
 densitate: 1020, reacție acidă
 albumina, glucoza absentă,
 sedimente
 epitelii rare
 leucocite rare
 săruri rare, frecvent urât amorf.
Urocultura: germeni peste 100.000, sensibil la ciprofloxacin (norfloxacin).
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Nevoia perturbata Problema pacientului Obiective Interventii Evaluare
Nevoia de a evita - dureri - calmarea durerii - repaus la pat - durerea şi starea
pericolele - risc de pierdere a integrităţii - evitarea pericolelor - liniştirea bolnavei şi admini- bolnavei s-au
fizice strarea de antispastice pentru ameliorat
calmarea durerii
Nevoia de a elimina - vărsături - oprirea vărsăturilor - administrarea de antiemetice - vărsăturile s-au
- alimentarea şi hidratarea ameliorat
bolnavei
Nevoia de a bea şi a - greaţă - măsurarea şi notarea văsă- -administrarea medicaţiei - greţurile şi vărsătu-
mânca - vărsături turilor antivomitive rile au dispărut
- alimentaţie insuficientă - oprirea greţurilor şi a văsă -se învaţă bolnavul să inspire - bolnava este alimen
turilor profund ată corespunzător.
- alimentarea bolnavei -se face alimentarea prin PEV
Nevoia de a se mişca - ameţeală - ameliorarea ameţelii şi - administrarea medicaţiei - starea bolnavului s-a
şi de a avea o bună - bolnava nu-şi poate menţine menţinerea echilibrului prescrise ameliorat
postură echilibrul - asigurarea repausului
Nevoia de a dormi, a - cefalee - calmarea cefaleei - administrarea medicaţiei - cefalee şi durerea au
se odihni - insomnia - asigurarea somnului antinevralgic, sedative şi anti-
dispărut
- dureri - calmarea durerii spastice - somnul fiziologic s-
a reluat
Nevoia de a învaţă - ignoranţa - educaţie sanitară - recomandări pentru - pacienta are
verificarea cunoştinţelor cunoştinţe
- regim dietetic şi tratament - necesare referitoare
medicamentos la modul de viaţă pe
- se învaţă bolnava să îşi ia care trebuie să-l
singură tratamentului respecte
Nevoia de a-şi păstra - igienă deficitară - curăţarea tegumentelor şi - efectuarea toaletei - bolnava prezintă
tegumentele şi - imobilizare mucoaselor tegumentelor cu apă şi săpun tegumente şi mucoase
mucoasele uscate şi - dureri ale coloanei vertebrale - mobilizarea bolnavei - se mobilizează bolnava şi se uscate şi curate.
curate schimbă poziţia
3.3. CAZUL CLINIC NR.III

NUMELE ȘI PRENUMELE: C.M.


VÂRSTA: 55 ani
RELIGIE-ortodoxă
STARE CIVILĂ: căsătorită
OCUPAŢIA: inginer
DATA INTERNĂRII : 15.03 2016
DATA EXTERNĂRII: 24.03.2016
MOTIVELE INTERNĂRII: dureri lombare stângi cu iradiere în fosa iliacă
stângă, frisoane, grețuri, vărsături, inapetența, disurie, polakiurie.
ANAMNEZA:
 antecedente heredo-colaterale – fără importanță
 antecedente personale: menarha la 13 ani, nașteri 2, avorturi 3 și
menopauza la 46 ani; posthisterectomia.
 antecedente personale patologice: ocluzie intestinală operată cu o lună în
urmă, litiază renală, boală artrozică, hepatita cronică persistentă,
histerectomie totală.
ISTORICUL BOLII:
Pacienta în vârstă de 55 ani operată pentru ocluzie intestinală cu o lună în
urmă se internează pentru dureri lombare cu iradiere în fosa iliacă stângă și
organele genitale externe, disurieșsi polakiurie, fenomene debutate în urmă cu
un an de zile și accentuate în ultima vreme când s-au adagat grețuri, frisoane și
senzație de tensiune vezicală și balonare.Pacienta a urmat tratamentul cu
Cistenal, în urma căruia descrie un episod hematuric care nu s-a mai repetat.
DIAGNOSTICUL LA INTERNARE: colică renală stângă, în observație litiază
renală stângă.
DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: colică renală stângă, infecție urinară fără
izolare de germeni.
MANIFESTARI DE DEPENDENȚĂ: dureri lombare stângi, frisoane, grețuri,
vărsături, inapetență, disurie, polakiurie, tenesme vezicale, balonare
NEVOI PERTURBATE:
1. NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
 dureri
2. NEVOIA DE A ELIMINA
 polakiurie
 disurie
 senzație de tensiune vezicală
 balonare
 hematurie
3. NEVOIA DE A MÂNCA ŞI DE A BEA
 grețuri
 vărsături
 inapetență
4. NEVOIA DE A PĂSTRA TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE
NORMALE
 frison
5. NEVOIA DE A DORMI ŞI A SE ODIHNI
 durere
 vărsături
 polakiurie
 frison;
6. NEVOIA DE A ÎNVĂŢA
 necunoaștere.
Examen radiologic:
 Rx gastro-duodenal: reflex gastro-esofagian fără modificări esofagiene.
MRF: nu sunt leziuni evolutive pulmonare
EKG: ritm sinusal 70/min., axa QRS = 0’’. Traseu normal.
Urografie:
 aerocolie accentuată
 secreția prezentă în dreapta la 7 minute. Arborele pielocaliceal stâng
începe să se opacifieze la 15 minute. Secreția și excreția devin egale ca
intensitate la 30 de minute.
Echografie abdominală:
 ficat în limite normale
 colecist cu nivel mediu
 vezică urinară fără formații
 pancreasul, capul și corpul fără formații
 hemiabdomenul inferior mascat de gaze. Posibilă distrofie de ureter stâng.
TRATAMENT: No-spa fiole 2 x 2; Scobutil fiole 2 x 2; Metoclopramid tablete 3
x 2; Diazepam tablete 2; Diclofenac supozitoare 2; Algocalmin fiole 5; Rumeyn
tub 1.
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Nevoia perturbata Problema pacientului Obiective Interventii Evaluare
Nevoia de a evita - durere - calmarea durerii - administrarea de - durerile s-au
pericolele antispastice ameliorat
Nevoia de a elimina - polakiurie - măsurarea, observarea și - administrarea medicației - fenomenele urinare
- disurie notarea diurezei recomandate s-au ameliorat
- senzație de tensiune - sondaj vezical
vezicală
- balonare
- hematurie
Nevoia de a bea și a - grețuri - observarea și notarea - administrarea de antieme- - grețurile și
mânca - vărsături vărsăturilor tice vărsăturilor
- inapetență - reluarea alimentației - liniștirea bolnavei - alimentația este
- alimentarea bolnavei aproape normală
Nevoia de a păstra - frison - încălzirea bolnavului - se aplică pături - frisonul a încetat
temperatura corpului în - măsurarea și notarea suplimentare, sticle calde,
limite normale temperaturii termofoare
Nevoia de a dormi, a se - durere - liniștirea bolnavului - administrarea medicației - bolnavul a dormit
odihni - vărsături - calmarea durerii antispastice, sedative, aproape liniștit.
- polakiurie - oprirea vărsăturilor antiemetice
- frison - încălzirea bolnavei - aplicarea de surse
- asigurarea somnului suplimentare de căldură
fiziologic
Nevoia de a învăța - necunoaștere - educarea bolnavei - se învață bolnava să - bolnava are
respecte regimul alimentar și cunoștințe necesare
medicamentos despre modul de viață
pe care îl va urma.
CONCLUZII

Studiul celor 3 cazuri m-a pus în fața a trei pacienți, care au același diagnostic
medical, “colică renală”, dar cu probleme diferite. Prima pacientă în vârstă de 54
ani se internează pentru dureri lombare stângi cu iradiere în fosa iliacă stângă și
hipogastru, tenesme vezicale, polakiurie, disurie, vărsături. A beneficiat de
tratament cu Scobutil, No-spa, Algocalmin, Piroxicam, Triferment, Biseptol,
perfuzie litică (glucoză + 1 fiolă Scobutil + 1 fiolă No-spa + 1 fiolă Algocalmin).
După 7 zile de spitalizare, când bolnava s-a externat nu mai era agitată, durerile
colicative s-au rărit, vărsăturile au încetat, polakiurie, disurie și tenesmele
vezicale au dispărut, TA a scăzut 115/70 mm Hg.
A doua pacientă în vârstă de 70 ani, se internează pentru dureri difuze
abdominale mai accentuate în hipocondrul stâng, greață, vărsături, cefalee,
amețeală. Spre deosebire de prima pacientă care a suportat doar 7 zile de
spitalizare, aceasta fiind mai în vârstă și mai slăbită, a suportat 30 de zile de
spitalizare, dar datorită îngrijirii medicale bine acordate, s-a externat cu stare
generală bună. A beneficiat de tratament cu: No-spa 3 tb./zi, Scobutil 3 tb./zi,
Piafen 3 f./zi, Metoclopramid 2 f/zi, Diclofenac 2 sup. de 2 ori pe zi, Cistenal 4
tb.
A trei pacientă în vârstă de 55 ani s-a internat pentru dureri lombare stângi,
frisoane, grețuri, vărsături, inapetență, disurie, polakiurie, tenesme vezicale și
balonare. Aceasta a stat 10 zile în spital și s-a externat cu stare generală
ameliorată, au dispărut grețurile și vărsăturile, durerile s-au ameliorat, frisonul a
dispărut, iar temperatura este în limite normale. A făcut tratament cu: No-spa,
Scobutil, Metoclopramid, Diazepam, Diclofenac, Algocalmin, Rumeyn.
Tratamentul medicamentos va fi continuat și la domiciliu alături de un regim
bogat în lichide.
BIBLIOGRAFIE

C. Niculescu, B. Voiculescu, C. Niță, R. Cârmaciu, C. Sălăvăstru, C.


Ciornei ,,Compendiu de anatomie”, Ed. Corint.

C. Borundel – ,,Medicină internă pentru cadre medii”, Ed. Medicală,


București

Florian Chiru – ,,Urgențele medicale” volumul I, Editura RCR PRINT,


Bucuresti, 2003
Titircă L. - ,,Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii
medicali”, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2003

Prof.dr.Costică I.- ,,Bolile renale pe înțelesul tuturor”, Ed M.A.S.T, București


2007

www.google.ro