3.1.

Automatizarea proceselor de cultivare a plantelor

În fitotehnie sunt utilizate o serie de instalaţii automatizate pentru îndeplinirea
proceselor tehnologice de prelucrare a seminţelor, de tratare a solului, de irigare, de
monitorizare a creşterii plantelor, de menţinere a microclimei în sere, de prelucrare
primară a producţiei, de prelucrare a deşeurilor etc.
În figura 1 se prezintă schema electrică a dispozitivului automat pentru controlul
procesului de semănare a cerealelor. Instalaţia este alcătuită din 12 astfel de
componente, cu fototraductoare, care monitorizează frecvenţa de semănare a
seminţelor [1,5-9].

Figura 1. Schema electrică a dispozitivului automat pentru controlul procesului

de semănare a cerealelor
1-sursă de iradiere optică; 2-fotodiod; 3-amplificator; 4-capacitate; 5-cheie
electronică; 6-releu electronic; 7-indicatori de lumină; 8-blocul soneriei.
 Figura 2. Schema de amplasare a elementelor de încălzire în sere
1-pe pod; 2-la mijloc; 3-la perete; 4-la sol; 5-în sol; 6-cu calorifer.

Un lucru deosebit de important în procesele de creştere a plantelor în sere îl

constituie asigurarea schimbului de aer şi temperatură cu mediul înconjurător, care
se realizează prin ventilare sau aerisire.
În figura 3 este prezentată schema mecanismului de deschidere automată a
ferestrei de aerisire a unei sere.

Figura 3. Schema mecanismului de deschidere automată a ferestrei serei

1-fereastră; 2-tijă; 3-arbore; 4-reductor.

Pentru creşterea plantelor sunt utilizate o serie de tehnologii automatizate. În

deosebi, la creşterea plantelor în sere, tehnologiile au atins un grad înalt de
automatizare, pentru procesele de menţinere a microclimei, a temperaturii în sol, a
concentraţiei de umiditate în sol, a conţinutului de îngrăşăminte minerale în apele
serelor hidroponice [1,5-9]. În figura 4 se prezintă schema tehnologică de recirculare
a apei în serele hidroponice, iar în figura 5 se prezintă schema de automatizare a
încălzitorului în serele la sol.
 Figura 4. Schema tehnologică de recirculare a apei în serele hidroponice
1-suport pentru plante; 2-distribuitor cu disc; 3,5-pompe; 4-rezervor pentru
soluţie hrănitoare; 6-rezervorul pentru prepararea soluţiei.

Figura 5. Schema de automatizare a încălzitorului în serele la sol

1-încălzitor de sol; 2-încălzitor de aer; SKn, SKB, SA-contacte; KA-releu de
curent.
Tratarea seminţelor şi culturilor agricole in câmp electric şi stimularea electrică
a seminţelor a căpătat o utilizare largă. Prelucrarea seminţelor se petrece cu scopul
de a activiza procesele fizico-chimice în interiorul seminţei, fapt ce asigură
asimilarea mai intensivă de către aceasta a substanţelor nutritive din sol. în acest caz
are loc accelerarea dezvoltarea seminţelor, se intensifică procesul de fotosinteză iar
în condiţiile nefavorabile seminţele sunt mai rezistente şi asigură o recoltă mai înaltă.
De rând cu metodele agrotehnice de îmbunătăţire a calităţii seminţelor sînt
propuse şi metode electrotehnologice: prelucrarea cu flux de ioni în câmpul
descărcării prin coroană, cu raze ultraviolete şi infraroşii în câmp ultrasonor, electric
de curent continuu de diferite frecvenţe.
Unul din cele mai simple şi efective metode de prelucrare a seminţelor este
acţiunea asupra lor cu câmp electric de frecvenţă industrială.

Fig. 3.6. Instalaţia de prelucrare a seminţelor cu câmp electric

Instalaţia de prelucrare a seminţelor constă dintr-un receptor, din care
seminţele sînt transportate în camera de lucru cu ajutorul unui elevator cu cupe sau
a altei instalaţii de încărcare (fig.3.6). Deplasarea seminţelor este cauzată de
acţiunea forţei de greutate.
Timpul prelucrării este reglat variind cu productivitatea instalaţiei de
încărcare. Camera de lucru reprezintă un sistem de electrozi izolaţi unul de altul 3,
care sînt alimentaţi de la transformatorul ridicător TV, ce asigură intensitatea
câmpului electric în camera de lucru 1...4 kV/cm. Puterea de sarcină a camerei
constituie câteva zeci de waţi, fapt ce oferă posibilitatea de a folosi în calitate de
surse de alimentare transformatoare de tensiune pentru măsurări, utilizând
înfăşurarea de tensiune joasă în calitate de cea primară.
Doza, J/m , de asimilată de o într-o perioadă, adică:
acţiune se determină ca energia unitate de volum a materialului de prelucrare a lui
în câmp:

D = 2 π •f - E 2 ε - tgδ • r , (3.1)

unde: £ frecvenţa, Hţ; E - intensitatea câmpului in mediul amestecului aer-seminţe

V/m; £ şi tg5 - permiabilitate dielectrică şi tangenta unghiului de pierderi a
amestecului aer-seminţe, i - timpul de prelucrare, s.
Conform datelor Institutului de Electrificare a Agriculturii al Rusiei, la
prelucrarea seminţelor culturilor boboase în câmp electric de frecvenţă industrială
cu intensitatea de 2...4 kV/cm şi expoziţia de 10...120s (timpul prelucrării, r) recolta
de grâu se măreşte cu 201, ovăsului şi orzului cu 10%, deoarece sporeşte numărul
de boabe în spic şi masa seminţelor. în acest caz are loc micşorarea conţinutului de
amidon, iar cel al proteinelor sporeşte, fapt ce acţionează asupra calităţii de coacere
a seminţelor.
Prelucrarea seminţelor de porumb în câmp electric cu intensitatea de 2 kV/cm şi
expoziţia de 30...90 s cu 7..10 zile înainte de semănat sporeşte cantitatea de masă verde
cu aproximativ 30%.
Instalaţia de prelucrare a seminţelor este simplă pentru deservire, cheltuielile
de energie electrică nu depăşesc 0,2 kWh pentru o tonă de material semincer.
Stimularea electrică a plantelor. La nutriţia plantelor participă particule care
poartă sarcini electrice — ioni minerali pozitivi sau negativi. Ca oricare altă
particulă, ei se pot deplasa sub influenţa unei diferenţe de potenţial chimic. în acest
caz, deplasarea unui număr egal de anioni şi cationi asigură neutralitatea
electrostatică a sistemului, iar ca rezultat are loc o simplă difuzie a sărurilor.
Dar particulele încărcate pot să se deplaseze şi sub influenţa unei diferenţe de
potenţial electric, în acest caz, energia eliberată de o sarcină trecând de la potenţialul
Ej la un potenţial inferior E2 este dată de relaţia:
 We = q(E1-E2) (3.2)

unde: Vle este lucrul electric; q - sarcina electrică; Elr E2 — diferenţa de potenţial
electric.
Relaţia de mai sus este comparabilă cu ecuaţia ce defineşte lucrul chimic:

Wch=lmol • (H1-H2) (3.3)

unde: ju este valoarea potenţialului chimic.

Sarcina electrică purtată de un mol de ioni monovalenţi este egală cu numărul lui
Avogadro înmulţit cu sarcina electrică unitară, respectiv sarcina electrică a
electronului sau protonului. Acest produs este o constantă fizică egală cu 1,602.10
15
coulombi 6,023.10:i a 96.488 coulombi.