Sunteți pe pagina 1din 230

Ojdpmbf!Oj﹫_

!
!

EDITURA “Libertatea” , Jacksonville, 2018

NICOLAE NIȚĂ Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou reflectate în presa naționalistă

Crăciunului ş i Anului Nou reflectate în presa naționalistă © ! Dpqzsjhiu!3129 ! Upbuf!esfquvsjmf!sf{fswbuf! 2

©

Crăciunului ş i Anului Nou reflectate în presa naționalistă © ! Dpqzsjhiu!3129 ! Upbuf!esfquvsjmf!sf{fswbuf! 2
Crăciunului ş i Anului Nou reflectate în presa naționalistă © ! Dpqzsjhiu!3129 ! Upbuf!esfquvsjmf!sf{fswbuf! 2

!Dpqzsjhiu!3129!

Upbuf!esfquvsjmf!sf{fswbuf!

2

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! ŸŸŸ !BOUPMPHJF!═!《O!UFYUF!ŞJ!WFSTVSJ! 3

Catul Bogdan: Na ş terea lui Iisus
Catul Bogdan: Na ş terea lui Iisus

Desenele din cuprins : Demian, Catu l Bogdan, Radu Boureanu, ş . a.

NICOLAE NIȚĂ Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou reflectate în presa naționalistă

NICOLAE NIȚĂ – Sărbătorile Crăciunului ş i Anului Nou reflectate în presa naționalistă 4
NICOLAE NIȚĂ – Sărbătorile Crăciunului ş i Anului Nou reflectate în presa naționalistă 4

4

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! ŸŸŸ !BOUPMPHJF!═!《O!UFYUF!ŞJ!WFSTVSJ! 5

ŸŸŸ !BOUPMPHJF !═! 《O!UFYUF! Ş J!WFSTVSJ ! 5 În loc de introducere… Chiar dacă nu mai
ŸŸŸ !BOUPMPHJF !═! 《O!UFYUF! Ş J!WFSTVSJ ! 5 În loc de introducere… Chiar dacă nu mai

În loc de introducere…

《O!UFYUF! Ş J!WFSTVSJ ! 5 În loc de introducere… Chiar dacă nu mai suntem la vârsta

Chiar dacă nu mai suntem la vârsta visurilor din copilărie, iar multe din frumoasele momente trăite atunci s’au pierdut iremediabil de- acu m în negura timpului care s’a scurs, amintirile care ne leagă de clipele petrecute în ajunul rbătorilor din zilelele Crăciunului, Anului Nou ş i Bobotezei ne- au rămas în cea mai mare parte vii ş i neschimbate. Mulți, p rivim înapoi cu duioş ie la aceste momente care ne- au marcat pentru totdeauna, neasemuite ca frumusețe ş i înălțare spirituală, trăite după toate canoanele tradiției moş tenite de veacuri. Ş i astăzi, obiceiurile ş i datinile rămase din strămo ş i încă se mai păstrează cu sfințenie pe meleagurile noastre, chiar dacă acum ele nu mai cunosc amploarea avută în vremurile din apoi, iar în unele părți, din varii motive, încetând chiar să se manifeste, copleş ite de alte “îndeletniciri” care nu au nimic comun cu datinile ş i tradițiile adevărate.

Primele manifest ă ri care ne preg ă teau ş i anun ț au s ă rb ă torile ce urmau s ă vin ă , se petreceau la noi în cas ă înc ă de pe la începutul lunii Decembrie, cu ziua Sfântului Nicolae, c ă ruia p ă rin ț ii îi mai spuneau ş i “Mo ş Cr ă ciun”, s ă rb ă torit cu mare fast înc ă din primele ore ale dimine ț ii, odat ă cu slujba dela biserica satului pe care ne-o ț inea p ă rintele, sosit de peste câmpuri în toiul nop ț ii ş i la noi, în “loc ş orul nostru de credin ță ” lipsit de p ă stor, ca s ă ne aduc ă “lumina cea cuvenit ă ”. P ă rintele care se’ncumeta s ă treac ă peste câmpiile ce ne desp ă r ț eau de satul Islaz unde slujea, înfruntând toate urgiile naturii de peste an, fie cu viscol, ploaie ş i noroi “pân’ la genunchi”, se numea Vasile Ț epordei, proasp ă t eliberat din gulagurile sovietice dup ă mul ț i ş i îndelunga ț i ani de p ă timiri ş i suferin ț e. Mi-l amintesc cam de la vârsta de 4-5 ani când, înc ă pe la 4 diminea ț a, “cu noaptea n‘ cap”, mama m ă trezea din somnul dulce s ă m ă sp ă l ş i “s ă m ă îmbrac frumos” c ă mergem la biseric ă “s ă ne spovedeasc ă popa”. Cam la ora 5 diminea ț a începea slujba, ş i pân ă m ă trezeam din aş ternut, mama nu m ă sl ă bea cu vorba s ă m ă gr ă besc, c ă “nu st ă popa dup ă noi” ş i “nu suntem p ă gâni” ca s ă nu mergem la biseric ă . Uneori, cu plapuma peste cap, cuprins înc ă de somnul dulce, întârziind sub tot felul de motive, o auzeam mu ş truluindu-m ă : “-Hai, scoal’ te, p ă gânule, c ă te las acas ă ş i te spun lu’ popa c ă nu e ş ti cuminte ş i nu vrei s ă vii la sfânta biseric ă ”, iar eu îi r ă spundeam c ă “sunt p ă gân” ş i vreau s ă stau acas ă . Când se ‘ngro ş au lucrurile, m ă alegeam cu un tras de urechi ş i cu o sp ă l ă tur ă în ap ă rece care m ă trezea imediat din “p ă gânism”, ba apucam s ă o ajut ş i “cu un bra ț de

NICOLAE NIȚĂ Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou reflectate în presa naționalistă

6

lemne”, ap ă la “mioare” sau altele din cele începute de mama pe care nu mai prididea s ă le sfâr ş easc ă în graba ce-o avea. Bunicii, preg ă ti ț i deja cu mult înaintea noastr ă , ne a ş teptau în curte tot îndemnându-ne s ă ne gr ă bim ca “s ă n’ajungem ultimii, ş i s ă ne facem de râsu’ lumii. Biserica se afla tocmai în partea de sus a satului ş i, în drum, ne întâlneam cu al ț i cons ă teni, aflam “cine a uitat s ă - ş i ia lumân ă ri de-acas ă ”, dac ă “o s’avem iarn ă grea, ploaie ori secet ă ” anu’ ce vine, chestiuni caracteristice ce se discutau pân ă aproape de intrarea în biseric ă când începeam s ă ne facem cruce ş i preg ă team aprinderea lumân ă rilor înainte de a p ă ş i în sfântul locaş . Noi, copiii, ne strângeam în spatele celor mari ş i a ş teptam ner ă bd ă tori s ă se încheie slujba, s ă lu ă m anafur ă ş i s ă ne împ ă rt ăş im, cu gândul la mâncarea ce ne-a ş tepta acas ă ş i de care n’am avut voie s ă ne-atingem, fiind mare p ă cat înainte de împ ă rt ă ş anie… Iarna, înduram cu greu frigul în biseric ă … Mul ț i ani nu am avut nici o surs ă de c ă ldur ă . Ceva mai târziu, oamenii au strâns cu greu bani pentru procurarea unui mic “godin” care, chiar plin de lemne ş i în foc continuu mai multe ore, nu reu ş ea niciodat ă s ă produc ă mult a ş teptata c ă ldur ă . Lemnele le aduceau oamenii de credin ță ai satului, iar Curc ă - dasc ă lu’ ( ț ârcovnicul care se’ngrijea cu mult înainte de sosirea preotului s ă fac ă ceva c ă ldur ă ş i toate cele), în pofida eforturilor depuse, nu reu ş ea niciodat ă s ă aduc ă vreun comfort oamenilor înfofoli ț i din cap ş i pân ă ‘n picioare din cauza frigului ce r ă zb ă tea din pere ț ii r ă ma ş i în permanen ță reci.

Trecând s ă rb ă toarea Sf. Nicolae, a ş teptam ner ă bd ă tori să încropim “cetele” pentru colinde; cei circa 25 de copii ai satului, b ă ie ț i ş i fete, începeau cu aceast ă dat ă s ă se aleag ă , întâietatea având-o cei mai mari, iar ceilal ț i, de seama noastr ă , “picii”, mai la urm ă . De “Ignat”, când se obiş nuia t ă iatul porcilor, oamenii alergau pe uli ță dela unii la al ț ii, înarma ț i cu cu ț ite lungi, fie s ă prind ă ori s ă ț ie porcu’ n ă r ă va ş al vreunui ins ce-i alerga prin curte, sc ă pat momentan, fie s ă ajute la tranş at, la o ț uic ă , sau pentru “pomana porcului” care se preg ă tea imediat dup ă primele tranş ă ri. Noi, copiii, în complexul de împrejur ă ri eram simpli spectatori, indiferent c ă ne urcam pe spinarea porcului s ă -l ț inem la t ă iere, ori, în vremurile crude de atunci, s ă înfigem primii (la îndemnul p ă rin ț ilor), cu ț itul aduc ă tor de moarte în gu ş a porcului disperat ce gui ț a din to ț i bojocii ş i r ă runchii de ni se f ă cea p ă rul m ă ciuc ă . Ca exemplu, pe Ghi ță -al-nostru c ă ruia obi ş nuiam s ă -i dau mâncare în timpul anului ş i îl mângâiam cu tandre ț e de frate, l-am ş i visat câteva nop ț i la rând, cu gândul la privirea din ochi ce înc ă -i str ă lucea ş i ne înregistra mi ş c ă rile, ş i la clipitul ochilor care n’au încetat nici dup ă ce tata l-a declarat mort în regul ă ş i bun de pr ă jit. Nu cred c ă au fost vreodat ă mai mult de cinci cete de colind ă tori în satul nostru, cu toate acestea, cu fiecare sear ă ce se apropia de Cr ă ciun, r ă zb ă teau parc ă din toate col ț urile c ă tunului sute de glasuri minunate care reverberau pân ă , h ă t-h ă t,

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! ŸŸŸ !BOUPMPHJF!═!《O!UFYUF!ŞJ!WFSTVSJ! 7

în lini ş tea codrilor dimprejur cuprinş i de ve ş mântul t ă cut al ninsorilor. Pân ă ş i câinii se retr ă geau în mu ț enie… Inutil s ă mai spun c ă eram deja în post pân ă la ziua Cr ă ciunului, dar, cu toate acestea, aproape c ă -i disp ă reau urechile porcului (puse de-oparte cu mare grije de mama pentru piftie), sau ş oriciul condimentat cu sare col ț uroas ă , din buc ăț ile date oilor pentru lins în obor, zdrobite în chip barbar, cu piatra. Câteva zile înainte de Cr ă ciun, se alegeau în dou ă grupe copiii mai mari ai satului pentru a merge cu “Brezaia”, un fel de barz ă cu cioc de lemn împodobit ă în panglici colorate, iar noi, copiii mai mici, încercam s ă îngrozim “Brezaia” care se lua dup ă noi cl ă mp ă nind ca o barz ă sup ă rat ă în cuib. “Brezaia” mergea la toate casele, dela un cap la altul, de unde se primeau bani “de socotin ță , cel mai adesea în monezi de 15, 25 ori 50 de bani (“dela zgârci ț i”), sau 1 leu (“de c ă ciul ă ”) dela cei cu mai mult ă dare de mân ă ş i “buni la suflet”. “Brezaia” o mai repetau copiii mai mari de peste 10 ani ş i în ziua Anului Nou, rebotezat ă “Capra” de-acum (Ț a, ț a, ț a, c ă pri ță , ț a! / St ă ‘n poart ă ț a ț a Mari ț a, / St ă pe um ă r cu doni ț a / Cu grebla ş i cobili ț a… / Ț a, ț a, ț a, c ă pri ță, ț a!…”), când ş i cei câ ț iva fl ă c ă i din sat porneau cu plugul ş i tr ă geau simbolic brazd ă nou ă prin ogr ă zile oamenilor urându-le an nou m ă nos ş i îmbelş ugat, iar cei mici cutreierau prin sat cu “sorcovitul”… Ne ab ț ineam s ă colind ă m pe atunci dela câteva case “ ş tiute” în sat (5 sau 6), unde nu se z ă rea “lumin ă ”, case de “oameni” pe care nu-i vedeam deloc pe la biseric ă ş i de care, din instinct de conservare, ne feream s ă-i provoc ă m în vreun fel.

Pe vremea aceea, la începutul anilor ’60, Vadul Anei, s ă tucul nostru patriarhal ş i izolat, se compunea din circa 60-65 de gospod ă rii; la unele dintre ele, colindam câteodat ă ş i de dou ă ori, retra ş i mai în întuneric, în speran ț a c ă nu vom fi dibui ț i de gazd ă , care se pref ă cea întotdeauna c ă ne vedea pentru întâia oar ă când ne înmâna “darurile”. Al ț ii, recuno ş teau ceata înc ă dela intrarea în curte ş i ne luau din scurt:

“- M ă i, da’ voi parc ă a ț i mai fost odat ă , nu!?”, iar noi f ă ceam cale ‘ntoars ă ruş ina ț i c ă am fost descoperi ț i ş i în speran ț a c ă nu vom fi spu ş i p ă rin ț ilor care, cel mai adesea, în astfel de cazuri de necinste, nu se mul ț umeau doar cu admonestatul. Desigur, din exclam ă rile de admira ț ie la adresa noastr ă ce le auzeam, toate se rezumau la caracteriz ă ri generale pe seama vârstei în genul: “- Ai v ă zut ce mare s’a f ă cut al lu’ Gogoa ş ă ?”, sau: “- Ce voinic a crescut al lu’ Ț ârcodie!” (subsemnatul), ori: “- Ce fat ă frumoas ă ş i voinic ă are alde Tigaie!”; bine ‘n ț eles c ă polocrul era distinctual numelui propriu ş i se folosea cu prevalen ță . Pitorescul numelor c ă p ă ta contururi hazlii când se brodeau la rând, în aceia ş i ceat ă : “al lui Iepure”, “al lui Cioflic” sau “al lui Cioar ă , ş .a.m.d… Din totalul gospod ă riilor pomenite mai sus, cam 10 dintre ele apar ț ineau rudelor noastre prime, fiecare cu grad de rudenie adecvat: sora bunicii cu fiii, surorile tat ă lui ş i unchiului meu, Tudora ş i Maria, țăț icile” cum le spuneam, ş .a.m.d. În timpul corvoadelor din acel timp, în ascuns, se ajutau unii pe al ț ii, dintre to ț i bunicul fiind în permanen ță persecutat sub diverse forme ş i cel mai în nevoie, fiind considerat “capu’ tuturora”

NICOLAE NIȚĂ Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou reflectate în presa naționalistă

8

ş i al relelor, “înr ă it reac ț ionar, burghez ş i mo ş ier”. Rarii str ă ini care se ab ă teau prin sat erau urm ă ri ț i cu cea mai mare grije, iar vestea apari ț iei lor trezea întotdeauna suspiciuni, transmise imediat vecinilor care, la rândul lor, d ă deau semnal de alarm ă celor din preajm ă . Cele trei uli ți desfundate, orientate dela râu c ă tre est, spre câmp, erau str ă b ă tute cam pe la mijlocul lor de “ ş oseaua pietruit ă ” (pietruit ă doar cu numele): uli ț a noastr ă purta numele vestitului Împ ă rat “Traian”, cea de la stânga noastr ă se numea “R ă zboieni”, iar în dreapta, simplu, “Clo ş ca” (f ă r ă Horia ş i Cri ş an) În ziua de ajun, bunica ş i mama începeau s ă fac ă preg ă tirile pentru fastul Cr ă ciunului: se scotea f ă ina “la aer”, se fr ă mânta coca ş i se dijmuia de felul cum avea s ă fie împ ă r ț it ă : pentru colacii mari, pentru “scovergi”, pentru col ă cei ş i covrigi, pâine sau cozonac. “Scovergile” sau “turtele” se f ă ceau rotunde, numai din f ă in ă cu ap ă (cam de m ă rimea unei farfurii), se b ă gau în “toba” cuptorului ş i când erau gata, se punea zah ă r deasupra lor ş i se stropeau cu pu ț in ă ap ă . Cât erau calde, fugeam s ă le împ ă r ț im. Por ț ile se l ă sau deschise, vecinii f ă când ş i ei acelaş i lucru; uneori se întâmpla s ă fie mai mul ț i vecini la aceiaş i cas ă , ş i atunci, întâlnindu-se în grup, se l ă sau cinsti ț i cu un pahar de vin sau ț uic ă , la o vorb ă , dou ă sau mai multe, spre disperarea femeilor care nu- ş i mai vedeau capul cu atâta treab ă ce nu suferea nici un fel de amânare. Col ă ceii, de m ă rimi variate, mama îi f ă cea întotdeauna în semn de cruce: cei mici, pu ş i de-o parte pentru colind ă tori, cei mari de împ ă r ț eal ă la biseric ă , pentru a doua zi, în diminea ț a Cr ă ciunului. Tot acum se împleteau ş i se coceau covrigii, iar femeile se apucau de “b ă tutul” cozonacilor ce dura uneori chiar ş i câteva ore’n ş ir, dup ă care urma preg ă tirea foilor pentru sarmale, alese fiecare în parte cu mare grije, tocatul c ă rnii, scosul nucilor ş i alesul poamelor ce erau de împ ă r ț it, aranjatul col ă ceilor ş i covrigeilor lâng ă fereastr ă , împodobitul de jur împrejur cu ş tergare frumoase scoase “din lad ă , dar ş i altele, de cum era nevoie În vremea aceea, oamenii tr ă iau momente de crâncen ă urgie ş i de s ă r ă cie, totu ş i, se îngrijeau înc ă din timpul anului s ă- ş i adune cele necesare ş i s ă pr ă znuiasc ă a ş a cum se cuvine Ziua Sfânt ă , de cele mai multe ori rupându- ş i chiar dela gur ă . Noi, copiii, ne apucam înc ă din zorii zilei la cur ăț atul z ă pezii din fa ț a casei, cur ăț atul prispei, f ă ceam potecile necesare prin curte, ajutam cât puteam cu nutre ț ul, t ă iatul ş i c ă ratul lemnelor pentru foc, cum ş i alte lucruri de trebuin ță care se cereau în jurul gospod ă riei. Dup ă prânz, cu fiecare or ă ce se scurgea spre seara de ajun, deveneam tot mai ner ă bd ă tori, fier ț i în euforia care ne consuma ş i a ş teptarea ce ni se p ă rea c ă se prelunge ş te la infinit. Strân ş i deja în cete la ivirea întunericului, cu tr ă istu ț ele pe um ă r ş i cu steaua ‘n frunte, înfruntând n ă me ț ii ş i z ă pada care pe-atunci era aproape nelipsit ă , porneam pe la casele oamenilor cu uratul de Mo ş Ajun, s ă le vestim cu bucurie Na ş terea lui Iisus:

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! ŸŸŸ !BOUPMPHJF!═!《O!UFYUF!ŞJ!WFSTVSJ! 9

“Steaua sus r ă sare Ca o tain ă mare Steaua str ă luce ş te Ş i lumii veste ş te Ş i lumii veste ş te.

C ă ast ă zi Curata Preanevinovata Fecioara Maria Na ş te pe Mesia Na ş te pe Mesia…”

“Repertoriul” se consuma aproape în aceiaş i form ă de la o cas ă la alta, dup ă o ordine ce o conveneam cu mult înainte, totu ş i, uneori, la cererea gazdelor, “v ă taful” cetei îng ă duia s ă ad ă ug ă m listei ş i alte colinde pe care le ş tiam:

“Am plecat s ă colind ă m, Domn, domn s ă ’n ă l ță m, Când boierii nu-s acas ă , Domn, domn s ă ’n ă l ță m…”

ori:

“Ne-au sosit colind ă tori, Florile dalbe, Noaptea pe la cânt ă tori.

Ş i ne zic mereu, mereu, Florile dalbe, Ş i-L aduc pe Dumnezeu…” (“Florile dalbe”)

Cuprin ş i de emo ț ia momentului, mul ț i din oameni ni se al ă turau ş i cântau împreun ă cu noi, ş i nu de pu ț ine ori le surprindeam la final lacrimi ce se prelungeau pe obraji, radiind transfigura ț i de incanta ț ia magic ă , cople ş i ț i de fericirea clipelor petrecute, singurele poate de care se bucurau la fiecare an, din încordarea pe care erau sili ț i s’o îndure de la st ă pânire:

“Ast ă zi se veste ş te Ş i se pream ă re ş te

Ast ă zi s’a n ă scut Cel f ă r' de ’nceput…”

NICOLAE NIȚĂ Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou reflectate în presa naționalistă

10

Încheiam de cele mai multe ori cu “Ce vedere minunat ă :

“Ce vedere minunat ă Lâng ă Viflaem s’arat ă Cerul str ă lucea, Îngerul venea, Pe-o raz ă curat ă …”

sau “Colindi ț a”:

“Colindi ță , colindiț ă , Zgâie ochii pe poli ță , C ă e carne ş i cârna ț , Scoal ă gazd ă ş i ni-l da ț i !”

Îmbr ă ca ț i de obicei în straiele tradi ț ionale de s ă rb ă toare, membrii familiei ie ş eau în pridvorul casei s ă ne asculte, la lumina lampei cu petrol *) , la final împ ă r ț indu-se fiec ă ruia nucile, merele, biscuiț ii ş i covrigii cuveni ț i, cu mul ț umire pentru colindele ş i vestea bun ă adus ă a Naş terii lui Iisus. P ă r ă sind ograda, uram gazdelor “La mul ț i ani!” ş i treceam la casa urm ă toare care aş tepta ner ă bd ă toare din prag s ă afle la rândul ei transmiterea m ă re ț ei ş tiri, în ur ă ri ş i colinde. B ă tu ț i de vânt ş i ninsoare, zgribuli ț i de frig, mul ț i ne invitau s ă facem ur ă rile în cas ă , unde, ne a ş ezam în cerc, dup ă m ă rimea fiec ă ruia, mai to ț i cu ochii la darurile preg ă tite de gazd ă ş i pe care ni le închipuiam, deja, puse în traist ă . Obosi ț i, terminam târziu, în noapte, pretutindeni fiind primi ț i cu mare dragoste de gospodarii satului ce - apropiindu-se de-acum miezul nop ț ii -, luau ş i ei loc în fa ț a meselor, s ă petreac ă în lini ş te ş i bucurie. Întorş i fiecare pe la casele noastre, purcedam “riguros” inventarul darurilor din tr ă istu ță ş i, obosi ț i ş i mole ş i ț i de c ă ldura sobei înc ă rcat ă cu lemne, adormeam pe nesim ț ite pân ă la mijlocul dimine ț ii urm ă toare. De multe ori, preotul alerga ş i la noi în ziua Cr ă ciunului sau cele urm ă toare, iar de avea timp, trecea din loc în loc ş i pe la casele oamenilor. Tot în aceast ă zi sau cele de apoi, obi ş nuiam împreun ă cu familia s ă ne vizit ăm rudele în sat, primeam în dar sau schimbam cozonaci ş i pl ă cint ă, îns ă cel mai adesea, casa ne era plin ă de oameni care veneau s ă ureze familiei s ă rb ă tori fericite, prilej s ă -i colind ă m de la fereastr ă ş i s ă fim r ă spl ă ti ț i cu larghe ț e, pe m ă sura momentului:

“Bun ă diminea ț a la Moş Ajun! Foaie verde portocal ă , Noi suntem copii de ş coal ă , Am venit ş i noi odat ă , La un an cu s ă n ă tate,

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! ŸŸŸ !BOUPMPHJF!═!《O!UFYUF!ŞJ!WFSTVSJ! 11

Maica Sfânt ă s ă ne-ajute La covrigi ş i la nuci multe! Bun ă diminea ț a la Mo ş Ajun!”

Tot în cursul acestor zile, soseau ş i rudele dep ă rtate de prin localit ăț ile din jur (Fundeni sau Pl ă t ă re ş ti), ş i împreun ă cu copiii veni ț i, mergeam s ă colind ă m neamurile r ă sfirate prin sat… În fream ă tul atâtor evenimente ce se consumau pe nesim ț ite, a ş teptam cu ner ă bdare de-acum s ă întâmpin ă m sosirea Anului Nou. În func ț ie de vârst ă , ne preg ă team biciurile de cânep ă în ă dite “cu sfârc”, alegeam “plugu ş orul” ce trebuia înv ăț at sau le repetam pe cele ş tiute din anii trecu ț i, fiecare colind ă tor având partea lui de spus. Spre seara ajunului de Anul Nou, în clinchete de clopo ț ei, cu vuiete ş i pocnitori de bici, într’o veselie ş i exaltare f ă r ă margini, porneam “plugu ş orul” pe la casele oamenilor:

“Aho, aho! Mâine anul se’noie ş te Plugu ş orul se porne ş te Ş i începe-a colinda Pe la case a ura.

Iarna-i grea, om ă tu-i mare, Semne bune anul are, Semne bune de bel ş ug Ca ş i brazda de sub plug. Mâna ț i m ă i, h ă i, h ă i, h ă i!

Pe deasupra capului, cei mari roteau ş i pocneau biciurile în col ț urile ogr ă zii vizitate, iar cei mici strigau la finele strofelor “Mâna ț i m ă i, h ă i, h ă i, h ă i!” scuturând cu zgomot clopotele ş i urându-le în cor gazdelor “La mul ț i ani s ă tr ă i ț i ş i ferici ț i!”. Înc ă de la mijlocul dimine ț ii zilei urm ă toare a Noului An, la 1 Ianuarie, de ziua Sf. Vasile, în cete mai mici de 2-3 copii, începeam s ă mergem cu Sorcova, urând spor ş i bel ş ug oamenilor care ne primeau în cas ă ş i ne r ă spl ă teau cu bani sau dulciuri:

“Sorcova, Vesela, S ă tr ă i ț i, S ă 'mb ă trâni ț i, Ca un m ă r, Ca un p ă r,

NICOLAE NIȚĂ Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou reflectate în presa naționalistă

Ca un fir de trandafir. Tare ca piatra, Iute ca s ă geata, Tare ca fieru', Iute ca o ț elu', La anu' ş i la mul ț i ani!”

ori:

“…iar la var ă , hold ă rar ă ; în hambar, porumbar; iar din vie vin s ă fie s ă tr ă i ț i cu bucurie!”

12

S ă rb ă torile nu erau trecute pân ă de ziua “Bobotezei” când, dup ă Liturghia f ă cut ă la biseric ă , preotul mergea din cas ă în cas ă cu agheasma s ă le sfin ț easc ă , iar cei ce ț ineau post negru în acea zi, erau “dezlega ț i” de preot dup ă ce beau din apa sfin ț it ă .

Emo ț ia ş i farmecul momentelor tr ă ite în cursul s ă rb ă torilor ne st ă pânea pentru mult timp; credin ț a, cuviin ț a discret ă a oamenilor dela noi ş i respectul ce l-am mo ş tenit dela ei de venera ț ie a datinilor ş i tradi ț iilor str ă mo ş e ş ti, ne-au ancorat, la rându-ne, pe f ă ga ş curat de tr ă ire ş i de sim ț ire, f ă ga ş pe care, în lucrarea de fa ță , dorim s ă -l împ ă rt ă ş im ş i noilor genera ț ii. Este meritul acestor oameni care ne-au îndreptat pa ş ii pe calea cea dreapt ă , care nu ş i-au abjurat credin ț a în care au fost crescu ț i, îndurând cu senin ă tate de-a lungul anilor drama tuturor nelegiuirilor la care au fost supu ş i, strâns uni ț i în jurul bisericii amenin ț ate ş i preo ț ilor ei care n’au p ă r ă sit-o, cu toate piedicile ce le-au fost puse.

Obiceiurile specifice, miturile str ă vechi ş i diverse care d ă inuiesc ş i se p ă streaz ă intacte în numeroase regiuni ale ță rii (cu predilec ț ie în lumea satelor), sunt dovad ă de încredere c ă ele vor fi perpetuate din genera ț ie în genera ț ie ş i de acum înainte, ca un tezaur inestimabil ş i în acelaş i timp unic al poporului nostru, fie prin caracterul lor esen ț ial de natur ă religioas ă , bucuria întâmpin ă rii Na ş terii lui Iisus Hristos ş i s ă rb ă torirea Cr ă ciunului, ori quasi-laic ă , în tradi ț ia speran ț ei de bel ş ug ş i de prosperitate a Noului An.

Ojdpmbf!Oj﹫_!

*)

- Satul nu a avut electricitate pân ă în… 1990.

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! ŸŸŸ !BOUPMPHJF!═!《O!UFYUF!ŞJ!WFSTVSJ! 13

ŸŸŸ !BOUPMPHJF !═! 《O!UFYUF! Ş J!WFSTVSJ ! 13 Cr ă ciunul - vechea ş i str

Cr ă ciunul - vechea ş i str ă buna s ă rb ă toare a iubirii de oameni - este înso ţ it ă pe meleagurile noastre, de datini ş i obiceiuri, de cântece înd ă tinate din mo ş i-str ă mo ş i. De acele minunate colinde, care r ă sun ă dela un cap ă t la cel ă lalt al românismului, cu deosebiri dialectale - e adev ă rat! - dar cu acela ş fond, cu acela ş farmec, cu aceia ş i frumuse ţ e poetic ă f ă r ă seam ă n, transmise ca suprem ă mo ş tenire dela o genera ţ ie la alta. Ş i nu numai atât, dar ş i ca m ă rturie a-tot-gr ă itoare a prezen ţ ei noastre înaintea oricui pe p ă mântul pe care ne afl ă m, splendid ă m ă rturie a unit ăţ ii noastre suflete ş ti, care înfrunt ă toate potrivniciile ca ş i toate vremelnicile r ăş luiri teritoriale.

ca ş i toate vremelnicile r ăş luiri teritoriale. Feluritele colinde de Cr ă ciun fac
ca ş i toate vremelnicile r ăş luiri teritoriale. Feluritele colinde de Cr ă ciun fac

Feluritele colinde de Cr ă ciun fac parte ş i ele din inepuizabilul tezaur al poeziei ş i gândirii populare, p ă str ă toare a tradi ț iei ș i a permanen ț ei noastre na ț ionale. Ele sunt aceleasi pretutindeni, pe întinsul ță rii, deopotriv ă de fermec ă toare, prin cuprinsul lor adânc ş i etern omenesc, prin simplitatea ş i adesea prin naivitatea exprim ă rii lor. Poezie ş i muzic ă de veş nic ă durat ă , ele leag ă n ă sufletul Românului din pruncie, ț inând piept vremei ş i rafinamentelor ei. C ă ci ele sunt ş i r ă mân la temelia neamului nostru, f ă când parte din acea comoar ă de virtu ț i specifice cu care ş i-a despicat drum în civiliza ț ie.

Înainte de cre ş tinism, Romanii aveau la 25 Decembrie marea s ă rb ă toare a desf ă t ă rilor: Saturnaliile. Lumea cre ş tin ă asezând ziua Naş terii Mântuitorului tot la aceast ă dat ă a în ț eles s ă continuie o milenara tradi ț ie popular ă , schimbându-i îns ă fundamental semnifica ția. Iar denumirea de Cr ă ciun, au ar ă tat osârdici cercet ă tori pe t ă râm linguistic ş i istoric (Pârvan, O. Densu ş ianu, Papahagi, etc.), c ă ea nu-i alta decât latinescul Calatio, transformat în graiul nostru în decursul

NICOLAE NIȚĂ Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou reflectate în presa naționalistă

14

veacurilor. În adâncul vremii acest cuvânt exprim ă momentul statornicirii s ă rb ă torilor lunare, iar începând din al treilea veac al erei creş tine, îns ă ş i data Na ş terii Domnului, considerat ă ca începutul anului bisericesc ş i deci al fix ă rii s ă rb ă torilor de peste an, a devit un "Calatio".

S ă rb ă toare a s ă rb ă torilor prin faptul c ă simbolizeaz ă na ş terea Aceluia care "de nu s'ar fi nascut nu s'ar fi s ă vâr ş it mântuirea", Cr ă ciunul este pr ă znuit ca atare, în ziua de 25 Decembrie ş i în urm ă toarele dou ă , din anul 354 în biserica cre ş tin ă roman ă , introdus de Papa Liberius, ş i din 386 în biserica cre ş tin ă r ă s ă ritean ă , dup ă hot ă rîrea Sinodului din Antiohia ş i st ă ruin ț a Sfântului Ioan Gur ă de Aur.

"Mo ş Ajunul" anticipeaz ă venirea Cr ă ciunului. Primele colinde de Cr ă ciun se zic ş i se cânt ă atunci: în noaptea de 23-24 Decembrie. De veacuri obiceiurile se p ă streaz ă . Copiii satelor ş i ora ş elor, înotând prin troiene ş i zgribuli ți de frig, merg voio ş i, în cete, dela cas ă la cas ă , cu traista dup ă gât, aş teptând dup ă ur ă rile rostite:

covrigi, colaci, mere ş i nuci. Dar, de cât ăva vreme, pe lâng ă vechiul ş i pitorescul obicei, au intervenit "corurile", care foarte adesea cânt ă orice, dar niciuna din frumoasele ş i str ă bunele colinde specifice acestei zile. Tradi ț ia o perpetueaz ă tot micu ț ii, porni ț i înc ă din fapt de sear ă dup ă covrigi, colaci, mere ş i nuci

Da ț i-ne un covrig

C ă murim de frig Da ț i-ne un m ă r C ă ne lu ă m de p ă r Ne da ț i, ne da ț i, Ori nu ne da ț i!

În Banat de pild ă , colind ă torii spun, între altele, aceste cuvinte:

Domnul Sfânt când s'a n ă scut Ziurel de zi, Maica sfânt ă -a ş a zicea Ziurel de zi, L ă uda ț i Naş terea mea Ziurel de zi, C'am n ă scut pe Mesia Ziurel de zi.

Tot în Banat se cânt ă în noaptea de Ajun:

Gazde mari nu mai dormi ț i, Lilioar ă trandafir! C ă nu-i vreme de dormit

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! ŸŸŸ !BOUPMPHJF!═!《O!UFYUF!ŞJ!WFSTVSJ! 15

Lilioar ă trandafir! Ş i Cr ă ciunul a sosit, Lilioar ă trandafir! Da-i vreme de colindat Lilioar ă trandafir! Ş i coco ş ii au cântat, Lilioar ă trandafir! Da-i vreme de 'mpodobit, Lilioar ă trandafir! Ş i Cr ă ciunul a venit, Lilioar ă trandafir!

În Oltenia poate fi auzit urm ă torul colind:

Ast ă sear ă -i sear ă mare Florile dalbe Dar de ce e sear ă mare? Florile dalbe Sear ă mare-a lui Cr ă ciun Florile dalbe Când s'a n ă scut Domnul bun Florile dalbe Noi umbl ă m ş i colin ă m Florile dalbe Vestea bun ă s ă v'o d ă m Florile dalbe La mul ț i ani cu s ă n ă tate Florile dalbe C ă -i mai bun ă decât toate Florile dalbe

Sau varianta muntean ă :

Ast ă sear ă -i sear ă mare Dar dece mi-e seara mare? Mi-este seara de Cr ă ciun Când s'a n ă scut fiul bun Din prea maica preacurat ă Din fecioara l ă udat ă

În Ardeal, colindul acesta începe astfel:

NICOLAE NIȚĂ Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou reflectate în presa naționalistă

Asta-i seara de Ajun Mâine-i ziua de Cr ă ciun Când Dumnezeu s'a n ă scut Ş i p ă mântul l-a f ă cut

16

În p ă r ț ile Maramure ş ului, în general colindele au o savoare deosebit ă . Cele de Cr ă ciun sunt excep ț ional de frumoase. Iat ă dou ă din cele mai caracteristice:

Scula ț i, scula ț i, boieri mari, Scula ț i voi, Români plugari, C ă v ă vin colind ă tori Noaptea pe la cânt ă tori Nu v ă aduc nici un r ă u Ce n'aduc pre Dumnez ă u S ă v ă mântuiasc ă de r ă u, Un Dumnezeu nou n ă scut

În r ă ntil e înv ă scut,

C ă pre ceri s'o ar ă tat, Un luciaf ă r minunat, Foarte tare luminat, Inima s ă 'ntinereasc ă , Oamenii s ă -i înfr ăț easc ă , Noi v ă zicem s ă tr ă i ț i, Întru mul ț i ani ferici ț i,

Ş i ca pomii s ă rodi ț i, Ş i ca ei s ă 'mb ă trâni ț i.

Sau colindul Naş terii Domnului, care se zice în p ăr ț ile Ieudului maramure ş ean:

Scula ț i, gazde, nu durmiti, Scula ț i, gazde, nu durmiti, Deminea ț a lui Cr ă ciun C ă nu-i vreme de durmit

Ci vreme de pr ă znuit.

C ă vine o s ă rb ă toare, Cea mai sfânt ă de sub soare. . Dintr'aceast ă mic ă cas ă Binele s ă nu mai ias ă ,

De oameni fie iubita, Totdeauna pomenit ă, De Domnul blagoslovit ă .

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! ŸŸŸ !BOUPMPHJF!═!《O!UFYUF!ŞJ!WFSTVSJ! 17

Tot la Ieud, o cuprinz ă toare colind ă sfâr ş e ş te cu aceast ă "mul ț umit ă " pentru gazd ă :

Ş i colinda o g ă t ă m Sus la ceri c'o în ă l ță m. O'nchin ă m pe s ă n ă tate S ă traiasc ă gazdele toate O'nchin ă m cu cuget bun C'am ajuns Sfântu Cr ă ciun. S ă fii gazd ă veselos Ca s ă mergem la itros,

La na ş terea lui Hristos.

S ă fii gazd ă 'n veselie

Ca s ă mergem la litie,

La na ş terea lui Mesie.

Ş i colinda nu-i mai multă S ă tr ă iasc ă cine-o ascult ă .

Ş i colindu-i atâta Cine-ascult ă s ă tr ă iasc ă !

Pe aceia ş i tem ă , îns ă cu alte cuvinte ş i cu înflorituri ş i nuan ț e caracteristice, este desvoltat colindul de mai jos din jude ț ul Neam ț :

Sus boieri, nu mai dormi ț i, Vremea e s ă v ă g ă ti ț i, Casa o m ă tura ț i, Masa o înc ă rca ț i, C ă ci umbl ă m ş i colind ă m Ş i pe Domnul c ă ut ăm, C ă ci s'a n ă scut Domnul Sfânt

În loca ş ul lui Cr ă ciun,

S'a nascut un Domn frumos,

Numele lui e Hristos Nu dormim de ast ă sear ă

Ci ş edem în privegheal ă

Din seara Ajunului, Pân ă 'ntr'a Cr ă ciunului,

Ş 'a ş tept ă m pe Domnul Sfânt Ca s ă vie pe p ă mânt C ă ci e fiul Cerului Ş i Domnul p ă ntului.

În seara lui Mo ş Ajun

Vin copiii lui Cr ă ciun,

NICOLAE NIȚĂ Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou reflectate în presa naționalistă

S ă cânte, s ă colindeze Via ță lung ă s ă ureze Tuturor ce sunt în cas ă Ş i se veselesc la mas ă. Hristos s ă le dea de toate Via ță bun ă , s ă n ă tate, Ş i acum ş i la mul ț i ani, Ca sa crepe cei du ş mani.

18

Dar, unul dintre cele mai vechi ş i mai mari colinde este colindul moldovenesc, de mai jos, înf ăți ş at de G. Dem. Teodorescu ş i cuprinz ă tor ş i al altor obiceiuri de mult apuse:

Ast ă sear ă -i sear ă mare, Florile dalbe, Seara mare a lui Cr ă ciun, Florile dalbe, Când s'a n ă scut Domnul bun, Florile dalbe,

Noi umbl ă m ş i colind ă m P'ast ă noapte'ntunecoas ă Nemerir ă m l'ast ă cas ă L'ast ă cas ă , l' ă st domn bun, Domnul bun, jupân (numele), El de veste cum prindea Înainte ne ie ş ea C'un clondir plin de rachiu:

Cu clondirul d'a dreapta, Cu paharul d'a stânga; Din clondir turnându-ne, Din gur ă gr ă indu-ne:

Voi, patru colind ă tori V ă alege ț i doi Din voi, Doi din voi mai tinerei, Ş i s ă ri ți în cea gr ă din ă :

Rupe ț i un fir De calomfir Ş 'o stebl ă de busuioc

i

Trece ț

Merge

ț i

La fântan ă La fântâna lui Iordan

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! ŸŸŸ !BOUPMPHJF!═!《O!UFYUF!ŞJ!WFSTVSJ! 19

Muia ț i fir De calomfir Ş i steble de busuioc, Ş i-apoi merge ț i colindând Doi pe urm ă botezând:

Stropi ț i casa, Stropi ț i masa, Stropi ț i fe ț i De coconi cre ț Coconi cre ț i s'or pomeni Mai frumos ne-or d ă rui, Cu daruri dela p ă rin ț i Stropi ț i fe ț i De fete mai:

Fete mari s'or pomeni Mai frumos ne-or d ă rui Cu n ă fr ă mi grele de fir Stropi ț i fe ț i De cei b ă trâni:

Cei b ă trâni s'or pomeni Mai frumos ne-or darui C'un colac De grâu curat Pe colac vadra cu vin Fie galbenul deplin C'a ş a-i legea din b ă trâni Din b ă trâni, din oameni buni Bun ă vreme'n aste case, La mul ț i ani cu s ă n ă tate, C ă -i mai bun ă decât toate!

Dar frumoasele colinde de Cr ă ciun n'au ca subiect numai Na ş terea Sfânt ă , p ă timirea, faptele ş i minunile Mântuitorului ci unele gl ă suesc, cu discrete aluzii, despre "fata mare" cu "ochii negri" care "mândra s'o g ă tat"

Printre lici cu luminici Printre ele c ă r ă gele Printre p ă r, cu calop ă r

cum o spun fl ă c ă ia ş ii din Salaj.

Varietatea lor e nesfâr ş it ă ; colinde de tân ă r, de b ă trân, de p ă stor, vân ă tore ş ti, domestice, unele fiind chiar adev ă rate balade, str ă b ă tute de întreg aleanul

NICOLAE NIȚĂ Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou reflectate în presa naționalistă

20

poporului, povestitoare legate de fapte legate de via ț a s ă teasc ă , de azi ş i de totdeauna.

În Ajunul Cr ă ciunului mai este obiceiul s ă umble preotul cu icoana, cântând "Na ş terea ta Christoase".

cu icoana, cântând "Na ş terea ta Christoase". Cât prive ş te Pomul de Cr ă
cu icoana, cântând "Na ş terea ta Christoase". Cât prive ş te Pomul de Cr ă

Cât prive ş te Pomul de Cr ă ciun ş i “Mo ş Cr ă ciunul”, tradi ț ia nu-i prea veche ş i este împrumutat ă odat ă cu înodarea leg ă turilor economice, în a doua jum ă tate a veacului trecut, din Austria ş i Germania. Dealtfel ca si cântecul “O brad frumos”, care a p ă strat melodia neschimbat ă a vechiului “Oh! Tannenbaum!”

melodia neschimbat ă a vechiului “Oh! Tannenbaum!” Ca si umblatul cu colindul, genera lizând pretutindeni unde

Ca si umblatul cu colindul, generalizând pretutindeni unde se afl ă a ş ezare de români, este umblatul cu Steaua, datin ă p ă strat ă prin copii ş i tinerei ş i practicat ă în fiecare an din ziua întâi de Cr ă ciun, ş i pân ă la Sf. Ion )7 Ianuarie). Odinioar ă cei care umblau cu steaua erau îmbr ă ca ț i ca ş i irozii în costume exotice. Cântecele de stea s’au p ă strat ca ş i colindele, fiind cântate azi ca ş i în mult dep ă rtata vreme. Cele mai cunoscute ş i r ă spândite cântece sunt acelea culese cu 110 ani în urm ă de Anton Pann ş i p ă strate nealterate prin nenum ă ratele edi ț ii tip ă rite în toate col ț urile ță rii. Unul dintre acestea, ş i pare-se cel mai vechi, este publicat de A. Pann în fruntea culegerii sale de cântece de stea:

Steaua spre R ă s ă rit str ă luce ş te Steaua Împ ă ratului se ive ş te Steaua cu raze mari lumineaz ă Sfânta na ş tere adevereaz ă C ă s’a n ă scut ast ă zi cel prea vesnic Mesia Christos cel puternic ……………………………………

Dar printre cele mai obiş nuite cântece ale colind ă torilor cu steaua este “Trei Crai dela R ă s ă rit”:

Spre stea au c ă l ă torit S’au mers dup ă cum citim Pân’la Ierusalim…

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! ŸŸŸ !BOUPMPHJF!═!《O!UFYUF!ŞJ!WFSTVSJ! 21

ŸŸŸ !BOUPMPHJF !═! 《O!UFYUF! Ş J!WFSTVSJ ! 21 În zilele de Cr ă ciun când se
ŸŸŸ !BOUPMPHJF !═! 《O!UFYUF! Ş J!WFSTVSJ ! 21 În zilele de Cr ă ciun când se

În zilele de Cr ă ciun când se cuvine “toat ă grija cea lumeasc ă s ă o lep ă d ă m” continua tradi ț ia Vicleimului (“Irozii”), reprezenta ț ie teatral ă religioas ă primitive, care de ş i asem ă n ă toare vechilor Misiere, este specific ş i str ă vechi româneasc ă . Interpretat ă de actori ad-hoc ea este menit ă s ă ț in ă treaz ă amintirea naş terii Domnului ş i a evenimentelor imediate în leg ă tur ă cu sfânta întâmplare. Dac ă “Vicleimul” a pierdut în parte din spectaculosul de alt ă dat ă , a p ă strat îns ă tot pitorescu ş i toat ă poezia sa.

strat îns ă tot pitorescu ş i toat ă poezia sa. “Jocul p ă pu ş

“Jocul p ă pu ş ilor”, spectacol lumesc nu religios, foarte popular în trecutul mai îndep ă rtat ş i mult pre ț uit la cur ț ile domneş ti ş i la cele boereş ti, a disp ă rut odat ă cu dep ă rtarea teatrului modern ş i cu deciderea “p ă puş arilor” în ş i ş i, care au fost premerg ă torii actorilor ş i regisorilor de azi.

Progresul a înl ă turat unele obiceiuri, dar poporul a p ă strat cu nealterat ă pietate tot ceeace este legat indestructibil de obâr ş ie ş i de credin ț a lui. Tot ce reflectă specificul, inteligen ț a ş i permanen ț a lui.

SPICUITOR

Ziarul “Cuvântul“, Serie Nou ă , Anul XVII, Nr. 73, Miercuri 25 Decembrie 1940

Nou ă , Anul XVII, Nr. 73, Miercuri 25 Decembrie 1940 Hsbgjdb; !Efnjbo/!Sfwjtub! ◥Tgbsn_!Qjbus_◤

Hsbgjdb;!Efnjbo/!Sfwjtub!◥Tgbsn_!Qjbus_◤-!Bovm!J-!Os/!7-!31!Efdfncsjf!2:46/

Nr. 73, Miercuri 25 Decembrie 1940 Hsbgjdb; !Efnjbo/!Sfwjtub! ◥Tgbsn_!Qjbus_◤ -!Bovm!J-!Os/!7-!31!Efdfncsjf!2:46/

NICOLAE NIȚĂ Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou reflectate în presa naționalistă

22

de Barbu SLUŞANSCHI
de Barbu SLUŞANSCHI

"Din v ă zduh cumplita iarn ă cerne norii de z ă pad ă , Lungi troiene c ă l ă toare adunate'n cer gr ă mad ă ; -

"Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în dep ă rtare Ca fantasme albe plopii în ş ira ț i se pierd în zare, Si pe 'ntinderea pustie, f ă r ă urme, f ă r ă drum Se v ă d satele pierdute sub cl ă bucii albi de fum"

Astfel evoca Alecsandri, chincit în gura sobei, în conacul dela Mirce ş ti, iarna copiilor g ă l ă gio ş i ş i veseli, pe care Coş buc îi zugr ă ve ş te cu atâta vioiciune în neuitat sa "Iarna pe uli ță ". E anotimpul s ă niu ş ului, al zurg ă l ă ilor ş i al stelu ț elor de fulgi imacula ț i, pe care parc ă mâini dalbe de îngeri îi cern spre p ă mânt, culcuş candid pentru pruncul Mântuitor al lumii.

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! ŸŸŸ !BOUPMPHJF!═!《O!UFYUF!ŞJ!WFSTVSJ! 23

Iarna, înc ă rcat ă de griji pentru n ă p ă stui ț ii soartei, e anotimpul bucuriei copil ă re ş ti, vr ă jit ă de farmecul Cr ă ciunului, împodobit de colinde, de steaua na ş terii, de plugu ş orul Anului Nou, aduc ă tor de covrigi ş i gologani, de procesiunea Iordanului.

tor de covrigi ş i golog ani, de procesiunea Iordanului. Amintirea nostalgic ă ne poart ă
tor de covrigi ş i golog ani, de procesiunea Iordanului. Amintirea nostalgic ă ne poart ă

Amintirea nostalgic ă ne poart ă departe, din pragul Cr ă ciunului de azi, spre v ă ile natale r ă mase pierdute în miaz ă noapte. M ă gurile de f ă get - stej ă ri ş ale Cosminului dorm acum sub mantia de dantel ă a chiciurei ag ăț at ă de ramuri. V ă ile Ceahorului ş i-au îndulcit unduirea sub troienele de om ă t. Peste c ă su ț ele scunde, fumul se înal ță azuriu în v ă zduhul sticlos de ger. E atâta pace ş i mulcomire, de parc ă ar ş ti p ă mântul c ă s'a preg ă tit ivirea printre muritori a Izb ă vitorului, în chip de copil buc ă lat, n ă scut în ieslele umilin ț ei ş i m ă rirea nepieritoare a duhului mântuirii de p ă cate.

În preajma s ă rb ă torilor Na ş terii Domnului începea o fierbere mare prin toate casele. Gospodinele nu- ş i mai d ă deau rând cu treburile, cu cump ă r ă turile, cu deretecatul ş i preg ă tirea prânzurilor de pr ă znuire. Copiii casei nu mai sunt de nici un ajutor, dispar prin ş uri, prin grajduri. Câte dou ă trei glasuri sub ț irele se i ț esc pe modula ț iile gingase ale unui cântec sfânt. Un glas mai gros ț ine isonul ici-colo. Sunt colind ă torii în preg ă tire. To ț i copiii satului s'au împ ă r ț it pe "echipe" de prietenie sau vecin ă tate. Un b ă iat mai r ă s ă rit ş tie rândul înc ă de acum doi ani. El este maestrul de cântare al celor mai mici pe care-i înva ță ş i proboze ş te. Câte un pici mai iste ț , cu ochii ca dou ă m ă rgele de smoal ă , cu glas dulce, prinde cu l ă comie cuvintele sfinte ş i viersul str ă bun. El va fi adev ă ratul protagonist.

Ultimii gologani sunt cheltui ț i pe hârtie poleit ă si pe iconi ț a de ț ipl ă a Na ş terii Domnului. Mâini îndem ă natece înclee din lemn ş i hârtie o stea minunat ă în cinci, ş apte, nou ă sau dou ă sprezece raze, legate între ele cu ghirlande colorate. O lumini ță va pâlpâi înl ă untru ş i va da c ă ldur ă culorilor iconi ț ei ş i nasurilor înro ş ite de ger ale colind ă torilor.

Dup ă atâtea preg ă tiri, seara cea mare se apropie, întâmpinat ă cu emo ț ie - b ă t ă i de inim ă . V ă taful micilor colind ă tori a g ă sit un clopo ț el cu sunet argintiu ş i un b ăț noduros pentru câini ş i rivali r ă u-voitori. De pe la patru dup ă amiaz ă când ziua începe a se înclina spre amurg, vitejii noş tri crainici ai Naş terii Mântuitorului pornesc prin sat. Întâi la m ă tu ş i darnice si la unchi generoş i. Apoi, luându- ş i inima în din ț i, pe la domnii ş i doamnele dela ş coal ă care le-au vorbit cu atâta c ă ldur ă despre datinele str ă mo ş e ş ti. Prin str ă ini ş i prea departe nu se duc, c ă ci seara satul e în st ă pânirea celor mari - care împ ă r ăț esc peste lumea colind ă torilor.

NICOLAE NIȚĂ Sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou reflectate în presa naționalistă

24

Sfio ş i, colind ă torii se apropie de o straş in ă sub care lic ă reş te lumina ro ş cat ă a candelei dinl ă untru.

Dar

auzi! - c ăț elul latr ă

S'aud ş opote 'n ograd ă Si s'adue sub opinc ă Scâr ț âitul de z ă pad ă Lic ă rind o raz'atinge Geamul u ş ii dela tind ă . De trei glasuri leg ă nat ă Se'nfirip ă o colind ă (O. Goga)

Glasul prichindelului înzestrat de ursitoare str ă bate melodios. V ă taful morm ă ie gros ş i d ă curaj mititeilor colind ă tori piti ț i în dosul stelei. Ş i crainicii cânt ă "Florile dalbe" înv ă luind melodia în argintul sunetului de clopo ț el.

Scula ț i, scula ț i boieri mari, Florile dalbe, C ă v ă vin colin ă tori, Florile dalbe, Noaptea pe la cânt ă tori Si v'aduc un Dumnezeu S ă v ă mântuie de r ă u. Un Dumnezeu nou n ă scut Cu flori de crin înv ă scut

Abia sfâr ş esc, î ş i dreg glasul tu ş ind ş i- ş i ş terg nasul cu mâneca ş i pornesc de- avalma cu povestea celor trei crai dela r ă s ă rit care cu steaua au c ă l ă torit ş i au ajuns, dup ă cum citim, pân ă la Ierusalim. Vocile se mai poticnesc, clopo ț elul r ă sun ă biruitor peste ele, dar totul se ispr ă veş te cu bine ş i cu ru ş inarea lui Irod.

O m ă tu ş ă mai miloas ă îi pofte ş te în tind ă ş i deschide mare u