Ministerul Educaţiei Naţionale Colegiul naţional ”Ana Aslan” -Școala Postliceală Sanitară Timișoara,

Timiș PROIECT EXAMENUL DE ABSOLVIRE A ȘCOLII POSTLICEALE Calificarea profesională: asistent

medical generalist Absolvent: Crăciun Gabriela August 2014 Tema proiectului pentru examenul de
absolvire Îngrijirea pacientului cu hipertiroidism CUPRINS Motivatie Motto Cap I. Notiuni de
nursing ......................................................

1.1 Definitie....................................................................

1.2 Rolul nursei...............................................................

1.3 Clasificarea nevoilor umane.....................................

Cap II. Notiuni despre boala...............................................

2.1 Anatomia tiroidei...................

2.2 Fiziologia tiroidei....................................................

2.3 Investigatiile functiei tiroidiene..............................

2.4 Hipertiroidismul..............................................

2.5 Tratamentul.............................................................

Cap III. Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientului cu hipertiroidism.............................................

Cap IV. Educatia pentru sanatate........................................

Cap V. Anexe: Dosar de ingrijire.......................................

5.1 Plan de ingrijire nr.1................................................

5.2 Plan de ingrijire nr.2...............................................

5.3 Plan de ingrijire nr.3...............................................

Cap VI. Concluzii...........................................................

Cap VII. Bibliografie......................................................

Motivatie Motto: “ Summum bonum medicinae sanitas . (Sănatatea este bunul cel mai de preţ al
medicinei) ”

In activitatea practica pe care am desfasurat-o pe durata celor 3 ani de practica am intalnit multe
cazuri de patologie endocrină. Am ales acest subiect deoarece, desi bolnavul tiroidian este in cele mai
multe cazuri usor de diagnosticat, tratamentul este destul de dificil. Bolile tiroidiene sunt cel mai
adesea intalnite la femei si au tendinta de a afecata toate planurile vietii: familia, cariera, spiritul si nu
in ultimul rand, sanatatea .

Cap I. Notiuni de nursing

1.1 Definitie
1.2 Nursingul este o parte integranta al sistemului de ingrijire al sanatatii cuprinzand: promovarea
sanatatii; prevenirea bolii; ingrijirea persoanelor bolnave (fizic, psihic, handicapati) de toate
varstele, in toate unitatile sanitare, asezarile comunitare si in toate formele de asistenta sociala.
Definitia Virginiei Henderson “Sa ajuti individul, fie acesta bolnav sau sanatos, sa-si afle cale spre
sanatate sau recuperare, sa ajuti individul, fie bolnav sau sanatos, sa-si foloseasca fiecare actiune
pentru a promova sanatatea sau recuperarea, cu conditia ca acesta sa aiba taria, vointa sau
cunoasterea, necesara pentru a o face si sa actioneze in asa fel incat acesta sa isi poarte de grija
singur cat mai curand posibil.”
1.3 Definitia I.C.N. (Consiliul Inernational al Nurselor) Nursing-ul, ca o parte integranta a sistemului de
asistenta sociala, cuprinde ocrotirea sanatatii, prevenitrea bolilor si ingrijirea bolnavilor fizic,
psihic, handicapatilor de toate varstele, in toate formele de asistenta sociala si asezari
comunitare.
1.4 Definitie A.N.A. (North American Association) Nursing-ul comunitar nu este numai o sinteza a
practicii de nursing si a educarii in domeniul sanatatii, ci are scopul de a mentine si a stimula
sanatatea populatiei. ingrijirile au caracter continuu. ingrijirea este orientata asupra individului, a
familiei, a grupului, contribuind la sanatatea intregii populatii a zonei respective. 1.2 Rolul nursei
Nursa este o persoana care a parcurs un program complet de formare aprobat deconsiliul as
medicali ,este o pers care a trecut cu succes examenele stabilite de consiliul asistentilor
medicali,este o persoana autorizata sa practice acesta meserie dar nu face o procedura pentru
care nu este calificata.

Are 4 responsabilitati:

1.promovarea sanatatii
2.prevenirea imbolnavirii
3.restabilirea sanatatii
4.inlaturarea suferintei Este ca o mama care urmareste si actioneaza conform nevoilor
bolnavului=este omama profesionista Rolul nursei: sa ajute persoana bolnava sau sanatoasa sa isi
mentina sau sa isirecastige sanatatea sa il asiste pana in ultima clipa prin indeplinirea sarcinilor pe
care si le-a indeplinit singura daca ar fi avut forta vointa sau cunostiintele necesare in scopul de a-
siasigura independenta.

Rolul nursei este sa asiste indivizii, familii si grupuri carora trebuiesa le optimizeze functiile fizice
mentale si sociale NURSING :sa ajuti individul fie acesta bolnav fie sanatos sa isi afle calea
spresanatate sau recuperare, sa ajuti individul sa isi foloseasca fiecare actiune pt.a promova
sanatatea sau de a se recupera cu conditia ca acesta sa aiba vointa,taria necesara pt. A oface sa-si
actioneze pt ca acesta sa-si poarte singur de grija.

FUNCTIILE NURSEI:
1. independenta- asiste bolnavul din proprie initiativa, transmiteinformatii,invataminte,asculta
pacientul si il sustine, este alaturi de colectivitate in promovarea vietii si sanatatii mai bune
2.dependenta- la indicatia medicului aplica metodele de observare de tratament si readaptare si
observa modificarile provocate de boala si tratament si le transmitemedicului.
3.interdependenta-participa la actiuni interdisciplinare din domeniul
medical,social,cultural,educativ,administrativ ARE FUNCTII: 1.profesionala:sa il ajute sa faca ceea
ce el nu poate 2.educativa:stabileste relatii cu bolnavul cu apartinatorii si subordonatii
3.economica:gestionarea serviciului,timpului si aprovizionarii
4.cercetare:participa la activitati de cercetare alaturi de medici si alti profesionistidin alte
domenii.

DOMENII DE ACTIVITATE:servicii de sanatate, invatamant, cultura , cercetare , educatie,

administrativ,demografic,alimentar.

LOCUL DE MUNCA:dispensar urban rural,ambulatoriu,camine da batrani,crese,gradinite scoli,in

stationar(sectii de ginecologie interne etc), inspectorate de politiesanitara, igiena. 1.3 Clasificarea
nevoilor umane 1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulaţie Respiraţia - necesitatea fiiniţei
umane de captare a oxigenului necesar în procesele de oxidare din organism și de eliminare a
dioxidului de carbon rezultat al arderilor celulare . Frecvenţa respiratorie la nou-născut –30-50
resp/min la 12 ani – 15-25 resp/min la adult – 16-18 resp/min la vârstnic – 15-25 resp/min În ceea
ce privește nevoia de a respira la bolnavii cu ulcer gastroduodenal, putem spune că respiraţia este
afectată în prezenţa unei sonde de aspiraţie , având meritul evacuării stomacului , oprind greţurile
și vărsăturile , aceasta pune stomacul în repaus și favorizează hemostaza . De asemenea , se
determină cantitatea de sânge pierdută într-un interval de timp . Poziţia bolnavului este în
decubit dorsal , aceasta ducând la o expansiune maximă a cutiei toracice . Oxigenoterapia se
realizează la cei cu afecţiuni pulmonare cronice însoţită de insuficienţe pulmonare obstructive sau
restrictive . În cadrul uneia dintre complicaţii ( perforaţia ) putem întâlni respiraţii scurte , rapide
și superficiale . Circulaţia – funcţia prin care se realizează mișcarea sângelui în interiorul vaselor
sanguine , având rol în transportul substanţelor nutritive și al oxigenului la ţesuturi , și al
produșilor de catabolism de la ţesături la organele excretoare . Apar în cadrul ulcerului
gastroduodenal și al complicaţiilor sale ( perfora - ţie , hemoragia digestivă superioară ) :
tahicardie , puls filiform și rapid , hipotensiune arterială , extremităţi reci , eventual lipotimie ,
semen de șoc hipovolemic . Asistenta medicală aplică o pungă cu gheaţă în regiunea epigastrică ,
pregătește sânge izo-grup , izo-Rh și se instalează transfuzia de sânge , administrează medicaţie
hemostatică ( gluconat de calciu , vitamine C , K , trombină , adrenostazin ) , se instalează perfuzie
cu substituenţi de volum : macrodex ( dextran 70 ) , rhcomacrodez ( dextran 40 ) , pentru
echilibrare hidroelectrolitică : soluţii glucozate și clorurate , soluţii macromoleculare , tip dextran ,
plasmă , albumină . Pulsul , tensiunea arterială sunt trecute în foaia de observaţie , frecvenţa
pulsului este de circa 70 pulsaţii/min , iar valorile tensiunii arteriale pentru maximă este 140-160
mm Hg . 2. Nevoia de a bea și mânca Această nevoie este o necesitate pentru orice organism ,
care prin ingerarea și absorbţia alimentelor poate duce la întreţinerea ţesuturilor și prezenţa unei
energii necesare unei bune funcţionări . În cazul ulcerului gastroduodenal , se are în vedere
regimul dietetic , cu o alimentaţie fracţionată , în cantităţi mici administrate des , echilibrare
nutriţională – perfuzii cu soluţii glucozate și clorurate . În cazul HDS , alimentaţia pe gură este
suspendată administrându-se la început lichide reci cu linguriţa , apoi a doua zi , 12-14 mese ,
regim hidrozaharat , a treia zi , regimul se îmbogăţește , adăugându-se supe mucilaginoase ,
legume fierte , ajungându-se la o raţie calorică de 1500-2000 calorii . 3. Nevoia de a elimina
Reprezintă eliminarea din organism a substanţelor nefolositoare , rezultate din metabolism .
Manifestările de independenţă în cadrul acestei nevoi sunt: urina, scaunul, transpiraţie , menstra .
În cazul afecţiunii putem vorbi de văsături care apar după mese copioase , consum de băuturi
alcoolice , hematemeză ( sânge eliminat din stomac ) , melana (sânge eliminat prin intestin ),
sudori reci , sete intensă , greţuri în perforaţia de organe – apar oprirea tranzitului intestinal
pentru fecale și gaze ( uneori există diaree ) . Asistenta medicală are în vedere interzicerea
purgativelor , a clismelor , se cercetează sângerările oculte din scaun prin testul Hemocult , în
stenoză apar balonări , senzaţii de plenitudine , regurgitări alimentare , bolnavul poate deveni
oliguric, apar semene de alcaliză putând duce la o uremie extrarenală. De aceea , bolnavul va fi
echilibrat hidroelectrolitic și acido – bazic . 4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
Reprezintă o necesitate a fiiniţei umane de o mobiliza toate părţile corpului prin mișcări
coordonate . La bolnavii cu ulcer gastroduodenal , datorită simptomatologiei , durere , vărsături ,
prezenţa tubului de aspiraţie gastrică ceea ce indică imobilitate sau incapacitate temporară , se
are în vedere că asistenta medicală să înveţe pacientul să folosească tehnici de relaxare și
destindere , planificarea unui regim de exerciţii moderate , măsurarea punctelor de presiune la
fiecare schimbare de poziţie , prevenirea escarelor , folosirea talcului în masarea regiunilor
afectate , iar bolnavul să aibe o poziţie care să favorizeze respiraţia , circulaţia sângelui ( în cazul
hemoragiilor digestive – poziţia trendelenburg , pentru menţinerea unei circulaţii cerebrale
corespunzătoare ). 5. Nevoia de a dormi și a se odihni Definită ca o trebuinţă a omului de a dormi
și a se odihni , atfel încât organismul să poată obţine randamentul maxim . Datorită stării de
neliniște , anxietăţii , durerii , pentru calmarea stării de agitaţie se administrează de către
asistenata medicală , medicaţie sedativă (fenobarbital, diazepam ), stimularea încrederii
pacientului în forţele proprii, identificarea cauzei oboselii , învaţă pacientul în executarea unor
tehnici de relaxare, observă și notează funcţiile vitale și vegetative, perioada de somn– odihna ,
comportamentul pacientului . 6. Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca Această nevoie reprezintă o
necesitate a individului purtând veșminte adecvate , care pot reprezenta o personalitate ,
alegerea unui ornament simbolizand individualitatea , sentimental de demnitate . Datorită durerii
, vărsăturilor , hematemezei , bolnavul nu se poate îmbrăca , deci tebuie ajutat ţinându-se cont de
preferinţele lui și se explică cu răbdare ceea ce are de făcut ; îi procură pacientului haine lungi ,
ușor de îmbracăt . 7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limitele normale Reprezintă o
necesitate a fiiniţei umane de conservare la un grad aproximativ constant , pentru menţinerea
unei stări de bine . În cazul afecţiunii ulcerului gastroduodenal , apar transpiraţii reci , extremităţi
reci, sete intensă, asistenta se va ocupa cu măsurarea temperaturii și notarea ei în foaia de
observaţie ; se are în vedere consumarea de lichide și alimente reci , în cazul unei temperaturi
crescute , iar în cazul unei temperaturi scăzute se administrează alimente calorigene , să ingere
alimente calde , puratrea unei haine călduroase . 8. Nevoia de a fi curat , îngrijit , de a proteja
tegumentele Nevoia fundamentală care înseamnă o ţinută decentă și o piele sănătoasă .
Pacientul va fi ajutat de către asistentă în satisfacerea nevoii ( datorită durerii , vărsăturilor ,
sondei de aspiraţie gastrică ) , prin acordarea ajutorului sau în pregătirea băii , a materialelor
necesare , ajută bolnavul să se îmbrace, să se pieptene , îi explică importanţa menţinerii a unor
tegumente curate , păstrarea regulilor de igienă , astfel încât pacientul să nu devină sursa de
infecţie nosocomială . 9. Nevoia de a evita pericolele Pentru menţinerea integrităţii fizice și
psihice , fiinţa umană trebuie să se protejeze contra agresiunilor interne și externe . Bolnavul –
datorită problemelor sale ( fizice și psihice ) , trebuie protejat de către personalul medical prin
administrarea medicaţiei , prevenirea infecţiilor , respectarea regulilor de igienă , regurilor legate
de alimentaţie . Purtarea unor discuţii , explicarea tehnicilor care urmează să se efectueze ,
importanţa respectării prescripţiilor medicale . 10. Nevoia de a comunica Prin intermediul
comunicării , fiinţa umană realizează un schimb informaţional cu semenii săi , reușind să pună în
comun sentimentele , opiniile , informaţiile care-i fac să devină mai apropiaţi , să se poată ajuta la
nevoie . Personalul medical în cazul bolnavilor cu ulcer gastroduodenal , trebuie să comunice , să-l
înveţe să-și exprime sentimentele , durerile , trebuinţele . Trebuie sa-i redea încrederea în sine , îi
pune în valoare capacităţile , talentele și realizările profesionale , purtarea de discuţii pe diverse
teme . 11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri , de a practica religia Fiecare om ,
indiferent de rasă , poate să-și exprime propriile idei , opinii , referitor la religia sa , convingeri sau
credinţe care-i pun în valoare personalitatea , “eu-ul său” . Asistenta medicală trebuie să poarte
discuţii referitoare la religie , cunoașterea altor persone , respectarea convingerilor , alimentarea
adecvată , cu restricţii alese de el , mișcare și postura alese de rugăciune . 12. Nevoia de a fi
preocupat în vederea realizării Înseamnă o preocupare a omului de a intreprindere acţiuni care-i
permit satisfacerea nevoii sau pentru a fi util celorlalţi . Capacitatea individului de a se realiza este
unică și necesară pe tot parcursul vieţii . Omul în decursul existenţei sale încearcă prin pregătirea
profesională , cunoștinţele dobândite , să se afirme, să primească din partea celor din jur, a
prietenilor, consideraţie, stimă , respect reciproc în cadrul activităţii pe care o desfășoară .
Asistenta are rolul de confessor , de sfătuitor , care poate ajuta pacientul să-și recapete
încrederea , purtarea de discuţii de impresii . 13. Nevoia de a se recrea Necesitatea omului de a
se destinde , de a se distra , în scopul obţinerii relaxării fizice și psihice. Asistenta trebuie să
exploreze gusturile și interesul pacienţilor pentru activităţi recreative , facilitează accesul la
biblioteci , cărţi, reviste , antrenează și stimulează pacienţii în aceste activităţi . Recăpătarea
încrederii în forţele proprii prin exprimarea emoţiilor în sentimente , administrarea și
supravegherea efectelor tratamentului antidepresiv , tranchilizante . 14. Nevoia de a învăţa cum
să-ţi păstrezi sănătatea Semnifică acumularea cunoștintelor , de atitudini și deprinderi necesare
modificării comportamentului său pentru adoptarea de noi comportamente , în scopul menţinerii
sau dobândirii sănătăţii . Asistenta împreună cu întreg personalul medical sunt cei care prin
informaţii , reviste , referitor la boală , importanţa respectării tratamentului , prevenirea
complicaţiilor , reintegrarea socio-profesională , corectarea deprinderilor dăunătoare secreţiei ,
învaţă bolnavul să-și păstreze sănătatea . Cap II. Notiuni despre boala 2.1 Anatomia tiroidei
Tiroida umană (Fig.1) provine din a patra și a cincea pungă branhială. La om, celulele
parafoliculare (C) provin din a cincea pungă branhială constituind o componentă a glandei tiroide.
Tiroida apare ca un discret organ în a douăsprezecea saptamână de viaţă embrionară cu
importante implicaţii clinice. Administrarea de iod radioactiv femeii gravide, după a
douăsprezecea saptămână de viaţă intrauterină, poate distruge tiroida fetală, inducând
hipotiroidismul. Tiroida este localizată în partea anterioară a gâtului la mijlocul distanţei dintre
furculiţa sternală și proeminenţa cartilajului tiroid, la nivelul primelor două inele traheale. Glanda
are doi lobi uniţi printr-un istm; cântărește 15-20 grame, și are un volum de 17-20 ml. Fiecare lob
prezintă o grosime și lărgime de 2-2.5 cm și o lungime de 4 cm. Lobul piramidal, situat deasupra
istmului, este prezent in 30% din cazuri. Tiroidele accesorii pot să apară în orice punct dintre
limbă și partea superioară a traheii. Fig.1. (Tiroida umană) Folicul tiroidian, unitatea funcţională a
tiroidei , are un diamtru între 5-500 µm, fiind format dintr-un singur strat de celule epiteliale care
închid o cavitate (lumenul folicular) umplut cu o soluţie vâscoasă (coloidul). Fiecare folicul este
înconjurat de un bogat plex capilar acompaniat de fibre nervoase simpatico și parasimpatice.
Celulele parafoliculare (C) se găsesc în spaţiul interfolicular. Fig.2. (Celule glandei tiroide) Celula
tiroidiană activă are o formă cuboidală care prezintă la nivelul protoplasmei, reticolul
endoplasmic rugos (RER), in interiorul caruia, la nivelul ribozomilor, sunt sintetizate lanţurile
peptidice ale tiroglobulinei (TG) și apoi sunt transferate în cisterne. Din cisternele RER,
tiroglobulina este transferată în structurile Golgi unde sunt încorporate monozaharide. De la
nivelul axei Golgi, TG este transferată la suprafaţa apicală a celulei, prin veziculele exocitotice și
apoi în lumenul folicular. Iodarea TG are loc la nivelul veziculelor exocitotice până la suprafaţa
apicală a celulei. Lumenul folicular este cel mai important depozit al TG iodată care conţine
hormonii tiroidieni. Pentru producerea hidrolizei TG și eliminării hormonilor tiroidieni în
circulaţie, coloidul reintră în celule sub formă de picături care migrează de la polul apical către cel
bazal. Fig. 3 Vascularizatia tiroidei 2.2 Fiziologia tiroidei Sinteza hormonilor tiroidieni: Tiroxina (T4)
și triiodotironină (T3), parcurge urmatoărele trepte enzimatice: 1. transportul activ al iodului
anorganic și 2. catalizarea oxidării iodului ionic in iod molecular 3. iodarea tirozinelor încorporate
în molecula TG și formarea de diiodotirozină (DIT) și monoiodotirozină (MIT) 4. cuplarea
iodotirozinelor pentru a se forma T4 (DIT+DIT) și T3 (DIT+MIT) 5. proteoliza TG cu eliberarea în
circulaţie a T4 și T3 6. deiodarea iodotirozinelor în interiorul celulei tiroidiene și reutilizarea
iodului eliberat. Toate aceste trepte sunt reglate enzimatic sub controlul TSH. Enzima tiroidiană-
peroxidaza-(TPO) catalizează treptele 1,2,3,4. Hormonii tiroidieni T4 și T3 circulă în sânge legaţi de
proteinele de transport TBG, TBPA și albumină (ALB). Distribuţia legării T4 este de 70% de TBG,
20%de TBPA și 10% de ALB. T3 este legată de TBG și TBPA în aceeași proporţie ca și T4, iar ALB nu
leagă T3. Toate cele trei proteine de transport sunt sintetizate în ficat. La omul normal numai
0.03% (2 ng/dl) din T4 și 0.3% din T3 circulă în stare liberă. Numai forma liberă a hormonilor
tiroidieni este activă la nivelul receptorului specific. Nivelul circulant al hormonilor tiroidieni este
colerat direct cu nivelul circulant al TBG. Nivelul normal al TBG este în medie de 2mg/dl, al TBPA
de 25mg/dl. Nivelul circulant al TBG este crescut în : stările de hiperestrogenism (sarcină,
administrarea de estrogen, tumori secretante de estrogeni), porfiria acută intermitentă, infecţii
hepatice, mielom, boli ale colagenului (colagenoze), hipotiroidism, și este scăzut la pacienţii
cărora li se administrează androgeni și steroizi anabolizanţi, glucocorticoizi în doze mari, în
sindromul nefrotic, ciroza hepatică, acromegalia activă, hipertiroidism. Secreţia zilnică de T4 este
de 90 µg, pentru T3 25 µg și rT3 30µg. T3 este de partu ori mai activ decât T4, iar rT3 este inactiv.
T4 circulă în plasmă la un nivel de 8µg/dl, T3 la un nivel de 150 ng/dl, iar rT3 la 30 ng/dl Efectele
hormonilor tiroidieni Acţiunea fundamentală a hormonilor tiroidieni este exercitată la nivelul
nuclear. Receptorii nucleari au o mare afinitate de legare a T3 (de 20 ori mai mare comparative cu
cea a T4). La nivelul receptorului nuclear, T4 este convertit in T3. Complexul hormonreceptor
crește activităţile polimerazelor I si II ale RNA la nivelul DNA, accelerând sinteza de RNA mesager
și ribozomal și formarea de proteine ribozomale și enzime cu consecinţa asupra reglarii
metabolismelor (transportul de ioni, funcţia mitocondrială, metabolismul energetic,
permeabilitatea membranei).Hormonii tiroidieni controlează sinteza receptorilor altor hormoni
(catecolamine, glucagon).În absenţa hormonilor tiroidieni unele gene nu răspund la inductorul
natural. Hormoni tiroidieni reglează creșterea , diferenţierea, dezvoltarea și maturarea ţesuturilor
și organismului, realizând dezvoltarea normală programată de codul genetic. Hormonii tiroidieni
au un rol important asupra dezvoltării sistemul neuronal și al inteligenţei , stimulând
axonogeneza, sinaptogeneza , orientarea spaţială a neuronilor, sinteza de NGF (nerve growth
factor). Hormonii tiroidieni reglează creșterea lineară, stimulând secreţia de GH la nivelul
celulelor pituitare somatotrope și acţionează sinergic cu GH asupra producerii de somatomedine
și a hiperplazie condrocitelor. Hormonii tiroidieni reglează metabolismul acizilor nucleici,
proteinelor, hidrocarbonatelor, lipidelor, vitaminelor, membranelor și calorigenezei. Hormonii
tiroidieni modulează activitatea altor hormoni în special a GH, insulinei, glucagonului, steroizilor
corticosuprarenali si catecolaminelor. Hormonii tiroidieni cresc sinteza de ADN și ARN mesager,
stimulând sinteza de noi proteine, activează transportul de ARN de la nucleu la citoplasmă,
produc accelerarea turnoverului proteinelor nucleare și activează globulinele nucleare. Hormonii
tiroidieni reglează transcipţia și translaţia sintezei proteinelor. Hormonii tiroidieni potenţeaza
efectele insulinei, de creșterea a captării și metabolizării glucozei, accelerând în același timp
turnoverul și degradarea insulinei, inducând hiperglicemie postprandială în hipertiroidism. Dozele
mici de hormoni tiroidieni stimulează sinteza de glicogen, iar dozele mari induc glicogenoliza și au
rol permisiv faţă de efectul glicogenolitic al glucagonului și catecolaminelor. Hormonii tiroidieni
reglează activitatea unor enzime ale metabolismului hidrocarbonat (alfa-glicerol-fosfat-
dehidrogenaza, NADH) și în consecinţa stimularea glicolizei. Dozele mari de T4 stimulează
gluconeogeneza prin creșterea precursorilor lactate și glicerat. Hormonii tiroidieni stimulează
sinteza, mobilizarea și degradarea lipidelor. În general, degradarea este afectată mai mult decât
sinteza, crescând lipoliza printr-un efect direct asupra ţesutului adipos prin intermediul sistemului
AMP-c și mărind efectul altor hormoni lipolitici (catecolamine, GH, glucocorticoizi, glucagon).
Oxidarea acizilor grași liberi (FFA = free fatty acids) crește sub acţiunea hormonilor tiroidieni,
contribuind și prin acest mecanism asupra calorigenezei. Hormonii tiroidieni scad nivelul
colesterolului plasmatic prin creșterea excreţiei fecale și conversiunea în acizi biliari, stimulând de
asemenea, turnoverul și degradarea LDL (low density lipoprotein), care leagă colesterolului și
fosfolipidele. Din cauza efectelor stimulatorii asupra proceselor metabolice hormonii tiroidieni
cresc nevoile de coenzime și vitamine. În hipertiroidism cresc nevoile de coenzime și vitamine . În
hopertiroidism cresc nevoilede vitamine hidrosolubile ca tiamină, riboflavină, B12, C, iar
conversiunea acestor vitamine în coenzime este deteriorată. Metabolismul vitaminelor
liposolubile este de asemenea influenţat de hormonii tiroidieni, în special sinteza vitaminei A din
carotene și conversiunea vitaminei A în retinen, pigment necesar pentru adaptarea la întuneric. În
hipotiroidism crește concentraţia de caroten, inducând culoarea galbenă (carotenică) a pielii.
Vitamina D si E sunt deficiente în hipertiroidism. Hormonii tiroidieni cresc consumul de oxigen și
producerea de căldura, efecte atribuite clasic decuplării fosforilării oxidative printr-o rată crescută
a respiraţiei mitocondriale, cu eficienţă scăzută a regenerării ATP. Recent s-a dovedit că efectul
calorigen al hormonilor tiroidieni este legat de activitatea enziemei Na-K-ATPaza (membrane
enzyme Na and K-dependent adenosine triphosphataze). Această enzimă reglează pompe de
sodiu care activează transportul sodiului prin membrană, utilizând energia produsă prin hidroliza
ATP și producerea de ADP. ADP intră în mitocondrie, crește rata fosforilării oxidative și consumul
de O2. Circa 45% din consumul de oxigen la mamifere este dependent de activitatea pompei de
sodiu. Ubaina, un inhibitor al Na-K-ATPazei, inhibă consumul de O2 dependent de T4 sau T3, iar
administrarea de T3 crește activitatea și aportul de substrat al Na-K-ATPazei și consumul de
oxigen. În hipotiroidie tratamentul cu T3 crește K intracelular și scade raportul Na/K, ceea ce
demonstrează efectul primar al hormonului asupra Na-K-ATPazei. În aceles timp, hormonii
tiroidieni stimulează formarea de noi mitoconorii și respiraţia mitocondrială. Membranele
mitocondriale au receptori pentru T3. Hormonii tiroidieni cresc transportul aminoacizilor și
glucozei la nivelul membranei spre interiorul celulei, prin stimularea adenilciclazei membranale .
Metabolismul hormonilor tiroidieni. Calea majora de metabolizare a hormonilor tiroidieni este
deiodarea (75% pentru T4). Monodeiodarea T4 apare la nivelul inelului fenolic sau la nivelul
inelului tirosil, convertindu-se in T3 sau rT3. Următoarea treaptă este monodeiodarea T3 sau rT3 ,
convertindu-se in T2. T2 prin deiodare se convertește în tironină, produsul final al excreţiei.
Deiodarea are loc sub acţiunea deiodazei, enzimă microzomală. Sistemul de deiodare din ficat
apare cu acţiune preferenţială asupra inelului fenolic cu producerea de T3, iar sistemul de
deiodare extrahepatic acţionează preferenţial asupra inelului tirosil cu producere de rT3.
Scăderea T3 și creșterea rT3 cu valori normale sau usur scăzute ale T4 și TSH apar la nou-nascuţi,
la personale cu vârstă înaintată, în ciroza hepatică, insuficienţă renală, anorexie nervoasă,
subnutriţie, boli cornice de sistem, după tratamentul de dexamethasone. Alte căi de metabolizare
ale hormonilor tiroidieni sunt conjugarea cu betaglucuronizi și sulfat la nivelul grupului hidroxil al
fenolului, dezaminarea oxidativă și transaminarea lanţului alaninic cu producerea de derivati acid
piruvic și acid lactic ai T4 si T3. Dezaminarea este calea dominantă de metabolizare a hormonilor
tiroidieni în rinichi , iar deiodarea –în ficat și mușchii scheletici. Glucuronoconjugarea are loc
predominant în ficat, iar sulfoconjugarea, în rinichi. Ficatul și rinichii decarboxileaza derivaţii acid
piruvic ai T4 și T3, convertându-i în acid tetraiodotiroacetic (tetrac), acid triiodotiroacetic (triac),
care au o activitate biologică de 20% comparată cu cea a T4 și T3. Reacţiile de deiodare și de
dezaminare au loc simultan. Hormonii tiroidieni sunt excretaţi în intestin și urină sub formă liberă
și conjugată și în cantităţi mici sub formă de metaboliţi deiodaţi. O parte importanţă a T4
eliminată în intestin este reabsorbită în pool-ul organismului pe cale limfatică (circulaţia
enetrohepatică). T4 și T3 sunt metabolizate într-un procent de 80% și excretate 20% (15% prin
fecale și 5% prin urină). Reglarea funcţiilor tiroidiene Funcţiile tiroidiene sunt autoreglate printr-
un mecanism hipotalmic, ude rolul principal îl are TRH, un mecanism pituitar, unde rolul principal
îl are TSH și hormonii tiroidieni T4 si T3. TRH este sintetizat de neuronii hipotalamici (neuronii
peptidergici), fiind un tripeptid care se gaseste în aria ce se întinde de la nucleii paraventriculari și
supraoptici pâna la marginea anterioară a eminenţei mediane. Granulele care conţin TRH sunt
transportate prin axonii neuronilor acestei arii și depozitate în eminenţa mediană, de unde intră
în sistemul venos port al hipofizei și ajung la nivelul celulelor tireotrope. TRH acţioneaza la nivelul
membranei celulelor tireotrope pe receptorul specific, eliberând AMPc și TSH printr-un mecanism
care crește Ca2+ liber din citosoli. TRH stimulează eliberarea și sinteza de TSH, iar când acţiunea
este prelungită, induce hipertofia și hiperplazia celulelor tireotrope. Circa 80% din cantitatea de
TRH neuronal se găsește în ariile extrahipotalamice, unde are rol de neurotransmiţator. TRH este
inactivat rapid în sângele periferic, în sistemul port pituitar și în hipotalamus de către o enzimă
reglată de T3 și T4. Nivelul bazal a TRH în sângele periferic este de 77±9 pg/ml (între 24-138
pg/ml), iar în LCR de 40 pg/ml. O parte din TRH circulant provine din tractul digestiv, deoarece
nivelul acestui hormon este mai crescut în sistemul venos entero-hepatic, comparativ cu sângele
periferic. Recent s-a evidenţiat secreţia de TRH la nivelul pancreasului și stomacului. TSH este o
glicoproteină compusă din două lanţuri peptidice (subunităţi alfa și beta). Subunitatea alfa este
comuna ca cea a FSH și LH și îi conferă specificitatea biologică și imunologică. Secreţia de TSH este
reglată și de nivelul circulant al T4 și T3 prin fracţiunea lor liberă. Secreţia de TSH creste cînd
nivelul circulant al hormonilor tiroidieni scade, iar când nivelul circulant al hormonilor tiroidieni
este crescut, secreţia de TSH scade. Hormonii tiroidieni exercită un feedback negativ asupra
celulelor tireotrope pituitare. Dozele mici de T3 (15 µg) și T4 (60µg) administrate zilnic inhibă
răspunsul TSH la stimularea cu TRH. TSH are un timp de înjumataţire de 50-60 minute și o rată de
secreţie zilnică de 50-200 mU. TSH prezintă un ritm circadian cu nivel maxim la ora 3 dimineaţa și
un nivel minim după-amiaza. Nivelul circulant normal este între 1 și 10 µU/ml. Acţiunea TSH la
nivelul tiroidei este iniţiată prin legarea de un receptor specific membranal, stimulând
adeniciclaza membranală și creșterea AMPc care la rându-i activează fosfokinaza, sinteza de RNA
mesager și proteine (tiroglobulina) și toate treptele sintezei și eliberării de T4 și T3. TSH este
metabolizat, în primul rând, la nivelul rinichiului și ficatului și, în mică măsură, la nivelul tiroidei.
2.3 Investigaţiile funcţiilor tiroidiene. Investigaţii bazale. T4 seric total determinat RIA
(radioimmunoassay). Metoda se bazează pe legarea hormonului marcat cu ¹²5I de o proteina
specifica (anticorp) și eliberarea hormonului marcat din aceasta legătură de către hormonul
nemarcat din ser (hormonul de dozat). Cu cât cantitatea de hormon din serul pacientului (hormon
nemarcat) este mai mare, cu atât radioactivitatea hormonului marcat legată de anticorpul specific
va fi mai mică. Pe baza unei curbe standard cu concentraţii de hormon nemarcat cunoscute TSH,
T4, T3 se poate calcula cantitatea de hormon din serul pacientului, după procentul radioactivităţii
(hormonului marcat cu ¹²5I) legată de anticorpul specific (anticorp anti-TSH, T4, T3) Concentraţia
de T4 la persoanele normale este în medie de 8µg/dl (variând între 5-12 µg/dl). În hipertiroidism
T4 poate sa crească până la 30µg/dl, în hipotiroidism scade sub 5µg/dl, iar în mixedem (lipsa
ţesutului tiroidian secretant), T4 se poate găsi în limite de 0.5-2µg/dl. T3 seric total RIA a cărei
concentraţie la persoanele normale este în medie de 150ng/dl (variând între 80-220 ng/dl).
Nivelul circulant al T3 poate crește până la 500 ng/dl în hipertiroidie și este scăzut sub 80 ng/dl în
hipotiroidie și mixedem. Reverse T3 (rT3) prezintă un nivel de 30 ng/dl (cu limite între 20-40
ng/dl). În laboratoare specializate se poate doza fracţiunea liberă a T4 (free T4), care circulă la un
nivel de 0.5-2 ng/dl și fracţiunea liberă a T3 (free T3), care circula la un nivel de 0.5-1 ng/dl. TSH
RIA prezintă valori medii normale de 5 µU/ml (cu variaţii intre 0.5-10 µU/ml). În hipertiroidie
(boala Graves, gușa nodulară toxică) TSH prezintă valori foarte scăzute sau nedetectabile. Nivelul
crescut al hormonilor tiroidieni supresează celulele pituitare tireotrope în hipertiroidie. Imediat
după tratamentul hipertiroidiei cu antitiroidiene de sinteză, radioiod sau chirurgical, crește TSH
prin scăderea hormonilor tiroidieni circulanţii. În hipotiroidismul și mixedemul primar, TSH seric
crește în 15-2500 µU/ml în funcţie de severitatea insuficienţei tiroidiene. Investigţii dinamice
(Teste care evidenţiaza reglarea hipotalamo-pituitară). Testul de stimulare cu TRH. Se
administrează TRH 400 µg i.v. și se dozează TSH înainte de administrare (bazal) și după 30, 60, 90
și 120 minute. În mod normal, după acest test TSH crește atingând nivelul maximum la 30 minute
de 15-20 µU/ml și apoi scade treptat până la 120 minute. În hipotiroidismul primar, la 30 minute
apare un vârf exagerat la TSH până la 100 µU/ml și apoi scade moderat, rămânând la un nivel
crescut deasupra a 40 µU/ml. Un răspuns absent sau subnormal al TSH apare în leziune pituitare,
iar un răspuns întarziat al TSH, dar cu o creștere până la 60-120 minute deasupra normalului,
sugerează prezenţa unei leziuni hipotalamice. Recent s-a introdus testul cu TRH administrat oral
(40 mg) cu dozarea bazală a TSH (înainte) și după 3 ore de la administrare (când TSH ajunge la
nivelul maxim). TSH crește după administrarea orală de TRH la persoanele normale de la 2 la 12
µU/ml, iar în hipotiroidismul preclinic TSH crește de la 10-20 µU la 100-160 µU/ml. Testul de
supresie cu T3 (Werner). Se administrează 75-100 µg T3, timp de 7-10 zile, cu măsurarea captarii
radionuclidului 99mTc (ionului pertechnetat TcO4¯) după 20 minute și a nivelului T4 în sânge. Se
consideră că tiroida este supresibilă dacă nivelul circulant al T4 sau captarea technetiului scade la
normal sau cu 50% faţă de valorile iniţiale (înainte adminisrarea T3). În hipertiroidie și boala
Graves apare o lipsă de supresie tiroidiană (nesupresibilitate tiroidiană). Nesupresibilitate
tiroidiană poate să apară și în tiroidita cronică, gușa multinodulară și carcinomul tiroidian
funcţional. Deoarece acest test este dăunător pentru pacient nu este folosit în special când sunt
prezente complicaţii cardiace. El a fost înlocuit cu testul al TRH, deoarece nesupresibilitatea
tiroidei la T3 este asociata cu răspunsul negativ după testul de stimulare cu TRH. Investigaţii cu
ajutorul izotopilor Radiocaptarea cu ¹³¹I (RIC) . Se folosește izotopul ¹³¹I cu timp de înjumataţire 8
zile. Pentru captarea și scintigrafie tiroidiană (imaginea tiroidei prin scintilaţie) se folosește
minimum 30 µCi Na ¹³¹I (între 100 și 400 µCi). Valorile normale ale captării sunt 12±15% la 2 ore și
25±5% la 24 ore. (Se exprimă procentul din doza administrată ) Radiocaptarea este scăzuta și când
se introduce în organism iod prin substanţele de contrast folosite în radiologie (colecistografie,
pielografie etc.), antiseptice iodate, unele medicamente ce conţin iod. Captarea tiroidiană cu
techneţium. Activitatea pompei iodului tiroidian se poate aprecia și cu izotopul 99mTc care este
captat de glanda tiroida prin același mecanism ca și iodul. Doza trasoare se administreaza i.v., iar
captarea maxima apare la 20-30 minute, valorile normale variând între 0.2-3.5%. Acest test este
convenabil pacientului, deoarece numai după 20 minute poate fi combinat și cu scintigrafia.
Scintigrafia tiroidiană Scintigrafia tiroidiană cu ¹³¹I (planșa II) sau 99mTc a cărei imagine este
combinată cu examenul clinic local al tiroidei. În caz de carcinom tiroidian doză de ¹³¹I este de 2-6
mCi pentru vizualizarea metastazelor în afară ariei tiroidiene. Acest test evidenţiaza profilul
anatomic al tiroidei, ariile de creștere sau reducere a sintezei hormonale, detectarea metastazelor
funcţionale sau tiroidei ectopice. Imaginea normală a tiroidei seamană cu un fluture,
radioactivitatea fiind distribuita uniform în lobi, lobul drept fiind de obicei mai mare decât cel
stâng. În boala Graves scintigrafia confirmă mărirea de volum a tiroidei cu o creștere a
concentraţiei trasorului în glandă. În gușa multinodulară netoxică apar zone hipofuncţionale
corespunzând nodulilor palpabili. În cazul nodulului izolat se evidenţiaza nodulul cald, care este
mult mai activ faţa de ţesutul inconjurător. Nodulul rece apare în cazul unei tumori nefuncţionale
care nu captează izotopul. Același aspect poate să apară în cazul zonelor hemoragice sau cu
degenerare chistică într-o gușă nodulară, adenom tiroidian, carcinom. În cazul nodulului rece se
poate suspecta malignizarea la pacienţii peste 40 ani în 20% din cazuri. În cazul tiroiditei acute,
subacute sau cronice (Hashimoto), apare o scădere accentuată a captarii cu distribuire
heterogenă. În hipotiroidia congenitală glanda tiroida este localizată sublingual sau lingual. În caz
de cancer tiroidian, după tiroidectomie totală și distrugerea ţesutului cu ¹³¹I și după întreruperea
tratamentului de substitutie, metastazele încep să concentreze suficient izotop pentru a se
vizualiza. Fig.4.(Scintigrafia tiroidiană) Scintigrama tiroidiană prin fluoresceţa. Scintigrama
tiroidiană prin fluoresceţa exprimă imaginea glandei tiroide obtinuţă printr-un fenomen fizic:
atomii ¹²7I stabili, iradiaţi cu o sursă de raze gamma (241Am) emit prin fluorescenţa raze X
caracteristice (27.5 KeV) captate de un detector cu semiconductori, conectat la un scintigraf
rectilinear convenţional. Această tehnică evidenţiaza imaginea tiroidei prin distribuirea iodului
stabil de ţesutul glandular. Iradierea tiroidei în timpul acestui test este foarte mică (mai putin de
200 milirad) și evidenţiază foarte bine tumorile maligne de cele benigne. Alte investigaţii ale
glandei tiroide. Electrocardiogramă (EKG) Electrocardiogramă practicată sistematic în bolile
tiroidiene , evidenţiază la hipertiroidienii vârstnici fibrilaţia atrială , flutterul, extrasistolele
multifocale , tahicardia paroxistică supraventriculară. În hipotiroidiei și mixedemul primar, ECG
evidenţiaza o incetinire a ritmului, reducerea complexului QRS, unde T aplitizate, prelungirea
intervalului Q-T și uneori blocul AV parţial (prelungirea intervalului P-Q). Ultrasonografia
Ultrasonografia tiroidei evidenţiază hiperplazia difuză sau localizată a tiroidei, ajutându-ne să
obiectivizăm modificările după tratamentul de supresie cu T4, să evidenţiem nodulul tiroidian
chistic de adenom și zonele de degenerare focală. Ecografia (ultrasonografia) de inalta rezolutie (7
- 15 MHz) este metoda imagistica de prima intentie in explorarea glandei tiroide, fiind considerata
actualmente cea mai sensibila metoda de investigare a parenchimului tiroidian. Prin explorare
ecografica : · se masoara cu exactitate dimensiunile glandei tiroide · se evalueaza structura si
vascularizatia parenchimului tiroidian · se deceleza leziuni focalizate intraparenchimatoase · se
pot identifica modificari tiroidiene difuze Cu ajutorul ecografiei putem confirma prezenta unui
nodul intraparenchimatos decelat la examinarea clinica ("see what you feel") putandu-se face in
acelasi timp si un diagnostic diferential intre un nodul tiroidian si o masa cervicala de alta origine
(chist de duct tireoglos, chistic higroma sau mai des intalnitele adenopatii latero-cervicale).
Indicatiile explorarii ecografice ale glandei tiroide conform recomandarilor Asociatiei Americane a
Endocrinologilor sunt : · pacientii cu nodul tiroidian palpabil sau cu tiroida crescuta in volum,
multinodulara · pacientii cu risc inalt de dezvoltarea a unui cancer tiroidian: cu istoric familial de
cancer tiroidian, iradiere la nivel cervical si cranian, respectiv diagnostic de Neoplazie Endocrina
Multipla (MEN tip II - afectiune ereditara complexa, caracterizata prin asocierea la acelasi pacient
a carcinomului tiroidian medular (CTM), feocromocitomului uni- sau bilateral si a altor hiperplazii
sau neoplazii ale diferitelor tesuturi endocrine) · pacientii cu adenopatii latero-cervicale palpabile
posibil de natura neoplazica Scopul explorarii ecografice a glandei tiroide este : · diferentierea
intre un nodul tiroidian posibil benign si unul probabil malign bazandu-ne pe aspectul ecografic ·
detectarea maselor cervicale sau a nodulilor tiroidieni identificati prin palpare, respectiv
evaluarea recurentei unui cancer tiroidian post tiroidectomie si a eventualelor adenopatii loco-
regionale · efectuarea biopsiei cu ac fin sub control ecografic respectiv tratamentul percutan cu
etanol al nodulilor tiroidieni adenomatosi toxici Tehnica explorarii ecografice a glandei tiroide
consta in : · se aseaza pacientul pe spate, cu gatul in hiperextensie (pozitie care se obtine prin
folosirea unei perne rulate sub umerii pacientului) · se utilizeaza un transductor liniar de inalta
rezolutie (Fig. 5) si gel ecografic. Imaginile obtinute fiind in modul B si respectiv color Doppler Fig.
5 - Transductor liniar de inalta rezolutie Examinarea color Doppler isi gaseste utilitatea in analiza
vascularizatiei peri-/intranodulara fiind necesara in evaluarea caracterului benign / malign,
diferenta constand in prezenta unor vase tortuoase atat peri- cat si intranodulare in cazul
nodulului mai probabil malign (Fig. 2 si Fig. 3). In plus se poate decela o eventuala tromboza a
venei jugulare (circulatia sangelui in vena este blocata din cauza formarii unui cheag de sange,
denumit in termeni medicali tromb). Fig.6. Examinare Doppler color, nodul posibil benign Fig.7
Examinare Doppler color, nodul probabil malign Protocolul de examinare conform recomandarilor
Colegiul American de ghiduri practice de Radiologie consta in : · scanare in plan transversal a
glandei tiroide cu masurarea diametrelor antero-posterior si transvers pentru fiecare lob in parte
(Fig. 4) respectiv a diametrului antero-posterior al regiunii istmice · scanare longitudinala a
fiecarui lob cu masurarea diametrului cranio-caudal maxim (Fig. 5) · identificarea leziunilor
focalizate, caracterizarea aspectului ecografic al acestora respectiv in cazul tiroidelor marite in
volum decelarea nodulului dominant · evaluarea prezentei adenopatiilor latero-cervicale si a
eventualei tromboze de vena jugulara Fig.8 Explorare in plan transvers Fig.9 Explorare in plan
longitudinal Biopsia tiroidiană prin puncţie cu un ac fin Fig.10 (Biopsia tiroidiană) Biopsia
tiroidiană (Fig.3.) prin puncţie cu un ac fin cu aspiraţie de celule reprezinţă un mijloc de diagnostic
ideal pentru diferenţierea nodulului malign de cel benign sau al infiltratului limfocitar tiroidian. S-
a infirmat ipoteza că puncţia bioptică induce metastazarea carcinomului tiroidian. Metabolismul
bazal, prin măsurarea consumului de oxigen, reflectă efectele periferice ale hormonilor tiroidieni.
Aceasta tehnică tinde sa fie abandonată prin lipsa de sensibilitate și specificitate. Reflexogramă
achiliană Reflexogramă achiliană exprima timpul de relaxare a tendonului lui Achile care este
prelungit în hipotiroidie și scurtat în hipertiroidism. Valorile normale variază între 280-320 ms
(milisecunde). Alterarea acestui reflex apare și în alte boli netiroidiene. Radiografia de mână
Radiografia de mână este indicată pentru aprecierea vârstei osoase în mixedemul congenital și
hipotiriodia infantilă. Vârsta osoasă este mult întirziată în mixedemul congenital comparativ cu
vârsta cronologică (planșele IV și V) și prezintă o întârziere apreciabilă în hipotiroidia primară și
secundară a copilului (1-8 ani) și pubertarului (8-18 ani). 2.4 Hipertiroidismul Hipertiroidismul
apare cand glanda tiroida produce hormon tiroidian in exces. Hormonul tiroidian controleaza
metabolismul (metodele prin care organismul transforma alimentele in energie) si influenteaza
rata batailor cardiace (alura ventriculara), digestia, tonusul muscular, rezistenta oaselor si
nivelulcolesterolului. O persoana cu exces de hormon tiroidian are functiile organismului
accentuate. Cauze Boala Basedow-Graves este cea mai frecventa cauza de hipertiroidism. Aceasta
boala consta in secretia exagerata de hormon tiroidian. Boala Graves este ereditara in cele mai
multe cazuri, ca multe alte boli tiroidiene. Alte cauze frecvente sunt: - nodulii tiroidieni - nodulii
tiroidieni sunt formatiuni crescute in tiroida ce produc hormon tiroidian in exces - tiroiditele -
acestea apar cand organismul produce anticorpi care afecteaza glanda tiroida. O persoana poate
face tiroidita de la un virus sau de la o infectie bacteriana. La inceputul bolii nivelul hormonilor
tiroidieni creste pe masura ce hormonul se varsa din glanda tiroida distrusa. Ulterior, nivelul
hormonal poate fi scazut (hipotiroidism) pana cand glanda se vindeca spontan. Simptome O
persoana poate avea hipertiroidism daca prezinta urmatoarele simptome: - agitatie, indispozitie,
oboseala, slabiciune - tremuraturi ale mainilor, alura ventriculara crescuta sau neregulata
(aritmica) sau respiratie dificila chiar si in timpul repausului - transpiratii abundente, piele umeda
si rosie care poate produce mancarime (prurit) - flatulente si balonari frecvente - par fin si moale
care cade - scaderea in greutate chiar daca alimentatia este normala sau in cantitati mai mari
decat de obicei.Persoanele cuboala Graves prezinta adesea simptom asociate cum ar fi: - gusa, o
tiroida marita, nedureroasa si moale - unghiile groase care bombeaza patul unghial - mixedemul
(tegumente rosii, infiltrate, ingrosate cu noduli pretibial si pe fata superioara a plantelor) -
hipocratism (degete cu terminatii bombate) - oftalmopatia lui Graves ce consta in ochi bulbucati
(exoftalmie), inrositi pe langa alte simptome. Fig 11. Exoftalmie Complicatii Oftalmopatia Graves
este o complicatie frecventa a hipertiroidismului. Poate debuta inainte, in timpul sau dupa
aparitia simptomelor specifice hipertiroidismului. Persoanele cu oftalmopatie Graves au
probleme oftalmologice ca sensibilitate la lumina, vedere incetosata sau dubla (diplopie).
Fumatorii au sanse mai mari sa dezvolte oftalmopatie Graves. Daca o persoana prezinta
oftalmopatie tratamentul asociat cu iod radioactiv o poate agrava. Pe de alta parte se poate
imbunatati daca se urmeaza tratament cu antitiroidiene. Mecanism fiziopatogenetic Daca glanda
tiroida produce hormon tiroidian in exces persoana va prezenta semne de hipertiroidism.
Majoritatea cazurilor de hipertiroidism sunt date de o boala autoimuna numita boala Basedow-
Graves. La inceput hipertiroidismul se manifesta prin senzatie de caldura, tremuraturi ale mainilor
sau scadere in greutate. In evolutie, persoana are tahicardie, este anxioasa sau prezinta
flatulente. Poate simti ca nu are energie suficienta ca de obicei. In mod obisnuit hipertiroidismul
nu se vindeca fara interventie medicala. Majoritatea oamenilor au nevoie de tratament pentru
vindecarea hipertiroidismului. Dupa tratament multe persoane dezvolta hipotiroidism. In cazuri
rare hipertiroidismul poate da complicatii amentintatoare de viata numite "furtuni tiroidiene",
care apar cand tiroida elibereaza cantitati mari de hormoni tiroideni intr-un interval foarte scurt
de timp. Cea mai serioasa problema asociata hipertiroidismului este furtuna tiroidiana, o conditie
ce ameninta viata. Se recomanda consultul de urgenta daca o persoana a fost diagnosticata cu
hipertiroidism si asociaza: - irascibilitate - tensiune arteriala foarte mare sau foarte mica
(hipotensiunea arteriala) - senzatia de greata, voma sau diaree - batai cardiace rapide sau dureri
toracice - febra - confuzie sau somnolenta - dificultati de respiratie sau senzatie de oboseala
care pot fi simptome ale unei insuficiente cardiace. Fig 12 Boala Basedow- Graves Trebuie
consultat medicul si in cazul in care: - persoana asociaza simptome de oftalmopatie Graves ca
exoftalmie (proeminarea globului ocular in afara orbitei), inrosirea ochilor - oboseala accentuata
sau moleseala - scadere in greutate chiar daca persoana consuma o cantitate de alimente
normala sau chiar mai mare decat de obicei - gatul este umflat sau prezinta dificultati la inghitire.
Expectativa vigilenta Este perioada in care pacientul si medicul supravegheaza simptomele sau
starea pacientului fara a interveni medicamentos si nu este recomandata in cazul
hipertiroidismului cu simptome evidente. Se recomanda consultul medicului specialist daca
persoana considera ca are simptome de hipertiroidism, pentru un tratament adecvat, precoce si
pentru a reduce sansele de a dezvolta complicatii. Odata inceput tratamentul pentru
hipertiroidism, medicul va testa pacientul in mod regulat pentru TSH si hormoni tiroidieni de
cateva ori pe an pentru a verifica eficienta tratamentului. Fig. 13 Hipertiroidism – Aspect
morfopatologic Diagnostic precoce Nu este foarte clar daca persoanele care nu prezinta nici un
factor de risc si care nu au simptome de hipertiroidism au nevoie de testari regulate pentru
afectiuni tiroidiene. Asociatiile internationale recomanda adultilor, in special femeilor, screeningul
pentru afectiuni tiroidiene o data la 5 ani dupa varsta de 35 de ani. 2.5 Tratament Exista trei
variante de tratament pentru hipertiroidism. Cele mai utilizate sunt medicamentele antitiroidiene
si iodul radioactiv. Foarte rar se recomanda interventia chirurgicala. Chiar daca simptomele nu
deranjeaza este nevoie de tratament deoarece hipertiroidismul poate duce la complicatii.
Tratamentul adecvat depinde de varsta, etiologie, valorile hormonilor tiroidieni secretati de
organism si alte afectiuni asociate. Fiecare tip de tratament are beneficii si riscuri, este foarte
important a se discuta despre beneficiile si riscurile aferente fiecarei variante de tratament cu
medicul curant. Pentru unii oameni pot fi necesare terapiile combinate. Tratament initial
Tratamentul initial pentru hipertiroidism consta de obicei in medicamente antitiroidiene sau
terapia cu iod radioactiv. Daca persoana prezinta multe simptome, medicul poate recomanda
medicamente antitiroidiene pentru inceput cu scopul de a ameliora simptomatologia. Mai tarziu
se poate decide daca este recomandata terapia cu iod radioactiv. Medicamentele antitiroidiene
au eficienta cea mai mare in hipertiroidismul usor, in boala Graves, daca este prima data cand se
aplica tratament, daca persoana are varsta mai mica de 50 de ani sau daca tiroida este doar un
pic marita (gusa mica). Iodul radioactiv este recomandat frecvent in cazurile cu boala Graves si
persoanelor cu varsta mai mare de 50 de ani sau in cazurile cu noduli tiroidieni (gusa toxica
multinodulara) care elibereaza prea mult hormon tiroidian. Iodul radioactiv nu se foloseste daca:
- persoana este mai mica de 20 de ani - femeia este insarcinata sau doreste sa ramana insarcinata
la 6 luni dupa inceperea tratamentului - femeia alapteaza - persoana are tiroidita sau alt tip de
hipertiroidism care este adesea o situatie temporara. Daca prezinta simptome ca batai cardiace
rapide, tremuraturi, transpiratii, agitatie, senzatia de uscaciune a ochilorse poate asocia cu alte
medicamente pentru tratarea acestor simptome. Interventia chirurgicala nu face parte in mod
obisnuit din indicatiile initiale de tratament. Aceasta optiune este recomandata in cazul in care
gusa este foarte mare si persoana are dificultati la inghitire sau la respiratie sau daca un singur
nodul tiroidian foarte mare elibereaza prea mult hormon tiroidian. Tratament in cazul agravarii
bolii Daca iodul radioactiv sau medicamentele antitiroidiene nu functioneaza, pacientul are
nevoie de: - alt tratament cu iod radioactiv - interventie chirurgicala pentru indepartarea unei
portiuni din glanda tiroida (tiroidectomie). Tratament ambulatoriu Este important sa se faca vizite
periodice la medic astfel incat acesta sa se asigure ca tratamentul recomandat functioneaza, ca
pacientului i se administreaza doza corespunzatoare de tratament si ca nu are efecte secundare.
Daca pacientul primeste medicamente antititoidiene este foarte important sa se administreze la
aceeasi ora in fiecare zi. Daca prezinta oftalmopatia Graves pacientul poate avea nevoie de
picaturi pentru ochi si sa foloseasca ochelari pentru protectia si umectarea ochilor.Pacientul
poate reduce simptomatologia hipertiroidismului prin: Tratament medicamentos Medicamentele
antitiroidiene sunt adesea folosite in hipertiroidism deoarece actioneaza mai rapid decat terapia
cu iod radioactiv si spre deosebire de terapia cu iod radioactiv, care distruge o parte sau toata
tiroida in functie de doza folosita, medicamentele nu induc distrugeri permanente de tesut
tiroidian. Uneori, pacientul poate lua medicamente antitiroidiene inainte de terapia cu iod
radioactiv sau interventia chirurgicala - pentru a ajuta metabolismul, pentru a ameliora starea
generala a pacientului sau pentru a reduce sansele aparitiei unor probleme serioase.
Medicamentele antitiroidiene controleaza hipertiroidismul la multi oameni dar in acelasi timp au
cateva dezavantaje: Medicamentele antitiroidiene sunt: -metimazolul -propiltiouracilul.
Preparatele antitiroidiene scad secretia tiroidiana de hormon tiroidian. Preparatele antitiroidiene
functioneaza mai rapid decat terapia cu iod radioactiv. De asemenea nu afecteaza in mod
permanent glanda tiroida. Pacientul poate lua medicamente antitiroidiene inainte de terapia cu
iod radioactiv sau interventia chirurgicala - pentru a ajuta metabolismul, pentru a ameliora starea
generala a pacientului sau pentru a reduce sansele aparitiei unor probleme serioase. Pacientul
poate urma un tratament antitiroidian daca prezinta oftalmopatie Graves si va fi supus terapiei cu
iod radioactiv. Administrarea preparatelor antitiroidiene inainte de terapia cu iod radioactiv poate
preveni inrautatirea oftalmopatiei Graves. Preparatele antitiroidiene nu actioneaza inca de la
inceput. De obicei, simptomele se amelioreaza sau dispar intr-o saptamana sau la 8 saptamani
dupa inceperea tratamentului. Pot trece 6 luni pana la normalizarea nivelului hormonal.
Medicamentele antitiroidiene au eficienta cea mai mare in hipertiroidismul usor, in boala Graves,
daca este prima data cand boala este tratata, daca persoana are varsta mai mica de 50 de ani sau
daca tiroida este doar un pic marita (gusa mica). Preparatele antitiroidiene pot sau nu sa vindece
permanent hipertiroidismul. Hipertiroidismul se vindeca in proportie de 30 pana la 50% dintre
cazuri dupa tratamentul cu medicamente antitiroidiene timp de 1 sau 2 ani. Daca
hipertiroidismul reapare dupa ce s-a oprit administrarea medicamentului se poate incerca
administrarea de medicamente antitiroidiene din nou. Totusi, medicul poate recomanda
tratament cu iod radioactiv deoarece acesta are mai multe sanse sa vindece permanent
hipertiroidismul. In unele cazuri, un tip de medicament antitiroidian functioneaza mai bine decat
alt tip: - metimazolul - este ales cel mai frecvent deoarece poate fi administrat intr-o doza zilnica,
are mai putine efecte adverse si este mai ieftin decat celelalte - propiltiouracilul - daca femeia
este insarcinata propiltiouracilul este mai sigur decat metimazolul. Daca pacientul prezinta
hipertiroidism sever, propiltiouracilul poate functiona mai bine decat metimazolul. Efecte adverse
Efectele adverse ale preparatelor anititiroidiene includ: - urticarie si mancarime (prurit) - dureri
articulare - afectiuni hepatice (hepatita) - Semne de afectari hepatice sunt ochii sau pielea
galbena (icter), urina inchisa la culoare, oboseala accentuata sau durerile abdominale - numar
mic de celule albe (leucopenie) care nu ajuta organismul sa se apere de infectii - daca pacientul
areleucopenie se poate imbolnavi foarte repede si poate prezenta simptome ca febra, frisoane si
dureri in gat. Daca tratamentul cu preparate antitiroidiene este urmat pentru o perioada mai
lunga de timp poate aparehipotiroidismul ceea ce inseamna ca organismul produce prea putin
hormon tiroidian. Este foarte importanta administrarea tratamentul la aceeasi ora zilnic. Medicul
va verifica frecvent nivelul hormonilor tiroidieni pentru a se asigura ca dozele de tratament sunt
corespunzatoare. Daca nivelul hormonilor tiroidieni este prea mic medicul va prescrie o cantitate
mica de hormoni tiroidieni asociata tratamentului antitiroidian. Hipertiroidismul poate reveni la 6
luni de la initierea tratamentului dar poate reveni de asemenea multi ani mai tarziu. Din aceasta
cauza sunt foarte importante consultatiile medicale regulate. Daca femeia este insarcinata
medicul recomanda dozele cele mai mici si cu eficienta maxima. Dupa nastereacopilului alaptarea
se poate face in siguranta in timpul tratamentului.Tratarea copiilor cu preparate antitiroidiene
poate fi dificila deoarece ei cresc foarte repede si adaptarea dozelor ridica probleme. Tratament
chirurgical Interventia chirurgicala pentru hipertiroidism consta in scoaterea unei portiuni din
tiroida. Medicii folosesc foarte rar aceasta optiune. Pacientul necesita interventie chirurgicala
daca: - tiroida este marita foarte mult astfel incat pacientului ii este greu sa inghita sau sa respire
- pacientul are cancer tiroidian sau medicul suspecteaza un cancer tiroidian - pacientul are efecte
adverse grave dupa tratamentul cu preparate antitiroidiene si terapia cu iod radioactiv nu este o
optiune - pacientul are o gusa mare care nu s-a micsorat dupa terapia cu iod radioactiv -
pacientul are un nodul tiroidian mare care produce hormon tiroidian in exces si terapia cu iod
radioactiv nu a avut nici un efect. Optiuni chirurgicale Singura optiune chirurgicala pentru
hipertiroidism este tiroidectomia. Daca pacientul are indicatii pentru interventie chirurgicala
medicul curant va initia un tratament cu preparate antitiroidiene inainte de interventie pentru a
normaliza profilul hormonal. Dupa interventia chirurgicala medicul va verifica nivelul de hormoni
tiroidieni in mod regulat deoarece pacientul poate dezvolta un hipotiroidism.Hipotiroidismul este
tratat cu hormoni tiroidieni. Chirurgia este cel mai rapid mod de a trata hipertiroidismul dar nu se
recomanda prea des si este mai riscanta si mai scumpa decat celelalte tratamente. Tratament
medicamentos asociat Medicamente asociate pe care le pot recomanda medicii pentru
hipertiroidism sunt: - betablocantele - inclusiv propanololul, atenololul sau metoprololul pentru
controlul tahicardiilor, tremuraturilor, sudoratiei si irascibilitatii. Medicul poate prescrie una dintre
aceste medicamente in timpul in care se urmaresc efectele preparatelor antitiroidiene sau ale
terapiei cu iod radioactiv. - topice oftalmologice - pentru ochi iritati si uscati. - medicamente cu
corticosteroizi - pentru controlul durerii sau maririi glandei. Preparatele antitiroidiene pot sau nu
sa vindece permanent hipertiroidismul. Hipertiroidismul se vindeca in proportie de 30 pana la
50% dintre cazuri dupa tratamentul cu medicamente antitiroidiene de 1 sau 2 ani.Medicamentele
antitiroidiene au eficienta cea mai mare in hipertiroidismul usor, in boala Graves daca este prima
data cand este tratata, daca persoana are varsta mai mica de 50 de ani sau daca tiroida este doar
un pic marita (gusa mica). Alte tratamente Terapia cu iod radioactiv este considerata de multi
medici internationali ca fiind cel mai bun tratament pentru hipertiroidism. Iodul este inghitit sub
forma lichida si este absorbit de glanda tiroida. Radioactivitatea iodului distruge majoritatea sau
tot tesutul tiroidian dar nu afecteaza alte parti ale organismului. Majoritatea oamenilor sunt
vindecati de hipertiroidism dupa o singura doza de iod radioactiv. Principalul dezavantaj al acestei
terapii este ca poate distruge tesutul tiroidian astfel incat corpul nu mai poate produce hormoni
tiroidieni. Acesta este cel mai frecvent rezultat al tratamentului si majoritatea oamenilor care
primesc acest tratament fachipotiroidism in 5 pana la 10 ani. Daca persoana dezvolta
hipotiroidism va trebui sa urmeze tratament cu hormoni tiroidieni pentru tot restul vietii.Iodul
radioactiv nu se utilizeaza in tratamentul copiilor sau al femeilor insarcinate, celor care alapteaza
sau celor care vor sa ramana insarcinate la 6 luni dupa tratament.Medicii au folosit iod radioactiv
pentru tratamentul hipertiroidismului de peste de 60 de ani. Nu exista dovezi ca iodul radioactiv
induce cancer,infertilitate sau boli congenitale. Profilaxie Hipertiroidismul dat de boala Graves
este o boala genetica care nu poate fi prevenita. Fumatorii sunt mai predispusi la dezvoltarea bolii
Graves si oftalmopatiei Graves decat persoanele nefumatoare. Preparatele antitiroidiene sunt
folosite in locul terapiei cu iod radioactiv in tratamentul femeilor insarcinate, care alapteaza sau
incearca sa ramana insarcinate. Copiii sunt tratati cu preparate antitiroidiene deoarece expertii nu
cunosc nocivitatea terapiei cu iod radioactiv. Tratarea copiilor cu medicamente antitiroidiene este
o provocare deoarece este dificila cunoasterea dozelor de medicament necesare in conditiile unei
cresteri accelerate. Medicul poate prescrie doze mici de hormon tiroidian pentru a se administra
asociat preparatelor antitiroidiene astfel incat nivelul hormonal sa nu scada prea mult.
Medicamente asociate pe care le pot recomanda medicii pentru hipertiroidism sunt: -
betablocantele - inclusiv propanololul, atenololul sau metoprololul, pentru controlul tahicardiilor,
tremuraturilor, sudoratiei si irascibilitatii; medicul poate prescrie una dintre aceste medicamente
in timpul in care se urmaresc efectele preparatelor antitiroidiene sau ale terapiei cu iod radioactiv
- topice oftalmologice - pentru ochi iritati si uscati - medicamente cu corticosteroizi - pentru
controlul durerii sau maririi glandei. Preparatele antitiroidiene pot sau nu sa vindece permanent
hipertiroidismul. Hipertiroidismul se vindeca in proportie de 30 pana la 50% dintre cazuri dupa
tratamentul cu medicamente antitiroidiene de 1 sau 2 ani. Medicamentele antitiroidiene au
eficienta cea mai mare in hipertiroidismul usor, in boala Graves daca este prima data cand este
tratata, daca persoana are varsta mai mica de 50 de ani sau daca tiroida este doar un pic marita
(gusa mica). Preparatele antitiroidiene sunt folosite in locul terapiei cu iod radioactiv in
tratamentul femeilor insarcinate, carealapteaza sau incearca sa ramana insarcinate. Copiii sunt
tratati cu preparate antitiroidiene deoarece expertii nu cunosc nocivitatea terapiei cu iod
radioactiv. Tratarea copiilor cu medicamente antitiroidiene este o provocare deoarece este dificila
cunoasterea dozelor de medicament necesare in conditiile unei cresteri accelerate. Medicul
poate prescrie doze mici de hormon tiroidian pentru a se administra asociat preparatelor
antitiroidiene astfel incat nivelul hormonal sa nu scada prea mult. Se recomanda consultul de
specialitate daca persoana prezinta una dintre aceste simptome. Efectele adverse pot fi serioase
dar ele dispar dupa oprirea administrarii medicamentelor. Eficienta tratamentului - durata
tratamentului trebuie sa fie de cel putin un an - simptomatologia poate reveni dupa un an si se
recomanda reinceperea tratamentului sau introducerea unui alt tratament - exista destul de
putine efecte adverse de la aceste medicamente, alergodermie, leucopenie (leucocite scazute)
care nu ajuta organismul in lupta impotriva infectiilor. Uneori medicul va prescrie un medicament
asociat pentru tratamentul simptomelor date de hipertiroidism ca tahicardia sau uscarea
conjunctivei. Aceste medicamente pot ajuta la ameliorarea starii generale inainte de inceperea
unui tratament nou. Optiuni de medicamente - reducerea stresului: aceasta ajuta la ameliorarea
anxietatii si irascibilitatii - evitarea cafeinei: cafeina inrautateste simptomele ca tahicardia,
irascibilitatea si dificultatea la concentrare - renuntarea la fumat: daca pacientul are boala Graves
si este un fumator, are mai multe sanse de a dezvolta oftalmopatia Graves. Dupa tratamentul cu
iod radioactiv se poate dezvolta un hipotiroidism. Se recomanda un consult medical daca
pacientul incepe sa castige in greutate, sa se simta obosit sau sa aiba senzatie de frig mai mult
decat in mod normal. Aceste simptome pot sugera hipotiroidismul si pacientul are nevoie de alt
tratament numit tratament de substitutie hormonala cu hormon tiroidian pentru tot restul vietii.
- un test pentru anticorpii antitiroidieni pentru a verifica daca pacientul are anticorpi ce ataca
tesutul tiroidian. Acest test ajuta la diagnosticarea bolii Basedow-Graves sau tiroidita autoimuna -
teste de incarcare cu iod radioactiv sau un CT (scanare computerizata) tiroidian, teste ce folosesc
radiatiile si o camera speciala, in scopul determinarii cauzelor hipertiroidismului. Daca pacientul
are oftalmopatie Graves i se poate recomanda un RMN sau un CT pentru a verifica starea
ochiului. - scadere in greutate din cauza metabolism accentuat - afectiuni cardiace ca tahicardia
ventriculara (frecventa crescuta a batailor cardiace), fibrilatia atriala si insuficienta cardiaca -
tulburari de mineralizare a oaselor care pot duce la osteoporoza. In cazuri rare, hipertiroidismul
poate duce la situatii amenintatoare de viata numite furtuni tiroidiene care apar cand glanda
tiroidiana elibereaza cantitati mari de hormoni tiroidieni intr-o perioada foarte scurta de timp.
Furtuna tiroidiana apare dupa o infectie grava sau dupa un stress mare. Unele femei prezinta
asociat cicluri menstruale neregulate sau care se opresc subit iar unii barbati fac
ginecomastie(cresterea sanilor). Simptomele hipertiroidismului nu se manifesta la fel pentru
toate persoanele. Simptomele depind de cantitatea de hormoni pe care glanda tiroida o secreta,
de lungimea perioadei de timp de la debutul bolii si de varsta pacientului. Daca persoana este in
varsta este foarte usor a se confunda simptomele bolii cu semnele de inaintare in varsta.
Tumorile tiroidiene, consumul de alimente sau medicamente care contin cantitati mari de iod
sunt cauze rare de hipertiroidism. Cap III. Rolul asistentei medicale in ingrijireabpacientului cu
hipertiroidism Conditii de spitalizare Pacientii sunt internati in saloane cu 4-6 paturi. Saloanele
au faianta pe jumatate din perete, gresie pe jos care trebuie spalata si dezinfectata de cate ori
este necesar; paturile sunt rulante si prevazute cu dispozitive de ridicare si coborare; stative
pentru perfuzii. Rolul asistentei medicale la diagnosticarea afectiunii Recolteaza prin punctie
venoasa analizele uzuale: a) Hemoleucograma: Hemoglobina (12-18g%); Hematocrit (36-52%);
Tromocite (150.000-400.000/mm3); Fibrinogen (200-400 mg %); Leucocite (4.500- 11.000/mm3)
b) Coagulograma: Timp Quick si Timp Haxull (1-2mm) c) Biochimia: Calciu (8,5-10,5 mg/dl);
Colesterolul (120-220 mg/dl); Creatinina (0,5- 1,2 mg/dl); Glicemia (70-120mg/dl); Acid uric (3,5-
7,2mg/dl) d) Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH): la barbati este 3-8mm/l/ora, iar la
femei este 6-11 mm/l/ora e) Urocultura f) Sumar de urina Punctia venoasa reprezinta
inteparea unei vene cu ajutorul unui ac atasat la seringa. Bolnavul este prgatit fizic si psihic
anuntandu-l si explicandu-i necesitatea tehnicii. Bolnavul este asezat fie pe un scaun cu membrul
superior sprijinit in extensie sau culcat pe pat, in decubit dorsal cu membrul superior sprijinit in
extensie. Se dezbraca bratul ales, se aseaza sub brat o perna si apoi musamaua solicitandu-I
bolnavului sa mentina bratul in pozitia necesara. Asistenta medicala se spala pe maini cu apa
curata si sapun dupa care se dezinfecteaza cu alcool sanitar. Se aplica garoul la nivelul unirii
treimii inferioare cu cea mijlocie a bratului, cu indexul mainii stangi, se palpeaza locul pentru
punctie si se dezinfecteaza cu un tampon cu alcool. Se cere bolnavului sa deschida si sa inchida
pumnul de cateva ori ramanad cu el inchis. Se introduce acul in mijlocul venei in directia axului
longitudinal al venei, se impinge acul de-a lungul venei la o adancime de 1-1.5 cm. Cu mana
stanga se trage incet pistonul aspirnand pana se extrage cantitatea necesara de sange. Se deaface
garoul si bolnavul deschide pumnul, apoi se aplica un tampon de vata cu alcool peste locul unde
este acul si se retage acul. Sangele recoltat se scurge in eprubetele pregatite.Se spala pe maini
cu apa curata si sapun. Urocultura apreciaza prezenta bacteriilor in urina. Recoltarea urinei
pentru urocultura se poate executa direct din mijlocul jetului urinar, 10-20 ml urina, intr-o
eprubeta sterile cu dop de vata sau prin sondaj vezical; dupa ce se (introduce 10-2) arunca
primele picaturi de urina , se introduce 10-20 ml de urina in eprubeta sterila prin sonda.
Participarea asistentei medicale la examenul radiologic Rolul asistentei medicale: investigarea
bolnavilor prin examenul radiologic al sistemului osteoarticular nu necesita o pregatire prealabila
deosebita. Pansamentele vor fi ridicate de pe portiunile examinate, iar unguentele sau alte forme
medicamentoase vor fi indepartate prin spalare cu alcool caci prin substantele radioopace pe care
eventual le contine, ele pot produce opcitate de imagine. Pentru executarea radiografiilor,
bolnavul va fi culcat pe masa de radiografie. Medicul radiolog va stabili pozitia adecvata
bolnavului pentru examinare, iar asistenta va trebui sa ajute bolnavul pentru ocuparea si
mentinerea acestei pozitii. Daca miscarile ii provoaca dureri, atunci inainte de examinare,
bolnavul va primi un medicament analgezic. Supravegherea pacientului In ingrijirea bolnavului
asistenta medicala este obligata sa-l supravegheze pentru a culege toate datele privind starea
generala si evolutia bolii acestuia comunicand medicului tot ce a observat la bolnav, in cursul zilei
sau noptii. Va sta cat mai mult la patul bolnavului si va urmari comportamentul bolnavului
(faciesul starea psihica, reactivitatea generala, somnul); functiile bolnavului, vitale si vegetative
ale organismului; aparitia unor manifestari patologice. Datele culese de asistenta medicala din
supravegherea bolnavului vor fi notate graphic in foaia de observatie. Observarea faciesului, a
starii psihice, a somnului bolnavului si reactivitatii generale este importanta pentru stabilirea
diagnosticului si aprecierea evolutiei bolii. In supravegherea functiilor vitale si vegetative ale
organismului vom urmari: temperatura, respiratia, pulsul, tensiunea arteriala, diureza Rolul
asistentei medicale in administrarea medicamentelor indicate de medic Asistenta medicala va
administra medicatia bolnavului sub indrumarea medicului respectand anumite reguli. Nu va
inlocui niciodata medicamentul prescris cu un alt medicament cu efect asemanator. Va verifica
eticheta medicamentului inainte de administrare ca acesta san u fie alterat, degradat sa nu aiba
culoarea schimbata. Respectarea caii de administrare este obigatorie, deoarece nerespectarea
poate duce la accidente grave; a orarului de administrare si a ritmului prescris de medic deoarece
unele substante se descompun sau se elimina din organe intr-un anumit timp. Orarul de
administrare a medicamentelor este in functie si de alimentatia bolnavului. Asistenta medicala
va respecta doza prescrisa, somnul fiziologic al bolnavului. Va evita incompatibilitatea dintre
medicamente. De exemplu, cand administreaza oxacilina si gentamicina in acelasi timp se va
administra prin injectii separate deoarece cele doua combinate precipita. Daca intervin greseli
in administrarea medicamentelor va anunta imediat medicul.Va avea grija sa administreze imediat
medicamentele deschise deoarece se altreaza repede si va preveni infectiile intraspitalicesti prin
respectarea masurilor de asepsie si igiena pentru fiecare cale de administrare. Pregatirea
preoperatorie si ingrijirile postoperatorii Pregatirea preoperatorie 1. Pregatirea psihologica se
incepe din momentul in care se decide operatia. Deoarece multi dintre pacienti au teama de
spitalizare, de diagnostic, de perioada de inconstienta din timpul anesteziei si dupa anestezie,
durere, despartire de familie, de moarte, asistenta medicala are rolul sa-l ajute pe bolnav sa-si
exprime gandurile, grijile si teama, ii da incredere in echipa operatorie, ii asigura de o prezenta
care-l va sustine, ii explica ce se va intampla cu el in sala de operatie, in timpul transportuluii in
sala de preanestezie si unde va fi dupa operatie si cat va dura. 2. Pregatirea generala a) Bilantul
clinic cuprinde: - antecedentele: heredocolaterale sau familiare (ne intereseaza boli ca:
tuberculoza, hipertensiunea arteriala, diabet, neoplasme, cardiopatii) - starea generala: varsta,
greutatea, slabire asociata cu deshidratare - aparatul respirator: se cauta afectiuni
pleuropulmonare prin inspectie, se caracterizeaza semnele functionale: frecventa, amplitudinea,
ritmul respiratiei ce se trece pe foaia de temperature de catre asistenta medicala, obligatoriu se
completeaza cu radiografia pulmonara. - aparatul cardio-vascular: Se face prin ascultatie,
palpare, puls, frecventa amplitudinea. Tensiunea arteriala se masoara cu sfingomanametrul.
Cantitatea de lichide tolerate de sistemul cardiovascular E.K.G (electrocardiograma) obligatoriu la
persoanele de peste 45 de ani. b) Bilantul paraclinic cuprinde: - examenele de
rutina absolut obligatorii: Determinarea de grup sanguine si factor RH (se recolteaza 2 ml se
sange intravenous pe nitrat de sodiu); Glicemie, uree, creatina, fosfataza alcalina -
examene complete HLG (hemoleucograma) cu formula leucocitara - se recolteaza prin punctie
venoasa 2 ml de sange pe E.D.T.A.; V.S.H. (viteza de sedimentare a hematular) se recolteaza prin
punctie venoasa fara staza venosa 1.6 ml sange pe 0.4 ml de nitrat de sodium 8 · Valori
normale la 1 ora 2-5 mm la 2 ore 5-10 mm
la 24 ore 20-50 mm · Probe de coagulare: se recolteaza 4,5 ml sange prin punctie venoasa pe
0,5 ml oxalate de sodium 3,8 % - timp Quick - valori normale = 6-12
secunde - timp Hovell - valori normale= 60-120 secunde · Bilantul
electronic · Examenul sumar de urina 3. Pregatirea locala In ziua precedenta se
recomanda pacientului repaus, regim alimentar usor digerabil care sa contina multe lichide
pentru a creste diureza, pentru diminuarea setei postoperatorii, pentru hidratare si pentru ca prin
diureza are actiune dexzintoxicanta a organismului.Se va efectua clisma seara, iar la indicatia
medicului se poate efectua si dimineata. Se va efectua baia, dus sau baie pe regiuni la pat,
verificandu-se regiunea inghinala, ombilcul, unghiile sa fie taiate si sa nu aiba oja. Cu un aparat
de ras propriu sau de unica folosinta se rade pe portiune cat mai larg posibil, dupa care se
badijoneaza regiunea rasa cu tinctura de iod pesste care se pune un pansament antiseptic uscat.
In dimineata respectiva, in salon, se indeparteaza bijuteriile de pe pacient si toate lucrurile
inutile, se indeparteaza proteza dentara mobila, se imbraca bolnavul cu pijamaua curata si se
pregatesc documentele (foaia de observatie, analize, radiografii)care insotesc bolnavul la sala.
Transportul pacientului se face cu patul rulant sau cu targa unde va fi instalat confortabil si invelit.
In sala de preanestezie se verifica regiunea rasa, daca nu are ecoriatii si este rasa corect. Se verica
starea de curatenie si daca s-a indepartat proteza dentara mobila. Se pregatesc zonele pentru
perfuzii si se monteaza o sonda urinara in conditii de asepsie dupa care se pune in regiunea
perineului un camp steril. In sala de operatie - felurile de anestezie generala sau rahianestezie.
Ingrijirile postoperatorii Incep imediat dupa interventia chirugicala si dureaza pana la
vindecarea completa a bolnavului. Ingrijirile postoperatorii se acorda pentru restabilirea functiilor
organismului, asigurara cicatrizarii normale a plagii si prevenirea complicatiilor. Asistenta
medicala va supraveghea cu atentie bolnavul in salon, va ajuta sa fie transportat la pat, se va
ingriji sa fie plasat comod si acoperit.Va controla frecvent starea pansamentului. Va administa
medicatia prescrisa postoperator, medicatia calmanta numai in limita prescrisa de medic. Va
masura si nota functiile vitale (temperatura, puls, respiratie, tensiune arteriala). Va controla si
nota diureza, cantitatea de secretii care se evacueaza prin tuburile de dren si cantitatea acestora.
Va supraveghea faciesul bolnavului si revenirea la culoarea normala a faciesului indica o evolutie
buna. La 24 de ore se panseaza in salon si la 48 de ore se va extrage si tubul de drenaj aspirativ
din tesuturile moi si se inalta speteaza patului. Lichidele ce se vor administra in prima zi sunt
apa si ceai putin indulcit sau de preferabil neindulcit, zeama de compot facut in casa si suc de
lamie.A doua zi, supa strecurata care excita peristaltismul intestinal, apoi treptat lapte, piureuri,
budinca, rasol, carne fiarta. Alimentatia se va face treptat pana se ajunge la necesarul zilnic. Nu
se recomanda un regim special.Bolnavul (supravegheat) operat cu anestezie generala trebuie
supravegheat cu atentie pana la aparitia reflexelor de deglutitie, faringian, cornea si tuse si pana
la revenirea completa a starii de constiinta. 1. Supravegherea faciesului - urmarirea aparitiei
palorii insotita de traspiratie rece si racirea extremitatilor, aparitia cianozei. 2. Supravegherea
comportamentului deoarece la trezire operatorul poate prezenta o stare de agitatie putand sa-si
smulga pansamentul, drenurile, perfuzia sau sa plece din pat, in acest caza va fi imobilizat. 3.
Supravegherea respiratiei - trebuie sa fie ritmica si se amplitudine normala. Accidente: caderea
limbii in fundul gurii se previne prin mentinerea pipei Gueddel incarcarea bronsica cu mucozitati (
se face aparitie buco-faringiana) infundarea cailor respiratorii cu vomismente se previne prin
pozitionarea capului intr-o parte, eventul aspiratia gastrica. 4. Supravegherea pulsului care
trebuie sa fie regulat si bine batut. Puls filiform este semn de hemoragie. 5. Supravegherea
tensiunii arteriale se face la fel ca si in cazul pulsului ritmic la 15 minute in primele doua ore, apoi
la 30 de minute din ora in ora pana a doua zi. 6. Supravegherea pansamentului care trebuie sa
ramana uscat, sa nu se imbibe cu sange, va fi anuntat imediat medicul. 7. Supravegherea
pozitiei bolnavului se face dupa trezirea completa. 8. Ingrijirea mucoasei bucale - se vor umezi
buzele cu comprese imbibate cu apa. Mucoasa bucala se sterge cu tampoane umezite cu solutii
diluate de bicarbonate de sodium, acid boric. Se pot sterge buzele si mucoasa cu glicerina
boraxata. 9. Prevenirea escarelor: schimbarea lenjeriei, a pozitiei pacientului si mascarea
zonelor predispose aparitiei escarelor, eventual frectii cu alcool. 10. Evacuarea vezicii urinare prin
stimularea mictiunii daca nici o metoda nu a dat rezultat, se practica sondaj vezical. 11.
Asigurarea somnului prin administrarea de calmante si un sinoptic la indicatia medicului. La
bolnavul cu rahianestezie trebuie supravegheate: a) transportul se efectueaza in pozitia
orizontala b) bolnavul va fi instalat in pat in pozitie orizontala cel putin primele doua zile fara
perna c) supravegherea functiilor vitale si vegetative, pulsul poate fi usor bradicardic; tensiunea
arteriala poate fi usor scazuta datorita vasodilatatiei periferice prin paralizia nervilor motori d)
supravegherea mictiunii deoarece mictiunea poate aparea spontan e) revenirea sensibilitatii in
membrele inferioare reapare treptat de la radacina spre extremitati notandu-se ora reaparitiei
sensibilitatii in haluce f) depistarea incidentelor: aparitia cefaleei se combate prin aplicarea
pungii cu gheata pe cap sau a compreselor reci si prin administrarea antialgicelor; aparitia
greturilor redarii cefei trebuie anuntate medicului. Ingrijirile si supravegherile acordate in
primele doua zile 1. Supravegherea functiilor vitale si vegetative: temperature in prima zi
poate sa aiba febra de rezorbtie (37,8o- 38o) se masoara dimineata si seara, pulsul, tensiunea
arteriala, se urmareste diureza si se stabileste bilantul hidric. 2. Ingrijirile igenice si prevenirea
escarelor - toaleta, schimbarea lenjeriei de pat si corp, a pozitiei, masaj si frectii in zonele
predispose escarelor. 3. Exercitii respiratorii: sulfa intr-un tub, umfla un balon, tuseste pentru
eliminarea secretiilor. 4. Mobilizarea bolnavului se face inca din prima zi pentru a preveni
aparitia escarelor si a flebitei. 5. In caza de meteorism se introduce tubul de gaze 6.
Alimentatia in prima zi va fi usoara: ceai neindulcit dupa evacuarea gazelor va primi ceai indulcit,
zeama de legume, zeama de compot, lapte. In a treia zi supravegherea temperaturii se va face
dimineata si seara, pulsul se va supraveghea tot dimineata si seara. Se va supraveghea tranzitul
intestinal, iar daca in primele patru zile nu apare scaunul se va anunta medical. Tot din a treia zi
se incep miscarile respiratorii si gimnastica cu ambele member inferioare. In cazurile cu risc venos
mare si predispozitie spre flebotronbare se incepe tratamentul preventive cu anticoagulante. In a
saptea zi bolnavul poate fi ridicat in pozitie sezanda si ortostatica in carje si fara sprijin pe
membrul inferior operat si incepe mersul. In a 21-a zi se scot firele se sutura la tegumente. In
cazul aparitiei vreunui hematom postoperator etapele se vor prelungi de la caz la caz.
Pansamentul reprezinta actul chirurghical prin care se protejeaza si se aseptizeaza o plaga pentru
a inlesni cicatrizarea Efectuarea pansamentului postoperator trebuie sa respecte urmatoarele
principii fundamentale: 1. Sa se lucreze in conditiile de asepsie perfecta: instrumente si
materiale sa fie sterile, iar mainile celui care executa pansamentul si tegumentele din jurul plagii
sa fie dezinfectate. Pentru servirea materialelor sterile este nevoie de o pensa de servit. Dupa
utilizarea instrumentelor se pun intr-un vas cu cloramina. Pansamentul sa fie facut de doua
persoane, una care il face si una care il serveste. 2. Sa se asigure de absorbtia secretiilor 3. Sa
se aseptizeze 4. Protejarea operatiei prin aplicarea compreselor sterile 5. Pansamentul sa nu
provoace durere bolnavului se va executa cu rabdare, blandete, indemanare, iar pansamentele
lipite vor fi umezite cu apa oxigenata solutie dachim, ser fiziologic, apa distilata, apa sterile. 6.
Asigurarea repausului sau imobilizarea regiunii lezate pentru a grabi vindecarea 7. Schimbarea
pansamentului se va face in functie de evolutie in cazul in care nu prezinta secretii si nu exista tub
de dren, pansamentul se schimba mai rar. Efectuarea pansamentului 1. Asezarea
pacientului intr-o pozitie adecvata, in decubit lateral 2. Indepartarea vechiului pansament 3.
Spalarea pe maini, dezinfectia cu alcool eventul imbracarea cu manusi sterile. 4. Curatarea
tegumentelor din jurul plagii operatorii cu alcool, alcool iodat 5. Tratarea plagii operatorii 6.
Acoperirea plagii cu comprese sterile si vata sterila astfel incat aceasta sa depaseasca cu 2-3 cm
marginea plagii 7. Fixarea pansamentului cu benzi adezive si tragerea unei fese elastice pe intreg
piciorul 8. Reorganizarea locului de munca: materialele se strang, se arunca cele de unica
folosinta, se decontamineaza, se curata, se dezinfecteaza, se pregatesc materialele pentru
sterilizare. 9. Spalarea cu apa curenta si sapun Schimbarea lenjeriei de pat Schimbarea
cearceafului pe pat. Pacientul se aseaza in decubit lateral pe partea sanatoasa cu piciorul sanatos
flexat si cel afectat intins, iar intre genunchi se aseaza o perna. Cearceaful murdar se ruleaza, iar
in urma lui se aseaza cearceaf curat; de asemenea rulat. Apoi pacientul se aseaza in decubit
dorsal, cu o perna sub piciorul afectat, dupa care sprijinindu-se in piciorul sanatos se ridica, iar in
acel moment este tras cearceaful murdar si este asezat cel curat.Schimbarea fetei de perna si a
plicului de plapuma se efectueaza ca de obicei. Cap IV. Educatia pentru sanatate In procesul
educaţional asistenta medicală explorează cunoștiintele, priceperile, deprinderile pacientului faţa
de sănătate și oferă material informativ atractiv ce-l explică peinţelesul pacientului. Organizează
acţiuni educative pentru menţinerea sănătăţii: discuţii interactive, cursuri,demonstraţii practice,
filme, etc. Motivează pacientul să respecte in continuare masurile igienice și profilactice.
Asistenta medicală identifică modul in care pacientul definește sănătatea și evalueazăcapacitatea
lui de a-și promova propria sănătate. Determină starea de sănătate a pacientului și identifica
factorii de risc. Incearcă să-i crească pacientului stima de sine permiţandu-i să-și asume
responsabilităţimai mari faţa de propria-i sănătate. Asistenta medicală trebuie să aleagă
momentul potrivit in procesul educaţional ( lainternare, la externare, pe timpul spitalizării) cand
pacientul este dispus să inveţe. Ea va utiliza limbajul pacientului putand recurge la analogii simple
respectand principiile educative.Trebuie să sesizeze orice comportament care indica o scădere a
interesului sau a atenţiei și să stabilească impreuna cu pacientul obiectivele educaţionale.Va
trebui să observe progresele pacientului in autoingrijire și să rămană la dispoziţia lui pentru a-l
ajuta. Asistenta medicală trebuie să incerce integrarea educaţiei in procesul de ingrijire( de
exemplu educaţia sanitară in timpul efectuării ingrijirilor igienice sau in timpul efectuării unui
pansament). Poate să utilizeze și metode de educaţie in grup, care permit schimbul de idei și
participanţii invăţa unii de la alţii. Persoanele cu hipotiroidism funcţional vor consuma produse
bogate în iod, precum sarea marină, algele de tip macrobiotic, pește și gutui (cel mai bun mod de
a le mânca este la cuptor, dar fiind un fruct de sezon se va putea consuma și zaharisit, dacă nu
există o altă contraindicaţie). În caz de hipertiroidism, când se iau medicamente antitiroidiene,
problema se pune exact invers și vor trebui evitate alimentele de mai sus. În acest caz se
recomandă alimente din familia cruciferelor, cum sunt varza, conopida, varza de Bruxelles, napi
precum șimuștar, care are o acţiune antitiroidiană moderată. În toate cazurile, este important să
se consume alimentele cât mai naturale cu putinţă. De asemenea, în caz de hipertiroidism, va
trebui să se ţină cont și de următoarele indicaţii: · Evitarea stresului · Practicarea Yoga sau a unei
alte metode de relaxare petnru a compensa nervozitatea specifică · Renunţarea la fumat și la
cafea 6