Ministerul Educaţiei Naţionale Colegiul naţional ”Ana Aslan” -Școala Postliceală Sanitară Timișoara,

Timiș PROIECT EXAMENUL DE ABSOLVIRE A ȘCOLII POSTLICEALE Calificarea profesională: asistent

medical generalist Absolvent: Crăciun Gabriela August 2014 Tema proiectului pentru examenul de
absolvire Îngrijirea pacientului cu hipertiroidism CUPRINS Motivatie Motto Cap I. Notiuni de nursing
......................................................

1.1 Definitie....................................................................

1.2 Rolul nursei...............................................................

1.3 Clasificarea nevoilor umane.....................................

Cap II. Notiuni despre boala...............................................

2.1 Anatomia tiroidei...................

2.2 Fiziologia tiroidei....................................................

2.3 Investigatiile functiei tiroidiene..............................

2.4 Hipertiroidismul..............................................

2.5 Tratamentul.............................................................

Cap III. Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientului cu hipertiroidism.............................................

Cap IV. Educatia pentru sanatate........................................

Cap V. Anexe: Dosar de ingrijire.......................................

5.1 Plan de ingrijire nr.1................................................

5.2 Plan de ingrijire nr.2...............................................

5.3 Plan de ingrijire nr.3...............................................

Cap VI. Concluzii...........................................................

Cap VII. Bibliografie......................................................

Motivatie Motto: “ Summum bonum medicinae sanitas . (Sănatatea este bunul cel mai de preț al
medicinei) ”

In activitatea practica pe care am desfasurat-o pe durata celor 3 ani de practica am intalnit multe
cazuri de patologie endocrină. Am ales acest subiect deoarece, desi bolnavul tiroidian este in cele
mai multe cazuri usor de diagnosticat, tratamentul este destul de dificil. Bolile tiroidiene sunt cel
mai adesea intalnite la femei si au tendinta de a afecata toate planurile vietii: familia, cariera, spiritul
si nu in ultimul rand, sanatatea .

Cap I. Notiuni de nursing

1.1 Definitie
1.2 Nursingul este o parte integranta al sistemului de ingrijire al sanatatii cuprinzand: promovarea
sanatatii; prevenirea bolii; ingrijirea persoanelor bolnave (fizic, psihic, handicapati) de toate
varstele, in toate unitatile sanitare, asezarile comunitare si in toate formele de asistenta sociala.
Definitia Virginiei Henderson “Sa ajuti individul, fie acesta bolnav sau sanatos, sa-si afle cale spre
sanatate sau recuperare, sa ajuti individul, fie bolnav sau sanatos, sa-si foloseasca fiecare
actiune pentru a promova sanatatea sau recuperarea, cu conditia ca acesta sa aiba taria, vointa
sau cunoasterea, necesara pentru a o face si sa actioneze in asa fel incat acesta sa isi poarte de
grija singur cat mai curand posibil.”
1.3 Definitia I.C.N. (Consiliul Inernational al Nurselor) Nursing-ul, ca o parte integranta a sistemului
de asistenta sociala, cuprinde ocrotirea sanatatii, prevenitrea bolilor si ingrijirea bolnavilor fizic,
psihic, handicapatilor de toate varstele, in toate formele de asistenta sociala si asezari
comunitare.
1.4 Definitie A.N.A. (North American Association) Nursing-ul comunitar nu este numai o sinteza a
practicii de nursing si a educarii in domeniul sanatatii, ci are scopul de a mentine si a stimula
sanatatea populatiei. ingrijirile au caracter continuu. ingrijirea este orientata asupra individului, a
familiei, a grupului, contribuind la sanatatea intregii populatii a zonei respective. 1.2 Rolul nursei
Nursa este o persoana care a parcurs un program complet de formare aprobat deconsiliul as
medicali ,este o pers care a trecut cu succes examenele stabilite de consiliul asistentilor
medicali,este o persoana autorizata sa practice acesta meserie dar nu face o procedura pentru
care nu este calificata.

Are 4 responsabilitati:

1.promovarea sanatatii
2.prevenirea imbolnavirii
3.restabilirea sanatatii
4.inlaturarea suferintei Este ca o mama care urmareste si actioneaza conform nevoilor
bolnavului=este omama profesionista Rolul nursei: sa ajute persoana bolnava sau sanatoasa sa isi
mentina sau sa isirecastige sanatatea sa il asiste pana in ultima clipa prin indeplinirea sarcinilor
pe care si le-a indeplinit singura daca ar fi avut forta vointa sau cunostiintele necesare in scopul
de a-siasigura independenta.

Rolul nursei este sa asiste indivizii, familii si grupuri carora trebuiesa le optimizeze functiile fizice
mentale si sociale NURSING :sa ajuti individul fie acesta bolnav fie sanatos sa isi afle calea
spresanatate sau recuperare, sa ajuti individul sa isi foloseasca fiecare actiune pt.a promova
sanatatea sau de a se recupera cu conditia ca acesta sa aiba vointa,taria necesara pt. A oface sa-
si actioneze pt ca acesta sa-si poarte singur de grija.

FUNCTIILE NURSEI:
1. independenta- asiste bolnavul din proprie initiativa, transmiteinformatii,invataminte,asculta
pacientul si il sustine, este alaturi de colectivitate in promovarea vietii si sanatatii mai bune
2.dependenta- la indicatia medicului aplica metodele de observare de tratament si readaptare si
observa modificarile provocate de boala si tratament si le transmitemedicului.
3.interdependenta-participa la actiuni interdisciplinare din domeniul
medical,social,cultural,educativ,administrativ ARE FUNCTII: 1.profesionala:sa il ajute sa faca ceea
ce el nu poate 2.educativa:stabileste relatii cu bolnavul cu apartinatorii si subordonatii
3.economica:gestionarea serviciului,timpului si aprovizionarii
4.cercetare:participa la activitati de cercetare alaturi de medici si alti profesionistidin alte
domenii.

DOMENII DE ACTIVITATE:servicii de sanatate, invatamant, cultura , cercetare , educatie,

administrativ,demografic,alimentar.

LOCUL DE MUNCA:dispensar urban rural,ambulatoriu,camine da batrani,crese,gradinite scoli,in

stationar(sectii de ginecologie interne etc), inspectorate de politiesanitara, igiena. 1.3 Clasificarea
nevoilor umane 1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie Respiraţia - necesitatea fiiniţei
umane de captare a oxigenului necesar în procesele de oxidare din organism şi de eliminare a
dioxidului de carbon rezultat al arderilor celulare . Frecvenţa respiratorie la nou-născut –30-50
resp/min la 12 ani – 15-25 resp/min la adult – 16-18 resp/min la vârstnic – 15-25 resp/min În
ceea ce priveşte nevoia de a respira la bolnavii cu ulcer gastroduodenal, putem spune că
respiraţia este afectată în prezenţa unei sonde de aspiraţie , având meritul evacuării stomacului ,
oprind greţurile şi vărsăturile , aceasta pune stomacul în repaus şi favorizează hemostaza . De
asemenea , se determină cantitatea de sânge pierdută într-un interval de timp . Poziţia
bolnavului este în decubit dorsal , aceasta ducând la o expansiune maximă a cutiei toracice .
Oxigenoterapia se realizează la cei cu afecţiuni pulmonare cronice însoţită de insuficienţe
pulmonare obstructive sau restrictive . În cadrul uneia dintre complicaţii ( perforaţia ) putem
întâlni respiraţii scurte , rapide şi superficiale . Circulaţia – funcţia prin care se realizează mişcarea
sângelui în interiorul vaselor sanguine , având rol în transportul substanţelor nutritive şi al
oxigenului la ţesuturi , şi al produşilor de catabolism de la ţesături la organele excretoare . Apar
în cadrul ulcerului gastroduodenal şi al complicaţiilor sale ( perfora - ţie , hemoragia digestivă
superioară ) : tahicardie , puls filiform şi rapid , hipotensiune arterială , extremităţi reci , eventual
lipotimie , semen de şoc hipovolemic . Asistenta medicală aplică o pungă cu gheaţă în regiunea
epigastrică , pregăteşte sânge izo-grup , izo-Rh şi se instalează transfuzia de sânge , administrează
medicaţie hemostatică ( gluconat de calciu , vitamine C , K , trombină , adrenostazin ) , se
instalează perfuzie cu substituenţi de volum : macrodex ( dextran 70 ) , rhcomacrodez ( dextran
40 ) , pentru echilibrare hidroelectrolitică : soluţii glucozate şi clorurate , soluţii macromoleculare
, tip dextran , plasmă , albumină . Pulsul , tensiunea arterială sunt trecute în foaia de observaţie ,
frecvenţa pulsului este de circa 70 pulsaţii/min , iar valorile tensiunii arteriale pentru maximă
este 140-160 mm Hg . 2. Nevoia de a bea şi mânca Această nevoie este o necesitate pentru orice
organism , care prin ingerarea şi absorbţia alimentelor poate duce la întreţinerea ţesuturilor şi
prezenţa unei energii necesare unei bune funcţionări . În cazul ulcerului gastroduodenal , se are
în vedere regimul dietetic , cu o alimentaţie fracţionată , în cantităţi mici administrate des ,
echilibrare nutriţională – perfuzii cu soluţii glucozate şi clorurate . În cazul HDS , alimentaţia pe
gură este suspendată administrându-se la început lichide reci cu linguriţa , apoi a doua zi , 12-14
mese , regim hidrozaharat , a treia zi , regimul se îmbogăţeşte , adăugându-se supe
mucilaginoase , legume fierte , ajungându-se la o raţie calorică de 1500-2000 calorii . 3. Nevoia
de a elimina Reprezintă eliminarea din organism a substanţelor nefolositoare , rezultate din
metabolism . Manifestările de independenţă în cadrul acestei nevoi sunt: urina, scaunul,
transpiraţie , menstra . În cazul afecţiunii putem vorbi de văsături care apar după mese copioase ,
consum de băuturi alcoolice , hematemeză ( sânge eliminat din stomac ) , melana (sânge eliminat
prin intestin ), sudori reci , sete intensă , greţuri în perforaţia de organe – apar oprirea tranzitului
intestinal pentru fecale şi gaze ( uneori există diaree ) . Asistenta medicală are în vedere
interzicerea purgativelor , a clismelor , se cercetează sângerările oculte din scaun prin testul
Hemocult , în stenoză apar balonări , senzaţii de plenitudine , regurgitări alimentare , bolnavul
poate deveni oliguric, apar semene de alcaliză putând duce la o uremie extrarenală. De aceea ,
bolnavul va fi echilibrat hidroelectrolitic şi acido – bazic . 4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună
postură Reprezintă o necesitate a fiiniţei umane de o mobiliza toate părţile corpului prin mişcări
coordonate . La bolnavii cu ulcer gastroduodenal , datorită simptomatologiei , durere , vărsături ,
prezenţa tubului de aspiraţie gastrică ceea ce indică imobilitate sau incapacitate temporară , se
are în vedere că asistenta medicală să înveţe pacientul să folosească tehnici de relaxare şi
destindere , planificarea unui regim de exerciţii moderate , măsurarea punctelor de presiune la
fiecare schimbare de poziţie , prevenirea escarelor , folosirea talcului în masarea regiunilor
afectate , iar bolnavul să aibe o poziţie care să favorizeze respiraţia , circulaţia sângelui ( în cazul
hemoragiilor digestive – poziţia trendelenburg , pentru menţinerea unei circulaţii cerebrale
corespunzătoare ). 5. Nevoia de a dormi şi a se odihni Definită ca o trebuinţă a omului de a dormi
şi a se odihni , atfel încât organismul să poată obţine randamentul maxim . Datorită stării de
nelinişte , anxietăţii , durerii , pentru calmarea stării de agitaţie se administrează de către
asistenata medicală , medicaţie sedativă (fenobarbital, diazepam ), stimularea încrederii
pacientului în forţele proprii, identificarea cauzei oboselii , învaţă pacientul în executarea unor
tehnici de relaxare, observă şi notează funcţiile vitale şi vegetative, perioada de somn– odihna ,
comportamentul pacientului . 6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca Această nevoie reprezintă o
necesitate a individului purtând veşminte adecvate , care pot reprezenta o personalitate ,
alegerea unui ornament simbolizand individualitatea , sentimental de demnitate . Datorită
durerii , vărsăturilor , hematemezei , bolnavul nu se poate îmbrăca , deci tebuie ajutat ţinându-se
cont de preferinţele lui şi se explică cu răbdare ceea ce are de făcut ; îi procură pacientului haine
lungi , uşor de îmbracăt . 7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limitele normale
Reprezintă o necesitate a fiiniţei umane de conservare la un grad aproximativ constant , pentru
menţinerea unei stări de bine . În cazul afecţiunii ulcerului gastroduodenal , apar transpiraţii reci ,
extremităţi reci, sete intensă, asistenta se va ocupa cu măsurarea temperaturii şi notarea ei în
foaia de observaţie ; se are în vedere consumarea de lichide şi alimente reci , în cazul unei
temperaturi crescute , iar în cazul unei temperaturi scăzute se administrează alimente calorigene
, să ingere alimente calde , puratrea unei haine călduroase . 8. Nevoia de a fi curat , îngrijit , de a
proteja tegumentele Nevoia fundamentală care înseamnă o ţinută decentă şi o piele sănătoasă .
Pacientul va fi ajutat de către asistentă în satisfacerea nevoii ( datorită durerii , vărsăturilor ,
sondei de aspiraţie gastrică ) , prin acordarea ajutorului sau în pregătirea băii , a materialelor
necesare , ajută bolnavul să se îmbrace, să se pieptene , îi explică importanţa menţinerii a unor
tegumente curate , păstrarea regulilor de igienă , astfel încât pacientul să nu devină sursa de
infecţie nosocomială . 9. Nevoia de a evita pericolele Pentru menţinerea integrităţii fizice şi
psihice , fiinţa umană trebuie să se protejeze contra agresiunilor interne şi externe . Bolnavul –
datorită problemelor sale ( fizice şi psihice ) , trebuie protejat de către personalul medical prin
administrarea medicaţiei , prevenirea infecţiilor , respectarea regulilor de igienă , regurilor legate
de alimentaţie . Purtarea unor discuţii , explicarea tehnicilor care urmează să se efectueze ,
importanţa respectării prescripţiilor medicale . 10. Nevoia de a comunica Prin intermediul
comunicării , fiinţa umană realizează un schimb informaţional cu semenii săi , reuşind să pună în
comun sentimentele , opiniile , informaţiile care-i fac să devină mai apropiaţi , să se poată ajuta
la nevoie . Personalul medical în cazul bolnavilor cu ulcer gastroduodenal , trebuie să comunice ,
să-l înveţe să-şi exprime sentimentele , durerile , trebuinţele . Trebuie sa-i redea încrederea în
sine , îi pune în valoare capacităţile , talentele şi realizările profesionale , purtarea de discuţii pe
diverse teme . 11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri , de a practica religia Fiecare
om , indiferent de rasă , poate să-şi exprime propriile idei , opinii , referitor la religia sa ,
convingeri sau credinţe care-i pun în valoare personalitatea , “eu-ul său” . Asistenta medicală
trebuie să poarte discuţii referitoare la religie , cunoaşterea altor persone , respectarea
convingerilor , alimentarea adecvată , cu restricţii alese de el , mişcare şi postura alese de
rugăciune . 12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării Înseamnă o preocupare a omului de
a intreprindere acţiuni care-i permit satisfacerea nevoii sau pentru a fi util celorlalţi . Capacitatea
individului de a se realiza este unică şi necesară pe tot parcursul vieţii . Omul în decursul
existenţei sale încearcă prin pregătirea profesională , cunoştinţele dobândite , să se afirme, să
primească din partea celor din jur, a prietenilor, consideraţie, stimă , respect reciproc în cadrul
activităţii pe care o desfăşoară . Asistenta are rolul de confessor , de sfătuitor , care poate ajuta
pacientul să-şi recapete încrederea , purtarea de discuţii de impresii . 13. Nevoia de a se recrea
Necesitatea omului de a se destinde , de a se distra , în scopul obţinerii relaxării fizice şi psihice.
Asistenta trebuie să exploreze gusturile şi interesul pacienţilor pentru activităţi recreative ,
facilitează accesul la biblioteci , cărţi, reviste , antrenează şi stimulează pacienţii în aceste
activităţi . Recăpătarea încrederii în forţele proprii prin exprimarea emoţiilor în sentimente ,
administrarea şi supravegherea efectelor tratamentului antidepresiv , tranchilizante . 14. Nevoia
de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea Semnifică acumularea cunoştintelor , de atitudini şi
deprinderi necesare modificării comportamentului său pentru adoptarea de noi comportamente
, în scopul menţinerii sau dobândirii sănătăţii . Asistenta împreună cu întreg personalul medical
sunt cei care prin informaţii , reviste , referitor la boală , importanţa respectării tratamentului ,
prevenirea complicaţiilor , reintegrarea socio-profesională , corectarea deprinderilor dăunătoare
secreţiei , învaţă bolnavul să-şi păstreze sănătatea . Cap II. Notiuni despre boala 2.1 Anatomia
tiroidei Tiroida umană (Fig.1) provine din a patra şi a cincea pungă branhială. La om, celulele
parafoliculare (C) provin din a cincea pungă branhială constituind o componentă a glandei
tiroide. Tiroida apare ca un discret organ în a douăsprezecea saptamână de viaţă embrionară cu
importante implicaţii clinice. Administrarea de iod radioactiv femeii gravide, după a
douăsprezecea saptămână de viaţă intrauterină, poate distruge tiroida fetală, inducând
hipotiroidismul. Tiroida este localizată în partea anterioară a gâtului la mijlocul distanţei dintre
furculiţa sternală şi proeminenţa cartilajului tiroid, la nivelul primelor două inele traheale. Glanda
are doi lobi uniţi printr-un istm; cântăreşte 15-20 grame, şi are un volum de 17-20 ml. Fiecare lob
prezintă o grosime şi lărgime de 2-2.5 cm şi o lungime de 4 cm. Lobul piramidal, situat deasupra
istmului, este prezent in 30% din cazuri. Tiroidele accesorii pot să apară în orice punct dintre
limbă şi partea superioară a traheii. Fig.1. (Tiroida umană) Folicul tiroidian, unitatea funcţională a
tiroidei , are un diamtru între 5-500 µm, fiind format dintr-un singur strat de celule epiteliale care
închid o cavitate (lumenul folicular) umplut cu o soluţie vâscoasă (coloidul). Fiecare folicul este
înconjurat de un bogat plex capilar acompaniat de fibre nervoase simpatico şi parasimpatice.
Celulele parafoliculare (C) se găsesc în spaţiul interfolicular. Fig.2. (Celule glandei tiroide) Celula
tiroidiană activă are o formă cuboidală care prezintă la nivelul protoplasmei, reticolul
endoplasmic rugos (RER), in interiorul caruia, la nivelul ribozomilor, sunt sintetizate lanţurile
peptidice ale tiroglobulinei (TG) şi apoi sunt transferate în cisterne. Din cisternele RER,
tiroglobulina este transferată în structurile Golgi unde sunt încorporate monozaharide. De la
nivelul axei Golgi, TG este transferată la suprafaţa apicală a celulei, prin veziculele exocitotice şi
apoi în lumenul folicular. Iodarea TG are loc la nivelul veziculelor exocitotice până la suprafaţa
apicală a celulei. Lumenul folicular este cel mai important depozit al TG iodată care conţine
hormonii tiroidieni. Pentru producerea hidrolizei TG şi eliminării hormonilor tiroidieni în
circulaţie, coloidul reintră în celule sub formă de picături care migrează de la polul apical către cel
bazal. Fig. 3 Vascularizatia tiroidei 2.2 Fiziologia tiroidei Sinteza hormonilor tiroidieni: Tiroxina
(T4) şi triiodotironină (T3), parcurge urmatoărele trepte enzimatice: 1. transportul activ al iodului
anorganic şi 2. catalizarea oxidării iodului ionic in iod molecular 3. iodarea tirozinelor încorporate
în molecula TG şi formarea de diiodotirozină (DIT) şi monoiodotirozină (MIT) 4. cuplarea
iodotirozinelor pentru a se forma T4 (DIT+DIT) şi T3 (DIT+MIT) 5. proteoliza TG cu eliberarea în
circulaţie a T4 şi T3 6. deiodarea iodotirozinelor în interiorul celulei tiroidiene şi reutilizarea
iodului eliberat. Toate aceste trepte sunt reglate enzimatic sub controlul TSH. Enzima tiroidiană-
peroxidaza-(TPO) catalizează treptele 1,2,3,4. Hormonii tiroidieni T4 şi T3 circulă în sânge legaţi
de proteinele de transport TBG, TBPA şi albumină (ALB). Distribuţia legării T4 este de 70% de
TBG, 20%de TBPA şi 10% de ALB. T3 este legată de TBG şi TBPA în aceeaşi proporţie ca şi T4, iar
ALB nu leagă T3. Toate cele trei proteine de transport sunt sintetizate în ficat. La omul normal
numai 0.03% (2 ng/dl) din T4 şi 0.3% din T3 circulă în stare liberă. Numai forma liberă a
hormonilor tiroidieni este activă la nivelul receptorului specific. Nivelul circulant al hormonilor
tiroidieni este colerat direct cu nivelul circulant al TBG. Nivelul normal al TBG este în medie de
2mg/dl, al TBPA de 25mg/dl. Nivelul circulant al TBG este crescut în : stările de hiperestrogenism
(sarcină, administrarea de estrogen, tumori secretante de estrogeni), porfiria acută intermitentă,
infecţii hepatice, mielom, boli ale colagenului (colagenoze), hipotiroidism, şi este scăzut la
pacienţii cărora li se administrează androgeni şi steroizi anabolizanţi, glucocorticoizi în doze mari,
în sindromul nefrotic, ciroza hepatică, acromegalia activă, hipertiroidism. Secreţia zilnică de T4
este de 90 µg, pentru T3 25 µg şi rT3 30µg. T3 este de partu ori mai activ decât T4, iar rT3 este
inactiv. T4 circulă în plasmă la un nivel de 8µg/dl, T3 la un nivel de 150 ng/dl, iar rT3 la 30 ng/dl
Efectele hormonilor tiroidieni Acţiunea fundamentală a hormonilor tiroidieni este exercitată la
nivelul nuclear. Receptorii nucleari au o mare afinitate de legare a T3 (de 20 ori mai mare
comparative cu cea a T4). La nivelul receptorului nuclear, T4 este convertit in T3. Complexul
hormonreceptor creşte activităţile polimerazelor I si II ale RNA la nivelul DNA, accelerând sinteza
de RNA mesager şi ribozomal şi formarea de proteine ribozomale şi enzime cu consecinţa asupra
reglarii metabolismelor (transportul de ioni, funcţia mitocondrială, metabolismul energetic,
permeabilitatea membranei).Hormonii tiroidieni controlează sinteza receptorilor altor hormoni
(catecolamine, glucagon).În absenţa hormonilor tiroidieni unele gene nu răspund la inductorul
natural. Hormoni tiroidieni reglează creşterea , diferenţierea, dezvoltarea şi maturarea
ţesuturilor şi organismului, realizând dezvoltarea normală programată de codul genetic.
Hormonii tiroidieni au un rol important asupra dezvoltării sistemul neuronal şi al inteligenţei ,
stimulând axonogeneza, sinaptogeneza , orientarea spaţială a neuronilor, sinteza de NGF (nerve
growth factor). Hormonii tiroidieni reglează creşterea lineară, stimulând secreţia de GH la nivelul
celulelor pituitare somatotrope şi acţionează sinergic cu GH asupra producerii de somatomedine
şi a hiperplazie condrocitelor. Hormonii tiroidieni reglează metabolismul acizilor nucleici,
proteinelor, hidrocarbonatelor, lipidelor, vitaminelor, membranelor şi calorigenezei. Hormonii
tiroidieni modulează activitatea altor hormoni în special a GH, insulinei, glucagonului, steroizilor
corticosuprarenali si catecolaminelor. Hormonii tiroidieni cresc sinteza de ADN şi ARN mesager,
stimulând sinteza de noi proteine, activează transportul de ARN de la nucleu la citoplasmă,
produc accelerarea turnoverului proteinelor nucleare şi activează globulinele nucleare. Hormonii
tiroidieni reglează transcipţia şi translaţia sintezei proteinelor. Hormonii tiroidieni potenţeaza
efectele insulinei, de creşterea a captării şi metabolizării glucozei, accelerând în acelaşi timp
turnoverul şi degradarea insulinei, inducând hiperglicemie postprandială în hipertiroidism.
Dozele mici de hormoni tiroidieni stimulează sinteza de glicogen, iar dozele mari induc
glicogenoliza şi au rol permisiv faţă de efectul glicogenolitic al glucagonului şi catecolaminelor.
Hormonii tiroidieni reglează activitatea unor enzime ale metabolismului hidrocarbonat (alfa-
glicerol-fosfat-dehidrogenaza, NADH) şi în consecinţa stimularea glicolizei. Dozele mari de T4
stimulează gluconeogeneza prin creşterea precursorilor lactate şi glicerat. Hormonii tiroidieni
stimulează sinteza, mobilizarea şi degradarea lipidelor. În general, degradarea este afectată mai
mult decât sinteza, crescând lipoliza printr-un efect direct asupra ţesutului adipos prin
intermediul sistemului AMP-c şi mărind efectul altor hormoni lipolitici (catecolamine, GH,
glucocorticoizi, glucagon). Oxidarea acizilor graşi liberi (FFA = free fatty acids) creşte sub acţiunea
hormonilor tiroidieni, contribuind şi prin acest mecanism asupra calorigenezei. Hormonii
tiroidieni scad nivelul colesterolului plasmatic prin creşterea excreţiei fecale şi conversiunea în
acizi biliari, stimulând de asemenea, turnoverul şi degradarea LDL (low density lipoprotein), care
leagă colesterolului şi fosfolipidele. Din cauza efectelor stimulatorii asupra proceselor metabolice
hormonii tiroidieni cresc nevoile de coenzime şi vitamine. În hipertiroidism cresc nevoile de
coenzime şi vitamine . În hopertiroidism cresc nevoilede vitamine hidrosolubile ca tiamină,
riboflavină, B12, C, iar conversiunea acestor vitamine în coenzime este deteriorată. Metabolismul
vitaminelor liposolubile este de asemenea influenţat de hormonii tiroidieni, în special sinteza
vitaminei A din carotene şi conversiunea vitaminei A în retinen, pigment necesar pentru
adaptarea la întuneric. În hipotiroidism creşte concentraţia de caroten, inducând culoarea
galbenă (carotenică) a pielii. Vitamina D si E sunt deficiente în hipertiroidism. Hormonii tiroidieni
cresc consumul de oxigen şi producerea de căldura, efecte atribuite clasic decuplării fosforilării
oxidative printr-o rată crescută a respiraţiei mitocondriale, cu eficienţă scăzută a regenerării ATP.
Recent s-a dovedit că efectul calorigen al hormonilor tiroidieni este legat de activitatea enziemei
Na-K-ATPaza (membrane enzyme Na and K-dependent adenosine triphosphataze). Această
enzimă reglează pompe de sodiu care activează transportul sodiului prin membrană, utilizând
energia produsă prin hidroliza ATP şi producerea de ADP. ADP intră în mitocondrie, creşte rata
fosforilării oxidative şi consumul de O2. Circa 45% din consumul de oxigen la mamifere este
dependent de activitatea pompei de sodiu. Ubaina, un inhibitor al Na-K-ATPazei, inhibă consumul
de O2 dependent de T4 sau T3, iar administrarea de T3 creşte activitatea şi aportul de substrat al
Na-K-ATPazei şi consumul de oxigen. În hipotiroidie tratamentul cu T3 creşte K intracelular şi
scade raportul Na/K, ceea ce demonstrează efectul primar al hormonului asupra Na-K-ATPazei. În
aceles timp, hormonii tiroidieni stimulează formarea de noi mitoconorii şi respiraţia
mitocondrială. Membranele mitocondriale au receptori pentru T3. Hormonii tiroidieni cresc
transportul aminoacizilor şi glucozei la nivelul membranei spre interiorul celulei, prin stimularea
adenilciclazei membranale . Metabolismul hormonilor tiroidieni. Calea majora de metabolizare a
hormonilor tiroidieni este deiodarea (75% pentru T4). Monodeiodarea T4 apare la nivelul inelului
fenolic sau la nivelul inelului tirosil, convertindu-se in T3 sau rT3. Următoarea treaptă este
monodeiodarea T3 sau rT3 , convertindu-se in T2. T2 prin deiodare se converteşte în tironină,
produsul final al excreţiei. Deiodarea are loc sub acţiunea deiodazei, enzimă microzomală.
Sistemul de deiodare din ficat apare cu acţiune preferenţială asupra inelului fenolic cu
producerea de T3, iar sistemul de deiodare extrahepatic acţionează preferenţial asupra inelului
tirosil cu producere de rT3. Scăderea T3 şi creşterea rT3 cu valori normale sau usur scăzute ale T4
şi TSH apar la nou-nascuţi, la personale cu vârstă înaintată, în ciroza hepatică, insuficienţă renală,
anorexie nervoasă, subnutriţie, boli cornice de sistem, după tratamentul de dexamethasone. Alte
căi de metabolizare ale hormonilor tiroidieni sunt conjugarea cu betaglucuronizi şi sulfat la
nivelul grupului hidroxil al fenolului, dezaminarea oxidativă şi transaminarea lanţului alaninic cu
producerea de derivati acid piruvic şi acid lactic ai T4 si T3. Dezaminarea este calea dominantă de
metabolizare a hormonilor tiroidieni în rinichi , iar deiodarea –în ficat şi muşchii scheletici.
Glucuronoconjugarea are loc predominant în ficat, iar sulfoconjugarea, în rinichi. Ficatul şi rinichii
decarboxileaza derivaţii acid piruvic ai T4 şi T3, convertându-i în acid tetraiodotiroacetic (tetrac),
acid triiodotiroacetic (triac), care au o activitate biologică de 20% comparată cu cea a T4 şi T3.
Reacţiile de deiodare şi de dezaminare au loc simultan. Hormonii tiroidieni sunt excretaţi în
intestin şi urină sub formă liberă şi conjugată şi în cantităţi mici sub formă de metaboliţi deiodaţi.
O parte importanţă a T4 eliminată în intestin este reabsorbită în pool-ul organismului pe cale
limfatică (circulaţia enetrohepatică). T4 şi T3 sunt metabolizate într-un procent de 80% şi
excretate 20% (15% prin fecale şi 5% prin urină). Reglarea funcţiilor tiroidiene Funcţiile tiroidiene
sunt autoreglate printr-un mecanism hipotalmic, ude rolul principal îl are TRH, un mecanism
pituitar, unde rolul principal îl are TSH şi hormonii tiroidieni T4 si T3. TRH este sintetizat de
neuronii hipotalamici (neuronii peptidergici), fiind un tripeptid care se gaseste în aria ce se
întinde de la nucleii paraventriculari şi supraoptici pâna la marginea anterioară a eminenţei
mediane. Granulele care conţin TRH sunt transportate prin axonii neuronilor acestei arii şi
depozitate în eminenţa mediană, de unde intră în sistemul venos port al hipofizei şi ajung la
nivelul celulelor tireotrope. TRH acţioneaza la nivelul membranei celulelor tireotrope pe
receptorul specific, eliberând AMPc şi TSH printr-un mecanism care creşte Ca2+ liber din citosoli.
TRH stimulează eliberarea şi sinteza de TSH, iar când acţiunea este prelungită, induce hipertofia
şi hiperplazia celulelor tireotrope. Circa 80% din cantitatea de TRH neuronal se găseşte în ariile
extrahipotalamice, unde are rol de neurotransmiţator. TRH este inactivat rapid în sângele
periferic, în sistemul port pituitar şi în hipotalamus de către o enzimă reglată de T3 şi T4. Nivelul
bazal a TRH în sângele periferic este de 77±9 pg/ml (între 24-138 pg/ml), iar în LCR de 40 pg/ml.
O parte din TRH circulant provine din tractul digestiv, deoarece nivelul acestui hormon este mai
crescut în sistemul venos entero-hepatic, comparativ cu sângele periferic. Recent s-a evidenţiat
secreţia de TRH la nivelul pancreasului şi stomacului. TSH este o glicoproteină compusă din două
lanţuri peptidice (subunităţi alfa şi beta). Subunitatea alfa este comuna ca cea a FSH şi LH şi îi
conferă specificitatea biologică şi imunologică. Secreţia de TSH este reglată şi de nivelul circulant
al T4 şi T3 prin fracţiunea lor liberă. Secreţia de TSH creste cînd nivelul circulant al hormonilor
tiroidieni scade, iar când nivelul circulant al hormonilor tiroidieni este crescut, secreţia de TSH
scade. Hormonii tiroidieni exercită un feedback negativ asupra celulelor tireotrope pituitare.
Dozele mici de T3 (15 µg) şi T4 (60µg) administrate zilnic inhibă răspunsul TSH la stimularea cu
TRH. TSH are un timp de înjumataţire de 50-60 minute şi o rată de secreţie zilnică de 50-200 mU.
TSH prezintă un ritm circadian cu nivel maxim la ora 3 dimineaţa şi un nivel minim după-amiaza.
Nivelul circulant normal este între 1 şi 10 µU/ml. Acţiunea TSH la nivelul tiroidei este iniţiată prin
legarea de un receptor specific membranal, stimulând adeniciclaza membranală şi creşterea
AMPc care la rându-i activează fosfokinaza, sinteza de RNA mesager şi proteine (tiroglobulina) şi
toate treptele sintezei şi eliberării de T4 şi T3. TSH este metabolizat, în primul rând, la nivelul
rinichiului şi ficatului şi, în mică măsură, la nivelul tiroidei. 2.3 Investigaţiile funcţiilor tiroidiene.
Investigaţii bazale. T4 seric total determinat RIA (radioimmunoassay). Metoda se bazează pe
legarea hormonului marcat cu ¹²5I de o proteina specifica (anticorp) şi eliberarea hormonului
marcat din aceasta legătură de către hormonul nemarcat din ser (hormonul de dozat). Cu cât
cantitatea de hormon din serul pacientului (hormon nemarcat) este mai mare, cu atât
radioactivitatea hormonului marcat legată de anticorpul specific va fi mai mică. Pe baza unei
curbe standard cu concentraţii de hormon nemarcat cunoscute TSH, T4, T3 se poate calcula
cantitatea de hormon din serul pacientului, după procentul radioactivităţii (hormonului marcat
cu ¹²5I) legată de anticorpul specific (anticorp anti-TSH, T4, T3) Concentraţia de T4 la persoanele
normale este în medie de 8µg/dl (variând între 5-12 µg/dl). În hipertiroidism T4 poate sa crească
până la 30µg/dl, în hipotiroidism scade sub 5µg/dl, iar în mixedem (lipsa ţesutului tiroidian
secretant), T4 se poate găsi în limite de 0.5-2µg/dl. T3 seric total RIA a cărei concentraţie la
persoanele normale este în medie de 150ng/dl (variând între 80-220 ng/dl). Nivelul circulant al
T3 poate creşte până la 500 ng/dl în hipertiroidie şi este scăzut sub 80 ng/dl în hipotiroidie şi
mixedem. Reverse T3 (rT3) prezintă un nivel de 30 ng/dl (cu limite între 20-40 ng/dl). În
laboratoare specializate se poate doza fracţiunea liberă a T4 (free T4), care circulă la un nivel de
0.5-2 ng/dl şi fracţiunea liberă a T3 (free T3), care circula la un nivel de 0.5-1 ng/dl. TSH RIA
prezintă valori medii normale de 5 µU/ml (cu variaţii intre 0.5-10 µU/ml). În hipertiroidie (boala
Graves, guşa nodulară toxică) TSH prezintă valori foarte scăzute sau nedetectabile. Nivelul
crescut al hormonilor tiroidieni supresează celulele pituitare tireotrope în hipertiroidie. Imediat
după tratamentul hipertiroidiei cu antitiroidiene de sinteză, radioiod sau chirurgical, creşte TSH
prin scăderea hormonilor tiroidieni circulanţii. În hipotiroidismul şi mixedemul primar, TSH seric
creşte în 15-2500 µU/ml în funcţie de severitatea insuficienţei tiroidiene. Investigţii dinamice
(Teste care evidenţiaza reglarea hipotalamo-pituitară). Testul de stimulare cu TRH. Se
administrează TRH 400 µg i.v. şi se dozează TSH înainte de administrare (bazal) şi după 30, 60, 90
şi 120 minute. În mod normal, după acest test TSH creşte atingând nivelul maximum la 30 minute
de 15-20 µU/ml şi apoi scade treptat până la 120 minute. În hipotiroidismul primar, la 30 minute
apare un vârf exagerat la TSH până la 100 µU/ml şi apoi scade moderat, rămânând la un nivel
crescut deasupra a 40 µU/ml. Un răspuns absent sau subnormal al TSH apare în leziune pituitare,
iar un răspuns întarziat al TSH, dar cu o creştere până la 60-120 minute deasupra normalului,
sugerează prezenţa unei leziuni hipotalamice. Recent s-a introdus testul cu TRH administrat oral
(40 mg) cu dozarea bazală a TSH (înainte) şi după 3 ore de la administrare (când TSH ajunge la
nivelul maxim). TSH creşte după administrarea orală de TRH la persoanele normale de la 2 la 12
µU/ml, iar în hipotiroidismul preclinic TSH creşte de la 10-20 µU la 100-160 µU/ml. Testul de
supresie cu T3 (Werner). Se administrează 75-100 µg T3, timp de 7-10 zile, cu măsurarea captarii
radionuclidului 99mTc (ionului pertechnetat TcO4¯) după 20 minute şi a nivelului T4 în sânge. Se
consideră că tiroida este supresibilă dacă nivelul circulant al T4 sau captarea technetiului scade la
normal sau cu 50% faţă de valorile iniţiale (înainte adminisrarea T3). În hipertiroidie şi boala
Graves apare o lipsă de supresie tiroidiană (nesupresibilitate tiroidiană). Nesupresibilitate
tiroidiană poate să apară şi în tiroidita cronică, guşa multinodulară şi carcinomul tiroidian
funcţional. Deoarece acest test este dăunător pentru pacient nu este folosit în special când sunt
prezente complicaţii cardiace. El a fost înlocuit cu testul al TRH, deoarece nesupresibilitatea
tiroidei la T3 este asociata cu răspunsul negativ după testul de stimulare cu TRH. Investigaţii cu
ajutorul izotopilor Radiocaptarea cu ¹³¹I (RIC) . Se foloseşte izotopul ¹³¹I cu timp de înjumataţire 8
zile. Pentru captarea şi scintigrafie tiroidiană (imaginea tiroidei prin scintilaţie) se foloseşte
minimum 30 µCi Na ¹³¹I (între 100 şi 400 µCi). Valorile normale ale captării sunt 12±15% la 2 ore şi
25±5% la 24 ore. (Se exprimă procentul din doza administrată ) Radiocaptarea este scăzuta şi
când se introduce în organism iod prin substanţele de contrast folosite în radiologie
(colecistografie, pielografie etc.), antiseptice iodate, unele medicamente ce conţin iod. Captarea
tiroidiană cu techneţium. Activitatea pompei iodului tiroidian se poate aprecia şi cu izotopul
99mTc care este captat de glanda tiroida prin acelaşi mecanism ca şi iodul. Doza trasoare se
administreaza i.v., iar captarea maxima apare la 20-30 minute, valorile normale variând între 0.2-
3.5%. Acest test este convenabil pacientului, deoarece numai după 20 minute poate fi combinat
şi cu scintigrafia. Scintigrafia tiroidiană Scintigrafia tiroidiană cu ¹³¹I (planşa II) sau 99mTc a cărei
imagine este combinată cu examenul clinic local al tiroidei. În caz de carcinom tiroidian doză de
¹³¹I este de 2-6 mCi pentru vizualizarea metastazelor în afară ariei tiroidiene. Acest test
evidenţiaza profilul anatomic al tiroidei, ariile de creştere sau reducere a sintezei hormonale,
detectarea metastazelor funcţionale sau tiroidei ectopice. Imaginea normală a tiroidei seamană
cu un fluture, radioactivitatea fiind distribuita uniform în lobi, lobul drept fiind de obicei mai
mare decât cel stâng. În boala Graves scintigrafia confirmă mărirea de volum a tiroidei cu o
creştere a concentraţiei trasorului în glandă. În guşa multinodulară netoxică apar zone
hipofuncţionale corespunzând nodulilor palpabili. În cazul nodulului izolat se evidenţiaza nodulul
cald, care este mult mai activ faţa de ţesutul inconjurător. Nodulul rece apare în cazul unei
tumori nefuncţionale care nu captează izotopul. Acelaşi aspect poate să apară în cazul zonelor
hemoragice sau cu degenerare chistică într-o guşă nodulară, adenom tiroidian, carcinom. În cazul
nodulului rece se poate suspecta malignizarea la pacienţii peste 40 ani în 20% din cazuri. În cazul
tiroiditei acute, subacute sau cronice (Hashimoto), apare o scădere accentuată a captarii cu
distribuire heterogenă. În hipotiroidia congenitală glanda tiroida este localizată sublingual sau
lingual. În caz de cancer tiroidian, după tiroidectomie totală şi distrugerea ţesutului cu ¹³¹I şi după
întreruperea tratamentului de substitutie, metastazele încep să concentreze suficient izotop
pentru a se vizualiza. Fig.4.(Scintigrafia tiroidiană) Scintigrama tiroidiană prin fluoresceţa.
Scintigrama tiroidiană prin fluoresceţa exprimă imaginea glandei tiroide obtinuţă printr-un
fenomen fizic: atomii ¹²7I stabili, iradiaţi cu o sursă de raze gamma (241Am) emit prin
fluorescenţa raze X caracteristice (27.5 KeV) captate de un detector cu semiconductori, conectat
la un scintigraf rectilinear convenţional. Această tehnică evidenţiaza imaginea tiroidei prin
distribuirea iodului stabil de ţesutul glandular. Iradierea tiroidei în timpul acestui test este foarte
mică (mai putin de 200 milirad) şi evidenţiază foarte bine tumorile maligne de cele benigne. Alte
investigaţii ale glandei tiroide. Electrocardiogramă (EKG) Electrocardiogramă practicată
sistematic în bolile tiroidiene , evidenţiază la hipertiroidienii vârstnici fibrilaţia atrială , flutterul,
extrasistolele multifocale , tahicardia paroxistică supraventriculară. În hipotiroidiei şi mixedemul
primar, ECG evidenţiaza o incetinire a ritmului, reducerea complexului QRS, unde T aplitizate,
prelungirea intervalului Q-T şi uneori blocul AV parţial (prelungirea intervalului P-Q).
Ultrasonografia Ultrasonografia tiroidei evidenţiază hiperplazia difuză sau localizată a tiroidei,
ajutându-ne să obiectivizăm modificările după tratamentul de supresie cu T4, să evidenţiem
nodulul tiroidian chistic de adenom şi zonele de degenerare focală. Ecografia (ultrasonografia) de
inalta rezolutie (7 - 15 MHz) este metoda imagistica de prima intentie in explorarea glandei
tiroide, fiind considerata actualmente cea mai sensibila metoda de investigare a parenchimului
tiroidian. Prin explorare ecografica : · se masoara cu exactitate dimensiunile glandei tiroide · se
evalueaza structura si vascularizatia parenchimului tiroidian · se deceleza leziuni focalizate
intraparenchimatoase · se pot identifica modificari tiroidiene difuze Cu ajutorul ecografiei putem
confirma prezenta unui nodul intraparenchimatos decelat la examinarea clinica ("see what you
feel") putandu-se face in acelasi timp si un diagnostic diferential intre un nodul tiroidian si o
masa cervicala de alta origine (chist de duct tireoglos, chistic higroma sau mai des intalnitele
adenopatii latero-cervicale). Indicatiile explorarii ecografice ale glandei tiroide conform
recomandarilor Asociatiei Americane a Endocrinologilor sunt : · pacientii cu nodul tiroidian
palpabil sau cu tiroida crescuta in volum, multinodulara · pacientii cu risc inalt de dezvoltarea a
unui cancer tiroidian: cu istoric familial de cancer tiroidian, iradiere la nivel cervical si cranian,
respectiv diagnostic de Neoplazie Endocrina Multipla (MEN tip II - afectiune ereditara complexa,
caracterizata prin asocierea la acelasi pacient a carcinomului tiroidian medular (CTM),
feocromocitomului uni- sau bilateral si a altor hiperplazii sau neoplazii ale diferitelor tesuturi
endocrine) · pacientii cu adenopatii latero-cervicale palpabile posibil de natura neoplazica Scopul
explorarii ecografice a glandei tiroide este : · diferentierea intre un nodul tiroidian posibil benign
si unul probabil malign bazandu-ne pe aspectul ecografic · detectarea maselor cervicale sau a
nodulilor tiroidieni identificati prin palpare, respectiv evaluarea recurentei unui cancer tiroidian
post tiroidectomie si a eventualelor adenopatii loco-regionale · efectuarea biopsiei cu ac fin sub
control ecografic respectiv tratamentul percutan cu etanol al nodulilor tiroidieni adenomatosi
toxici Tehnica explorarii ecografice a glandei tiroide consta in : · se aseaza pacientul pe spate, cu
gatul in hiperextensie (pozitie care se obtine prin folosirea unei perne rulate sub umerii
pacientului) · se utilizeaza un transductor liniar de inalta rezolutie (Fig. 5) si gel ecografic.
Imaginile obtinute fiind in modul B si respectiv color Doppler Fig. 5 - Transductor liniar de inalta
rezolutie Examinarea color Doppler isi gaseste utilitatea in analiza vascularizatiei peri-
/intranodulara fiind necesara in evaluarea caracterului benign / malign, diferenta constand in
prezenta unor vase tortuoase atat peri- cat si intranodulare in cazul nodulului mai probabil
malign (Fig. 2 si Fig. 3). In plus se poate decela o eventuala tromboza a venei jugulare (circulatia
sangelui in vena este blocata din cauza formarii unui cheag de sange, denumit in termeni
medicali tromb). Fig.6. Examinare Doppler color, nodul posibil benign Fig.7 Examinare Doppler
color, nodul probabil malign Protocolul de examinare conform recomandarilor Colegiul American
de ghiduri practice de Radiologie consta in : · scanare in plan transversal a glandei tiroide cu
masurarea diametrelor antero-posterior si transvers pentru fiecare lob in parte (Fig. 4) respectiv
a diametrului antero-posterior al regiunii istmice · scanare longitudinala a fiecarui lob cu
masurarea diametrului cranio-caudal maxim (Fig. 5) · identificarea leziunilor focalizate,
caracterizarea aspectului ecografic al acestora respectiv in cazul tiroidelor marite in volum
decelarea nodulului dominant · evaluarea prezentei adenopatiilor latero-cervicale si a eventualei
tromboze de vena jugulara Fig.8 Explorare in plan transvers Fig.9 Explorare in plan longitudinal
Biopsia tiroidiană prin puncţie cu un ac fin Fig.10 (Biopsia tiroidiană) Biopsia tiroidiană (Fig.3.)
prin puncţie cu un ac fin cu aspiraţie de celule reprezinţă un mijloc de diagnostic ideal pentru
diferenţierea nodulului malign de cel benign sau al infiltratului limfocitar tiroidian. S-a infirmat
ipoteza că puncţia bioptică induce metastazarea carcinomului tiroidian. Metabolismul bazal, prin
măsurarea consumului de oxigen, reflectă efectele periferice ale hormonilor tiroidieni. Aceasta
tehnică tinde sa fie abandonată prin lipsa de sensibilitate şi specificitate. Reflexogramă achiliană
Reflexogramă achiliană exprima timpul de relaxare a tendonului lui Achile care este prelungit în
hipotiroidie şi scurtat în hipertiroidism. Valorile normale variază între 280-320 ms (milisecunde).
Alterarea acestui reflex apare şi în alte boli netiroidiene. Radiografia de mână Radiografia de
mână este indicată pentru aprecierea vârstei osoase în mixedemul congenital şi hipotiriodia
infantilă. Vârsta osoasă este mult întirziată în mixedemul congenital comparativ cu vârsta
cronologică (planşele IV şi V) şi prezintă o întârziere apreciabilă în hipotiroidia primară şi
secundară a copilului (1-8 ani) şi pubertarului (8-18 ani). 2.4 Hipertiroidismul Hipertiroidismul
apare cand glanda tiroida produce hormon tiroidian in exces. Hormonul tiroidian controleaza
metabolismul (metodele prin care organismul transforma alimentele in energie) si influenteaza
rata batailor cardiace (alura ventriculara), digestia, tonusul muscular, rezistenta oaselor si
nivelulcolesterolului. O persoana cu exces de hormon tiroidian are functiile organismului
accentuate. Cauze Boala Basedow-Graves este cea mai frecventa cauza de hipertiroidism.
Aceasta boala consta in secretia exagerata de hormon tiroidian. Boala Graves este ereditara in
cele mai multe cazuri, ca multe alte boli tiroidiene. Alte cauze frecvente sunt: - nodulii tiroidieni -
nodulii tiroidieni sunt formatiuni crescute in tiroida ce produc hormon tiroidian in exces -
tiroiditele - acestea apar cand organismul produce anticorpi care afecteaza glanda tiroida. O
persoana poate face tiroidita de la un virus sau de la o infectie bacteriana. La inceputul bolii
nivelul hormonilor tiroidieni creste pe masura ce hormonul se varsa din glanda tiroida distrusa.
Ulterior, nivelul hormonal poate fi scazut (hipotiroidism) pana cand glanda se vindeca spontan.
Simptome O persoana poate avea hipertiroidism daca prezinta urmatoarele simptome: -
agitatie, indispozitie, oboseala, slabiciune - tremuraturi ale mainilor, alura ventriculara crescuta
sau neregulata (aritmica) sau respiratie dificila chiar si in timpul repausului - transpiratii
abundente, piele umeda si rosie care poate produce mancarime (prurit) - flatulente si balonari
frecvente - par fin si moale care cade - scaderea in greutate chiar daca alimentatia este normala
sau in cantitati mai mari decat de obicei.Persoanele cuboala Graves prezinta adesea simptom
asociate cum ar fi: - gusa, o tiroida marita, nedureroasa si moale - unghiile groase care
bombeaza patul unghial - mixedemul (tegumente rosii, infiltrate, ingrosate cu noduli pretibial si
pe fata superioara a plantelor) - hipocratism (degete cu terminatii bombate) - oftalmopatia lui
Graves ce consta in ochi bulbucati (exoftalmie), inrositi pe langa alte simptome. Fig 11.
Exoftalmie Complicatii Oftalmopatia Graves este o complicatie frecventa a hipertiroidismului.
Poate debuta inainte, in timpul sau dupa aparitia simptomelor specifice hipertiroidismului.
Persoanele cu oftalmopatie Graves au probleme oftalmologice ca sensibilitate la lumina, vedere
incetosata sau dubla (diplopie). Fumatorii au sanse mai mari sa dezvolte oftalmopatie Graves.
Daca o persoana prezinta oftalmopatie tratamentul asociat cu iod radioactiv o poate agrava. Pe
de alta parte se poate imbunatati daca se urmeaza tratament cu antitiroidiene. Mecanism
fiziopatogenetic Daca glanda tiroida produce hormon tiroidian in exces persoana va prezenta
semne de hipertiroidism. Majoritatea cazurilor de hipertiroidism sunt date de o boala autoimuna
numita boala Basedow-Graves. La inceput hipertiroidismul se manifesta prin senzatie de caldura,
tremuraturi ale mainilor sau scadere in greutate. In evolutie, persoana are tahicardie, este
anxioasa sau prezinta flatulente. Poate simti ca nu are energie suficienta ca de obicei. In mod
obisnuit hipertiroidismul nu se vindeca fara interventie medicala. Majoritatea oamenilor au
nevoie de tratament pentru vindecarea hipertiroidismului. Dupa tratament multe persoane
dezvolta hipotiroidism. In cazuri rare hipertiroidismul poate da complicatii amentintatoare de
viata numite "furtuni tiroidiene", care apar cand tiroida elibereaza cantitati mari de hormoni
tiroideni intr-un interval foarte scurt de timp. Cea mai serioasa problema asociata
hipertiroidismului este furtuna tiroidiana, o conditie ce ameninta viata. Se recomanda consultul
de urgenta daca o persoana a fost diagnosticata cu hipertiroidism si asociaza: - irascibilitate -
tensiune arteriala foarte mare sau foarte mica (hipotensiunea arteriala) - senzatia de greata,
voma sau diaree - batai cardiace rapide sau dureri toracice - febra - confuzie sau somnolenta -
dificultati de respiratie sau senzatie de oboseala care pot fi simptome ale unei insuficiente
cardiace. Fig 12 Boala Basedow- Graves Trebuie consultat medicul si in cazul in care: - persoana
asociaza simptome de oftalmopatie Graves ca exoftalmie (proeminarea globului ocular in afara
orbitei), inrosirea ochilor - oboseala accentuata sau moleseala - scadere in greutate chiar daca
persoana consuma o cantitate de alimente normala sau chiar mai mare decat de obicei - gatul
este umflat sau prezinta dificultati la inghitire. Expectativa vigilenta Este perioada in care
pacientul si medicul supravegheaza simptomele sau starea pacientului fara a interveni
medicamentos si nu este recomandata in cazul hipertiroidismului cu simptome evidente. Se
recomanda consultul medicului specialist daca persoana considera ca are simptome de
hipertiroidism, pentru un tratament adecvat, precoce si pentru a reduce sansele de a dezvolta
complicatii. Odata inceput tratamentul pentru hipertiroidism, medicul va testa pacientul in mod
regulat pentru TSH si hormoni tiroidieni de cateva ori pe an pentru a verifica eficienta
tratamentului. Fig. 13 Hipertiroidism – Aspect morfopatologic Diagnostic precoce Nu este foarte
clar daca persoanele care nu prezinta nici un factor de risc si care nu au simptome de
hipertiroidism au nevoie de testari regulate pentru afectiuni tiroidiene. Asociatiile internationale
recomanda adultilor, in special femeilor, screeningul pentru afectiuni tiroidiene o data la 5 ani
dupa varsta de 35 de ani. 2.5 Tratament Exista trei variante de tratament pentru hipertiroidism.
Cele mai utilizate sunt medicamentele antitiroidiene si iodul radioactiv. Foarte rar se recomanda
interventia chirurgicala. Chiar daca simptomele nu deranjeaza este nevoie de tratament
deoarece hipertiroidismul poate duce la complicatii. Tratamentul adecvat depinde de varsta,
etiologie, valorile hormonilor tiroidieni secretati de organism si alte afectiuni asociate. Fiecare tip
de tratament are beneficii si riscuri, este foarte important a se discuta despre beneficiile si
riscurile aferente fiecarei variante de tratament cu medicul curant. Pentru unii oameni pot fi
necesare terapiile combinate. Tratament initial Tratamentul initial pentru hipertiroidism consta
de obicei in medicamente antitiroidiene sau terapia cu iod radioactiv. Daca persoana prezinta
multe simptome, medicul poate recomanda medicamente antitiroidiene pentru inceput cu
scopul de a ameliora simptomatologia. Mai tarziu se poate decide daca este recomandata terapia
cu iod radioactiv. Medicamentele antitiroidiene au eficienta cea mai mare in hipertiroidismul
usor, in boala Graves, daca este prima data cand se aplica tratament, daca persoana are varsta
mai mica de 50 de ani sau daca tiroida este doar un pic marita (gusa mica). Iodul radioactiv este
recomandat frecvent in cazurile cu boala Graves si persoanelor cu varsta mai mare de 50 de ani
sau in cazurile cu noduli tiroidieni (gusa toxica multinodulara) care elibereaza prea mult hormon
tiroidian. Iodul radioactiv nu se foloseste daca: - persoana este mai mica de 20 de ani - femeia
este insarcinata sau doreste sa ramana insarcinata la 6 luni dupa inceperea tratamentului -
femeia alapteaza - persoana are tiroidita sau alt tip de hipertiroidism care este adesea o situatie
temporara. Daca prezinta simptome ca batai cardiace rapide, tremuraturi, transpiratii, agitatie,
senzatia de uscaciune a ochilorse poate asocia cu alte medicamente pentru tratarea acestor
simptome. Interventia chirurgicala nu face parte in mod obisnuit din indicatiile initiale de
tratament. Aceasta optiune este recomandata in cazul in care gusa este foarte mare si persoana
are dificultati la inghitire sau la respiratie sau daca un singur nodul tiroidian foarte mare
elibereaza prea mult hormon tiroidian. Tratament in cazul agravarii bolii Daca iodul radioactiv sau
medicamentele antitiroidiene nu functioneaza, pacientul are nevoie de: - alt tratament cu iod
radioactiv - interventie chirurgicala pentru indepartarea unei portiuni din glanda tiroida
(tiroidectomie). Tratament ambulatoriu Este important sa se faca vizite periodice la medic astfel
incat acesta sa se asigure ca tratamentul recomandat functioneaza, ca pacientului i se
administreaza doza corespunzatoare de tratament si ca nu are efecte secundare. Daca pacientul
primeste medicamente antititoidiene este foarte important sa se administreze la aceeasi ora in
fiecare zi. Daca prezinta oftalmopatia Graves pacientul poate avea nevoie de picaturi pentru ochi
si sa foloseasca ochelari pentru protectia si umectarea ochilor.Pacientul poate reduce
simptomatologia hipertiroidismului prin: Tratament medicamentos Medicamentele
antitiroidiene sunt adesea folosite in hipertiroidism deoarece actioneaza mai rapid decat terapia
cu iod radioactiv si spre deosebire de terapia cu iod radioactiv, care distruge o parte sau toata
tiroida in functie de doza folosita, medicamentele nu induc distrugeri permanente de tesut
tiroidian. Uneori, pacientul poate lua medicamente antitiroidiene inainte de terapia cu iod
radioactiv sau interventia chirurgicala - pentru a ajuta metabolismul, pentru a ameliora starea
generala a pacientului sau pentru a reduce sansele aparitiei unor probleme serioase.
Medicamentele antitiroidiene controleaza hipertiroidismul la multi oameni dar in acelasi timp au
cateva dezavantaje: Medicamentele antitiroidiene sunt: -metimazolul -propiltiouracilul.
Preparatele antitiroidiene scad secretia tiroidiana de hormon tiroidian. Preparatele antitiroidiene
functioneaza mai rapid decat terapia cu iod radioactiv. De asemenea nu afecteaza in mod
permanent glanda tiroida. Pacientul poate lua medicamente antitiroidiene inainte de terapia cu
iod radioactiv sau interventia chirurgicala - pentru a ajuta metabolismul, pentru a ameliora starea
generala a pacientului sau pentru a reduce sansele aparitiei unor probleme serioase. Pacientul
poate urma un tratament antitiroidian daca prezinta oftalmopatie Graves si va fi supus terapiei
cu iod radioactiv. Administrarea preparatelor antitiroidiene inainte de terapia cu iod radioactiv
poate preveni inrautatirea oftalmopatiei Graves. Preparatele antitiroidiene nu actioneaza inca de
la inceput. De obicei, simptomele se amelioreaza sau dispar intr-o saptamana sau la 8 saptamani
dupa inceperea tratamentului. Pot trece 6 luni pana la normalizarea nivelului hormonal.
Medicamentele antitiroidiene au eficienta cea mai mare in hipertiroidismul usor, in boala Graves,
daca este prima data cand boala este tratata, daca persoana are varsta mai mica de 50 de ani sau
daca tiroida este doar un pic marita (gusa mica). Preparatele antitiroidiene pot sau nu sa vindece
permanent hipertiroidismul. Hipertiroidismul se vindeca in proportie de 30 pana la 50% dintre
cazuri dupa tratamentul cu medicamente antitiroidiene timp de 1 sau 2 ani. Daca
hipertiroidismul reapare dupa ce s-a oprit administrarea medicamentului se poate incerca
administrarea de medicamente antitiroidiene din nou. Totusi, medicul poate recomanda
tratament cu iod radioactiv deoarece acesta are mai multe sanse sa vindece permanent
hipertiroidismul. In unele cazuri, un tip de medicament antitiroidian functioneaza mai bine decat
alt tip: - metimazolul - este ales cel mai frecvent deoarece poate fi administrat intr-o doza zilnica,
are mai putine efecte adverse si este mai ieftin decat celelalte - propiltiouracilul - daca femeia
este insarcinata propiltiouracilul este mai sigur decat metimazolul. Daca pacientul prezinta
hipertiroidism sever, propiltiouracilul poate functiona mai bine decat metimazolul. Efecte
adverse Efectele adverse ale preparatelor anititiroidiene includ: - urticarie si mancarime (prurit) -
dureri articulare - afectiuni hepatice (hepatita) - Semne de afectari hepatice sunt ochii sau pielea
galbena (icter), urina inchisa la culoare, oboseala accentuata sau durerile abdominale - numar
mic de celule albe (leucopenie) care nu ajuta organismul sa se apere de infectii - daca pacientul
areleucopenie se poate imbolnavi foarte repede si poate prezenta simptome ca febra, frisoane si
dureri in gat. Daca tratamentul cu preparate antitiroidiene este urmat pentru o perioada mai
lunga de timp poate aparehipotiroidismul ceea ce inseamna ca organismul produce prea putin
hormon tiroidian. Este foarte importanta administrarea tratamentul la aceeasi ora zilnic. Medicul
va verifica frecvent nivelul hormonilor tiroidieni pentru a se asigura ca dozele de tratament sunt
corespunzatoare. Daca nivelul hormonilor tiroidieni este prea mic medicul va prescrie o cantitate
mica de hormoni tiroidieni asociata tratamentului antitiroidian. Hipertiroidismul poate reveni la 6
luni de la initierea tratamentului dar poate reveni de asemenea multi ani mai tarziu. Din aceasta
cauza sunt foarte importante consultatiile medicale regulate. Daca femeia este insarcinata
medicul recomanda dozele cele mai mici si cu eficienta maxima. Dupa nastereacopilului
alaptarea se poate face in siguranta in timpul tratamentului.Tratarea copiilor cu preparate
antitiroidiene poate fi dificila deoarece ei cresc foarte repede si adaptarea dozelor ridica
probleme. Tratament chirurgical Interventia chirurgicala pentru hipertiroidism consta in
scoaterea unei portiuni din tiroida. Medicii folosesc foarte rar aceasta optiune. Pacientul necesita
interventie chirurgicala daca: - tiroida este marita foarte mult astfel incat pacientului ii este greu
sa inghita sau sa respire - pacientul are cancer tiroidian sau medicul suspecteaza un cancer
tiroidian - pacientul are efecte adverse grave dupa tratamentul cu preparate antitiroidiene si
terapia cu iod radioactiv nu este o optiune - pacientul are o gusa mare care nu s-a micsorat dupa
terapia cu iod radioactiv - pacientul are un nodul tiroidian mare care produce hormon tiroidian
in exces si terapia cu iod radioactiv nu a avut nici un efect. Optiuni chirurgicale Singura optiune
chirurgicala pentru hipertiroidism este tiroidectomia. Daca pacientul are indicatii pentru
interventie chirurgicala medicul curant va initia un tratament cu preparate antitiroidiene inainte
de interventie pentru a normaliza profilul hormonal. Dupa interventia chirurgicala medicul va
verifica nivelul de hormoni tiroidieni in mod regulat deoarece pacientul poate dezvolta un
hipotiroidism.Hipotiroidismul este tratat cu hormoni tiroidieni. Chirurgia este cel mai rapid mod
de a trata hipertiroidismul dar nu se recomanda prea des si este mai riscanta si mai scumpa decat
celelalte tratamente. Tratament medicamentos asociat Medicamente asociate pe care le pot
recomanda medicii pentru hipertiroidism sunt: - betablocantele - inclusiv propanololul,
atenololul sau metoprololul pentru controlul tahicardiilor, tremuraturilor, sudoratiei si
irascibilitatii. Medicul poate prescrie una dintre aceste medicamente in timpul in care se
urmaresc efectele preparatelor antitiroidiene sau ale terapiei cu iod radioactiv. - topice
oftalmologice - pentru ochi iritati si uscati. - medicamente cu corticosteroizi - pentru controlul
durerii sau maririi glandei. Preparatele antitiroidiene pot sau nu sa vindece permanent
hipertiroidismul. Hipertiroidismul se vindeca in proportie de 30 pana la 50% dintre cazuri dupa
tratamentul cu medicamente antitiroidiene de 1 sau 2 ani.Medicamentele antitiroidiene au
eficienta cea mai mare in hipertiroidismul usor, in boala Graves daca este prima data cand este
tratata, daca persoana are varsta mai mica de 50 de ani sau daca tiroida este doar un pic marita
(gusa mica). Alte tratamente Terapia cu iod radioactiv este considerata de multi medici
internationali ca fiind cel mai bun tratament pentru hipertiroidism. Iodul este inghitit sub forma
lichida si este absorbit de glanda tiroida. Radioactivitatea iodului distruge majoritatea sau tot
tesutul tiroidian dar nu afecteaza alte parti ale organismului. Majoritatea oamenilor sunt
vindecati de hipertiroidism dupa o singura doza de iod radioactiv. Principalul dezavantaj al
acestei terapii este ca poate distruge tesutul tiroidian astfel incat corpul nu mai poate produce
hormoni tiroidieni. Acesta este cel mai frecvent rezultat al tratamentului si majoritatea
oamenilor care primesc acest tratament fachipotiroidism in 5 pana la 10 ani. Daca persoana
dezvolta hipotiroidism va trebui sa urmeze tratament cu hormoni tiroidieni pentru tot restul
vietii.Iodul radioactiv nu se utilizeaza in tratamentul copiilor sau al femeilor insarcinate, celor
care alapteaza sau celor care vor sa ramana insarcinate la 6 luni dupa tratament.Medicii au
folosit iod radioactiv pentru tratamentul hipertiroidismului de peste de 60 de ani. Nu exista
dovezi ca iodul radioactiv induce cancer,infertilitate sau boli congenitale. Profilaxie
Hipertiroidismul dat de boala Graves este o boala genetica care nu poate fi prevenita. Fumatorii
sunt mai predispusi la dezvoltarea bolii Graves si oftalmopatiei Graves decat persoanele
nefumatoare. Preparatele antitiroidiene sunt folosite in locul terapiei cu iod radioactiv in
tratamentul femeilor insarcinate, care alapteaza sau incearca sa ramana insarcinate. Copiii sunt
tratati cu preparate antitiroidiene deoarece expertii nu cunosc nocivitatea terapiei cu iod
radioactiv. Tratarea copiilor cu medicamente antitiroidiene este o provocare deoarece este
dificila cunoasterea dozelor de medicament necesare in conditiile unei cresteri accelerate.
Medicul poate prescrie doze mici de hormon tiroidian pentru a se administra asociat
preparatelor antitiroidiene astfel incat nivelul hormonal sa nu scada prea mult. Medicamente
asociate pe care le pot recomanda medicii pentru hipertiroidism sunt: - betablocantele - inclusiv
propanololul, atenololul sau metoprololul, pentru controlul tahicardiilor, tremuraturilor,
sudoratiei si irascibilitatii; medicul poate prescrie una dintre aceste medicamente in timpul in
care se urmaresc efectele preparatelor antitiroidiene sau ale terapiei cu iod radioactiv - topice
oftalmologice - pentru ochi iritati si uscati - medicamente cu corticosteroizi - pentru controlul
durerii sau maririi glandei. Preparatele antitiroidiene pot sau nu sa vindece permanent
hipertiroidismul. Hipertiroidismul se vindeca in proportie de 30 pana la 50% dintre cazuri dupa
tratamentul cu medicamente antitiroidiene de 1 sau 2 ani. Medicamentele antitiroidiene au
eficienta cea mai mare in hipertiroidismul usor, in boala Graves daca este prima data cand este
tratata, daca persoana are varsta mai mica de 50 de ani sau daca tiroida este doar un pic marita
(gusa mica). Preparatele antitiroidiene sunt folosite in locul terapiei cu iod radioactiv in
tratamentul femeilor insarcinate, carealapteaza sau incearca sa ramana insarcinate. Copiii sunt
tratati cu preparate antitiroidiene deoarece expertii nu cunosc nocivitatea terapiei cu iod
radioactiv. Tratarea copiilor cu medicamente antitiroidiene este o provocare deoarece este
dificila cunoasterea dozelor de medicament necesare in conditiile unei cresteri accelerate.
Medicul poate prescrie doze mici de hormon tiroidian pentru a se administra asociat
preparatelor antitiroidiene astfel incat nivelul hormonal sa nu scada prea mult. Se recomanda
consultul de specialitate daca persoana prezinta una dintre aceste simptome. Efectele adverse
pot fi serioase dar ele dispar dupa oprirea administrarii medicamentelor. Eficienta tratamentului
- durata tratamentului trebuie sa fie de cel putin un an - simptomatologia poate reveni dupa un
an si se recomanda reinceperea tratamentului sau introducerea unui alt tratament - exista
destul de putine efecte adverse de la aceste medicamente, alergodermie, leucopenie (leucocite
scazute) care nu ajuta organismul in lupta impotriva infectiilor. Uneori medicul va prescrie un
medicament asociat pentru tratamentul simptomelor date de hipertiroidism ca tahicardia sau
uscarea conjunctivei. Aceste medicamente pot ajuta la ameliorarea starii generale inainte de
inceperea unui tratament nou. Optiuni de medicamente - reducerea stresului: aceasta ajuta la
ameliorarea anxietatii si irascibilitatii - evitarea cafeinei: cafeina inrautateste simptomele ca
tahicardia, irascibilitatea si dificultatea la concentrare - renuntarea la fumat: daca pacientul are
boala Graves si este un fumator, are mai multe sanse de a dezvolta oftalmopatia Graves. Dupa
tratamentul cu iod radioactiv se poate dezvolta un hipotiroidism. Se recomanda un consult
medical daca pacientul incepe sa castige in greutate, sa se simta obosit sau sa aiba senzatie de
frig mai mult decat in mod normal. Aceste simptome pot sugera hipotiroidismul si pacientul are
nevoie de alt tratament numit tratament de substitutie hormonala cu hormon tiroidian pentru
tot restul vietii. - un test pentru anticorpii antitiroidieni pentru a verifica daca pacientul are
anticorpi ce ataca tesutul tiroidian. Acest test ajuta la diagnosticarea bolii Basedow-Graves sau
tiroidita autoimuna - teste de incarcare cu iod radioactiv sau un CT (scanare computerizata)
tiroidian, teste ce folosesc radiatiile si o camera speciala, in scopul determinarii cauzelor
hipertiroidismului. Daca pacientul are oftalmopatie Graves i se poate recomanda un RMN sau un
CT pentru a verifica starea ochiului. - scadere in greutate din cauza metabolism accentuat -
afectiuni cardiace ca tahicardia ventriculara (frecventa crescuta a batailor cardiace), fibrilatia
atriala si insuficienta cardiaca - tulburari de mineralizare a oaselor care pot duce la osteoporoza.
In cazuri rare, hipertiroidismul poate duce la situatii amenintatoare de viata numite furtuni
tiroidiene care apar cand glanda tiroidiana elibereaza cantitati mari de hormoni tiroidieni intr-o
perioada foarte scurta de timp. Furtuna tiroidiana apare dupa o infectie grava sau dupa un stress
mare. Unele femei prezinta asociat cicluri menstruale neregulate sau care se opresc subit iar unii
barbati fac ginecomastie(cresterea sanilor). Simptomele hipertiroidismului nu se manifesta la fel
pentru toate persoanele. Simptomele depind de cantitatea de hormoni pe care glanda tiroida o
secreta, de lungimea perioadei de timp de la debutul bolii si de varsta pacientului. Daca persoana
este in varsta este foarte usor a se confunda simptomele bolii cu semnele de inaintare in varsta.
Tumorile tiroidiene, consumul de alimente sau medicamente care contin cantitati mari de iod
sunt cauze rare de hipertiroidism. Cap III. Rolul asistentei medicale in ingrijireabpacientului cu
hipertiroidism Conditii de spitalizare Pacientii sunt internati in saloane cu 4-6 paturi. Saloanele
au faianta pe jumatate din perete, gresie pe jos care trebuie spalata si dezinfectata de cate ori
este necesar; paturile sunt rulante si prevazute cu dispozitive de ridicare si coborare; stative
pentru perfuzii. Rolul asistentei medicale la diagnosticarea afectiunii Recolteaza prin punctie
venoasa analizele uzuale: a) Hemoleucograma: Hemoglobina (12-18g%); Hematocrit (36-52%);
Tromocite (150.000-400.000/mm3); Fibrinogen (200-400 mg %); Leucocite (4.500- 11.000/mm3)
b) Coagulograma: Timp Quick si Timp Haxull (1-2mm) c) Biochimia: Calciu (8,5-10,5 mg/dl);
Colesterolul (120-220 mg/dl); Creatinina (0,5- 1,2 mg/dl); Glicemia (70-120mg/dl); Acid uric (3,5-
7,2mg/dl) d) Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH): la barbati este 3-8mm/l/ora, iar la
femei este 6-11 mm/l/ora e) Urocultura f) Sumar de urina Punctia venoasa reprezinta
inteparea unei vene cu ajutorul unui ac atasat la seringa. Bolnavul este prgatit fizic si psihic
anuntandu-l si explicandu-i necesitatea tehnicii. Bolnavul este asezat fie pe un scaun cu membrul
superior sprijinit in extensie sau culcat pe pat, in decubit dorsal cu membrul superior sprijinit in
extensie. Se dezbraca bratul ales, se aseaza sub brat o perna si apoi musamaua solicitandu-I
bolnavului sa mentina bratul in pozitia necesara. Asistenta medicala se spala pe maini cu apa
curata si sapun dupa care se dezinfecteaza cu alcool sanitar. Se aplica garoul la nivelul unirii
treimii inferioare cu cea mijlocie a bratului, cu indexul mainii stangi, se palpeaza locul pentru
punctie si se dezinfecteaza cu un tampon cu alcool. Se cere bolnavului sa deschida si sa inchida
pumnul de cateva ori ramanad cu el inchis. Se introduce acul in mijlocul venei in directia axului
longitudinal al venei, se impinge acul de-a lungul venei la o adancime de 1-1.5 cm. Cu mana
stanga se trage incet pistonul aspirnand pana se extrage cantitatea necesara de sange. Se
deaface garoul si bolnavul deschide pumnul, apoi se aplica un tampon de vata cu alcool peste
locul unde este acul si se retage acul. Sangele recoltat se scurge in eprubetele pregatite.Se
spala pe maini cu apa curata si sapun. Urocultura apreciaza prezenta bacteriilor in urina.
Recoltarea urinei pentru urocultura se poate executa direct din mijlocul jetului urinar, 10-20 ml
urina, intr-o eprubeta sterile cu dop de vata sau prin sondaj vezical; dupa ce se (introduce 10-2)
arunca primele picaturi de urina , se introduce 10-20 ml de urina in eprubeta sterila prin sonda.
Participarea asistentei medicale la examenul radiologic Rolul asistentei medicale: investigarea
bolnavilor prin examenul radiologic al sistemului osteoarticular nu necesita o pregatire prealabila
deosebita. Pansamentele vor fi ridicate de pe portiunile examinate, iar unguentele sau alte forme
medicamentoase vor fi indepartate prin spalare cu alcool caci prin substantele radioopace pe
care eventual le contine, ele pot produce opcitate de imagine. Pentru executarea radiografiilor,
bolnavul va fi culcat pe masa de radiografie. Medicul radiolog va stabili pozitia adecvata
bolnavului pentru examinare, iar asistenta va trebui sa ajute bolnavul pentru ocuparea si
mentinerea acestei pozitii. Daca miscarile ii provoaca dureri, atunci inainte de examinare,
bolnavul va primi un medicament analgezic. Supravegherea pacientului In ingrijirea bolnavului
asistenta medicala este obligata sa-l supravegheze pentru a culege toate datele privind starea
generala si evolutia bolii acestuia comunicand medicului tot ce a observat la bolnav, in cursul zilei
sau noptii. Va sta cat mai mult la patul bolnavului si va urmari comportamentul bolnavului
(faciesul starea psihica, reactivitatea generala, somnul); functiile bolnavului, vitale si vegetative
ale organismului; aparitia unor manifestari patologice. Datele culese de asistenta medicala din
supravegherea bolnavului vor fi notate graphic in foaia de observatie. Observarea faciesului, a
starii psihice, a somnului bolnavului si reactivitatii generale este importanta pentru stabilirea
diagnosticului si aprecierea evolutiei bolii. In supravegherea functiilor vitale si vegetative ale
organismului vom urmari: temperatura, respiratia, pulsul, tensiunea arteriala, diureza Rolul
asistentei medicale in administrarea medicamentelor indicate de medic Asistenta medicala va
administra medicatia bolnavului sub indrumarea medicului respectand anumite reguli. Nu va
inlocui niciodata medicamentul prescris cu un alt medicament cu efect asemanator. Va verifica
eticheta medicamentului inainte de administrare ca acesta san u fie alterat, degradat sa nu aiba
culoarea schimbata. Respectarea caii de administrare este obigatorie, deoarece nerespectarea
poate duce la accidente grave; a orarului de administrare si a ritmului prescris de medic deoarece
unele substante se descompun sau se elimina din organe intr-un anumit timp. Orarul de
administrare a medicamentelor este in functie si de alimentatia bolnavului. Asistenta medicala
va respecta doza prescrisa, somnul fiziologic al bolnavului. Va evita incompatibilitatea dintre
medicamente. De exemplu, cand administreaza oxacilina si gentamicina in acelasi timp se va
administra prin injectii separate deoarece cele doua combinate precipita. Daca intervin greseli
in administrarea medicamentelor va anunta imediat medicul.Va avea grija sa administreze
imediat medicamentele deschise deoarece se altreaza repede si va preveni infectiile
intraspitalicesti prin respectarea masurilor de asepsie si igiena pentru fiecare cale de
administrare. Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii Pregatirea preoperatorie 1.
Pregatirea psihologica se incepe din momentul in care se decide operatia. Deoarece multi dintre
pacienti au teama de spitalizare, de diagnostic, de perioada de inconstienta din timpul anesteziei
si dupa anestezie, durere, despartire de familie, de moarte, asistenta medicala are rolul sa-l ajute
pe bolnav sa-si exprime gandurile, grijile si teama, ii da incredere in echipa operatorie, ii asigura
de o prezenta care-l va sustine, ii explica ce se va intampla cu el in sala de operatie, in timpul
transportuluii in sala de preanestezie si unde va fi dupa operatie si cat va dura. 2. Pregatirea
generala a) Bilantul clinic cuprinde: - antecedentele: heredocolaterale sau familiare (ne
intereseaza boli ca: tuberculoza, hipertensiunea arteriala, diabet, neoplasme, cardiopatii) -
starea generala: varsta, greutatea, slabire asociata cu deshidratare - aparatul respirator:
se cauta afectiuni pleuropulmonare prin inspectie, se caracterizeaza semnele functionale:
frecventa, amplitudinea, ritmul respiratiei ce se trece pe foaia de temperature de catre asistenta
medicala, obligatoriu se completeaza cu radiografia pulmonara. - aparatul cardio-
vascular: Se face prin ascultatie, palpare, puls, frecventa amplitudinea. Tensiunea arteriala se
masoara cu sfingomanametrul. Cantitatea de lichide tolerate de sistemul cardiovascular E.K.G
(electrocardiograma) obligatoriu la persoanele de peste 45 de ani. b) Bilantul paraclinic
cuprinde: - examenele de rutina absolut obligatorii: Determinarea de grup sanguine si
factor RH (se recolteaza 2 ml se sange intravenous pe nitrat de sodiu); Glicemie, uree, creatina,
fosfataza alcalina - examene complete HLG (hemoleucograma) cu formula leucocitara - se
recolteaza prin punctie venoasa 2 ml de sange pe E.D.T.A.; V.S.H. (viteza de sedimentare a
hematular) se recolteaza prin punctie venoasa fara staza venosa 1.6 ml sange pe 0.4 ml de nitrat
de sodium 8 · Valori normale la 1 ora 2-5 mm
la 2 ore 5-10 mm la 24 ore 20-50 mm · Probe de
coagulare: se recolteaza 4,5 ml sange prin punctie venoasa pe 0,5 ml oxalate de sodium 3,8 %
- timp Quick - valori normale = 6-12 secunde - timp Hovell - valori
normale= 60-120 secunde · Bilantul electronic · Examenul sumar de urina 3. Pregatirea
locala In ziua precedenta se recomanda pacientului repaus, regim alimentar usor digerabil care
sa contina multe lichide pentru a creste diureza, pentru diminuarea setei postoperatorii, pentru
hidratare si pentru ca prin diureza are actiune dexzintoxicanta a organismului.Se va efectua
clisma seara, iar la indicatia medicului se poate efectua si dimineata. Se va efectua baia, dus sau
baie pe regiuni la pat, verificandu-se regiunea inghinala, ombilcul, unghiile sa fie taiate si sa nu
aiba oja. Cu un aparat de ras propriu sau de unica folosinta se rade pe portiune cat mai larg
posibil, dupa care se badijoneaza regiunea rasa cu tinctura de iod pesste care se pune un
pansament antiseptic uscat. In dimineata respectiva, in salon, se indeparteaza bijuteriile de pe
pacient si toate lucrurile inutile, se indeparteaza proteza dentara mobila, se imbraca bolnavul cu
pijamaua curata si se pregatesc documentele (foaia de observatie, analize, radiografii)care
insotesc bolnavul la sala. Transportul pacientului se face cu patul rulant sau cu targa unde va fi
instalat confortabil si invelit. In sala de preanestezie se verifica regiunea rasa, daca nu are
ecoriatii si este rasa corect. Se verica starea de curatenie si daca s-a indepartat proteza dentara
mobila. Se pregatesc zonele pentru perfuzii si se monteaza o sonda urinara in conditii de asepsie
dupa care se pune in regiunea perineului un camp steril. In sala de operatie - felurile de
anestezie generala sau rahianestezie. Ingrijirile postoperatorii Incep imediat dupa interventia
chirugicala si dureaza pana la vindecarea completa a bolnavului. Ingrijirile postoperatorii se
acorda pentru restabilirea functiilor organismului, asigurara cicatrizarii normale a plagii si
prevenirea complicatiilor. Asistenta medicala va supraveghea cu atentie bolnavul in salon, va
ajuta sa fie transportat la pat, se va ingriji sa fie plasat comod si acoperit.Va controla frecvent
starea pansamentului. Va administa medicatia prescrisa postoperator, medicatia calmanta numai
in limita prescrisa de medic. Va masura si nota functiile vitale (temperatura, puls, respiratie,
tensiune arteriala). Va controla si nota diureza, cantitatea de secretii care se evacueaza prin
tuburile de dren si cantitatea acestora. Va supraveghea faciesul bolnavului si revenirea la
culoarea normala a faciesului indica o evolutie buna. La 24 de ore se panseaza in salon si la 48
de ore se va extrage si tubul de drenaj aspirativ din tesuturile moi si se inalta speteaza patului.
Lichidele ce se vor administra in prima zi sunt apa si ceai putin indulcit sau de preferabil
neindulcit, zeama de compot facut in casa si suc de lamie.A doua zi, supa strecurata care excita
peristaltismul intestinal, apoi treptat lapte, piureuri, budinca, rasol, carne fiarta. Alimentatia se
va face treptat pana se ajunge la necesarul zilnic. Nu se recomanda un regim special.Bolnavul
(supravegheat) operat cu anestezie generala trebuie supravegheat cu atentie pana la aparitia
reflexelor de deglutitie, faringian, cornea si tuse si pana la revenirea completa a starii de
constiinta. 1. Supravegherea faciesului - urmarirea aparitiei palorii insotita de traspiratie rece si
racirea extremitatilor, aparitia cianozei. 2. Supravegherea comportamentului deoarece la
trezire operatorul poate prezenta o stare de agitatie putand sa-si smulga pansamentul, drenurile,
perfuzia sau sa plece din pat, in acest caza va fi imobilizat. 3. Supravegherea respiratiei -
trebuie sa fie ritmica si se amplitudine normala. Accidente: caderea limbii in fundul gurii se
previne prin mentinerea pipei Gueddel incarcarea bronsica cu mucozitati ( se face aparitie buco-
faringiana) infundarea cailor respiratorii cu vomismente se previne prin pozitionarea capului intr-
o parte, eventul aspiratia gastrica. 4. Supravegherea pulsului care trebuie sa fie regulat si bine
batut. Puls filiform este semn de hemoragie. 5. Supravegherea tensiunii arteriale se face la fel
ca si in cazul pulsului ritmic la 15 minute in primele doua ore, apoi la 30 de minute din ora in ora
pana a doua zi. 6. Supravegherea pansamentului care trebuie sa ramana uscat, sa nu se imbibe
cu sange, va fi anuntat imediat medicul. 7. Supravegherea pozitiei bolnavului se face dupa
trezirea completa. 8. Ingrijirea mucoasei bucale - se vor umezi buzele cu comprese imbibate cu
apa. Mucoasa bucala se sterge cu tampoane umezite cu solutii diluate de bicarbonate de sodium,
acid boric. Se pot sterge buzele si mucoasa cu glicerina boraxata. 9. Prevenirea escarelor:
schimbarea lenjeriei, a pozitiei pacientului si mascarea zonelor predispose aparitiei escarelor,
eventual frectii cu alcool. 10. Evacuarea vezicii urinare prin stimularea mictiunii daca nici o
metoda nu a dat rezultat, se practica sondaj vezical. 11. Asigurarea somnului prin administrarea
de calmante si un sinoptic la indicatia medicului. La bolnavul cu rahianestezie trebuie
supravegheate: a) transportul se efectueaza in pozitia orizontala b) bolnavul va fi instalat in pat
in pozitie orizontala cel putin primele doua zile fara perna c) supravegherea functiilor vitale si
vegetative, pulsul poate fi usor bradicardic; tensiunea arteriala poate fi usor scazuta datorita
vasodilatatiei periferice prin paralizia nervilor motori d) supravegherea mictiunii deoarece
mictiunea poate aparea spontan e) revenirea sensibilitatii in membrele inferioare reapare
treptat de la radacina spre extremitati notandu-se ora reaparitiei sensibilitatii in haluce f)
depistarea incidentelor: aparitia cefaleei se combate prin aplicarea pungii cu gheata pe cap sau a
compreselor reci si prin administrarea antialgicelor; aparitia greturilor redarii cefei trebuie
anuntate medicului. Ingrijirile si supravegherile acordate in primele doua zile 1.
Supravegherea functiilor vitale si vegetative: temperature in prima zi poate sa aiba febra de
rezorbtie (37,8o- 38o) se masoara dimineata si seara, pulsul, tensiunea arteriala, se urmareste
diureza si se stabileste bilantul hidric. 2. Ingrijirile igenice si prevenirea escarelor - toaleta,
schimbarea lenjeriei de pat si corp, a pozitiei, masaj si frectii in zonele predispose escarelor. 3.
Exercitii respiratorii: sulfa intr-un tub, umfla un balon, tuseste pentru eliminarea secretiilor. 4.
Mobilizarea bolnavului se face inca din prima zi pentru a preveni aparitia escarelor si a flebitei. 5.
In caza de meteorism se introduce tubul de gaze 6. Alimentatia in prima zi va fi usoara: ceai
neindulcit dupa evacuarea gazelor va primi ceai indulcit, zeama de legume, zeama de compot,
lapte. In a treia zi supravegherea temperaturii se va face dimineata si seara, pulsul se va
supraveghea tot dimineata si seara. Se va supraveghea tranzitul intestinal, iar daca in primele
patru zile nu apare scaunul se va anunta medical. Tot din a treia zi se incep miscarile respiratorii
si gimnastica cu ambele member inferioare. In cazurile cu risc venos mare si predispozitie spre
flebotronbare se incepe tratamentul preventive cu anticoagulante. In a saptea zi bolnavul poate
fi ridicat in pozitie sezanda si ortostatica in carje si fara sprijin pe membrul inferior operat si
incepe mersul. In a 21-a zi se scot firele se sutura la tegumente. In cazul aparitiei vreunui
hematom postoperator etapele se vor prelungi de la caz la caz. Pansamentul reprezinta
actul chirurghical prin care se protejeaza si se aseptizeaza o plaga pentru a inlesni cicatrizarea
Efectuarea pansamentului postoperator trebuie sa respecte urmatoarele principii fundamentale:
1. Sa se lucreze in conditiile de asepsie perfecta: instrumente si materiale sa fie sterile, iar
mainile celui care executa pansamentul si tegumentele din jurul plagii sa fie dezinfectate. Pentru
servirea materialelor sterile este nevoie de o pensa de servit. Dupa utilizarea instrumentelor se
pun intr-un vas cu cloramina. Pansamentul sa fie facut de doua persoane, una care il face si una
care il serveste. 2. Sa se asigure de absorbtia secretiilor 3. Sa se aseptizeze 4. Protejarea
operatiei prin aplicarea compreselor sterile 5. Pansamentul sa nu provoace durere bolnavului
se va executa cu rabdare, blandete, indemanare, iar pansamentele lipite vor fi umezite cu apa
oxigenata solutie dachim, ser fiziologic, apa distilata, apa sterile. 6. Asigurarea repausului sau
imobilizarea regiunii lezate pentru a grabi vindecarea 7. Schimbarea pansamentului se va face
in functie de evolutie in cazul in care nu prezinta secretii si nu exista tub de dren, pansamentul se
schimba mai rar. Efectuarea pansamentului 1. Asezarea pacientului intr-o pozitie
adecvata, in decubit lateral 2. Indepartarea vechiului pansament 3. Spalarea pe maini,
dezinfectia cu alcool eventul imbracarea cu manusi sterile. 4. Curatarea tegumentelor din jurul
plagii operatorii cu alcool, alcool iodat 5. Tratarea plagii operatorii 6. Acoperirea plagii cu
comprese sterile si vata sterila astfel incat aceasta sa depaseasca cu 2-3 cm marginea plagii 7.
Fixarea pansamentului cu benzi adezive si tragerea unei fese elastice pe intreg piciorul 8.
Reorganizarea locului de munca: materialele se strang, se arunca cele de unica folosinta, se
decontamineaza, se curata, se dezinfecteaza, se pregatesc materialele pentru sterilizare. 9.
Spalarea cu apa curenta si sapun Schimbarea lenjeriei de pat Schimbarea cearceafului pe pat.
Pacientul se aseaza in decubit lateral pe partea sanatoasa cu piciorul sanatos flexat si cel afectat
intins, iar intre genunchi se aseaza o perna. Cearceaful murdar se ruleaza, iar in urma lui se
aseaza cearceaf curat; de asemenea rulat. Apoi pacientul se aseaza in decubit dorsal, cu o perna
sub piciorul afectat, dupa care sprijinindu-se in piciorul sanatos se ridica, iar in acel moment este
tras cearceaful murdar si este asezat cel curat.Schimbarea fetei de perna si a plicului de plapuma
se efectueaza ca de obicei. Cap IV. Educatia pentru sanatate In procesul educaţional asistenta
medicală explorează cunoştiintele, priceperile, deprinderile pacientului faţa de sănătate şi oferă
material informativ atractiv ce-l explică peinţelesul pacientului. Organizează acţiuni educative
pentru menţinerea sănătăţii: discuţii interactive, cursuri,demonstraţii practice, filme, etc.
Motivează pacientul să respecte in continuare masurile igienice şi profilactice. Asistenta medicală
identifică modul in care pacientul defineşte sănătatea şi evalueazăcapacitatea lui de a-şi promova
propria sănătate. Determină starea de sănătate a pacientului şi identifica factorii de risc. Incearcă
să-i crească pacientului stima de sine permiţandu-i să-şi asume responsabilităţimai mari faţa de
propria-i sănătate. Asistenta medicală trebuie să aleagă momentul potrivit in procesul
educaţional ( lainternare, la externare, pe timpul spitalizării) cand pacientul este dispus să inveţe.
Ea va utiliza limbajul pacientului putand recurge la analogii simple respectand principiile
educative.Trebuie să sesizeze orice comportament care indica o scădere a interesului sau a
atenţiei şi să stabilească impreuna cu pacientul obiectivele educaţionale.Va trebui să observe
progresele pacientului in autoingrijire şi să rămană la dispoziţia lui pentru a-l ajuta. Asistenta
medicală trebuie să incerce integrarea educaţiei in procesul de ingrijire( de exemplu educaţia
sanitară in timpul efectuării ingrijirilor igienice sau in timpul efectuării unui pansament). Poate să
utilizeze şi metode de educaţie in grup, care permit schimbul de idei şi participanţii invăţa unii de
la alţii. Persoanele cu hipotiroidism funcţional vor consuma produse bogate în iod, precum sarea
marină, algele de tip macrobiotic, peşte şi gutui (cel mai bun mod de a le mânca este la cuptor,
dar fiind un fruct de sezon se va putea consuma şi zaharisit, dacă nu există o altă contraindicaţie).
În caz de hipertiroidism, când se iau medicamente antitiroidiene, problema se pune exact invers
şi vor trebui evitate alimentele de mai sus. În acest caz se recomandă alimente din familia
cruciferelor, cum sunt varza, conopida, varza de Bruxelles, napi precum şimuştar, care are o
acţiune antitiroidiană moderată. În toate cazurile, este important să se consume alimentele cât
mai naturale cu putinţă. De asemenea, în caz de hipertiroidism, va trebui să se ţină cont şi de
următoarele indicaţii: · Evitarea stresului · Practicarea Yoga sau a unei alte metode de relaxare
petnru a compensa nervozitatea specifică · Renunţarea la fumat şi la cafea 6