Editiile critice grecesti si latine ale Noului Testament

- Vasile Shandru

Continut: Introducere* Kurt Aland: Synopsis Quattuor Evangeliorum (Synopsis la cele patru evanghelii) *
Bover * Hodges & Farstad * Huck * Merk * Textul "Nestle": editiile Nestle 1-25 | editiile Nestle-Aland 26, 27
*Souter * Swanson * Tasker * Tischendorf * editiile,United,Bible,Societies*Vogels*Westcott&Hort
Anexa 1: editiile latine; Anexa 2: Lista editiilor aparatelor critice textuale ( la textul grec si/sau latin) in ordine
cronologica
Introducere
Karl Lachmann (1793- 1851) a terminat cu Textus Receptus in 1831. Acesta, atunci, era prima “editie critica” a NT-
o editie compilata folosind reguli distinctive bazate pe redarile unei selectii semnificative a manuscriselor importante.
Apoi de atunci, multe alte [editii] au au aparut. Unele din acestea ( cea a lui Lachmann personal, si acea a mai tanarul
lui contemporan Tregelles) sunt acum aproape complet necunoscute. Altele – acelea remarcabile ale lui Westcott si
Hort si United Bible Societies – au exercitat o mare influenta. Ca idee, o editie critica va include un aparat care
furnizeaza informatie despre modul cum redarile au fost hotarate. Sunt, oricum, editii critice ( de ex. Westcott&Hort)
care nu includ o astfel de informatie. Lista de dedesubt descrie cele mai multe din principalele editii incepand ( ca
timp ) de la Tischendorf.
1) Kurt Aland : Synopsis Quattuor Evangeliourm Editorul. Textul si aparatul sunt editate de Kurt Aland Data
publicarii. Prima editie a aparut in 1963. O editie revizuita, catalogata ca a IV-a, a aparut in 1967;o alta editie
revizuita, a IX-a, a iesit in 1976. Revizuirea principala finala, a XIII-a , a fost publicata in 1985. Primele trei editii
principale folosesc acelasi aranjare de baza a textului; revizuirile au avut loc la inceput in aparat. Editia a XIII –a
reface in intregime lucrarea; un text nou a fost ales si a fost creat. Alcatuirea/structura tabloului sinoptic a fost
neschimbata, dar facand abstractie de aceasta ea era in intregime o noua publicare.Textul . Textul din primele
douasprezece editii este in esenta acela al editiilor NA de inceput. Cu editia a XIII-a, textul a fost aranjat/adaptat
pentru a se potrivi cu acela al editiei NA 26. Synopsisul Aland este unul din cele mai solide [care sunt] acum
disponibile. Toate cele patru evanghelii sunt prezentate in intregime, si exista un text complet al evangheliei lui Toma
( in latina, engleza, si germana; [insa] nici textele coptice nici cele grecesti nu sunt date!) Aparatul critic este de
asemenea complet mai mult decat in mod obisnuit; un aparat este de obicei furnizat oriunde este citat un pasaj, [insa]
nu tocmai ca infatisarea/reprezentarea lui “principala” . In plus, aparatul da o lista destul de completa a variantelor—
mult mai multe decat se gasesc in editiile echivalente ale textului NA, si nu se limiteaza doar la potrivirea variantelor.
In timp ce SQE nu va permite studentului sa refaca ms citate ( mai ales minusculele), el cuprinde destule date pentru
a permite o asemuire intemeiata a tipurilor de text diverse. ( Acest lucru nu se poate spune despre NA27!) Din cauza
compactarii, SQE foloseste acelasi set de semne critice ca si textul Nestle (pentru amanunte, vezi imaginea din acest
articol). Din nefericire, aparatul are neajunsurile lui.( Noi acum ne referim mai ales la editiile recente, de la ed. a
XIII-a in continuare.) In primul rand, el are un numar mare de greseli (cele mai multe din ele dupa cat se pare sunt
greseli de tipar; acestea sunt corectate treptat). Alegerea marturiilor este de asemenea indoielnica. Textul bizantin din
epoca uniciala, de pilda, este descris prin patru manuscrise, E F G H. Toate acestea, trebuie sa fie mentionat, apartin
recenziei/revizuirii K*. Astfel, desi sunt mult mai multe marturii bizantine decat in ed NA ( care da numai K si Γ) ele
ofera o varietate mai mica ( ale marturiilor in NA, K este un membru al familiei Π, in timp ce Γ este K*).
Minusculele noi sunt de asemenea un grup suplimentar.De ce cineva ar face [cu/din] ms 1006 (pur si simplu
bizantin) o marturie citata clar, in timp ce [ar] omite ms 1241( care poate fi sprijinit si dovedit ca ms minuscul cel
mai alexandrin al lui Luca)? Ca o mentionare finala , noi trebuie sa vedem ca in timp ce SQE citeaza mai multe
membre al familiei 1(1 si 209, precum si 205;1582,2542 nu sunt citate clar ca membre al acestei familii) si familia
13(13,69,346,543,788,983; de mentionat ca cea mai buna marturie a familiei,826, este lasata deoparte),le citeaza intr-
un astfel de mod incat redarile ms individuale pot sa fie numai precizate/stabilite atunci cand ms este citat in mod
clar (adica, daca—se spune—346 nu este citat in mod clar in oricare parte dintr-o redare, el poate sa fie se potriveasca
cu oricare din f13 sau ). Ca o concluzie, SQE este un tablou sinoptic bun cu un aparat critic de folos, dar oricine
trebuie sa aiba grija sa nu se bizuie foarte mult pe el( datorita atat inexactitatilor acestuia cat si prezentarii influentate
putin de dovada).

1
2) Bover ( Jose Maria Bover, S.J.) Data publicarii. Prima editie, Novi Testamenti Biblia Graeca et Latina a aparut
in 1943.Primele patru editii (1943-1959) sunt in esenta la fel; a V-a ed. din 1977 si urmatoarea (revizuita de José
O'Callaghan Martínez ) este putin diferita, dar in primul rand in zona textelor paralele.Textul. Textul latin al lui
Bover, pana la ed. a V-a, este pur si simplu Vulgata Clementina ( in ed. a V-a neo-vulgata a fost inlocuita si o versiune
spaniola a fost adaugata). Astfel textul latin nu are valoare critica. Textul grec este oarecum mult mai renumit. El este
un produs relativ tipic secolului al XX-lea, alcatuit eclectic(selectiv), dar cu preferinta clara pentru redarile
alexandrine( desi nu asa o preferinta puternica cum se gaseste in WH si UBS ) El a fost apreciat de unii pentru
atitudinile critice echilibrate; altii pot vedea ca el nu are un principiu de calauzire clar. Aparatul. Textul latin nu are
deloc aparat ( din punct de vedere critic, nu este intr-adevar nici un motiv pentru ca el sa se afle acolo), si aparatul
grec este restrans. Datele ms. lui Bover, la fel ca ale lui Merk, provin aproape in intregime de la von Soden. La fel ca
si Merk, Bover citeaza cateva ms. descoperite pe timpul lui von Soden ( papirusurile pana la P52 , cuprinzand si
papirusurile Beatty; unicialele pana la 0207; cateva din minuscule pana la 2430, plus o mana modesta de lectionare).
Ca alcatuire aparatul lui Bover seamana puternic cu cel al lui Merk, care foloseste in esenta acelasi grupuri de ms. si
in mare masura acelasi set de simboluri.( De pilda, vezi articolul de intrare la Merk). Cele mai insermnate deosebiri
intre cele doua in prezentarea datelor este ca Bover de asemenea insira redarile diverse ed.[importante] --
T=Tischendorf, S=von Soden, V=Vogels, L=Lagrange (numai evangheliile, Romani, Galateni), M=Merk,
H=Westcott & Hort (h=in margine la Hort; (H)=textul lui Hort contra celui din margine); W=Weiss; J=Jacquier (
numai Fapte), C=Clark (numai,Fapte),A=Allo,(numai-1,Cor.,Rev.).- Aceste ed. critice de asemenea definesc
aparatul; Bover doar da informatia ms. la punctele unde ed. critice nu se potrivesc.Aparatul sau este astfel mult mai
limitat decat al lui Merk sau chiar Nestle. El de asemenea impartaseste defectele unui [astfel de ] aparat [cum] s-ar
astepta de la o lucrare bazata pe cea a lui von Soden: multe din colationari/comparari sunt inexacte sau relatate
imperfect ( pentru detalii, vezi articolul de intrare al lui Merk). Copierea lui Bover din von Soden este oarecum mult
grijulie ( si adesea mai clara) decat cea a lui Merk, si de aceea este poate putin mai demna de incredere. Ea este,
totusi, mai putin completa chiar pentru redarile pe care le contine—citand, de pilda, cativa parinti ai
Bisericii( introducerea nu insira nici chiar parintii citati!) si cateva versiuni. Si Bover a refacut catusi de putin
gruparile lui von Soden—in loc sa aiba 5 grupari de marturii ( pentru Evanghelii, Fapte, scrisorile pauline, cele
catolice, Apocalipsa), el foloseste aceleasi grupari pt. Fapte, cele pauline si catolice. Este rational intr-un anumit sens
—gruparile pentru cele trei sunt destul de asemanatoare—dar [acest lucru] face aparatul dificil de folosit, ca unul care
intotdeauna cauta sa se uite dupa exceptii (de pilda 1739 se pune in acord cu “H” in pauline, dar “I “ in celelalte
doua). De asemenea, exista un avertisment pentru aceia care sunt batranii: aspectul tiparului ( cel putin in anumite
editii) este mai degraba nepotrivit pentru utilizare;simbolurile ”| “ si “]” – prescurtarile cheie pentru intelegerea
aparatului – sunt aproape de nedistins.
3) Hodges&Farstad (Zane C. Hodges si Arthur L. Farstad) Data publicarii. Prima ed., “The Greek New Testament
According to the Majority Text”, a aparut in 1982.A II-a ed. putin revizuita a aparut in 1985. Textul. Spre deosebire
de cele mai multe ed. critice, aceea a lui Hodges si Farstad nu incearca sa refaca textul original pe baza , in primul
rand, ms. mai timpurii. Mai degraba, el presupune ca textul majoritar bizantin este textul original, si reface acest text.
In general, este facut de prin "luarea in considerare a numarului de ms. prezente"—cautand redarea care are numarul
cel mai mare sustinatori ( care in evanghelii adesea devine o problema de tipar pt. redarea lui K*). In Apocalipsa si
povestea femeii adultere, totusi, HF recurge intr-un mod restrans la diagramele ms., intelegand ca ei tiparesc cateva
redari care, desi bine-sustinute, nu sunt redarea majoritara. Trebuie sa se mentioneze ca HF nu au alcatuit textul lor
bazat pe compararea ms.; mai degraba, pentru cea mai mare parte ei doar au urmat textul K al lui von Soden si
subgrupurile lui ( care, in ed. lor, este denumit cand sunt unite in intregime, si M cand o parte [a ms.] din categorie
lipseste).Chiar si asa, HF este singura ed. a formei de text bizantine ce are un aparat [alcatuit] din orice fel [de ms.].
Acest lucru il face util pentru oricine care doreste sa examineze puterea si profunzimea traditiei bizantine. ( Criticul
nu trebuie sa subscrie la teoriile editorilor pt. ca sa gaseasca editia utila). Ed. de asemenea slujeste ca o demonstratie
utila pentru ca tipul de text bizantin, desi mult mai uniformizat decat oricare alt tip cunoscut, nu este o entitate
monolitica [asa cum] uneori adversarii ei o inteleg sa fie. Aparatul Textul HF are 2 aparate. Primul, si cel mai
important pentru scopurile editorilor, este aparatul variantelor cuprins in traditia bizantina. Aici editorii insira locurile
unde traditia bizantina se desparte, chiar notand unele din sustinerile identificate de von Soden ( de pilda Mr al lui HF
este Kr al lui von Soden; Mc lor este Kc al lui von Soden etc.) Ei de asemenea mentioneaza variantele de redare ale lui
TR (demonstrand, printre altele, ca TR este un reprezentant slaba a tipului bizantin) Acest prim aparat, care contine
relativ putine redari, are variantele insemnate in text cu numere si "lemmata" in margine. Al doilea aparat insira
2
variantele intre textul HF si ed. UBS. O mostra prompta arata ca acestea se intalnesc de aproximativ trei ori la fel de
frecvent ca si variatii cuprinse in traditia bizantina. Pentru aceste variante editorii folosesc aceleasi simboluri ca si in
editiile recente ale textului NA Un numar relativ mic de marturii --Vaticanus, Sinaiticus, Alexandrinus, Ephraemi
Rescriptus, si desigur papirusurile-- sunt mentionate in amandoua aparatele, dar redarile lor sunt mentionate numai
pentru variantele care sunt cuprinse din alte motive. Aparatul HF da cu mult mai putina informatie despre aceste
manuscrise chiar decat aparatul Nestle, si nu poate fi folosit pentru clasificarea oricarei marturii anume. Desi aparatul
HF este foarte limitat, el slujeste cu un scop util chiar acelora care nu cred in prioritatea bizantina. El este singura
unealta utila (alta decat acea ed. obscura a lui von Soden) pt. determinarea daca o redare este redarea bizantina, o
redare bizantina in cazurile unde acel text se desparte, sau e in intregime non-bizantina. Acest lucru poate fi
important cand avem de-a face cu ms. amestecate. De asemenea, HF cuprinde anumite variante nerelatate in NA27.
4) Huck Numele "Huck", asemenea ca numele Nestle, este de fapt un termen pt. o constelatii de editii ( in acest caz, a
unui tabel sinopsis al evangheliilor mai degraba decat o editie critica), cu editori diversi de-a lungul anilor. Doi , de
fapt, sunt aproape din acelasi timp. Albert Huck a publicat primul sau synopsis in 1892, dar acesta a fost destinat pt. o
clasa si teorie sinoptica particulara; a III-a ed. din 1906 a fost prima pt. uzul general. Cu ed. a IX-a din 1936, cartea a
trecut din mainile lui Albert Huck in cele ale lui H. Lietzmann si H.G.Opitz. In acest timp textul a fost revizuit ( ed.
proprii ale lui Huck au fost bazate pe textul lui Tischendorf; Lietzmann a folosit un text care era aproximativ cu acela
al lui Nestle). Ed. din 1981 a fost preluata de H. Greeven, si aranjarea pasajelor scurte (pericopelor) a fost schimbata
semnificativ. Greeven de asemenea a schimbat textul, folosind propria sa refacere/reconstructie mai degraba decat
orice ed. anterioara.Editorii. Editorii sunt Albert Huck; mai tarziu a fost preluata [editarea] de H. Lietzmann, H. G.
Opitz, H. Greeven. Data publicarii. Prima ed. a fost publicata in 1892; a III-a ed. revizuita a iesit in 1906, o alta
revizuire a constituit ed. a IV-a din 1910. Ed. a IX-a revizuita a lui Lietzmann-Opitz a fost publicata in 1936. Ed. a
XIII-a a lui Greeven a aparut in 1981.Textul. Anterior aparitiei ed. lui Greeven,cea a lui Huck nu poate fi socotita
intr-adevar in orice caz o ed. critica. Huck a folosit textul lui Tischendorf, cea a lui Lietzmann e o modificare a lui
Nestle. Nici un editor nu a furnizat un aparat critic matur. (Lietzmann a admis ca are un aparat "restrans". Nu numai
nr. de variante a fost limitat, dar mai putin decat un nr. relativ mare de marturii grecesti au fost citate, si datele
versiunilor au fost mult simplificate.) Valoarea lui Huck, in acel timp, a constat in aranjarea evan. paralele ( Matei,
Marcu si Luca; Ioan nu a fost cuprins). Acest lucru , in mod evident, a fost suficient sa pastreze cartea publicata
aproape un secol, dar editiile au o mica valoare pt. textul critic. Din acest motiv, restul acestei discutii va fi dedicat lui
Huck-Greeven, care a furnizat simultan un text nou ( editat de Greeven), un aparat mult mai complet (de asemenea de
Greeven), si o modificare a insusi sinopsisului, cuprinzand mai multe paralele precum si anumite parti din Ioan.
Textul revizuirii lui Greeven este oarecum problematic. Greeven pretinde ca a dat o medie in jur de 9 variante per
capitol comparativ cu textul UBS/Nestle. Acest lucru arebuie sa fie tipic pentru ed. moderna-- decat nimic, acesta este
la nivelul de jos al scalei. Problema este ca Greeven nu da nici o sugestie despre principiile critice. Greeven nu ne da
nici o lista a diferentelor fata de UBS. Astfel este aproape imposibil sa reconstitui metoda lui. Acest lucru face dificil
de cunoscut cat de mult se bizuie pe textul sau. Impresia mea, in alcatuirea redarilor lui pt. lista celor mai nesigure
redari, este ca, in aceste redari cel putin, el inclina foarte puternic inspre textul bizantin; rezultatul este probabil
aproape la fel ca la von Soden in "perceptia" lui, desi gradul potrivirilor existente nu poate sa fie excesiv de mare.
Aparatul este la fel de specific ca si textul. In nici un sens nu este complet; concentrarea e pe [textele] paralele,
aproape ca exclude celelalte variante. Acesta este la prima vedere un aparat usor de citit; fiecare redare incepe cu
lemma, urmat de sustinatorii lui daca ei sunt relativ putini, apoi o paranteza patrata ] urmata de redarile alternative
si sprijinul lor; diferitele variatii ale unitatilor sunt despartite de spatii largi si linii verticale ingrosate. Deslusirea
listei marturiilor este un subiect mai diferit. Marturiile sunt grupate pe tipuri (desi Greeven neaga ca grupurile lui au
vreun sens real), si citate prin simboluri de grup ( de pilda l f sunt grupuri Lake si Ferrar), si sunt citate in ordinea
grupului. Totusi, Greeven nu insira ordinea marturiilor in afara de cele patru grupuri (Alexandrian, Lake, Ferrar,
Soden). Nici continuturile fragmentelor diverse nu sunt insirate explicit. Astfel este aproape imposibil sa fi sigur care
ms. sunt realmente citate in cadrul notatiei Rpl ( care se refera la toate unicialele citate si majoritatea minusculelor).
Este mai bine sa ai incredere in aparat numai unde el citeaza o marturie explicit. Si chiar acolo, pare ca multe din
citate sunt din von Soden. Citatul versiunilor, ca opus citarii maruriilor grecesti, este excelent. Toate marturiile latine
vechi sunt citate pe nume, cu lipsurile aratate. Unde versiunea syriaca harkleana atesta redari multiple, Greeven arata
natura fiecarei variante. Unde ms. diferitelor versiunii coptice nu arata un consens, Greeven arata numarul fiecarei
partii din redare. Din nefericire, versiunile armeana si georgiana nu sunt stapanite la fel cu aceeasi precizie, dar acesta
nu este un motiv pt. a condamna ed.; altii ,cei mai multi, trateaza aceste versiunii cu desconsiderare egala. Lista citata
3
a parintilor Bisericii este destul de completa si neobisnuit de amanuntita, insirand atat limba cat si data autorului, si
care cuprinde cel putin o mana de texte siriace, coptice, si chiar arabe precum si parintii greci si latini. O varietate
larga din "Armonizari" sunt de asemenea citate ( sub un simbol care inseamna ca ele sunt versiuni din Diatessaron,
desi acest lucru nu este specificat). Introducerea ofera o buna descriere a acestor armonizari. O mare grija trebuie sa
fie avuta pentru a intelege aparatul Greeven, care este dependent puternic nu numai de ordinea marturiilor, dar si de
forma tipografica in care ele sunt prezentate (de pilda Or nu inseamna acelasi lucru ca Or, desi chiar amandoua se
refera la Origen). Ca o concluzie, aparatul lui Greeven este foarte dificil, desi el ofera o varietate larga de informatie
utila, si nu insira toate variantele pe care cineva s-ar "astepta" sa gaseasca. Studentii, din acest motiv, sunt sfatuiti sa
nu se bizuie numai pe el, ci sa foloseasca cel putin o inca o alta sursa-- atat pt. a obtine o lista completa a variantelor
intr-un caz particular din evanghelie cat si sa verifice interpretarea cuiva a aparatului pt. variantele care le contine.
Greeven poate da un sens al sprijinului pentru o redare. El nu poate si nu da descrieri specifice capabile de a fi trecute
la un alt aparat.
5) Merk ( Augustinus Merk, S.J. ) Data publicarii. Prima ed. "Novum Testamentum Graece et Latine", a aparut
in 1933. Ed. a X-a, editata aproape dupa patru decenii de la moartea editorului, a fost publicata in 1984. Per general,
oricum, schimbarile in ed., atat in text cat si in aparat, au fost minime.Textul. Textul lui Merk este unul destul de tipic
productiei mijlocului sec. al XX-lea, o editie eclectica care tinde puternic inspre textul alexandrin. Textul latin, ca
unul care se asteapta de la un iezuit, este Vulgata Clementina. Aparatul. Insemnatatea lui Merk nu consta in textul
sau ci in aparatul sau-- cu mult mai complet [decat] a editiilor de mana, si insotita de un aparat critic folositor al
Vulgatei ( o imbunatatire notabila, in aceasta privinta, superioara in alte privinte ed. destul de similare a lui Bover).
Aparatul lui Merk este mai intins decat al lui von Soden, interpretat in numere Gregory si putin actualizat. Merk
cuprinde aproape toate variantele care sunt in primele doua aparate ale lui von Soden, si un nr. insemnat din acestea
in al III-lea. Ca adaos la ms. citate de von Soden, Merk citeaza cateva ms. descoperite din timpul lui von Soden
( papirusurile pana la P52, cuprinzand papirusirile Beatty; unicialele pana la 0207; minuscule pana la 2430,desi din
toate doar 4 minuscule si 3 lectionare sunt luate de la von Soden). Merk de asemenea citeaza versiunile sigure si
parintii Bisericii, in particular din est, necitati in von Soden. Dar aceasta forta numerica este de asemenea o
slabiciune. Aparatul lui Merk integreaza toate eroriile lui von Soden (colationarile inexacte si citatele neclare), si
adauga propriile lui greseli: traducerea inexacta a aparatului lui von Soden, plus un nr. foarte mare de greseli de tipar
si altele asemenea. Merk nu furnizeaza chiar o lista exacta a parintiilor citati in editie--de pilda Beatus din Liebana
este citat sub simbolul "Be", dar lista parintiilor Bisericii implica ca el ar fi trebuit citat ca "Beatus". Venerabilul
Bede, desi este citat relativ adesea (ca Beda), tocmai nu este cuprins in lista parintiilor! Lista unor asemenea greseli
poate fi usor extinsa( o lista ceva mai exacta a parintiilor citata in Merk se gaseste in articolul la parintii).Astfel
studentul este sfatuit sa aiba mare grija cu Merk. Ca si lista de variante, editia neportabila devine chiar amanuntita.
Fiecare student trebuie sa o aiba. Insa sa sti cat de mult sa te bizui pe ea este o alta chestiune. Tabelul urmator arata
un test al aparatului lui Merk, bazat pe redarile gasite in aparatul din UBS4 in trei carti (Galateni, Filipeni si 1
Tesaloniceni). Prima coloana insira ms., a doua nr. de redari pt. care el poate fi citat, a treia nr. de locuri unde
aparatul Merk este in dezacord cu aparatul UBS, si a patra procentajul de radari unde ele sunt in dezacord.
(Nota: Datele pt. 330 si 462 sunt luate din colationarile lui Davies.)
Dezacorduri Procent
Redari
dezacorduri

P46 45 1 2%
a01 67 0 0%
A 63 0 0%
B 63 1 2%
C 34 1 3%
D 63 0 0%
y 63 7 11%
6 63 5 8%
33 63 3 5%
81 63 1 2%
104 63 4 6%
256 59 5 8%
4
263 59 8 14%
330 59 9 15%
436 59 9 15%
462 58 5 9%
1175 51 4 8% (vezi dar mai sus)
1319 59 3 5%
1739 63 1 1%
1912 63 4 6%
2127 59 4 7%
Noi trebuie sa adaugam o obiectie, totusi: Merk nu insira unde ms. precum P46, C, si 1175 au lipsuri-- in cazul lui
1175, el citeaza ms. explicit pt. redarile sigure acolo unde el nu exista! Pe langa aceasta, este adesea imposibil sa
deosebesti redarile ms. in partile de jos ale aparatului sau, asa cum ele sunt citate ca o parte din al si rel pl. Astfel
tabelul citeaza redarile 256 pt. 59 in locul citatelor 63 pt. unicialele vechi, deoarece sunt 4 redari acolo unde este pur
si simplu imposibil sa stii pt. care redare Merk socoteste sustinerile 256. Si totusi, noi vedem ca per general aparatul
Merk este aproape categoric corect pt. unicialele vechi ( desi uneori nu izbuteste sa indice deosebirea intre prima si
ultima sursa ).Minusculele variaza cu incredere, desi sunt numai trei --263, 330 si 436 ( toate membre Ia3, , care se
pare ca a fost un grup cu mari probleme)-- acolo unde aparatul lui Merk este asa prost incat nu poate sa fie folosit
deloc. Concluzia este ca studentii trebuie sa analizeze aparatul pt. oricare minuscula data inainte ca sa aiba incredere
in el. Aparatul lui Merk, asa cum este adaptat de la von Soden, trebuie sa fie deprins . Aparatul intotdeauna citeaza
redarea textului ca o "lemma", apoi citeaza variantele din el. Marturiile de obicei vor fi citate numai pt. una din doua
redari; toate marturiile necitate sunt presupuse ca sustin cealalta redare. A cunoaste care marturii sunt citate pt. o
redare specifica, totusi, cere o trimitere constanta la lista grupurilor lui Merk ( date la introducere), dupa cum
marturiile sunt citate prin pozitia lor in interiorul grupurilor, si adesea intr-o notare stenografica-- de pilda "1s"
inseamna "1 si marturia care urmeaza imediat"--care in evanghelii este 1582; "1ss" trebuie inteles ca "1 si doua
marturii care urmeaza imediat"(1582 si 2193). De mentionat ca "1s" nu este acelasi lucru ca "1si s sus" care
inseamna "1 si toate ms. care urmeaza pana la sfarsitul grupului" Astfel unde 1s inseamna 1 1582, 1 si s sus inseamna
1 1582 2193 ( de tinut minte, totusi, ca daca subgrupul e mai intins, nu toate manuscrisele din grup pot fi
intentionate). "1 si r sus" are totusi alt inteles: de la 1 pana la sfarsitul grupului principal - in acest caz, de la 1 la
131. Toate acestea nu sunt asa de rau cum suna, dar studentul este probabil bine-sfatuit sa il exerseze de cateva ori!
Alte simboluri in aparatul lui Merk cuprind ">", care arata o omitere; "|", care arata o parte dintr-o traditie de
traducere ( sau o parte greaca a unei ed. bilingve unde trad. latina nu se potriveste.); "rel" pt. "toate marturiile
ramase", etc. Multe din simbolurile ramase sunt clare ( de pilda "~" pt. o schimbare in ordinea cuvantului), insa
studentul trebuie sa fie sigur ca verifica introducerea lui Merk in amanunt, si niciodata sa nu presupuna ca intelege un
simbol pe care tu poate gandesti ca il intelege! Exemplul de mai jos poate face ca lucrurile sa fie putin mai clare. Noi
incepem cu tabelul de marturii-- in acest caz pt. scrisorile pauline.
Grup Marturii
P46 BSCA 1739 424c 1908 33 PY 104 326 1175 81 1852(R) HIM(1 2CHb) 048 062(G)
H
081(2 C) 082(E) 088(1C) 0142 P10·13·15·16·40 |
1
Ca D(E)G(F) 917 1836 1898 181 88 915 1912 |
Ca2 623 5 1827 1838 467 1873 927 489 2143 |
920 1835 1845 919 226 547 241 1 460 337 177 1738 321 319 69 462 794 330 999 1319
Ca3
2127 256 263 38 1311 436 1837 255 642 218 |
Cb1 206 429 1831 1758 242 1891 522 2 635 941 1099 |
Cb2 440 216 323 2298 1872 1149 491 823 35 336 43 |
Cc1 1518 1611 1108 2138 1245 2005 |
Cc2 257 383 913 378 1610 506 203 221 639 1867 876 385 2147 |
K KL |
Sa luam Romani 2:14 ca un ex. Textul lui Merk (fara accente) reda: 14 gar]  G| ar  | -- adica pentru ,
redarea textului lui Merk; partea greaca a lui G (dar nu latina), armeana, si o parte din Origene redau Toate
celelalte marturii sustin textul lui Merk. B SA-1908 104-1852 Ds 467 1319-38 436 43 Cl  ]
5
 rel -- adica  este sustinut de B,S01, marturiile de la A pana la 1908(= A,1739,6, posibil 424**, si
1908), marturiile de la 104 pana la 1852(=104,326,1175,81,1852), de D si toate celelalte marturii pana la sfarsitul
grupului(=D,G,917,1836,18989,181,88,915,1912, poate cu unul sau doua omise),de 467, de marturiile de la 1319
pana la 38 (=1319,2127,256,263,38), de 436,de 43, de Clement, si de Origene.Redarea alternativa  rel este
sustinuta de toate celelalte marturii-- adica marturiile necitate din grupul H ( in acest caz , P,y), de intregul grup Ca2
cu exceptia lui 467, de marturiile necitate din Ca3 (=920,1835,etc.), de toate marturiile din grupurile Cb cu exceptia
lui 43, si de toate celelalte marturii ramase de la 1518 in jos la L pana la sfarsit. ]  G d t vg  |
-- adica pentru redarea textului lui Merk, G( si partea lui latina g), latinele vechi d si t, vulgata, si o parte din
Origene redau . Din nou, toate celelalte marturii sustin textul Merk.
6) Textul Nestle Istoria textului "Nestle" este mai complexa; textul a fost supus unor revizuri majore si minor e
sortate, in timp ce aparatul a fost in mod repetat imbunatatit. Sectiuniile de mai jos schiteaza istoria versiunilor de
inceput ale editiei, apoi purcede la descrierea formei moderne (Nestle-Aland 27 si predecesoarea ei Nestle -Aland
26). a) Editiile Nestle 1-25 Prima editie "Nestle" a fost pregatita in 1898 de Eberhard Nestle (1851-1913). Ea nu era
realmente un text critic; Nestle doar a comparat editiile curente de atunci ale lui Wesrcott&Hort, Tischendorf, si
Weymouth. Redarea gasita in majoritatea acestor editii a devenit redarea textului Nestle( daca 3 dintre ele nu cadeau
de acord, Nestle adopta o redare de mijloc). Aparatul a constat din variantele de redari din cele trei texte ( plus cateva
variante din Codex Bezae).Textul a fost putin revizuit incepand cu editia a III-a, cand textul lui Bernhard Weiss a fost
inlocuit de cel al lui Weymouth. Cu unele putine revizuiri in plus, acesta a ramas textul "Nestle" de la un capat la
celalalt al editiei a XV-a. Natura textului lui "Nestle'" s-a schimbat radical odata cu editia a XIII-a din 1927. Aceasta
ed., sub supravegherea lui Erwin Nestle(1883-1972), fiul lui Eberhard Nestle, pentru prima data textul a fost
conformat in intregime cu redarea majoritara a lui WH,Tischendorf si Weiss. El de asemenea a adaugat in margine
redarile textului lui von Soden. Dar mult mai important, el a cuprins pt. prima data un aparat critic adevarat. De-a
lungul deceniilor care au urmat, aparatul critic a fost treptat marit, si s-au verificat manuscrisele recenta contra celor
existente mai importante ( o mare parte din aceasta verificare a fost lucrarea lui Kurt Aland, ale carui contributii au
inceput sa apara prima data in prima editie a XX-a din 1952). Mult mai multe ms. a fost adaugate treptat, si mai multe
variante au fost mentionate. Trebuie sa fie observat, totusi, ca aparatul "Nestle" a ramas restrans; adesea nu mai mult
decat 5 sau 6 ms. erau mentionate per fiecare varianta ( era extrem de rar sa gasesti mai mult de 12 ms., si acestea
cuprinse sub un simbol de grup); mai multe ms. au fost citate numai rar; textul bizantin a fost reprezentat de Textus
Receptus(K); textul egiptean(H) a fost citat sub un simbol de grup necorespunzator. De asemenea, aparatul a cuprins
mai putine varianta decat poate s-a sperat--nu mai putine variante decat von Soden si Tischendorf ( ceea ce era de
asteptat), dar totusi mai putine variante decat Merk. Chiar redarile din Sinaiticus, Vaticanus, papirusuri, si TR a fost
mentionate necorespunzator.In plus, o anumita forma ale aparatului este considerata ca o dificultate. In locul nicicarui
text al variantelor din margine, o serie de simboluri sunt intercalate in text. Avantajul acestui sistem sunt concizia
( aparatul este mai mic) si de asemenea, intr-o masura, claritatea; scopul variantelor poate fi vazut in text. ( Desi
motivul pare ca a fost mai degraba diferit: aparatul Nestle era asa deoarece editorii au continuat sa foloseasca placile
de tipar originale ale textului, intelegand ca orice aparat are sa se potriveasca intr-un spatiu destul de mic). Ilustratia
de mai jos arata cateva din cele mai importante trasaturi ale aparatului Nestle, inainte cu anumite explicatii. Forma
aparatului seamana cu editiile XV si XVI, dar acelasi simboluri sunt folosite in toate editiile. Multe din problemele
mentionate inainte au fost indepartate in intregime editia a XVI-a refacuta.
□ arata ca cuvantul care urmeaza sa fie omis;
□...\ arata ca cuvintele dintre simboluri urmeaza sa fie omise;
┬ arata ca cuvantul/cuvintele din margine urmeaza sa fie adaugate;
╥ arata ca cuvantul din margine urmeaza sa fie inlocuit de acela in text;
‹... › arata ca cuvantul/cuvintele din margine urmeaza sa fie inlocuite de acelea in text;
[...] arata ca ordinea cuvnatului urmeaza sa fie modificata in margine;
Mostra de jos arata cum o portiune din aparatul lui Nestle poate fi privita. In aparat, simbolurile folosite in text sunt
colorate: 1.Βίβλος γενέσεως [Ιησου Χριστου] υίου Δαυίδ □ υίου Αβραάμ.\ 2.Αβραάμ έγεννησεν τόν Ισαάκ,
<Ισαάκ δέ> έγέννησεν □ τόν Ιακώβ, Ιακώβ δέ έγεννησεν τόν Ιούδαν καί τούς άδελφους □1 αύτού. 3.Ιούδας δέ
έγέννησεν τον ... 1).[ B arata ca B(singur) rearanjeaza cuvintele in ordinea Χριστου Ιησου| □ L pc arata ca L si
6
cateva altele, marturii minore omit υίου Αβραάμ 2.) <καί Ισαάκ> a arata ca numai singur reda καί Ισαάκ
pentru Ισαάκ δέ |□ B D al arata ca B,D si o selectie din celelalte omit τόν | □ 1 B L 892 sa pc |P1 S01 D W f1 f13
33 M latt sy arata B,L, 892, coptic sahidic, si cateva marturii minore omit αύτού ; cuvintul se gaseste in P1,
S01, D,W, familia1(f1),familia 13(f13), 33, textul majoritar (M) si marturiile cuprinse in el (de pilda K,Γ,Δ,Ψ,
28, 565, 579, 1010, 1241, 1424), latt(traditia latina), si sy (traditia siriaca) b) Editiile Nestle - Aland 26-27 Editia
a XVI-a "Nestle-Aland", publicata in 1979, a fost prima care a fost produsa in intregime sub supravgherea lui Kurt
Aland. Rezultatul a fost chiar aproape o noua carte.Textul. Textul din NA26 este, in toate privintele, acelasi cu acel
din United Bible Societies Edition, al caruia Aland era unul din editori. Numai diferentele de asezare in material nu
sunt asociate direct cu criticismul textual, cum ar fi accentele, punctuatia, si aranjamentul paragrafelor [ n.t. plus
diferente la articolele hotarate ]. Caracteristicile textului sunt descrise sub sectiunea editiei UBS.Aparatul. Aparatul
din NA26 este la fel revizuit radical. In locul citarilor marturiilor in mod intamplator gasite in primele editii, o lista
selectata a marturiilor este citata pentru toate redarile. Marturiile citate cuprind toate papirusurile, toate unicialele
timpurii, si o selectie de uniciale si minuscule tarzii-- de obicei aproximativ 20 de marturii pe fiecare redare. Cele mai
importante din aceste marturii, papirusurile si unicialele timpurii, sunt citate explicit.( In ed. a XVII -a, anumite
minuscule importante -- 33,1739,1881,2427-- sunt ridicate la rangul de marturii citate explicit.) Manuscrisele ramase,
in special cele bizantine sau cele amestecate, sunt citate explicit numai cand ele difera de textul bizantin; in alte
privinte ele sunt continute in cadrul textului majoritar simbolizat prin . Un exemplu de folosire a simbolului
textului majoritar este aratat mai sus. Acest aparat ofera avantaje deosebite. El citeaza multe ms. importante intr-un
minimum de spatiu, si este destul de comod sa-l folosesti odata ce devi deprins cu el. In plus, aparatul Nestle -Aland
este probabil cel mai mai corect de la Tischendorf incoace. Cateva anexe ofera informatie utila suplimentara, de pilda
despre diferentele intre cele mai importante editii din sec. al XX-lea. Marginea aparatului are un set mult mai complet
de referinte decat editiile cele mai comparabile, si cuprinde mai multe sisteme vechi de enumerare [tabelul lui
Eusebius ]. Sunt totusi cateva neajunsuri. Anumite marturii au lipsuri care nu sunt mentionate in anexa. Cititorul
poate din acest motiv sa preia, in mod fals, aceea marturie care se potriveste cu textul majoritar, cand de fapt ea este
defectoasa. ( Acesta a fost o problema specifica in editia 26 cu ms. 33, care este adesea necitet. Acest lucru s-a
rezolvat in ed. 27 prin citarea ms. 33 explicit. Totusi, chiar mai problematic este ms. 1506 care inca nu este citat
explicit! Pe langa aceasta, textul Nestle nu insira precis lipsurile [din ms.]; cand el spune, ca in ms. 81 lipseste FA
4:8-7:17, 17:28-23:9, inseamna ca lipsesc acele versete in totalitatea lor. Versetele din marginea acestor lipsuri -FA
4:7, 7:18, 17:27, 23:10 - vor fi aproape cu siguranta fragmentare, astfel ca cineva nu poate avea incredere in citate,
din pricina tacerii cu privire la acele versete.) Setul de variante in NA27 este inca relativ limitat, cu exceptii minore,
numai acele variante gasite in NA25 sunt citate in NA26. Criticul minutios va avea nevoie de aceea sa foloseasca o
editie [cat mai ] completa - Tischendorf, Von Soden, sau Merk - pt. a cerceta proportia deplina a variatiei in traditie.
Studentii sunt de asemenea sfatuiti sa-si aminteasca ca NA citeaza numai parintii greci si latini. Traditia
estica(orientala) este in intregime ignorata. Aceia care doresc sa cunoasca textul lui Ephraem [ Sirul], [mai] zic, vor
trebui sa treaca la o alta sursa.
7) Souter Editor. Aparatul critic [este conceput] de Alexander Souter; textul in sine este socotit a fi acela care sta la
baza versiunii English Revised Version din 1881. Data publicarii. Prima editie, "Novum Testamentum Graece", a
aparut in 1910. O editie revizuita ( care ofera, de pilda, dovada papirusului Beatty) a fost publicata in 1947. Textul.
Textul lui Souter este al lui archidiaconului Edwin Palmer, si este socotit a fi textul grec care a stat la baza E.R.V.
Acesta a produs mai degraba o editie curioasa. Sa incepem cu , carturarii responsabili pentru RV. au fost imputerniciti
sa faca cat mai putine posibile schimbari in textul King James Version. S-a decis ca schimbarile in text pot sa fie
facute numai de doua treimi din majoritatea comitetului. Pe deasupra, comitetul a avut o metoda mai degraba
hazardata pentru determinarea textului original, tinand seama de Hort ( cel ce in general a favorizat textul alexandrin)
si Scrivener ( cel ce a preferat un text mai mult bizantin), pentru stabilirea cazurilor lor, apoi alegand dintre cei doi.
Rezultatul este un text care frecvent urmeaza pe cel al lui Hort, dar rar adopta redarile bizantine de asemenea. Metoda
lui Palmer a agravat aceasta problema. Intrucat el a dorit sa pastreze textul la fel de apropiat pe cat de posibil in
comparatie cu KJV si TR, el a facut numai un numar minim de revizuiri ale textului grec. Astfel ca textul lui Souter
intotdeauna urmeaza TR in punctele variatiei care nu poate fi redata in engleza, in timp ce adesea de cele mai multe
ori nu urmeaza textul lui Westcott si Hort in punctele unde variatia afecteaza sensul pasajului. Cel putin, acest lucru
este ceea ce spun comentarile asupra editiei. Interesant, introducerea lui Souter nu-l mentioneaza pe Palmer. Chiar
mai interesant, o verificare arata ca textul Apocalipsei nu a fost pregatit prin aceasta metoda, el in mod regulat este
7
impotriva lui TR in variantele care nu au o insemnatate in engleza. Eu nu cunosc sursa textului lui Souter la acea
carte.Textul lui Marcu de asemenea are multe potriviri cu cel al lui Westcott si Hort, acolo unde o redare a TR ar fi
fost de asteptat, desi aici este mai putin potrivita. Cineva l-ar suspecta pe Palmer ca nu a fost foarte atent in aceasta
carte. Si totusi, lasa in urma 25 de carti bazate se prea poate in mare masura pe TR. Din acest motiv, editorii critici rar
acorda multa atentie textului lui Souter. Aparatul este o alta problema. Aparatul Aparatul lui Souter insira numai un
numar limitat de variante ( probabil o treime din numarul celor gasite in Nestle-Aland). Aparatul este, totusi,
extraordinar de clar si usor de folosit ( care este din fericire, intucat introducerea consta din numai doua si jumatate
de pagini, in latina). Redarea textului este data, de obicei urmata de sustinerea ei (in ordinea papirusuri, uniciale,
minuscule, versiuni, parinti [bisericesti]; Souter nu clasifica marturiile). Variantele de redare si sustinerea lor urmeaza
( in unele redari unde variante este slab sustinuta, dovada pentru text nu este trecuta). O caracteristica de remarcat a
aparatului lui Souter este gradul de detaliu care il da despre parinti [bisericesti]. Acestia sunt citati in detaliu atent si
distinctiv. Aceasta este unul din cele mai bune caracteristici ale editiei Souter. Editia revizuita a lui Souter citeaza
papirusurile pana la P48, unicialele pana la 0170, minusculele pana la 2322, o lista completa de versiuni ( care
cuprinde [versiunile] armeana, gotica, georgiana si etiopiana), si aproape 200 de parinti [bisericesti] din toate erele.
Textul bizantin este citat sub simbolul .

8) Swanson ( decedat in 2009 ) Editorul si textul. Aparatul critic si paralele sunt

alcatuite de Reuben J. Swanson. Textul este cel al ed. UBS.( acum fiind inlocuit
de Vaticanus ), si nu are un interes independent. Valoarea lui Swanson a constat
in voluminosul, dar extrem de clarul aparat. Data publicarii. Publicat in mai multe
volume, si in curs [celelalte].Primul volum, "The Horizontal Line Synopsis of the
Gospels, Greek Edition; Volume I. The Gospel of Matthew", a fost publicat in 1982
( si de atunci a fost republicat cu textul lui Codex Vaticanus care inlocuieste
textul original). In prezent, cele patru evanghelii si Faptele au publicate ( in
volume separate ), si cele pauline sunt in curs de tiparire (n.t. in prezent ,2009, s-
a ajuns pana la Galateni). Aparatul. Aparatul lui Swanson, in evanghelii, consta
din 3 parti: Textul alaturi de cele paralele, apartul critic, si lista aluziilor VT (pe
urma doar o lista de versete evang. si pasasje din VT ce le citeaza). Aparatul
paralelor este poate cel mai simplu din cele acum disponibile.Prima linie din text
este acea a evang. in studiu. ( Acest text poate fi repede recunoscut prin tipul
designului, in Matei, de pilda, el este subliniat). Jos sunt textele din celelalte
evang. Aceasta aranjare in linii paralele are avantajul de a permite o comparatie
mult mai usoara cu celelalte evang. Paralele sunt indicate sus prin tipar, de la
locurile unde celelalte evang. se potrivesc [cu] ed. aleasa sunt tiparite in acelasi
fel. Exemplul de mai jos ilustreaza punctul pentru cuvintele de dechidere din
Matei 9:1 si paralele lui in Marcu 5:18, Luca 8:37b.
M 9. 1   
Mk 5.81   
L 8.3b   
 
Aparatul este la fel de simplu( si la fel de voluminos). Aparatul pentru linia de sus a textului, de ex., apare dupa cum
urmeaza , aratand textul complet din toate marturiile [pe care] Swanson le citeaza, cuprinzand variatiile in ortografie:
M 9.    BL 1.565.1582
1      C*
     Cc
    EFKW
   *
   
c
8
     13
Aceasta forta numerica a lui Swanson este de asemenea o slabiciune, dupa cum rezulta desigur in volumele masive.
Volumul lui Swanson pentru Matei, de exemplu, necesita 362 pagini de text si aparat. Tinand seama de dimensiunea
paginii, aceasta are 15,4 m2 de suprafata de hartie. In comparatie, synopsisul lui Aland al celor patru evanghelii
necesita numai 29.1 m2, si reuseste sa cuprinda mai mult material ( mult mai multe manuscrise in aparat, chiar daca
poate [e] o selectie mai saraca/ modesta; citate din evangheliile necanonice si celelalte surse; un set complet de
referinte, etc.) Lista marturiilor citate in Swanson este, in multe cazuri, superioara editiilor diferite ale lui Aland. Este
o lista relativ scurta, care omite manuscrisele fragmentare si ( din ratiuni evidente, date de natura aparatului )
versiuniile si parintii, dar marturiile sunt in general evaluate ( ca opuse aparatului Aland, care este influentat de textul
alexandrin si extrem de partinitor impotriva celui bizantin). Din nou luand Matei ca exemplu, el cuprinde marturiile
alexandrine timpurii ( S B C L ), o singura marturie "Western"(apuseana )(D), mai multe marturii principale
"Caesarene" ( 1 13 28 565 1582), doua marturii importante combinate (P45 W), si ( cele mai rare) un set suficient
de marturii bizantine ( A E F G KY  ). In timp ce aparatul contine anumite greseli ( inevitabile intr-un proiect cu un
asemenea scop), el este in general corect, si contine detalii de negasit in oricare alta editie critica. Este de asemenea
interesant sa cercetezi un pasaj cum ar fi Matei 15:22, unde textul Nestle pare sa arate o traditie destul de ferma ( nici
o varianta cu mai mult de patru redari ), insa Swanson dezvaluie nu mai putin de 13 variante in pasaj, in ciuda numai
celor 15 de marturii existente.
9 ) Tasker Editorii. Textul si aparatul alcatuit de R.V.G. Tasker a stat la baza versiunii tradusa in New English Bible.
Data publicarii. New English Bible a aparut in 1961; retroversiunea lui Tasker in greaca, "The Greek New
Testament, Being the Text Translated in The New English Bible" , a aparut in 1964.( De mentionat, textul lui Tasker
este o retroversiune; pentru cea mai mare parte comitetul NEB in realitate nu a pregatit un text.) Textul. Dupa cum
adesea a fost cazul cand un text este alcatuit de un comitet de traducere, textul lui Tasker este mai degraba inegal. El a
fost receptat intrucat redarea adoptata este adesea pur si simplu atat de preferata de o persoana care mai intai incearca
o traducere. Rezultatul este un text in mare masura alexandrin ( in mod firesc urmeaza textul anterior UBS Nestle pe
care este in mare masura bazat), dar in plus cu amestecaturi din redarile "Western" si bizantine care depind de opiniile
traducatoriilor. Acest text, intrucat nu adera la vreo teorie textuala sau sa prezinte mai multa coerenta, nu a primit o
acceptare larga. Aparatul. Aparatul lui Tasker este foarte restrans, el discuta numai vreo cateva sute de variante
notate in marginea trad. NEB. Numai o mana de ms. ( cuprinzand de la P11 la P51, unicialele 27 pana la 0171, si
minusculele de la 44 la 2059) sunt citate, si acestea rar. Este o mentionare rara ca sa citeze mai mult de 10 ms. Pe de
alta parte, notele descriu de ce comitetul a adoptat redarea facuta-- o practica folositoare adoptata de atunci de
comitetul UBS in volumul suplimentar.
10) Tischendorf Data publicarii. Tischendorf a publicat nu mai putin de 8 editii majore in timpul vietii lui, precum si
editii prescuratate si diferite comparari critice si facsimile (copii exacte). Capodopera sa, totusi , a fost Editio octava
critica maior (1869-1872) ,care ramane neintrecuta ca o editie completa a textului NT.Textul. Textul lui Tischendorf
este eclectic (selectiv), desi Tischendorf nu are o teorie textuala detaliata. In fapt el a avut o preferinta puternica
pentru redarile din descoperirea sa [ms.] -a01, in special unde el concorda cu D. Textul sau astfel are ceva dintr-o
nuanta "Western", desi el este in general alexandrin ( in masura in care textul era cunoscut la mijlocul sec. al IX -lea,
inainte B-02 a ajuns larg cunoscut.) Textul care a rezultat, din acest motiv, nu a detinut in special o inalta apreciere;
valoarea lui Tischendorf a constat in... [aparat] Aparatul. Aparatul lui Tischendorf a fost , in timpul lui , cuprinzator,
si el ramane cel mai complet disponibil. El a citat toate redarile principale din toate manuscrisele principale, oferind
dovada din aproape toate unicialele cunoscute, plus redarile remarcabile din multe minuscule, versiuni, si parinti.
Aparatul lui Tischendorf este in general usor de citit, in special daca cineva cunoaste latina. O lemma este citata
pentru toate variantele. Chiar daca fiecare varianta are sustinere insemnata, dovada pentru text este trecuta , urmata de
redarile variante si sprijinul lor. Daca varianta este sprijinita numai de cateva marturii, varianta de redare este citata
imediat dupa lemma. Astfel , de exemplu, in Gal. 1:4 aparatul reda: “ cum *ADEFGKLP al50 fere syrp Or1,238
etc ... (= Gb Sz)  cum cB 17. 67** al sat mu Ignintpol314 al “ ( pe scurt )

Gal.1:4
"''''

9
'"

": 17.33.  | cum S*01 A02 D06 E06abs1 F010 G012 K018 L020 P025 al50 fere syrp Or1,238 Thphyl
Oectxt Latini pro peccatis ...  ( = Gb Sz) ' cum Sc01C2 B03 1,4 lin. 2 post B03 adde H015 17.33. 67**424. al
sat mu Ignintpol 314 (ad Herontitul) Didtri 396 Chr Euthalcod Thdrt Dam Oeccom | (vitiose ap Or1,238
') ': Fgr010 ' |  et. Or1,239. 2,702 etcat cor 315 etcat 135 etc ... H015 71.1912. 8pe330. Or1,601.
674
 | c. S01 A02 B0301 17.33. 39.326. syrp aethutr (cop ex hoc saeculo malo
praesente) Or1,239. 601 et2,702 etbis incatt Didtri 396 Euthalcod Dam ...  Ti cum Sc01C2 D06 E06abs1
F010 G012 H015 K018 L020 P025 al pler it vg go Or1,674 Chr Thdrt al Victorin Ambrst al ... arm non expri
| : 74.429. ascr* praem  | (Sc01C2 ; om S*01 )  et. Or1,239 etc: H015
"Acesta interpreteaza ca peri, redarea textului lui Tischendorf ( redat de asemenea de editiile
necitate, adica Lachmann si Tischendorf 7) este sprijinita de unicialele a* A D E(=Dabs) F G K L P si aproape 15 alte
manuscrise plus ms. siriac harklean ( syrp) si textul citat al lui Origen. Varianta  este sprijinita de Textus
Receptus () si editiile lui Griesbach si Scholz; de ac, B, 17(=33), 67**(=424c), de multe alte marturii grecesti, si de
textul citat al lui Ignatiu. Singura dificultate mai mare cu aparatul lui Tischendorf este terminologia/denumirea
[mss.]
11) United Bible Socities
Editorii. Editia initiala a fost alcatuita de Kurt Aland, Matthew Black, Bruce M. Metzger, si Allen Wikgren; Carlo M.
Martini s-a alaturat comitetului pentru a II-a si a III-a editie; a IV-a editie a fost pregatita de Barbara Aland, Kurt
Aland, Johannes Karavidopoulos, Carlo M. Martini, si Bruce M.Metzger. Data publicarii Prima editie, "The Greek
New Testament" a aparut in 1996. Editia a doua, putin revizuita, a aparut in 1968. Editia a treia ( aparuta in 1993 )
are acelasi text ca a treia, dar un aparat revizuit semnificativ. Textul Textul UBS3 , care este de asemenea impartasit
de editiile a XXVI-a si a XXVII-a Nestle-Aland, a fost pregatit de un comitet. Ca un rezultat, el are cateva redari
extravagante care se pot gasi in textul unui singur editor (un fapt care a fost in mare masura responsabil pentru
adoptarea/alegerea lui raspandita). Pe de alta parte, el este un text puternic eclectic(selectiv),[insa] cu nici o teorie
textuala clara in spatele lui. In general el urmeaza marturiile alexandrine, si este mai apropiat de textul WH decat cele
mai multe din celelalte editii moderne, dar nu este asa de radical/extrem alexandrin ca WH. Volumul suplimentar al
editiei decrie modul cum comitetul a hotarat textul ei--dar numai prin exemple. Volumul ofera detalii despre modul
cum comitetul a ales cele mai multe redari-- dar nu incearca sa descrie teoriile urmate de cei cinci editori. Noi nici nu
cunoastem cum au votat editorii individual la diferitele redari ( cu exceptia pentru un numar relativ mic de redari,
acolo unde ei au semnat in sir "opinii minoritare"). Noi avem o foarte mica intelegere reala despre modul cum textul a
fost produs. Aparatul Aparatul din UBS este foarte limitat; el este de interes numai cu privire la variantele
"semnificative pentru traducatori". In orice capitol dat al unei carti, cineva se poate astepta sa gaseasca doar un nr.
larg de variante. Astfel aparatul nu poate fi socotit in nici un fel complet. Pe de alta parte, aparatul este usor de folosit
si destul de complet [ n.trad. cu privire la nr. de manuscrise si nr. de variante per redare; insa nu cu privire la
nr. de variante per capitol!] Pentru fiecare redare, toate papirusurile, toate unicialele timpurii, si un nr. relativ mic
de uniciale tarzii sunt citate, la fel sunt o duzina de mai multe minuscule, un sortiment de lectionare, un numar de
versiuni, si o selectie larga de parinti [bisericesti]. Toate marturiile sunt citate explicit pentru toate variantele, de
obicei in ordinea papirusuri, uniciale, minuscule, lectionare, versiuni, parinti.( Sunt cateva exceptii minore la aceasta;
lectionarele sunt in general grupate sub simbolul Lect, si in editia a patra anumite uniciale sunt insirate urmand
simbolului Byz, indicand textul bizantin.) Trebuie avuta mare grija cu lista de marturii, totusi. UBS1-UBS3 contin
liste de uniciale si minuscule citate; totusi, multe din uniciale ( de pilda E F G H din evanghelii) sunt citate numai ca
exceptie (aceasta cu toate ca lista implica ca ele sunt citate in intregime), si multe minuscule sunt citate numai pentru
o parte din continutul lor. Lista corecta a minusculelor citate pentru fiecare sectiune a UBS3 este dupa cum urmeaza:
Evanghelii: (familia 1) (familia 13) 28 33 565 700 892 1009 1010 1071 1079 1195 1216 1230 1241 1242 1253 1344
1365 1546 1646 2148 2174 Acts: 33 81 88 104 181 326 330 436 451 614 629 630 945 1241 1505 1739 1877 2127
2412 2492 2495
Scrisorile pauline: 33 81 88 104 181 326 330 436 451 614 629 630 1241 1739 1877 1881 1962 1984 1985 2127
10
2492 2495
Scrisorile catolice: 33 81 88 104 181 326 330 436 451 614 629 630 945 1241 1505 1739 1877 1881 2127 2412 2492
2495
Revelatia: 1 94 1006 1611 1828 1854 1859 2020 2042 2053 2065 2073 2081 2138 2344 2432
Aceasta problema a fost inversata in UBS4, care insira explicit care anume minuscule sunt citate pentru care sectiuni--
dar nu insira pe larg continuturile existente ale manuscriselor. Aceasta informatie trebuie acum sa fie luata din alte
surse.
12) Vogels Editorul si data publicarii. Editorul este Heinrich Joseph Vogels iar textul grec initial a fost publicat in
1920; [textul] paralel latin a fost a adaugat in 1922; editia finala a fost publicata in 1955. Textul. Este greu sa-ti
imaginezi un critic care ar aprecia acest text foarte mult. Principiul de editare, daca este vreunul, pare sa fi fost "alege
redarea alexandrina in afara de cazul cand cea bizantina este mai usoara/facila." Acest lucru este adevarat mai ales in
evanghelii, unde textul bizantin este foarte inradacinat/ puternic( aproape destul de inradacinat incat noi o putem
numi o editie bizantina pentru aceste carti [n.t. adica evangheliile]), dar are ceva adevar in alta parte de asemenea.
Textul are multe potriviri/concordante principale cu textul bizantin ( de pilda Col. 2:2, unde Vogels alege redarea
bizantina contra opiniilor reunite ale fiecarui editor modern), dar de asemenea potriviri curioase cu cel alexandrin.
Este astfel [textul] cel mai bizantin dintre editiile principale, cu o anumita influenta de la Von Soden, dar nu destul de
bizantin pentru a putea fi socotit chiar usor o editie a textului majoritar! [ n.t. de obicei ms. care sunt trecute sub
sigla/semnul ). Partea latina, asa cum ar trebui asteptata de la un carturar romano-catolic, este Clementina Vulgata.
Aparatul. Aparatul este la fel de frustrant/nemultumitor ca si textul. Numarul de variante citate este "at the low end"
de suficient, numarul de marturii citate este mic-- si minusculele sunt citate prin intermediul numerelor Tischendorf!
Nu este greu sa citesti aparatul; el foloseste sistemul standard corect de citare "lemma", apoi o paranteza ], apoi
variantele de redare, apoi sustinerea/sprijinul lor. Barele veriticale | despart variantele. Intrebarea reala este, de
ce ar trebui cineva sa doreasca sa foloseasca aparatul? Daca tu oricum urmeaza sa ai de-a face cu numere
Tischendorf, de ce nu folosesti [aparatul lui] Tischendorf ( intrucat el este acum disponibil "online")? Aparatul latin
inregistreaza un numar relativ mic de variante, dar fara indicarea traditiei manuscrisului din spatele lui (ar putea fi
Amiantus sau ar putea fi din traditie); el este chiar mai putin important de folosit decat aparatul grec.
13) Westcott&Hort Editorii si data publicarii. Editorii sunt Brooke Foss Westcott (1825-1901) si Fenton John
Anthony Hort (1828-1892). Textul a fost publicat in 1881 ( sub titlul "The New Testament in the Original Greek" ;
si o "Introduction [and] Appendix", [al carei] autor este Hort , a aparut in 1882 ( editie revizuita de F.C.Burkittt in
1892). Textul. Textul WH este un text foarte puternic/profund alexandrin-- asa de mult [n.t. adica alexandrin] incat
Hort a fost acuzat de construirea textului sau doar cautand/( uitandu-se dupa) redarea din Codex Vaticanus. Situatia
nu este asa de simpla; o declaratie mai buna ar trebui sa spuna ca editia a folosit ms.B02 ca un text de proba. Hort
(cel care a fost arhitectul teoriei textuale din [aceasta] carte) ar fi urmat alte marturii daca dovada interna [n.t. care
este un principiu de baza in critica textuala] ar fi fost suficient de puternica. Cele mai remarcabila exemplificare a
acestuia sunt renumitele interpolari(intercalari) "non-Western". Si totusi, este corect sa spui ca textul lui Hort
ajunge cel mai apropiat de B02 decat ca oricare alta editie critica. Ea este , de fapt, singura editie a N.T. care
abordeaza metoda, folosita in anumite forme ale criticismului ne-biblic, a editarii dintr-un text de proba. Aparatul
Editia WH nu are un aparat critic adevarat ! Nici un manuscris nu este citat in partea principala a editiei ! Sunt
cateva variante de redare in margine; exista aceste redari, acolo unde editorii nu au fost de acord asupra textului sau
unde erau foarte nesiguri de redarile originale. Ei de asemenea au o lista de variante "interesanta". Nici in aparat ei nu
furnizeaza o lista de marturii. Singura dovada textuala pe care ei o dau, este discutia despre redari in cartea lor
"Introduction [and] Appendix", si chiar acestea sunt dificil de folosit ca manuscrise [deoarece] sunt citate folosind
(inevitabil) numere Tischendorf. Lipsa unui aparat in WH a fost criticata de unii. Acest lucru este mai degraba
incorect in [acest] context. Ei au lucrat foarte curand dupa ce Tischendorf a publicat editia sa a opta; ei nu au avut
nimic ce sa-i adauge. (Ca si oameni care au ajuns atat in functii academice cat si pastorale, ei nu au avut timp liber sa
mearga si sa examineze manuscrisele in locuri ciudate. In orice caz, toate manuscrisele cunoscute a fi valoroase, ,au
fost studiate de Tischendorf.) Problema cu editia WH nu este lipsa unui aparat, ci faptul ca aparatul coordonat (al lui
Tischendorf) este acum greu de gasit si greu de citit. Editia are o alta caracteristica interesanta: Un anumit numar
11
relativ mare de redari sunt insemnate ca "greseli elementare"-- adica pasajele unde redarea originala nu este pastrata
in manuscrisele existente. Westcott si Hort nu au vazut potrivit, in aceste cazuri, sa tipareasca corecturile indoielnice
( ei au tiparit ceea ce ei au socotit ca [este] cea mai veche redare care a supravietuit), dar prezentarea datelor lor
clarifica ceea ei au considerat sa fie obligati in aceste pasaje.
14) Anexa 1: editiile latine
Pe langa un set complet de editii grecesti, un student minutios al textului NT trebuie sa aiba acces la o diversitate de
editii latine. Noi nu vom insista pe larg asupra diferitelor editiilor latine, dar sectiunea care urmeaza furnizeaza [niste]
note pe scurt. De constat ca numai editiile cu un aparat sunt insirate. Astfel, de pilda, textul latin al lui Bover, care
este Vulgata fara aparat, nu este luat in seama.
Merk. (Pentru data publicarii, vezi articolul de introducere [la textul] grec Merk). Acesta este in multe cazuri cel mai
la indemana din editiile latine, deoarece el combina [asezand] alaturi editiile greaca si latina, cu un aparat critic al
fiecaruia. Textul latin este Clementina Vulgata, dar aparatul ( destul de complet pentru o editie de manual) face usor
de stabilit care variante sunt mai vechi. Mai mult de 36 de seturi de marturii vulgate sunt citate in total, de obicei cu
mai multe de 12 de seturi in fiecare carte, in plus, codexuri latine vechi sunt citate des. Din nefericire, rezultatul nu
este la fel de corect asa cum s-ar fi putut spera. Testele impotriva lui Tischendorf si editia mai mica WW par sa indice
un grad mare de greseli, cel putin pentru am(iatinus) si fu(ldensis). Chiar daca cunoasterea exacta a redarilor acestor
manuscrise este esentiala din unele motive, studentul este sfatuit sa se bizuie pe alte surse daca [este] posibil.
Nestle. Aceasta exista atat ca o editie care se afla singura [adica numai latina], cat si ca una bilingva greaca/latina; eu
am folosit-o pe cea bilingva. Dimensiunea editiei este extrem de restransa: textul este Clementina Vulgata, si numai
variantele de notat sunt acelea in Amiatinus(A), Fuldensis(F), si editiile cum ar fi Sixtina si Wordsworth- White. In
plus, prezentarea este asa incat este adesea aproape imposibil sa stabilesti corect care manuscrise sprijina care anume
redari. Ca o comparatie cu [aparatul] Nestle grecesc, [aparatul] Nestle latin are o oarecare mai putina valoare (mai
ales din cauza ca comparatiile sunt asezate delicat). Nu este, in sine, in special o editie utila fie [cu privire] la text sau
la aparat.
Tischendorf. El a publicat editiile latine ( care [editii] nu le-a publicat el?), dar acest lucru este o referire pentru
editia a VIII-a a NT grec. Acesteia, desigur, îi lipseste un text latin, dar daca tu vrei sa folosesti [textul] latin numai cu
scopul de cercetare a celui grec, editia lui Tischendorf este mult mai utila decat cele mai multe din celelalte editii de
aici. Tischendorf citeaza Clementina Vulgata (vgcle) si patru manuscrise [citate cu] consecventa: am(iatinus),
demid(ovianus), fu(ldensis) si tol(etanus), si acordul lor fiind denumit simplu ca vg. El de asemenea citeaza altele,
cum ar fi harl(eianus), uneori. Este doar o cantitate relativ mica de manuscrise, dar cel putin tu cunosti cu exactitate
ceea ce gasesti.
Weber( Vulgata Stuttgartensia). Vgst a editiilor Nestle. In unele cazuri, cea mai buna dintre editiile de mana; este
doar o alta editie decat Wordsworth-White ( de care este dependenta semnificativ) care are un text critic, si doar una
diferita de Merk care sa aiba un aparat real cu o selectie insemnata de marturii. In plus, [editia] mentioneaza exact
spatiul dintre toate manuscrisele este notat. Si, spre deosebire de [aparatul lui] Merk, [acest] aparat este in general
privit ca corect. Din nefericire, al are doua dezavantaje: nu [sunt] destule variante, si nu [exista] un domeniu suficient
de marturii.Pentru a explica chestiunea despre variante, noi ne indreptam atentia la 1 Tesaloniceni. Editia Stuttgart
are, prin numararea mea aleatorie 88 de variante, frecvent dintr-un domeniu foarte neinsemnat. Acesta este ca numar
de doua ori mai mic decat [editia] Wordsworth- White-- iar Merk are 104 variante, [care] adesea acopera mai mult
text, in aceasta carte [adica 1 Tesaloniceni]. Astfel, la fel ca si cu [textul] grec, cineva intr-adevar trebuie sa aiba doua
editii de mana. Pentru [aparatul] grec, [editia] Nestle este pentru exactitate si [editia] Merk [este] pentru o lista
completa de variante; pe latura latina, cineva trebuie sa aiba vgst pentru exactitate si Merk pentru proportii!
Wordsworth- White Editio Minor. Aceasta este poate cea mai potrivita editie care ar fi trebuit folosita in [aparatul]
Nestle bilingv. Ea este un text critic ( indentic in unele parti cu editia mare Wordsworth- White, desi distincta de
anumite carti acolo unde editia mare a fost neterminata la acel timp). Aparatul critic citeaza de asemenea destule
manuscrise bune pentru a fi utile, precum si redarile editilor Sixtina si Clementina. Acestea sunt vestile bune. Vestile
proaste sunt [ca] manuscrisele nu sunt citate cu nici o regularitate. Toate variantele din editii sunt mentionate, dar
12
redarile manuscriselor [sunt mentionate] numai rareori. Astfel aparatul, in timp ce este in general corect, el este foarte
restrans.
15) Anexa 2: Lista editiilor aparatelor critice textuale ( la textul grec si/sau latin) in ordine cronologica:
1) 1221- 1274 Bonaventura , doar studii asupra textului grec fara insa un aparat critic textual ;
2) 1516 Erasmus de Rotterdam, primul aparat critic textual, insa care contine un numar foarte restrans de
manuscrise, cu tendinte clare inspre tipul de text bizantin;
3) 1522 Complutesian poliglot, un text grecesc al N.T., insa fara un aparat critic textual;
4) 1550 Stephanus, creat de Robert Etienne; aceasta editie a III-a din 1550 este denumita Textus Receptus(TR) ;
5) 1591, 1624 Elzevir ;
6)~ 1600 Beza , un text grec bazat in cea mai mare parte pe Codexul Bezae - D;
7) 1689 Simon, un text cu un aparat critic destul de limitat alcatuit de Roger Simon;
8) 1707 Mill, un text care are un aparat critic cu 30.000 de variante (incluzand orice fel de modificare in text), insa
bazat pe un numar relativ limitat de manuscrise, el a fost conceput de John Mill si este primul aparat care are un
numar apreciabil de variante;
9) 1734 Bengel, autorul este un german pe nume J.A.Bengel;
10) 1751/1752 Wettstein, autorul este tot un german pe nume J.J.Wettstein;
11) 1796, 1805 Griesbach ;
12) 1842, 1850 Lachmann , este primul text si aparat critic care este diferit de Textus Receptus [cea de la punctul 4)];
13) 1857, 1872 Tregelles ;
14) 1862, 1871 Alford , autorul acestui text este renumitul comentator biblic din sec al XIX-lea Henry Alford;
15) 1862, 1869-1872 Tischendorf, autorul lucrarii este Konstatin von Tischendorf, cel care a descoperit in 1844
renumitul mansucris grecesc Codex Sinaiticus, cunoscut sub abrevierea a - 01, iar editia a VIII-a "Editio critico
maior" a cartii "Novum Testamentum Graece et Latine" ramane cel mai complet aparat cu privire la numarul de
variante per text si este considerata o capodopera, singurele neajunsuri constau in faptul ca in aceea vreme inca nu se
descoperisera unele papirusuri vechi din sec. I , II , si III, la unele versiuni ( traduceri din greaca) inca nu fusese
terminata studierea lor, si dificultatea identificarii manuscriselor ( adica denumirea lor prescurtata ) cu denumirea
din prezent. Autorul are si un aparat critic si asupra textului latin, fiind printre putinii care au aparat critic la ambele
texte, grec si latin !
16) 1870, 1889-1954 Wordsworth- White , cunsocut sub prescurtarea vg-ww, este un text latin vulgata si are si un
aparat critic;
17) 1881, 1892 Westcott&Hort, editorii si autorii acestei lucrari insemnate privind principiile criticii textuale sunt
englezii Brooke Foss Westcott si Fenton John Anthony Hort. Singura problema majora este ca aparatul lor nu este un
aparat veritabil, are un nr. extrem de mic de variante ( asa zis variante, pt. ca sunt doar unele remarci acolo unde
editorii au remarcat diferente mai importante in manuscrise) si nu se mentioneaza nici macar un manuscris pentru
sustinerea unei variante ! Iar textul este cel mai eclectic alexandrin, manuscrisul Codex Vaticanus fiind prioritar in
detrimentul celorlalte manuscrise. La fel ca la Tischendorf si toti ceilalti de dinaintea lor, nu au marturii complete din
domeniul papirusurilor vechi descoperite de abia in sec XX-lea !
18) 1881, 1910, 1947 Souter , textul si aparatul sau au stat la baza Bibliei English Revised Version;
13
19) 1886 Weymouth ;
20) 1892, 1901 Huck ;
21) 1894 Scrivener ;
22) 1898,etc. 1948,etc, 1963 Nestle , o multime de editii tiparite si aparute incepand cu prima din 1898 si terminand
cu cea din 1963, editia a XXV-a.
23) 1898 Boljan ;
24) 1899 Weiss, un sinopsis al evanghelilor alcatuit de emeritul critic Bernard Weiss;
25) 1910, 1913 Soden, autorul acestei lucrari este H. von Soden, al carui text are tendinte puternic bizantine;
26) 1922, 1955 Vogels ;
27) 1929 Hoskier, lucrarea critica a lui H.C.Hoskier se margineste doar cartea Revelatia;
28) 1933, 1984 Merk, "Novum Testamentum Graece et Latine", autorul acestei lucrari foarte importante este
iezuitul spaniol Augustinus Merk, ea contine un aparat critic asupra textului greces cat si asupra celui latin, pe
asamblu, cu unele exceptii-- greseli preluate de la von Soden, exceland la capitolul proportii/dimensiuni, dar
neexceland la capitolul acuratete, avand unele inexactitati mentionate mai inainte ( vezi mai ales la punctul 5 din
prima parte a articolului);
29) 1943, 1977 Bover , autorul este Jose Maria Bover, care contine pe langa textul grec si un text latin, insa din
pacate fara un aparat textual pentru textul al doilea;
30) 1963, 1985 "Synopsis Quattuor Evangeliourm", aceasta lucrare este un sinopsis de mari dimensiuni al
evanghelilor, autorul este cunoscutul critic german Kurt Aland,( care a avut o contributie importanta si la textele
Nestle, Nestele-Aland si UBS-GNT ), principalul ei avantaj fiind marimea, iar dezavantajul fiind anumite inexactitati
( vezi detalii la punctul 1 de la inceputul lucrarii)
31) 1964 Taker, autorul R.V.G. Tasker a conceput un text grec destul de amestecat, fara vreo tendinta pt. vreun tip
anume de text, fara insa un aparat critic veritabil, doar cu note de subsol ce se gasec in Biblia New English Bible,
care s-a bazat pe textul acestui carturar;
32) 1966 etc. 1993 Greek New Testament- United Bible Soceities, prima editie a aparut in 1966, iar ultima, cea de-a
IV-a a aparut in 1993, aceasta din fiind retiparita de cateva ori,printre criticii de seama care au facut parte din comitet
s-au numarat Bruce Metzger ( care a fost unul din traducatorii remarcabilei Biblii "The New Revised Standard
Version") si Kurt Aland, cel care a fost principalul editor al lucrarii.Principalele avantaje ale lucrarii sunt usurinta
utilizarii aparatului ,numarul insemnat de marturii ale manuscriselor si textul sau, care a ajuns aproape un standard
al textului grec al N.T. Iar principalul dezavantaj este numarul limitat de variante de redare, insa nelipsind variantele
de redare cele mai importante;
33) 1979, 1981 Nestle-Aland, aceasta lucrare are un text aproape identic cu cea de dinainte ( punctul 32) ], insa are
un numar mult mai mare de variante de redare decat aceasta, si este una din cele mai acurate/exacte aparate critice
textuale. Editorul principal este Kurt Aland. Editiile Nestele-Aland 26 si 27 se deosebesc destul de mult fata de
editiile Nestle. Textul latin Nestle vgst este exact dar este foarte limitat cu privire la nr. de variante ;
34) 1981 Huck&Greeven, H. Greeven este cel care a revizuit lucrarea initiala a lui Albert Huck, astfel rezultand o
lucarea destul de diferita ;
35) 1982 etc. Swanson , autorul Reuben J. Swanson, decedat in 2009, a realizat una din cele mai voluminoase aparate
critice textuale ( fiecare carte incepand de la Matei pana la Galateni aparand intr-un volum separat), astfel ca lucrarea
lui a ramas neterminata cu privire la intregul N.T., dar contributia lui ca si proportii privind sinopsisul la evanghelii
14
ramane de neegalat, nici lucrarea lui Tischendorf ,Merk sau "Synopsis Quattuor Evangeliourm" neegaland-o,
aparatul sau fiind unul impresionant atat ca marime cat si ca si calitate si acuratete !
36) 1982, 1985 Hodge&Farstad, autorii Zane C. Hodges si Arthur L. Farstad au realizat o lucrare cu o tendinta clar
eclectica bizantin majoritara a textului grecesc, diametral opusa lucrarii Westcott&Hort, care este eclectic
alexandrina.
37) 1986 Boismard, lucrarea lui contine un sinopsis al evanghelilor.
38) 1986 etc. Das Neue Testament auf Papyrus , este o lucrare in care prioritate au papirusurile, indeosebi cele
vechi.Ea este o lucrare de o acurate extrema, si la fel ca si cea a lui Swanson a fost publicata in mai multe volume,
unele in curs de aparitie.
39) 1994 Vulgata Stuttgartensia , vgst textul este cel latin, autorul ei este R.Weber, principalul avantaj fiind
exactitatea, iar dezavantajul ei constand in nr. mai mic de variante fata de celelalte aparate care se ocupa de textul
latin.
40) 1995 Robinson- Pierpont, alcatuita de M.Robinson, si textul este unul majoritar bizantin.
41) 2003 Pickering, prescurtata ca PK, autorul ei este W.Pickering si contine numai un aparat referitor la Revelatia;
Tipuri de text grec, din punct de vedere al clasificarii pe grupe si subgrupe ale manuscriselor,: a) eclectic
alexandrin; b) eclectic "Western"; c) eclectic bizantin majoritar; d) cel amestecat/ combinat, fara o tendinta clara;
(e) latin, de tip vechi; f) latin, de tip vulgata;)

15
16