MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “CAROL DAVILA”, TÂRGOVIŞTE

DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT

MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE

COORDONATOR: Asistent: Matei Elena

DIRECTOR: PROF. STOICA ANA

ABSOLVENT: Iftimie Andrei Lucian

- 2013 –
Îngrijirea pacienţilor cu hepatita virală A

2
Motto "Sculatul şi culcatul devreme aduc unui om Sănătate, bogăţie şi...moarte."
James Grover Thurber

Argument
Lucrarea de fatǎ îşi propune să trateze particularităţile de îngrijire a bolnavilor
cu HVA şi a fost concepută având în vedere că această boală a fost una dintre
cauzele însemnate ale morbidităţii în secolul XX. Cea mai importantă metodǎ de
apărare pe care o avem la îndemânǎ este prevenirea îmbolnăvirii iar în acest proces
rolul educaţiei igienico-sanitare este extrem de important. Importantă este deci în
primul rând cunoaşterea cǎilor şi modalităţilor de transmitere a bolii,ştiind că şi
în HVA ca şi în celelalte boli prevenirea este mult mai uşoară şi mai puţin
costisitoare decât tratarea ei Astăzi nu se mai vorbeşte de o singură hepatită,ci
de un grup de îmbolnăviri similare de etiologii deferite,dar cu un tablou clinic
mult asemănător,neputând fi diferenţiate prin mijloace clinice. Bolile infecţioase
meritǎ un interes permanent deoarece,orice relaxare în acest domeniu se răzbuna cu
siguranţă,aşa cum s-a putut observa atât în ânia cât şi în restul lumii.

3
Introducere

Hepatita virală A este o boală infecţioasă provocată de virusul hepatic A care

afectează acut ficatul. Termenul Hepatiata A a fost propus în anul 1947,dar a fost
adoptat în 1973,până atunci folosinduse termenele de :hepatitǎ infecţioasă,icter

infecţios,epatita epidemicǎ (deoarece apare în focare epidemice sau epidemii mai

ales la copii),icter epidemic. Încă din secolul al-XVIII-lea şi al-XIX-lea au fost
observate icterele folosite cu caracter epidemic,în timpul războaielor,denumite
boala militară sau ,,icter soldatesc''.În cursul celui de al-II-lea război
mondial,hepatita epidemică a provocat o adevărată pandemie. Hepatita A este o boală
provocată de virusul hepatic A,ARN virus,clasificată prin enteroviruşi,familia
PICONAVIRIDAE. Virusul hepatic A este un virus de foarte mici dimensiuni (27-35
nanometri),mai rezistent în natura deât alţi viruşi. Virusul rezistǎ la soluţii
dezinfectante(alcool,eter,clorofarm) inclusiv clorinarea obişnuită a apei.Acesta
este inactivat prin fierbere în 5 minute,prin autoclavare într-un minut iar prin
clorinare intensă în 30 de minunte. Hepatita A este cea mai cunoscută formă de
hepatitǎ afectând în special copii şi adulţi tineri,cu incidentǎ scăzută toamna şi
iarnă sau sub formă de epidemii la 10-15 ani. Hepatita A este prezentǎ pe toate
continentele şi în toate ţările fiind inegal răspândită chiar şi în aceasi
ţară.Fregventa îmbolnăvirii poate fi de 1/100.000 de locuitori/an în ţările cu o
igienă socială ridicată şi de 1000/100.000 de

4
locuitori/an în ţările lumii a-III-a.În Europa media este de 250/100.000 de
locuitori/an. Răspândirea reală a hepatitei A este totuşi greu de apreciat datorită
lipsei programelor globale de înregistrare a îmbolnăvirilor. Din studii
epidemiologice rezultă că indivizii peste 60 de ani prezintă anticorpi
specifici,într-un procent de 90%,semne că au trecut prin boala aparent sau
inaparent. Cauzele răspândirii hepatitei sunt condiţiile sanitar-igienice din
cadrul locuinţelor sau întreprinderilor,organizaţiilor dar nu în ultimul rând lipsa
igienei personale.Tot printre cauze putem aminti :migrarea necontrolată a
populaţiei şi nerespectarea păstrării şi pregătirii alimentelor. Alte căi de
transmitere a infecţiei hepatitei A pot fi cea parentalǎ,sexuală sau
verticală(mamă-copil),acestea sunt totuşi atât de rare ca în epidemiologia practicǎ
sunt ignorate. Creşterea frecvenţei îmbolnăvirilor începe în iulie-august,devine
maxim în octombrie-noiembrire şi scade primavera. Copiii au o sensibilitate
ridicată pentru hepatita A aceeasta fiind deseori numită şi boala ''mainilor
murdare''. Hepatita A duce la deces în 0,05-1%,cauza principală fiind hepatita A
acută a ficatului.

5
CUPRINS

Introducere Cuprins Capitolul I – Anatomia şi fiziologia ficatului 1.1 Anatomia

ficatului 1.2 Structura ficatului 1.3 Vascularizaţia ficatului 1.4 Inervaţia
ficatului 1.5 Funcţiile ficatului Capitolul II – Hepatita virală A 2.1 Definiţie
2.2 Clasificarea hepatitelor virale 2.3 Etiologie şi epidemiologie 2.4 Condiţii
favorizante 2.5 Anatomie patogenă 2.6 Simptomatologie 2.6.1 Explorarea funcţională
a ficatului 2.6.2 Perioada preicterică 2.6.3 Perioada icterică 2.6.4 Perioada de
declin 2.6.5 Perioada de covalescenţă 2.7 Forme clinice 2.8 Diagnostic 2.8.1
Diagnosticul pozitiv 2.8.2 Diagnosticul diferenţial 2.9 Evoluţie 2.10 Complicaţiile
şi sechelele hepatitei virale de tip A 2.11 Explorări şi informaţii paraclinice
2.12 Prognostic Capitolul III – Tratament 3.1 Tratament igieno – dietetic 3.2
Tratament medicamentos 3.3 Dispensarizarea 3.4 Hepatita virală şi sarcina 3.5
Hepatita virală – Boala profesională a personalului medical
6

Pag 4 Pag 6 Pag 8 Pag 8 Pag 9 Pag 10 Pag 10 Pag 12 Pag 15 Pag 15 Pag 16 Pag 17 Pag
17 Pag 18 Pag 19 Pag 19 Pag 22 Pag 23 Pag 24 Pag 25 Pag 25 Pag 27 Pag 27 Pag 28 Pag
29 Pag 29 Pag 30 Pag 31 Pag 33 Pag 33 Pag 34 Pag 35 Pag 36 Pag 36
Capitolul IV – Profilaxia 4.1 Profilaxia hepatitei post – transfuzională 4.2
Profilaxia hepatitei profesională 4.3 Profilaxia specifică 4.4 Profilaxia
transmiterii perinatală Capitolul V – Rolul asistentei medicale în ingrijirea
pacienţilor cu HVA Capitolul VI – Prezentatea cazurilor 6.1 Dosar de îngrijire 1
6.2 Dosar de îngrijire 2 6.3 Dosar de îngrijire 3 Capitolul VII – Prezentarea
tehnicilor 7.1 Ecografia abdominală 7.2 Măsurarea tensiunii arteriale 7.1 Injecţia
ntravenoasă Bibliografie

Pag 37 Pag 37 Pag 38 Pag 38 Pag 39 Pag 40 Pag 42 Pag 42 Pag 51 Pag 60 Pag 68 Pag 68
Pag 71 Pag 73 Pag 79

7
CAPITOLUL I ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA FICATULUI

1.1 ANATOMIA FICATULUI

Este cea mai mare glandă anexă a tubului digestiv. Este situat în etajul
supramezocolic, în partea dreaptă, sub diafragm, deasupra colonului transvers la
dreapta stomacului. Are o consistenţă fermă şi o culoare bruma. Are forma unui
ovoid tăiat oblic, având 28cm în sens transversal şi 16cm în sens anteroposterior.
Ficatul are o fată superioară, una inferioară, o margine inferioară şi o margine
posterioară, mai lată. Fata superioară (diafragmatica) este divizată în doi lobi:
stâng şi drept. Lobul stâng e mai mic decât cel drept. Prin intermediul diafragmei,
fata superioară vine în raport cu inima, învelită de pericard, şi cu bazele celor
doi plămâni, tapetate de pleura.
8
Fata inferioară (viscerala) este parcursă de trei şanţuri, dintre cele două sunt
sagitale (longitudinale), iar al treilea transvers. Şanţul transvers reprezintă
hilul ficatului prin care artera hepatică, vena porta, nervii hepatici, ies
limfaticele şi căile biliare. Şanţul sagital (longitudinal) stâng conţine, în
segmentul anterior, ligamentul rotund provenit prin obliterarea venei oblicale iar
în segmentul posterior cordonul fibros . Şanţul sagital (longitudinal) drept
prezintă, în segmental anterior, fosa cistică în care se găseşte vezica biliară,
iar în segmental posterior vena cavă inferioară.

Cele trei şanţuri împart fata viscerala a ficatului în patru lobi:  Lobul stâng; 
Lobul drept;  Lobul pătrat;  Lobul caudat; Marginea inferioară este ascuţită.
Prezintă două incizurii, una la stânga incizura ligamentului rotund, cea de-a doua
la dreapta, incizura cistică .

1.2 STRUCTURA FICATULUI

La exterior, ficatul este acoperit de peritoneul visceral . Sub peritoneul visceral

se afla capsula fibroasă a ficatului (capsula Glisson). De unde pleacă septuri
conjunctivo-vasculare, care pătrund în parenchimul hepatic, delinitand lobulii
hepaticii, care sunt unităţi anatomice şi funcţionale ale ficatului. Lobulii sunt
vizibili cu ochiul liber.

9
Lobulul hepatic este format din celule hepatice (hepatocite), din capilare
sinusoide, din venă centrolobulara spre care converg sinusoidele şi din caniculele
biliare intralobulare. Celulele hepatice sunt dispuse în spaţiu sub forma unor
placi sau lame, formate dintr-un singur rând de celule. În grosimea unei lame se
formează caniculele biliare intralobulare. Celulele hepatice, hepatocitele, sunt
relativ mari, de forma poliedrica şi apar pe secţiune sub aspect poligonal. Celula
hepatică poate să-şi verse secreţia fie în caniculele biliare (secreţia exocrină) ,
fie în sinusoide (secreţia endocrină).

1.3 VASCULARIZAŢIA FICATULUI

Ficatul are o dublă vascularizaţie: nutritivă şi funcţională. Vascularizaţia

nutritivă este reprezentată de artera hepatică care aduce la ficat sânge încărcat
cu O2 Vascularizaţia funcţională este realizată de vena porta. Vena porta aduce la
ficat sânge încărcat cu substanţe rezultate în urma absorbţiei intestinale.
Limfaticele ficatului ajung în ganglionii din hilul ficatului (ganglionii hilari),
şi de aici în ganglionii celiaci.

1.4 INERVAŢIA FICATULUI

Inervaţia ficatului este asigurată de plexul hepatic format din fibre simpatice şi
parasimpatice. Plexul hepatic se desprinde din plexul celiac Căile biliare sunt
conducte prin care bila, secretata continuu de celule hepatice, ajunge în duoden
numai atunci când ajung aici produşii digestiei gastrice. Căile biliare prezintă
două părţi: una intrahepatica , altă extrahepatica
10
Căile

biliare

intrahepatice

sunt

canalicule

biliare

intralobulare,

colangiolele( canalicule Hering), canaliculele perilobulare şi intralobulare.

Acestea din urmă formează două canale hepatice: stâng şi drept. Căile biliare
extrahepatice cuprind un canal principal ( canalul hepatocoledoc) şi un aparat
diverticular ( format din vezica biliară şi canalul cistic). Canalul hepatic comun
se formează din unirea, la nivelul hilului, a celor două canale hepatice, stâng şi
drept. Vezica biliară (colecistul) este un rezervor în care se depozitează bila în
perioadele interdigestive. Vezica biliară este situată pe fata viscerala a
ficatului. Are formă de pară, cu lungimea de 8-10 cm şi lăţimea de 4cm .
Capacitatea ei este de 50-60cm3.

11
1.5 FUNCŢIILE FICATULUI

Funcţia biliară (biligeneza) – secreţia biliară rezultă din

activităţile celulelor Kupffer şi celulelor hepatice. Bila se varsă în intestin în

cantităţi de 600-1000ml/24 ore. Sarurile biliare reprezintă cel mai important
component al bilei. Ele îndeplinesc mai multe activităţi:  participa la
emulsionarea grăsimilor în intestin şi la stabilirea

acestor emulsii; prin aceasta se măreşte enorm suprafaţa particulelor grase,

intensificându-se atacul enzimatic. Însăşi acţiunea lipazei pancreatice este
activată de sarurile biliare.   au rol important în absorbţia vitaminelor
liposolubile (A, D, E şi K),

absorbţia fierului şi calciului alimentar; stimulează secreţia biliară prin

acţiunea lor coleretica, rol important

în stimularea peristaltismului intestinal şi rol de menţinere a echilibrului

microbismului intestinal.
12
 

Funcţia metabolică – se referă la toate substanţele nutritive glicogenetica –

sintetizează glicogenul din glucoză, scindeaz

glicogenul în glucoză, formează glicogen din grăsimi şi acizi amânaţi; 

adipogenetica – în ficat se depozitează grăsimi. El antrenează

grăsimile de rezervă din organism în caz de inaniţie. Sintetizează grăsimi din

acizi graşi, transforma glucidele în exces în grăsimi şi invers. Joacă rol în
esterificarea colesterolului.  funcţia proteinoformatoare – sintetizează albumine
şi globuline,

contribuind la menţinerea echilibrului proteinemiei ;sintetizează fibrinogenul şi

protrombina cu rol în coagulare;     funcţia ureogena a ficatului – consta în a
fabrica uree din acizi

amânaţi în exces, uzaţi sau nefolosiţi în sinteze; intervine în metabolismul

mineralelor : Cl, Na, K, Cu, Fe, (este

depozit de fier); rol în metabolismul apei, reglând diureza prin neutralizarea unor

hormoni (suprarenali, estrogeni, antidiuretice); este depozit de vitamine

liposolubile şi hidrosolubile. Ficatul

reprezintă cel mai bogat depozit de vitamina A din organism aproximativ 95%; 
sintetizează fermenţii – arginaza, urează, care intervin în procesele tributiraza,
care intervine în arderile acizilor graşi; cu rol în fosforilarea grăsimilor şi
glucidelor;

urogene din ficat; fosfatazele şi

fosforilazele

transaminaza care favorizează reacţiile dintre metionina şi colină.  Funcţia

hematopoietică – ficatul formeza hematii în perioada

intrauterină a fătului, fiind în acelaşi timp şi loc de distrugere a hematiilor

13
îmbătrânite. Ficatul are rol în reglarea echilibrului acido-bazic intervenind în
transformarea acidului lactic în glucoză, formarea amoniacului din acizi amânaţi; 
exogene;  repaus. Funcţia de termoreglare – ficatul generează căldură în stare de
Funcţia antitoxică – neutralizează substanţele toxice endogene şi

14
CAPITOLUL II HEPATITA VIRALĂ A

2.1 DEFINIŢIE Hepatită epidemică este o boală infecţioasă transmisibila, apărând

spontan sub forma epidemica sau chiar pandemica.Este provocată de un virus
filtrabil specific (virusul hepatitic), care este introdus în organism pe cale
digestivă, sau accidental, pe cale parenterală provocând o îmbolnăvire generală a
organismului şi în mod deosebit a parenchimului hepatic.boala se manifesta prin
semne de infecţie generală şi prin simptome digestive şi hepatice, însoţite sau nu
de icter.

15
2.2. CLASIFICAREA HEPATITELOR VIRALE Hepatitele sunt infecţii cu manifestări
hepatice (cu sau fără icter) produse de un grup de virusuri hepatotrope (A, B, C, D
şi E) ce prezintă două modalităţi distincte de transmitere : una digestiva pentru
virusurile A şi E şi altă parenterala pentru virusurile B, C şi D.
a)

Hepatită virală A (HVA) – denumită cândva şi hepatită epidemică,

este cauzată de un enterovirus (HVA) cu transmitere fecal-orala; evoluează de

regulă favorabil cu vindecare şi imunitate durabilă;
b)

Hepatită virală B (HVB) – denumită cândva serica, datorită

transmiterii parenterale a agentului cauzal (HVB) un dezoxiribovirus, cu mare

rezistenţă în mediul extern; evoluează uneori sever, cu deces prin comă hepatică,
sau cu cronicizare în 10-15% din cazuri, putând duce la ciroza hepatică.
Persistenta virusului în sânge şi pe tumori pe timp îndelungat şi marea lui
rezistenta conferă bolii particularităţi epidemiologice;
c)

Hepatită virală C (HVC) – s-a desprins din grupul hepatitelor zise

non-A, non-B (nici A, nici B); se transmite pe cale parenterală, ca şi precedentă,

survenind mai ales (dar nu numai), posttransfuzional; este cauzată de un flavivirus
din familia togă viridae, VHC, un ribovirus are evoluţie similară cu hepatită B,
posibil severă şi deseori (până la 50%) cu cronicizare;
d) Hepatită virală D (HVD) – sau delta, cum a fost numită prima dată,

este cauzată de un ARN-virus, defectiv, care nu se dezvolta decât în prezenţa VHB

cu al cărei înveliş antigenic de suprafaţă (Ag HBS) se acoperă. Boala evoluează
sever, potentandu-se cu HVB şi se transmite tot parenteral ca şi precedentele (B şi
C);
e)

Hepatită virală E (HVE) – s-a desprins şi ea din grupul non-A, non-

B, fiind determinată de un ARN-virus, calcivirus, distinct de VHA, deşi

epidemiologic şi simptomatologic se apropie mult de hepatită A.
16
2.3 ETIOLOGIE ŞI EPIDEMIOLOGIE

Hepatită virală A este provocată de un enterovirus (HVA) cu transmitere fecal-

orala, sau pe cale digestivă. S-au descris epidemii hidrice şi mici focare
epidemice după consum de stridii şi moluşte. De regulă contagiunea se face prin
contact direct dar se poate face şi indirect, în condiţiile unor deficienţe de
igienă personală, comunala şi alimentară. Rezistenta virusului fiind mare în mediul
extern, se explică intensă circulaţie a virusului hepatitei A, care duce la o
morbiditate mult mai mare decât arata cazurile icterice (10 cazuri anicterice la 1
caz icteric) mai ales în colectivităţile şcolare. Se realizează astfel o imunizare
naturală, de cele mai multe ori ocultă, care creşte cu vârsta. Eliminarea fecală a
virusului durează de obicei o săptămână înainte de debutul icterului şi o săptămână
după. Infecţia cu virus A conferă imunitate, neexistând purtători cronici de virus
hepatitic A.

2.4 CONDIŢII FAVORIZANTE

Factorii care favorizează îmbolnăvirea şi predispun la o evoluţie mai grea a boli

sunt următorii :
a) Vârsta - Hepatită apare cel mai frecvent la copii la care din fericire,

evoluţia este mai uşoară. Există o singură excepţie :sugarii fac de regulă o
hepatită mai gravă şi de aceea copilul mic face o formă mai severă de hepatită.
Persoanele mai în vârstă fac o hepatită mai severă.

17
b) Factorii predispozanţii şi agravanţii :

- persoanele mai expuse să facă hepatită sau hepatită mai severă sunt: cei care fac
abateri frecvente de la regulile elementare de igienă (personală şi alimentară); -
cei care se hrănesc unilateral sau insuficient; - persoane obeze, care se
alimentează în exces, şi care au de regulă un ficat “sufocat de grăsimi” cu slabă
rezistenta la îmbolnăvire. Aceştia sunt predispuşi la o evoluţie mai grea a bolii;
- cei care suferă de bolii de stomac şi intestin, care se nutresc insuficient cu
diete sărace în factorii nutritivi; - persoanele care abuzează de conserve, de
mâncăruri complicat preparate (sosuri, condimente, grăsimi prăjite), ca şi cei care
nu consumă alimente proaspete (fructe şi zarzavaturi cu vitamine) sunt predispuşi
să facă hepatită cu “formă mai dificilă”.

2.5 ANATOMIA PATOGENĂ

Leziunile din hepatită virală acută au fost cunoscute mai bine după practicarea pe
scară largă a noilor metode de cercetare: laparascopie, punctiebiopsie hepatică şi
microscopie electronică. La examenul microscopic al formelor obişnuite ficatul este
puţin modificat uneori de culoare închisă. În formele severe ficatul este micşorat
cu capsula zbârcită de culoare deschisă cenuşie roşiatică sau gălbuie (distrofie
hepatică acută) în unele situaţii suprafaţa ficatului prezintă înfundări alterând
cu ridicături mai deschise la culoare (distrofie hepatică acut, subacuta). La
examenul macroscopic apar modificări atât în parenchim şi în mezenchim .

18
Celulele hepatice pot prezenta tumefieri şi leziuni de tip degenerativ ori de tip
necrotic; apar infiltrării celulare în spaţiile porte şi perii lobularii: leziuni
de vascularitate, trombibiliari, proliferare Kupfferiana. Reticulul de susţinere
este pătrat. Concomitent cu acest aspect pot fi observate şi semen de regenerare
hepatocelulare. Arhitectomia este păstrată. În formele severe leziunile de

necroza sunt foarte extinse ; apar zone de regenerare nodulare cu ţesut conjunctiv;
multe venule prezintă leziuni de degenerescenta grasă,reticulul de susţinere este
pe alocuri distrus, arhitectomia numai este păstrată în întregime. Examenul
morfologic al celorlalte organe arata procese inflamatorii

moderate, de tip edematos şi cu caracter versibil. Sunt interesate în mod deosebit

căile biliare, duodenul şi pancreasul dar şi stomacul şi restul tubului digestiv
pot fi cuprinse de procesul inflamator. Simptomatologia anatomiei patogenice -
Infecţie digestivă pentru hepatită A şi E şi parenteral hepatitele B,C şi D
,perioada de incubaţie este mare de 2-6 săptămâni pentru hepatitele enterale şi 2-6
luni pentru hepatitele

parenterale,asimptomatica.

2.6 SIMPTOMATOLOGIE

Se afirmă că 10% din hepatitele virale de tip A sunt manifeste clinic, mai ales la
adulţi, copiii făcând forme uşoare sau asimptomatice

2.6.1 EXPLORAREA FUNCŢIONALĂ A FICATULUI

Examenul de laborator al sângelui pentru explorare :

-

Sindromul de hepatocitolize ; Sindromului de deficit funcţional ;

19
-

Sindromului colestatic

Recoltarea sângelui: sângele se recoltează de obicei pentru examinări hematologice,

parazitologice, biochimice, serologice, microbiologice şi

virusologice. Se poate recolta sânge capilar, venos arterial. Hemoleucograma constă

în determinarea numărului de elemente figurate: eritrocite (4,5-5mil/mm3 femei) ;
reticulocite 10-15%; hemoglobina 152g/100mlbarbati; 13-2g/100ml femei ) leucocite
4200-8000/mm3 ; limfocite (2040% ) monocite (4-8% ) ; trombocite 150-400.000/mm3.
Viteza de sedimentare a hematiilor ( VSH ) : Rapiditatea cu care se produce
depunerea hematiilor (1-10mm/1h,7-15mm/2h ; 2-13mm/1h ; 1217mm/2h femei ).

Examene biochimice: Se efectuează prin puncţie venoasă, dimineaţa, bolnavul fiind

„a jeune”. Sideremia – consta în determinarea cantităţii de fier în sânge, în
hepatită virală se observă o creştere. Se recoltează 10ml de sânge într-o eprubetă
cu ac de platin fără seringa; valoarea normală este de 100 – 160ml. Transaminaza,
fosfataza alcalină – consta în dozarea enzimelor celulare, se recoltează 5 – 10ml
sânge venos, dimineaţa pe nemâncate, fără substanţă anticoagulantă; valorile
normale sunt:  TGO = 2 – 20u.i;  bilirubina totală = 0,6 – 1 mg;  bilirubina
directă = 0,1 – 0,4mg%  fosfataza alcalină = 2 – 4u.i.

20
Electoforeza – serveşte pentru determinarea cantitativă a fracţiunilor proteice din
sânge. În hepatită virală se constată o creştere. Indicele de protombina – tip
Quick – protombina este sintetizată în ficat, de aceea îmbolnăvirile
parenchimatoase se arata deficit de protombina. Ureea şi creatinina – în hepatită
virală se observă o creştere. Val. normale:   uree = 0,20 – 0,40g/ 1000ml
creatinina = 0,6 – 1,20mg%

Glicemia – reprezintă cantitatea de glucoză din sânge, în hepatită virală acută

este normală. Val. normla = 0,80 – 1,20gr% Examenele serologice – cercetează
prezenta sau absenţa anticorpilor în serul bolnavului. În hepatită virală se cauta
AgHBs. Examenul urinii – examenul urinii informează asupra stării funcţionale a
rinichilor sau a altor organe, în acest caz ficatul. Examenul materiilor fecale –
se efectuează fie după o defecare spontană, fie după administrarea unor substanţa
purgative sau clismă. Este foare important ca fecalele trimise pentru analiza de
laborator să nu fie amestecate cu urină, bariu ( după examene radiologice), grăsime
şi apă ( după clisme).

Examenul endoscopic Laparoscopia – este o metodă de examinare a suprafeţei

ficatului cu ajutorul laparoscopului. Pot fi exploatate fata inferioară şi marginea
anterioară. Este utilă mai ales în neoplasme şi hemoragiile cu icter, în plus sunt
cercetate vezicula biliară şi o parte din căile biliare. În leziunile circumscrise,
laparascopia permite efectuarea unei biopsii dirijate.

21
Examenul morfologic Puncţia – biopsie hepatică este unul dintre cele mai utile
mijloace de diagnostic, cu condiţia ca leziunile să fie difuze. În unele situaţii,
cum este cazul suspiciunii de cancer, puncţia – biopsie se execută sub controlul
laparoscopului.

2.6.2 PERIOADA PREICTERICA (PRODROMALĂ)

Perioada preicterica (prodromală) – are o durată de 3-7 zile până la 2 săptămâni,

poate uneori lipsii boala începând cu icter sau poate dura mai mult.
Simptomatologia se instalează relativ treptat şi incubaţia este în medie 25 de zile
(2-6 săptămâni). Principalele simptome sunt cele digestive şi anume : anorexie,
inapetenta, greţuri, vărsături, jena epigastrica cu caracter conţinu, balonări
postprandiale, modificări de scaun (constipaţie sau diaree). Pot prezenta dureri în
hipocondrul drept sau fosa iliacă dreapta. Simptomatologia prodromală poate fi
dominată şi de alte manifestări: febra în 2-4% din cazuri, cu intensitate şi durata
variabile ( 37,2*-37,5*C) şi durând câteva zile, cefalee, dureri musculare
generalizate (curbatura musculară), catâr respirator (întâlnit mai ales la copii),
îmbrăcând un aspect pseudogripal. În alte cazuri, simptomele dau un aspect
pseudoreumatismal (în 6% din cazuri) cu febră şi artralgii care mimează un RAA care
nu cedează la antiinflamatoare. Debutul mai poate fi de tip nervos cu simptome
neuropsihice că : astenie, ameţeli, cefalee, insomnie, irascibilitate, somnolenţă.
Mai rar apar modificări cutanate că erupţiile cutanate de tip urticarian ( în 2-5%
din cazuri).

22
La examenul obiectiv se constată o hepatomegalie moderată, cu ficatul uşor sensibil
şi eventual o splenomegalie discretă. Examenele de laborator evidenţiază :
urobilinogenurie, creşterea transaminazelor, VSH normal sau scăzut.

2.6.3 PERIOADA ICTERICĂ ( DE STARE )

Perioada icterică ( de stare ) – este dominată de apariţia unui sindrom icteric. El

se instalează de obicei în câteva zile, începând cu faţa şi mucoasa conjunctivală
(unde fondul alb al sclerei permite observarea precoce a coloraţiei galbene), apoi
se generalizează pe trunchi şi membre. În această fază, simptomele obiective din
faza preicterica se atenuează sau dispar , apetitul revine, starea subfebrilă
dispare. În perioada de stare icterul se menţine la nivelul maxim de intensitate
atins. El poate fi discret, moderat, intens sau foarte intens, iar nuanţa lui este
de obicei galbenă (icter flavinic), sau poate fi franc (portocaliu sau rubiniu).

23
Durata icterului este în medie 2-4 săptămâni, însă poate fi prelungită în formele
colestatice, în care nuanţa lui devine galben-verzuie sau galben-teroasa, amintind
icterul obstructiv („verdiu”, „melas”) şi se însoţeşte de prurit. Urina este
hipercroma (colurica), iar scaunele uşor decolorate

(hipocolice). Diureza scade sub 1.000ml, putând ajunge la 500ml (oligurie). Pe

lângă sindromul icteric, se evidenţiază mărirea ficatului care depăşeşte rebordul
costal cu câţiva cm, fiind de consistenta moale şi dureros la palpare, cu marginea
ascuţită, bine delimitată. Căile biliare, stomacul, duodenul şi pancreasul sunt
implicate în procesul infecţios, afectarea lor manifestându-se prin diverse
tulburări: constipaţie, dureri, flatulenta, balonări, pirozis. Splina este moderat
mărită, în special la tineri şi copii. Tensiunea arterială scade în cursul
hepatitei, ritmul cardiac este bradicardic în timpul perioadei icterice. Examenele
de laborator evidenţiază :
-

bilirubina crescută la 10-30mg%; în urină există bilirubina şi saruri biliare;

imunoglobinele cresc; transaminazele sunt crescute.

2.6.4 PERIOADA DE DECLIN

Perioada

de

declin – se caracterizează printr-o regresiune treptată,

alteori mai rapidă a simptomelor din perioada de stare. În această perioadă dispar
tulburările digestive majore, reapare apetitul, scaunul se recolorează, dispare
astenia, apare poliurie cu decolorarea urinii. Modificările umorale din perioada de
stare dispar : apare o hemodiluţie, cu creşterea diurezei, bilirubinemia scade
către cifra normală, VSH-ul creşte uşor.
24
2.6.5 PERIOADA DE CONVALESCENŢĂ

Perioada de convalescenţă a hepatitei virale acute este lungă (2-4 luni); se

manifesta prin dispariţia sindromului icteric, bilirubinemia scade sub 10mg%,
ficatul se normalizează, apetitul este prezent, scaunul are aspect normal.

2.7 FORME CLINICE

După etiologie – hepatită A se caracterizează prin prodrom digestiv febrilastenic,

de scurtă durată, evoluţie favorabilă a bolii, fără sfârşit letal şi cronicizare.
După evoluţie şi gravitate se deosebesc : forme anicterice caracterizate prin lipsa
sindromului icteric,

caracterizate prin simptome digestive (greaţă, anorexie, balonare abdominală,

uneori vărsături), hepatomegalie dureroasă, dureri articulare şi musculare,
astenie, urini reduse şi închise la culoare. Recunoaşterea lor se face în context
epidemiologic şi prin examen de laborator (probe funcţionale hepatice); - forma
comună. După durata bolii : - forme scurte (abortive, fruste) – evoluează în câteva
zile, cu astenie, greaţă, ameţeli, tulburări abdominale minore; - forme prelungite
– durează 2-3 luni, putându-se întinde la 1-2 ani. Se caracterizează printr-un
icter pronunţat, luând aspect cenuşiu-verzui, cu mucoase intens colorate în galben,
slăbire pronunţată, o hepatomegalie de consistenta fermă, treptat dură,
splenomegalie de consistenta crescută, persistenta tulburărilor digestive şi
deseori oscilaţii febrile şi prurit; - forma prelungită simplă.
25
După intensitatea bolii : - forme severe – în mai puţin de 24 de ore evoluţia se
precipită către marea insuficienţă hepatică; - forma comatoasă (fulminanta) – apare
cu totul excepţional, cam 1/10.000 cazuri, este numit şi marea insuficienţă
hepatică, apare rar şi numai în hepatitele B, posibil în C şi D. Distrofia acută a
ficatului (atrofia acută) apare de obicei la tineri în cursul unei hepatite
obişnuite, în prima parte a bolii. Debutează cu agitaţie psihomotorie, stare de
torpoare şi apoi comă; sindromul hemoragic este prezent, ficatul este mic, abia
percutabil. Distrofia subacuta hepatica (forma fulminanta) sfârşeşte fie printr-o
ciroză, fie letal.

După vârsta : - la copil hepatită evoluează de obicei mai uşor decât la adult,
dominând în etiologie virusul hepatitic A. Hepatomegalia este accentuată şi
persista,

icterul este mai puţin intens şi durează mai puţin. Adenopatiile sunt mai frecvente
decât la adult. La începutul bolii s-a observat un facies particular: pomeţii
roşii, paloare periorală cu tonalitate subicterica şi buzele colorate intens în
roşu închis (aspect de buze vopsite), amintind masca Filatov din scarlatina, „masca
de hepatită”. - la sugar hepatită virală evoluează sever, cu letalitate de 8-17%,
dominând în etiologie virusul hepatitei B. - la bătrâni hepatită virală apare mai
rar, evoluează mai sever, date fiind particularităţile vârstei. - la gravidă
hepatită virală evoluează mai sever în ultimile luni. În primele luni, hepatită
evoluează obişnuit, însă poate influenţa nociv sarcina

26
(naşteri premature, imaturitate, mortalitate fetală), putând să constituie motiv de
întrerupere a cursului sarcinii.

2.8 DIAGNOSTIC

2.8.1 DIAGNOSTICUL POZITIV

Diagnosticul pozitiv se pune pe date :  date epidemiologice: contact infectat cu

cazuri similare, focar epidemic, familial sau de colectivitate, contacte
profesionale, posibilitatea de inoculare parenterală, transfuzii de sânge sau
derivate de sânge , hemodializa, injecţii cu instrumentar nesterilizat.  date
clinice: variatele tipuri de debut, tulburări dispeptice persistente, astenie
inexplicabilă, hipercromia urinii, hepatomegalia dureroasă;  date de labolator
nespecificate şi specificate;  nespecifice- creşterea valorilor până la 1000-
2000u.i ale enzimelor TGO,TGP; Fosfataza alcalină ( valori normale : 80-120mg% )
creşte la valori de 200500mg% fiind revelatoare a leziunilor hepatice. Modificările
proteinelor serice care apar în hepatită virală se pun în evidenţă prin teste de
diproteinemie şi electroforeza.  reactia timol > 4UML  reactia sulfat de Zn>
10UML  reacţia Takata-Ara +++ Leucemie cu neutropenie, UŞA normal chiar scăzut
specifice ( Markarii de virusuri hepatice). Decelarea antigenului hepatitei A în
materiile fecale în primele 14 zile.
27
Detectarea anticorpilor specifici anti VHA. IgM apar precoce în sânge dar dispar
după 10-14 zile de boala pun diagnosticul de hepatită A. IgG apar târziu în sânge
dar persista uneori toată viaţa semn de imunitate. Decelarea antigenului HBs în
sânge cu 4-8 săptămâni înaintea debutului bolii persista luniani găsirea pune
diagnosticului de certitudine, dacă găsim în sânge anticorpii specifici anti- HBc
arata tendinţa de vindecare. AgHBc în hepatocit, nu se poate identifica persista
mult dacă găsim anticorpi specifici anti-HBc este de rău augur deoarece denotă că
organismul se străduieşte să blocheze virusul din celula hepatică. Antigenul
virusului hepatitei C nu se poate depista în sânge.

2.8.2 DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL

Diagnosticul diferenţial va fi făcut atât în perioada preicterica, icterica, cât şi

în perioada de declin. În faza preicterica deosebim hepatită epidemică de :
 dispepsiile febrile;  gripă;  reumatism articular acut;  gastrita; 
toxinfectii alimentare;  debutul altor boli infecţioase.

În perioada icterică diagnosticul va fi făcut cu celelalte afecţiuni însoţite de

icter
 mononucleoza infecţioasă;  hepatită toxică;  icterul produs de colica biliară;
 icterele hemolitice.
28
2.9 EVOLUŢIE

Evoluţia hepatitei epidemice prezintă în majoritatea cazurilor un caracter ciclic,

dezvoltându-se pe anumite perioade : incubaţie, perioada preicterica, perioada de
stare, declinul şi convalescenţă. Hepatită virală evoluează spre vindecare completă
într-un interval de 3-4 săptămâni. Formele care trec de 3-4 luni au tendinţa la
permanentizare. O parte din bolnavi rămân cu suferinţe extrahepatice, iar alţii
trec spre hepatită cronică, ca urmare a hepatitei acute. Unii bolnavi de hepatită
epidemică rămân în stadiul preicteric, ulterior aceştia suferind aceleaşi
consecinţe, ca şi cei care au prezentat o formă comună. În situaţiile în care faza
icterică durează până la 6 săptămâni, pot surveni şi recăderi preicterice la
intervale de câteva zile sau săptămâni. Dacă icterul revine după 3 luni de la
dispariţie, se consideră că este vorba de o nouă îmbolnăvire ( reinfecţie ).
Recăderile şi reinfecţiile au în general o evoluţie mai severă.

2.10 COMPLICAŢIILE ŞI SECHELELE HEPATITEI VIRALE TIP A

În cursul hepatitei epidemice pot surveni, datorită anergiei create de infecţia

virotică şi datorită unor factori favorizanţi, complicaţii că: stază biliară,
angiocolite şi colecistite bacteriene, cu diferiţi coci şi colibacili, însoţite de
febră, frisoane, dureri puternice în hipocondrul drept şi înrăutăţirea stării
generale. Datorită stării de anergie, bolnavii sunt expuşi unor infecţii
intercurente bacteriene (mai ales streptococice), sau virale (viroze respiratorii).
În perioada de regresie a icterului, pot să apară infecţii biliare, favorizate de
dischinezia posthepatica.
29
S-au descris cazuri foarte rare de anemie aplastică, cu pancitopenie prin aplazie
medulară. O altă complicaţie hematologică este anemia hemolitica, ce apare în
convalescenţă. Dintre sechele, cele mai grave se referă la starea parenchimului
hepatic. Una din sechelele grave ale HVA este cronicizarea. Ea survine într-o
proporţie de aproximativ 10% după hepatită tip B şi 40-50% după hepatită tip C şi
nu survine deloc după hepatitele D şi E . Cea mai gravă sechela a hepatitei este
ciroza hepatică, care se dezvolta treptat, dintr-o hepatită cronică icterică,
alteori dintr-o hepatită anicterica. Dintre sechelele biliare pot apărea :
dischinezii, colecistite şi angiocolite.

2.11 EXPLORĂRI ŞI INFORMAŢII PARACLINICE

Testele enzimatice pun în evidenţă leziuni celulare hepatice (citoliza), care

eliberează în sânge o serie de enzime. Creşterea activităţii enzimelor ALAT (TGP)
şi FIFA începe foarte precoce, încă din perioada preicterica. Numărul de leucocite
este normal sau scăzut, formula leucocitara arata limfocitoza şi monocitoza.
Testele de coagulare au valori ce decelează insuficientă hepatocelulara. Explorarea
funcţiilor hepatice în perioada preicterica pun în evidenţă lezarea parenchimului
hepatic. Determinarea bilirubinei totale, precum şi a bilirubinei indirecte şi
directe este foarte utilă în perioada preicterica. La început creşte bilirubina
indirectă şi apoi cea directă. Probele de disproteinemie cercetează stabilirea
proteinelor în diferite soluţii, punând în evidenţă dezechilibrul acestora,
tendinţa la precipitare.

30
2.12 PROGNOSTIC

Prognosticul hepatitei cu virus A necesita măsuri igienico-sanitare privind apă

potabilă, alimentele, toaletele şi igiena personală. Nu trebuie omisă nici
posibilitatea transmiterii prin muşte. Izolarea este obligatorie. Măsurile de
prevenire ale hepatitei epidemice vizează atât factorii epidemiologici principali,
cât şi pe cei favorizanţi:
 Profilaxia trebuie să înceapă cu o depistare completă şi precoce a

tuturor formelor de infecţie cu virusul hepatitei epidemice, omul bolnav şi

purtătorii sănătoşi de virus.
 Toate cazurile se vor anunţa nominal, cu adresa. O mare atenţie se

acordă raportării cazurilor din sectorul alimentar şi din colectivităţi.

 Izolarea trebuie aplicată atât bolnavilor cât şi suspecţilor, până la

infirmare.
 Izolarea se va face în spitale (secţii) de boli infecţioase.  Organizarea
spitalizării trebuie să aibă în vedere aplicarea măsurilor de

dezinfecţie a rufelor şi obiectelor bolnavilor, dezinfecţia instrumentelor medicale

prin fierbere (30 minute la 100 grade celsius).
 Dezinfecţia termometrelor se va face cu soluţie de permanganat de K

1% sau cloramina 1%.

 Personalul care îngrijeşte bolnavii va respecta normele de asepsie şi

antisepsie în toate manoperele efectuate.

 După contactele infectante (cu sânge sau materii fecale) se vor spăla şi

dezinfecta riguros.
 Se vor respecta măsurile de igienă alimentară prin protecţia alimentelor

(fierberea laptelui, spălarea fructelor).

31
 Se vor spăla mâinile cu apă curentă şi săpun, se va efectua igiena

individuală.
 Se vor proteja sursele de apă de contaminarea cu dejecţii umane.  În condiţii
speciale de expunere se recomandă utilizarea de apă fiartă

(ceai) şi alimente fierte sau curăţate bine.

 Se va efectua control sever al muncitorilor din sectorul alimentar

(inclusiv contactii celor bolnavi). Profilaxia specifică în hepatită virală tip A

se face prin :
a) imunizare pasivă cu imunoglobuline standard 16% (gama-globuline

) administrate în primele 7 zile de la contact, intramuscular (IM) în doze de

0,020,05 ml/kgcorp; acestea conferă protecţie de 2-6 luni. Este indicată la
contactii cu risc crescut, în cazurile individuale sau la grupuri care se
deplasează în teritorii cu endemie crescută, ori cu condiţii precare de igienă;
b) imunizarea

activă

cu vaccin produs pe celule diploide umane,

inactivat cu formol, administrat intramuscular (IM) în 2 doze, la interval de o

lună şi cu rapel la 1 an, care asigură protecţie de 99%, cu durata de minim 10 ani.

32
CAPITOLUL III TRATAMENT

3.1 TRATAMENT IGIENO – DIETETIC

La un bolnav cu HVA , repausul fizic şi intelectual este obligatoriu. De la debutul

bolii şi până la dispariţia icterului, repausul va fi la pat, apoi în perioada de
convalescenţă, va fi relativ (10-12 ore culcat), timp de 2-3 luni. Bolnavul de
hepatită, odată considerat vindecat, îşi va putea relua activitatea abia după 2-3
luni, cu program de muncă redus. Reluarea timpurie a activităţii pot favoriza
trecerea bolii într-o hepatită cronică, sau apariţia unei recăderi. Dieta va ţine
seama de faptul că în hepatită virală acută tip A exista o hipofermentatie
gastrica, biliara şi pancreatica şi deci să nu ceară un efort digestiv prea mare.
Alimentaţia trebuie să fie suficientă caloric, să conţină celuloză, să fie adaptată
gustului bolnavului. În regimul alimentar, bază va fi din glucide uşor digerabile,
cu vitamine şi proteine suficiente , cu o cantitate moderată de grăsimi, acestea
mai mult de origine vegetală. Regimul alimentar va fi alcătuit şi în raport cu
perioada evolutivă a bolii. În perioada acută a bolii, când există intoleranta
gastrică şi inapetenta, hrana trebuie oferită mai ales sub formă de lichide (ceai,
compot, sucuri de fructe, lichide zaharate, supe de legume, miere, dulceaţă,
biscuiţi, lapte, iaurt, brânză de vaci proaspătă, pâine prăjită).

33
Alimentele trebuie să conţină cât mai puţină clorura de Na (3-4 g/zi) pentru a
favoriza diureza. Se vor adăuga la regim ouă fierte moi sau ochiuri în apă, unt
proaspăt, carne slabă (pui, viţel, iepure) sau peste slab (ştiuca, salău),
pregătite rasol, cu adaos de ulei şi lămâie, morcov râs. Apoi se trece către un
regim alimentar complet rămânând excluse : produsele prăjite, conserve, murături,
carne de porc, oaie, gască, mezeluri, sosuri, condimente picante, produse de
cofetărie ( tort, prăjituri, ciocolată, îngheţată), alcool, cafea, legume bogate în
celuloză.

3.2 TRATAMENT MEDICAMENTOS

Pentru tulburările dispeptice (greţuri şi vărsături) se administrează antiemetice

că : Metoclopramid, Emetiral, Clordelazin sau Torecan. Inapetenta se combate prin
vitaminoterapie. Persoanelor subnutrite li se va da un regim mai bogat în
hidrocarbonate şi proteine, un supliment de vitamine. Dintre vitamine sunt indicate
: vitamina B1, B6 şi complexul vitaminic B, vitamina C. Corticoterapia în hepatită
virală acută este privită ca o medicaţie adjuvantă, cu rol patogenic, simptomatic
şi cu indicaţii limitate la forma severă. Se administrează Prednison 1mg/kgcorp, în
doza unică la ora 9 sau10 AM, odată la două zile, cu întrerupere bruscă.
Tratamentul patogenic urmăreşte ameliorarea funcţiilor ficatului şi refacerea
morfofuncţionala. În caz de vărsături se administrează perfuzii cu soluţii
glucozate sau saline, ori acizi amânaţi. Dozele pot fi de 100-125 ml Glucoza 20-40%
şi de 1000-2000 ml Glucoza 5%. Se mai administrează Neomicina per os 4-6 g/24
34
ore, perfuzii cu Multiglutin, cu Arginina sorbitol sau Aspatofort pentru scăderea
amoniemiei. Se corectează acidoza, se administrează oxigen prin sondă nazală în caz
de insuficientă respiratorie, se combate anemia şi se controlează repetat
analizele. În caz de semne de coagulare intravasculară se administrează Heparina
sau Trombostop. În complicaţiile infecţioase se administrează antibiotice :
Penicilina, Gentamicina şi Cefalosporine. Formele colestatice, cu icter prelungit,
se tratează cu coleretice : Anghirol, Colebil, Carbicol, Fiobilin, Bilicol.
Medicamentele lipotrope şi hepatotrope sunt foarte utile mai ales în formele cu
evoluţie prelungită. Dintre acestea avem: Mecopar, Metaspar, Aspatofort,
Silimarina, Trofopar. Constipaţia se tratează cu laxative, clisme înalte şi reci.
Pentru ameliorarea funcţiilor hepatice şi retragerea tumefacţiei hepatice se
recomandă aplicarea de căldură pe regiunea hepatică.

3.3 DISPENSARIZAREA

Programul de supraveghere constă în dispensarizarea bolnavului aproximativ 2 ani,

controlându-se starea de sănătate la intervale de 2-3 luni prin controale clinice
şi examene de laborator (TGP, bilirubina, teste de disproteinemie, electroforeza).
Sunt corectate după caz, tendinţele evolutive nefavorabile. Se recomandă repaus
prelungit, dietă şi o medicaţie metabolică (vitamine, fosfolipide), medicaţii ce
restabilesc echilibrul de membrana a celulei hepatice

35
că Silimarina şi Trofoparul, medicaţii ce sprijină ciclul amoniacului către uree
(Aspatofort).

3.4 HEPATITĂ VIRALĂ ŞI SARCINA

Evoluţia hepatitei virale tip A la gravidele cu o bună stare de nutriţie şi

supraveghere a gravidităţii este favorabilă. În ultimele luni de sarcină, evoluţia
poate fi dificilă, chiar la gravidele aflate în bune condiţii. Virusul hepatitei A
nu se transmite la produsul de concepţie.

3.5 HEPATITĂ VIRALĂ – BOALA PROFESIONALĂ A PERSONALULUI MEDICAL

Statistici controlate dovedesc faptul că personalul sanitar şi mai ales medicii,

sunt expuşi îmbolnăvirilor de hepatită. Privind experienţa din ultimul război
mondial, s-a semnalat frecvenţă mai mare a hepatitei epidemice la personalul
medical. La expunerea mărita la contagiune a personalului medical se adăugă
frecventa hepatitei la cei care lucrează în laboratoarele de serologie şi în
centrele de colectare a sângelui.

36
CAPITOLUL IV PROFILAXIA

Măsuri faţă de sursele de infecţie. Bolnavii cu hepatita virală acută ca şi

suspecţii depistaţi se declară obligatoriu şi nominal. Izolarea bolnavilor (iar a
suspecţilor până la precizarea diagnosticului) este obligatoriu în spital pentru o
durată variabilă de la debutul bolii (2 săptămâni pentru hepatita A până nu se mai
elimina HAV prin scaun; 30 zile pentru hepatita de tip B până la negativare AgHBs).
Izolarea se face separat pentru fiecare tip de hepatită. Contactii (receptivi) se
iregistreaza şi se controlează periodic clinic prin testele de laborator. Măsurile
de dezinfecţie curente trebuiesc aplicate riguros. Pentru mâini, termometre
instrumentar (autoclavare 12.08%) timp de 30 secunde, formalizare 12h dezinfecţie
terminală. Măsuri faţă de căile de transmitere :  protectia apei potabile şi
alimentelor (de la producător până la consumator) precum şi controlul pers.
Respective (igiena , educaţie sanitară);  controlul igienic al colectivităţilor de
copii ;  distrugerea muştelor şi gândacilor ;  sterilizarea corectă a
instrumentelor şi a diferitelor materiale utilizate în predica medico-chirurgicala.

4.1 PROFILAXIA HEPATITEI POST – TRANSFUZIONALA

Include următoarele măsuri :  depistarea şi excluderea dintre donatori

purtătorilor de AgHBs ;
37
 utilizarea raţională a transfuziilor de sânge şi a derivatelor; folosirea
înlocuitorilor de plasmă;  protecţia cu imunoglobuline umane ( HBIG ) a celor
transfuzaţii.

4.2 PROFILAXIA HEPATITEI PROFESIONALĂ Se realizează prin :  informarea

personalului asupra riscului şi asupra măsurilor de protecţie (tehnica aseptică,
dezinfecţie, spălare, purtarea de mănuşi);  contolul prezenţei de AgHBs şi a
anticorpilor specifici (anti – AgHBs) la personalul medico - sanitar cu risc
crescut la infecţie;  imunizare pasivă, cu imunoglobuline imane specifice anti -
AgHBs a personalului respectiv un caz de inoculare accidentală;  imunizare activă
cu vaccin hepatic B începând cu grupele de risc.

4.3 PROFILAXIA SPECIFICĂ

Imunizarea specifică : Se face în hepatita A, prin imunizare pasivă cu

imunoglobuline standard (Gammaglobuline) în doze de 0,1-0,3 ml/ kilocorl imediat
la: contacte cu bolnavi în familie, în colectivităţi de copii , inloculari
accidentale. Aplicarea nu se face imediat după contactul infectat. În hepatita de
tip B, imunizarea pasivă cu imunoglobuline standard (Gammaglobulina) în lipsa celor
specifice (greu de obţinut) este ineficace în prevenirea post- transfezionale însă
poate fi utile în prevenirea îmbolnăvirii prin contact sau accidente profesionale
în cazul în care infecţia se face cu o cantitate mult mai mică de virus hepatic B,
decât în cazul transfuziei.

38
Imunizarea activa :  pentru hepatita de tip A recent introdusă în România ; 
pentru hepatita de tip B exist mai multe tipuri de vaccin. 1. vaccinuri preparate
ci AgHBs obţinute din plasmă purtătorilor de AgHBs (purificate, inactivate şi
contolate pentru absenţa altor virusuri). 2. vaccin hepatic ADN recombinat preparat
prin “ingenire genetică“. Durata protecţiei cu vaccinurile AgHBs este de 5 ani (sau
mai mult). Revaccinarea se face la 5 ani.

Indicaţii :
 Personal medico-sanitar (inclusiv în centrele de sânge);  Pacienţi supuşi
hemodializei;  Nou-născuţii din mame AgHBs pozitive;  Cadre medico-sanitare care
s-au inoculat accidental cu sânge de la

pacienţi.

4.4 PROFILAXIA TRANSMITERII PERINATALĂ

Toate gravidele testate pentru prezenţa de AgHBs (repetat la fiecare sarcină) şi cu

ocazia orcarui contact infectat. Nou-născuţii din gravidele AgHBs (+) vor primi
imediat (sau în primele 12 h) imunoglobuline umane specifice anti-AgHBs 0,5ml
(100u.i) i.m şi în altă parte a corpului prima doză de vaccine cu AgHBs (10
micrograme pe doză de vaccine plasmatic sau 5 micrograme de vaccine recombinant).
Următoarele 2 doze urmează la câte o lună interval.

39
CAPITOLUL V ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU HEPATITĂ VIRALĂ
TIP A

Asistenta medicală trebuie să fie în permanenţă lângă bolnav pentru a putea observa
culoarea sclerelor (icterul), pruritul, scaunele, diureza, greutatea corporală,
modificările comportamentului. Bolnavii cu HVA vor fi amplasaţi în saloane mici,
liniştite, asigurându-le condiţii adecvate de odihnă. Trebuie să adopte poziţia de
clinostatism pentru o irigare bună a ficatului în primele 2-3 săptămâni, până la
reapariţia apetitului şi dispariţia oboselii fizice (asteniei). Asistenta medicală
îi explică bolnavului că trebuie să evite leziunile de grataj şi infectarea
tegumentelor prin tăierea unghiilor, fricţiuni cu alcool mentolat. În caz de gust
neplăcut (amar) se efectuează toaleta cavităţii bucale, clătirea cu soluţii
aromate. Asistenta va supraveghea şi asigură prezenta tranzitului intestinal prin
urmărirea scaunelor, combaterea constipaţiei prin administrare de laxative uşoare,
clisme înalte şi reci. Combaterea spasmelor dureroase şi activarea circulaţiei
hepatice se face prin aplicaţii locale calde şi umede în regiunea hepatică. Un alt
obiectiv important care va fi în atenţia asistenţei medicale este regimul alimentar
adaptat perioadelor de boală, ştiindu-se faptul că în primele zile toleranta
gastrică este scăzută.

40
Dieta trebuie să fie predominent lichidă, uşor de digerat, fără substanţe toxice,
să ajute la regenerarea ficatului. Alimentaţia trebuie să conţină factori nutritivi
în concordanţă cu starea bolnavului, 40-50 calorii/ kgcorp. Asistenta are rolul de
a supraveghea respectarea regimului alimentar, de a fi prezentă alături de
infirmiere la distribuirea meselor.

41
CAPITOLUL VI PREZENTAREA CAZURILOR

SPITALUL: JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE SECŢIA: Boli infecţioase 6.1 DOSAR DE

ÎNGRIJIRE 1 DATE DE IDENTIFICARE NUMELE: O. PRENUME:A VÂRSTĂ: 18 ani SEX: F
DOMICILIU: Târgovişte LOCALITATEA: Târgovişte STRADA: Liniştii nr 43
JUDEŢUL:Dâmboivţa DATE DESPRE SPITALIZARE 1.DATA INTERNĂRII: ANUL:2013 LUNA:02
ZIUA:01 ORA:10:40 2.DATA IEŞIRII: ANUL:2013 LUNA:02 ZIUA:07 ORA:15:12 3.MOTIVELE
INTERNĂRII: dureri abdominale localizate in hipocondrul drept,
greturi,varsaturi,febra ,urini colurice,scaune acolice,astenie marcata, cefalee,
dureri articularere. 4.DIAGNOSTIC LA INTERNARE:Hepatită virală de tip A SITUAŢIA
MATERIALĂ LA INTERNARE SITUAŢIA FAMILIALĂ:Necăsătorită NR. COPII:SITUAŢIA
SOCIALĂ:Bună PROFESIA:Elevă CONDIŢII DE LOCUIT:Bune PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA
ADRESA:Târgovişte TELEFON: ADRESA: Târgovişte TELEFON:

NUME: O.M. NUME: O.B.

42
ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE:- membrii familiei si ai anturajului nu au avut
boli infecto-contagioase PERSONALE:- FIZIOLOGICE: rujeola ,varicela in copilarie
-PATOLOGICE FACTORI DE RISC LEGAŢI DE MODUL DE VIAŢĂ:Condiţii bune de viaţă EXTRAS
DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE De aproximativ 7 zile bolnava acuza oboseala
marcata cu inapetenta , balonare postprandiala, greturi, cefalee, greutate in
hipocondrul drept, mialgii, artralgii.Se prezinta la medicul de la cabinetul
scolar, care ii da trimitere la Sectia Boli Infectioase pentru investigatii si
tratament TEGUMENTE ŞI MUCOASE- palide, icterice ŢESUT CELULAR SUBCUTANAT- normal
reprezentat SISTEM LIMFOGANGLIONAR- nepalpabil SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR- integru,
articulaţii mobile SISTEMUL MUSCULAR- mase musculare bine reprezentate APARATUL
RESPIRATOR- torace normal conformat, vibraţii vocale normal transmise, sonoritate
pulmonară în limite normale APARATUL CARDIO-VASCULAR- aria precordială de aspect
normal, şoc apexian în spaţiul V intercostal pe linia medioclaviculară stângă
APARATUL DIGESTIV- apetit redus, uscăciune a mucoasei bucale cu limba saburală,
abdomen suplu, nedureros la palpare, splină nepalpabilă APARATUL UROGENITAL-
micţiuni fiziologice 2/3 zi S.N.C. şi organe de simţ- orientat temporo-spaţial, ROT
prezente bilateral PRESCRIPŢII MEDICALE TRATAMENT: perfuzie cu Ser glucozat 5% de
500ml cu : vitamine grup B (B1,B6) 1f\zi, Aspatofort 2 f\zi, metocloprmid 2 f\zi im
, emetiral 1 cp pe zi (inaintea mesei), trifermet 1 cp pe zi (in timpul
mesei),supozitoare cu paracetamol . EXAMINĂRI (examene de laborator): Recoltare
sânge: VSH, HB, Leucocite, Glicemie, Bilirubină, TGP, TGO, Electroforeză, Sidere
mie. Recoltare urină EKG Ecografie abdominală Radioscopie pulmonară REGIM: lichide,
ceaiuri, supe de zarzavat
43
OBSERVARE INIŢIALĂ SITUAŢIA LA INTERNARE: ÎNĂLŢIME: 160 cm GREUTATE: 60 kg T.A.:
100/60 mm/Hg PULS: 72 puls/min TEMPERATURĂ: 38˚C RESPIRAŢIE: 22 resp/min VĂZ: bun
AUZ: bun NEVOI FUNDAMENTALE 1.A RESPIRA: Independent 2.A MÂNCA:
Dependent:alimentaţie inadecvată prin deficit 3.A ELIMINA: Dependent:alterarea
diurezei, constipaţie, dezhidratare 4.A SE MIŞCA: Dependent:diminuarea mobilitaţii
fizice 5.A DORMI, A SE ODIHNI: Independent 6.A SE ÎMBRĂCA, A SE DEZBRĂCA:
Independent 7.A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE:Dependent: hipertermie 8.A
FI CURAT, A-ŞI PROTEJA TEGUMENTELE: Dependent:tegumente icterice 9.A EVITA
PERICOLELE: Dependent: dureri în hipocondrul drept 10.A COMUNICA: Independent 11.A-
ŞI PRACTICA RELIGIA: Independent 12.A SE RECREEA: Independent 13.A FI UTIL:
Independent 14.A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI MENŢINĂ SĂNĂTATEA: Dependent:cunoştinţe insuficiente
despre boală ALERGIC LA: ASPECTE PSIHOLOGICE 1.STAREA DE CONŞTIENŢĂ: Normală
2.COMPORTAMENT: Normal 3.MOD DE INTERNARE:SINGUR: X FAMILIA: 4.PARTICULARITĂŢI: Nu
bea, nu fumează

ALŢII:

44
ASPECTE SOCIOLOGICE MOD DE VIAŢĂ:SINGUR: DE FAMILIE:X MEDIUL (HABITAT):RURAL:
URBAN:X OCUPAŢII, LOISIRURI:Elevă PARTICULARITĂŢI: Nu bea, nu fumează PROBLEME
SOCIALE: Nu are

ALTUL:

INTERPRETAREA DATELOR NEVOI NESATISFĂCUTE: de a menţine temperatura corpului în

limite normale, de a evita pericolele, de a elimina, de a bea şi a mânca, de a se
mişca, de a fi curat, de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea. POSIBILITĂŢI DE
ÎNGRIJIRE 1.VINDECARE: 2.STABILIZARE, AMELIORARE:X 3.AGRAVARE: 4.DECES: OBIECTIVE
DE ÎNGRIJIRE OBIECTIVE GLOBALE: Satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale OBIECTIVE
SPECIFICE:  Pacienta să prezinte o diminuare a febrei în mai putin de 6 ore 
Pacienta sa nu mai prezinte durere in decurs de trei ore  Pacienta sa nu prezinte
complicatii  Pacienta sa fie menajată fizic si psihic in timpul varsaturii 
Pacienta sa fie echilibrat hidro-electrolitic si acidobazic  Pacientul sa fie
echilibrat nutritional  Pacienta sa aiba tonusul si forta musculara pastrate 
Pacienta sa fie echilibrat fizic si psihic  Paceinta sa fie echilibrata
nutritional pentru favorizarea cicatrizarii leziunilor cutanate si sa nu mai
prezinte prurit tegumentar COMPORTAMENT AŞTEPTAT, ÎN CE INTERVAL Pe toată perioada
internării pacienta s-a prezentat normal MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII
Ecografie :ficat marit de volum Radioscopie pulmonară :nimic activ pulmonar
45
EPICRIZĂ, RECOMANDĂRI EXTERNARE Pacienta O.Al. în vârstă de 18 ani se internează pe
secţia Boli Infecţioase cu următoarele simptome :oboseala marcată, inapetenta,
balonare postprandială, greţuri, cefalee, greutate în hipocondru drept, mialgii,
artralgii şi tegumente icterice.În urma examenelor clinice şi paraclinice s-a
stabilit diagnosticul de Hepatită virală tip A. Pacienta prezenta o stare
accentuată de anxietate fiind afectată de aspectul tegumentelor şi al sclerelor .Am
încurajat-o şi informat-o privind aspectul clinic al bolii şi a
evoluţiei,inspirându-i încredere în echipa de îngrijire,explicându-i deasemeni
necesitatea tratamentului şi a urmării dietei indicate.Am susţinut pacienta în
activitaea de autoingrijire şi de menţinere a stării de bine fizic şi psihic. La
externare am recomandat pacientei să evite efortul fizic timp de 2 luni până la
refacere completă cu respectarea dietei indicate. MOD DE EXTERNARE MOD DE
EXTERNARE: SINGUR: CU FAMILIA:X MIJLOC DE TRANSPORT:Propriu SALVARE

ALTUL:

46
Ziua de Problema boală pacientului 01.02.2013 - Temperatura 38˚C, tegumente
transpirate, dispnee, facies vultuos, extremităţii reci, stare generală alterată

Obiective -Pacienta sa prezinte o diminuare a febrei in mai putin de 6 ore

02.02.2013 - inapetenţa, oboseala, organism slăbit (teren adecvat suprainfecţiei

bacteriene, streptococice)

- Pacienta să nu mai prezinte durere în decurs de trei ore - Pacienta să nu

prezinte

Intervenţii autonone -am asigurat condiţii de mediu :cameră liniştită , încălzită

(18 grade C), aerisita, ferită de curenţi de aer, luminată corespunzător, lenjerie
uscată, absorbantă, curată. -am recomandat pacientei repaus la pat -am măsurat
funcţiile vitale : temperatura 38 gradeC,TA=110/70 mm Hg, puls=68b/min -am asigurat
repaus la pat pe perioda acută a bolii , cât timp testele de citoliza sunt crescute
; după
47

Intervenţii delegate -am administrat medicaţia prescrisă de medic (antitermice :

supozitoare cu paracetamol)

Evaluare - În urma ingrijirilor acordate si a tratamentului, pacienta a prezentat

temperatura de 37,2 grade C si o stare generala buna.

-am administrat antialgice recomandate de medic: algocalmin, hepatoprotectoare,

- În urma îngrijirilor corect efectuate pacienta prezintă o evoluţie

complicaţii

03.02.2013 - oligurie sub 500 ml - scaune rare , decolorate, balonare, disconfort

abdominal

favorabilă fără complicaţii. Pacienta confirma diminuarea durerii. - Pacienta să

fie -am măsurat -am perfuzat În urma menajată fizic şi funcţiile vitale ale soluţii
indicate de îngrijirilor psihic în timpul pacientei şi le-am medic: glucoza
acordate şi a vărsăturii notat în FO 5% , SF cu tratamentului - Pacienta să fie -am
urmărit vitamina C,K administrat echilibrată bilanţul ingesta-am administrat
pacienta este hidro-electrolitic excreta medicaţia echilibrata şi acidobazic -am
administrat prescrisă de hidrocantităţi mici de medic: electrolitic , lichide
reci(50-60 simptomatice greţurile şi ml) :ceai, zeamă de pentru combaterea
vărsăturile au compot,la intervale tulburărilor diminuat şi de 30-40 minute
digestive eliminarea (metoclopramid urinara şi cea 1-2 f pe zi i.m.), intestinala
sunt hepatotrofe în limite (aspatofort 2f /zi fiziologice i.v. sau în perfuzie cu
glucoza 5%), vitamine din grupul B (B1,B6 ) antiemetice, vitamine.
48

perioda acută repaus relativ în convalescenţă apoi reluare treptată a activităţii

04.02.2013 repulsie faţă de alimente, balonare, dureri epigastrice, scădere în
greutate

În urma îngrijirilor şi a tratamentului administrat senzaţia de greaţă s-a diminuat

în primele două zile, iar vărsăturile cedează în a treia zi; pacientul respectă şi
înţelege importanta urmării dietei - Pacienta să -am sfătuit pacienta -am
supravegheat În urma îngriji05.02.2013 - astenie, ameţeli, intoleranţă la efort dar
aibă tonusul şi să păstreze atent funcţiile rilor acordate şi restricţia forţă
musculară repausul la pat cât vitale ale pacientei mobilităţii(mialgii, păstrate.
mai mult în scopul pacientei aceasta prezintă artralgii) - Pacienta să fie
îmbunatăţirii -am administrat o stare de bine echilibrat fizic şi circulaţiei
sanguine medicamentele în fizic şi psihic,în psihic la nivelul ficatului , condiţii
de timp ce testele favorizând asepsie,respectând hepatice se regenerarea oră şi
locul de normalizează hepatocitelor elecţie după aproximativ 14 zile.
49

Pacienta să fie echilibrată nutriţional

-am identificat şi eliminat sursele ce accentuiaza greaţă pacientului :aportul

alimentelor,ingestia de lichide în cantitate mare, mirosuri neplăcute -in primele
2-3 zile am oferit pacientului o dietă hidrolactozaharata, aproximativ 1,5-2 l/zi

-am administrat medicaţia prescrisă în raport cu orarul meselor : antiemetice

înaintea mesei (emetiral 1cp), fermenţi digestive în timpul mesei(triferment),
restul medicaţiei după masă (hepatotrofe, vitamine)
06.02.2013 - tegumente galbene, sclere galbene, transpiraţii, leziuni de grataj

Pacienta să fie echilibrată nutriţional pentru favorizarea cicatrizării leziunilor

cutanate şi să nu mai prezinte prurit tegumentar

07.02.2013 - pacienta solicita informaţii despre investigaţii, evoluţie şi

tratament

-am ajutat pacienta să-şi igienizeze tegumentele transpirate -pentru atenuarea

pruritului am aplicat comprese cu apă alcoolizată, alcool mentolat, pudră mentolată
-dupa scăderea febrei şi a durerilor am pregătit materialele necesare pentru baia
generală a pacientei - Pacienta să fie - am conştientizat informată asupra pacienta
de bolii şi a necesitatea izolării tratamentului şi instituirea igieno-dietetic şi
repausului fizic şi medicamentos intelectual ,precum şi a dietei specifice
afecţiunii

-pentru diminuarea pruritului tegumentar administrez la recomandarea medicului HHC

2 fiole i.v. şi un antihistaminic (claritine 1cp/zi)

Integritatea tegumentelor şi mucoaselor s-a normalizat în urma îngrijirilor

acordate şi a tratamentului administrat

-am pus la dispoziţia bolnavului broşuri cu informaţii despre HVA (care să cuprindă
informaţii despre investigaţiile specifice bolii)

În urma îngrijirilor acordate şi a informaţiilor furnizate pacienta a acumulat

cunoştinţele necesare despre evoluţia bolii

50
SPITALUL: JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE SECŢIA:Boli infecţioase 6.2 DOSAR DE
ÎNGRIJIRE 2 DATE DE IDENTIFICARE NUMELE: L PRENUME: F VÂRSTĂ: 32 ani SEX: F
DOMICILIU: Târgovişte LOCALITATEA:Târgovişte STRADA:Bulevardul Unirii, bl 2 ap33,
et 2 JUDEŢUL:Dâmboviţa DATE DESPRE SPITALIZARE 1.DATA INTERNĂRII: ANUL:2013 LUNA:02
ZIUA:06 ORA:12:22 2.DATA IEŞIRII: ANUL:2013 LUNA:02 ZIUA:10 ORA:15:58 3.MOTIVELE
INTERNĂRII: greţuri, vărsături, dureri abdominale, urini colurice, diaree, astenie
marcată, inapetenta 4.DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Hepatita virală A SITUAŢIA MATERIALĂ
LA INTERNARE SITUAŢIA FAMILIALĂ:Căsătorită NR. COPII:2 SITUAŢIA SOCIALĂ:Bună
PROFESIA: Vânzătoare CONDIŢII DE LOCUIT:Bune PERSOANE CU CARE SE IA LEGĂTURA
ADRESA: Târgovişte TELEFON: ADRESA: Târgovişte TELEFON:

NUME:L.P. NUME:L.I.

ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE:- membrii familiei şi ai anturajului nu au avut

boli contagioase PERSONALE:- FIZIOLOGICE: menarhă la 14 ani , cicluri mentruale
regulate, -PATOLOGICE: neagă FACTORI DE RISC LEGAŢI DE MODUL DE VIAŢĂ:Condiţii bune
de viaţă

51
EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE Boala debutează în urmă cu câteva zile cu
stare de rău general, balonări postprandiale, astenie,diaree, dureri abdominale şi
urticarie.Bolnavă declară că a consumat alimente preparate de mai multe zile şi
carne de porc conservată prin afumare. TEGUMENTE ŞI MUCOASE- palide, icterice ŢESUT
CELULAR SUBCUTANAT- bine reprezentat SISTEM LIMFOGANGLIONAR- nepalpabil SISTEMUL
OSTEO-ARTICULAR- integru SISTEMUL MUSCULAR- normoton, normokinetic APARATUL
RESPIRATOR- torace normal conformat APARATUL CARDIO-VASCULAR- şoc apexian în
spaţiul V intecostal [e linia medioclaviculară stângă, nu se percep zgomote
patologice APARATUL DIGESTIV- abdomen suplu, nedureros la palpare APARATUL
UROGENITAL- loje renale nedureroase la palpare, rinichi nepalpabili S.N.C. şi
organe de simţ- orientat temporo-spaţial, ROT prezente bilateral PRESCRIPŢII
MEDICALE TRATAMENT: ser gluconat 10%, furazolidon 100 mg la 6 ore, vitamine din
grupul B (B1, B6, B12), aspatofort 20 ml pe zi, silimarina 6 cp/zi, anghirol 6
cp/zi EXAMINĂRI (examene de laborator) Recoltarea de sânge: VSH, Leucocite,
Glicemie, TGP, TGO, Electroforeză, Hb Recoltarea de urină EKG Ecografie abdominală
REGIM: brânzeturi proaspete, lapte, carne slabă OBSERVARE INIŢIALĂ SITUAŢIA LA
INTERNARE: ÎNĂLŢIME: 172 cm GREUTATE: 55 T.A.: 100/65 mm/Hg PULS: 37 puls/min
TEMPERATURĂ: 36,6˚C RESPIRAŢIE:22 resp/min VĂZ: bun AUZ: bun

52
NEVOI FUNDAMENTALE 1.A RESPIRA:Independent 2.A MÂNCA: Dependent: repulsie faţă de
alimente, scădere în greutate 3.A ELIMINA:Dependent: vărsături, diaree. colici
abdominale 4.A SE MIŞCA: Independent 5.A DORMI, A SE ODIHNI: Independent 6.A SE
ÎMBRĂCA, A SE DEZBRĂCA: Independent 7.A-ŞI MENŢINE TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE:
Independent 8.A FI CURAT, A-ŞI PROTEJA TEGUMENTELE: Dependent: leziuni de grataj,
mucoasa rectală iritată datorită diareei 9.A EVITA PERICOLELE: Dependent: proces
infecţios intestinal 10.A COMUNICA: Independent 11.A-ŞI PRACTICA RELIGIA:
Independent 12.A SE RECREEA: Independent 13.A FI UTIL: Independent 14.A ÎNVĂŢA SĂ-
ŞI MENŢINĂ SĂNĂTATEA: Dependent: cunoştinţe insuficiente despre boală ALERGIC
LA:ASPECTE PSIHOLOGICE 1.STAREA DE CONŞTIENŢĂ: Normală 2.COMPORTAMENT: Normal 3.MOD
DE INTERNARE:SINGUR: X FAMILIA: ALŢII: 4.PARTICULARITĂŢI: Consumă alcool ocazional,
fumează 4-5 ţigări pe zi ASPECTE SOCIOLOGICE MOD DE VIAŢĂ:SINGUR: DE FAMILIE: X
ALTUL: MEDIUL (HABITAT):RURAL: URBAN:X OCUPAŢII, LOISIRURI:Vânzătoare
PARTICULARITĂŢI: Consumă alcool ocazional, fumează 4-5 ţigări pe zi PROBLEME
SOCIALE: Nu are INTERPRETAREA DATELOR NEVOI NESATISFĂCUTE: de a elimina, de a
mânca, de a evita pericolele, de a fi curat, de a învăţa cum să-şi păstreze
sănătatea

53
POSIBILITĂŢI DE ÎNGRIJIRE 1.VINDECARE: 2.STABILIZARE, AMELIORARE:X 3.AGRAVARE:
4.DECES: OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE OBIECTIVE GLOBALE:Să-i fie satisfăcute cele 14
nevoi fundamentale OBIECTIVE SPECIFICE:  Pacienta să fie echilibrată
hidroelectrolitic şi acidobazic  Pacienta să fie hidratata ,să prezinte o stare de
nutriţie adecvată şi să primească o dietă corespunzătoare afecţiunii.  Pacienta să
nu contacteze infecţii bacteriene sau virale şi să fie echilibrată psihic 
Pacienta să-şi recapete stima de sine  Pacienta să prezinte tegumente şi mucoase
integre şi normal colorate COMPORTAMENT AŞTEPTAT, ÎN CE INTERVAL Pe toată perioada
spitalizării pacienta s-a comportat normal MOMENTE IMPORTANTE ALE SPITALIZĂRII
VSH=12mm/1 ora Sumar de urina; glucoza absent, albumina Leucocite=8000/mm3 urme
fine,pigmenti biliari prezenti,in Glicemie=1,20g% sediment rare leucocite
Bilirubina=12 mg% Ecografie :ficat marit de volum TGO=60UI TGP=58UI
Electroforeza=28% Hb=12 g% Sideremia=210mg% EPICRIZĂ, RECOMANDĂRI EXTERNARE
Pacienta L.F. în vârstă de 32 ani se internează în secţia Boli Infecţioase a
Spitalului Municipal Târgovişte cu următorele simptome : stare de rău general,
balonări postprandiale, astenie, diaree, dureri abdominale şi urticarie. În urma
îngrijirilor acordate pacienta este echilibrată hidric şi nutriţional,respectând
dieta impusă şi prezintă tegumentele şi mucoasele intregre şi normal
colorate.Pacienta a fost mulţumită de îngrijirile primite, a manifestat încredere
în echipa de îngrijire afirmând că a acumulat cunoştinţele necesare
54
pentru păstrarea sănătăţii. La externare am recomandat :evitarea efortului fizic şi
al stresului,păstrarea dietei 6-12 luni,cu evitare abuzului alimentar .Deasemeni ,
am recomandat controale clinice şi de laborator,lunar în primele 6 luni ;reluarea
activităţii profesioanale treptat şi instituirea unui program de lucru
raţional,altenand orele de muncă cu cele de repaus . MOD DE EXTERNARE MOD DE
EXTERNARE: SINGUR: X CU FAMILIA: MIJLOC DE TRANSPORT:Propriu SALVARE

ALTUL:

55
Ziua de boală 06.02.2013

Problema pacientului -Vărsături,diaree, colici abdominale

Obiective -Pacienta sa fie echilibrata hidroelectrolitic si acidobazic

Intervenţii autonone -am măsurat funcţiile vitale ale pacientei şi le-am notat în
foaia de observaţie - am urmărit bilanţul ingestia –excreta - am asigurat pacientei
alimentaţie hidrică 24-48 ore,lichide (5060 ml la 30 min) - - am introdus treptat
alimente uşor digerabile : brânză de vaci, pâine albă prăjită, supă de legume,
paste fierte

Intervenţii delegate - am administrat medicaţia prescrisă de medic, astfel :

hidratare cu ser glucozat 10% în perfuzie, asociat cu bicarbonate de sodiu 1,4%;
dezinfectant intestinal : furazolidon 100 mg 1cp la 6 h; vitamine din grupul
B(pentru combaterea asteniei) aspatifort 2 fiole a 10 ml, în perfuzie pe zi
;silimarina 6cp pe zi ;coleretice : anghirol 6cp pe zi

Evaluare -În urma îngrijirilor acordate şi a tratamentului administrat cu

stricteţe,pacienta nu prezintă semne de deshidratare (au dispărut eliminările
inadecvate).

56
07.02.2013

- Repulsie faţă de alimente, scădere în greutate, slăbiciune fizică

- Pacienta să fie hidratata ,să prezinte o stare de nutriţie adecvată şi să

primească o dietă corespunzătoare afecţiunii.

08.02.2013

- Proces infectios intestinal

- am administrat mese cantitativ mici şi frecvente, în funcţie de toleranţă

digestivă şi apetitul pacientei în primele zile - ofer pacientei o dietă lichidă :
ceai, apă plată, supă de morcov, zeama de orez, până la normalizarea tranzitului
intestinal - Pacienta să nu - am asigurat contacteze pacientei un infecţii salon
curat, bine bacteriene sau aerisit, cu lumina virale şi să fie şi temperatura
echilibrată psihic corespunzătoare - Pacienta să-şi (18 grade C) şi recapete stima
de am recomandat sine regim igienodietetic - am recomandat
57

- am administrat medicaţia prescrisă de medic şi am urmărit efectele acesteia

- În urma îngrijirilor efectuate pacienta şi-a recăpătat treptat apetitul şi este

alimentată şi hidratata corespunzător

- am administrat conform foii de observaţie medicaţia recomandată de medic: No-Spa

2 fiole la 8 ore până la dispariţia colicelor abdominale,

- În urma îngrijirilor acordate şi tratamentului medicamentos administrat, pacienta

nu prezintă complicaţii şi este echilibrată fizic şi psihic
păstrarea dietei indicate până la normalizarea tranzitului intestinal şi apoi
alimentaţie specifică afecţiunii hepatice 09.02.2013 -Risc de alterare a
integrităţii tegumentelor şi mucoaselor - Pacienta sa prezinte tegumente si mucoase
integre si normal colorate

dezinfectante intestinale (furazolidon 100mg 1cp la 6 ore), vitamine din grupul B

şi hepatotrope în perfuzie cu ser glucozat 10%. -am asigurat - pentru pacientei
lenjerie dimunuarea curată şi uscată şi pruritului am am schimbat-o administrat la
de câte ori indicaţia a fost nevoie medicului un -am şters antihistaminic :
tegumentele claritine 1 cp pe pacientei cu un zi, anghirol 6cp prosop înmuiat în pe
zi cu rol apă alcoolizată, coleretic pentru iar după grăbirea icterului uscare le-
am tegumentar pudrat cu tâlc (scade mentolat pentru bilirubinemia) atenuarea
pruritului
58

- În urma intervenţiilor proprii şi delegate, icterul dispare progresiv,

tegumentele şi mucoasele sunt curate şi integre.
10.02.2013

-Lpisa cunoştinţelor despre boală

- Pacienta să fie informată asupra bolii şi a tratamentului igieno-dietetic şi

medicamentos

-am informat pacienta despre aspectul bolii :contagiune, cai de transmitere, aspect
clinic precum şi despre metodele preventive şi curative

-am prezentat pacientei lista alimentelor permise şi a celor interzise,precum şi

metodele de preparare a alimentelor (fierbere)

- Pacienta se declară mulţumită de informaţiile primite, având cunoştinţele

necesare pentru păstrarea sănătăţii.

59
SPITALUL: JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE SECŢIA:Boli infecţioase 6.3 DOSAR DE
ÎNGRIJIRE 3 DATE DE IDENTIFICARE NUMELE: S PRENUME: C VÂRSTĂ: 28 ani SEX: M
DOMICILIU:Târgovişte LOCALITATEA: Târgovişte STRADA:Magrini, nr 32
JUDEŢUL:Dâmboviţa DATE DESPRE SPITALIZARE 1.DATA INTERNĂRII: ANUL:2013 LUNA:02
ZIUA:10 ORA:09:32 2.DATA IEŞIRII: ANUL:2013 LUNA:02 ZIUA:14 ORA:14:33 3.MOTIVELE
INTERNĂRII: greţuri, vărsături, constipaţie, urini hipocrome, icter
sclerotegumentar, stare generală alterată 4.DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Hepatită
virală A

SITUAŢIA MATERIALĂ LA INTERNARE SITUAŢIA FAMILIALĂ:Căsătorit NR. COPII: 1 SITUAŢIA

SOCIALĂ: Bună PROFESIA: Şomer CONDIŢII DE LOCUIT:Satisfăcătoare PERSOANE CU CARE SE
IA LEGĂTURA ADRESA: Târgovişte TELEFON: ADRESA: Târgovişte TELEFON:

NUME:S.O. NUME:A.I.

ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE:- neagă PERSONALE:- FIZIOLOGICE: bolile copilăriei

-PATOLOGICE: neagă FACTORI DE RISC LEGAŢI DE MODUL DE VIAŢĂ:Condiţii modeste

60
EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE De câteva zile acuza oboseala marcată,
somnolenţa, greaţă, urini colurice.De aproximativ 10-12 ore prezintă vărsături cu
aspect bilios şi tegumente şi sclere galbene. TEGUMENTE ŞI MUCOASE- palide,
icterice ŢESUT CELULAR SUBCUTANAT- bine reprezentat SISTEM LIMFOGANGLIONAR-
nepalpabil SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR- integru SISTEMUL MUSCULAR- normal reprezentat
APARATUL RESPIRATOR- torace normal APARATUL CARDIO-VASCULAR- cord în limite normale
APARATUL DIGESTIV- in limite normale APARATUL UROGENITAL- micţiuni fiziologice 2/3
zi S.N.C. şi organe de simţ- normal, ROT prezente PRESCRIPŢII MEDICALE TRATAMENT:
metoclopramid 2 f/zi, aspatofort 2f/zi, ser gluconat 5%, vitamine B1, B6 EXAMINĂRI
(examene de laborator) Recoltare sânge: VSH, HB, Leucocite, Glicemie, Bilirubină,
TGP, TGO, Electroforeză, Sideremie. Recoltare urină EKG Ecografie abdominală
Radioscopie pulmonară REGIM: lichide, ceaiuri, supe de zarzavat OBSERVARE INIŢIALĂ
SITUAŢIA LA INTERNARE: ÎNĂLŢIME: 165 cm GREUTATE: 80 kg T.A.: 120/70 mm/Hg PULS: 72
puls/min TEMPERATURĂ: 36,2 ˚C RESPIRAŢIE: 23 resp/min VĂZ: bun AUZ: bun

61
NEVOI FUNDAMENTALE 1.A RESPIRA: 2.A MÂNCA: Dependent: repulsie faţă de alimente,
inapetenţă, slăbiciune fizică 3.A ELIMINA: Dependent:vărsături cu aspect bilos 4.A
SE MIŞCA 5.A DORMI, A SE ODIHNI: 6.A SE ÎMBRĂCA, A SE DEZBRĂCA: 7.A-ŞI MENŢINE
TEMPERATURA ÎN LIMITE NORMALE: 8.A FI CURAT, A-ŞI PROTEJA TEGUMENTELE:
Dependent:leziuni de grataj 9.A EVITA PERICOLELE:Dependent: balonare, greţuri,
vărsături, constipaţie 10.A COMUNICA: 11.A-ŞI PRACTICA RELIGIA: 12.A SE RECREEA:
13.A FI UTIL: 14.A ÎNVĂŢA SĂ-ŞI MENŢINĂ SĂNĂTATEA: Dependent:necunoaşterea bolii
ALERGIC LA: ASPECTE PSIHOLOGICE 1.STAREA DE CONŞTIENŢĂ: Normală
2.COMPORTAMENT:Normal 3.MOD DE INTERNARE:SINGUR:X FAMILIA: ALŢII:
4.PARTICULARITĂŢI:Consumă alcool ocazional, nu fumează, nu bea cafea ASPECTE
SOCIOLOGICE MOD DE VIAŢĂ:SINGUR: DE FAMILIE: ALTUL: MEDIUL (HABITAT):RURAL: URBAN:
OCUPAŢII, LOISIRURI: Şomer PARTICULARITĂŢI: Consumă alcool ocazional, nu fumează,
nu bea cafea PROBLEME SOCIALE: Nu are INTERPRETAREA DATELOR NEVOI NESATISFĂCUTE:de
a evita pericolele, de a elimina, de a bea, de a fi curat, de a-şi păstra sănătatea

62
POSIBILITĂŢI DE ÎNGRIJIRE 1.VINDECARE: 2.STABILIZARE, AMELIORARE:X 3.AGRAVARE:
4.DECES: OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE OBIECTIVE GLOBALE:Pacientului să-i fie satisfăcute
nevoile funcdamentale OBIECTIVE SPECIFICE:  Pacientul să prezinte ameliorarea
confortului abdominal şi să fie echilibrat psihic  Pacientul să nu prezinte risc
de complicaţii.  Pacientul să prezinte tranzit intestinal în limite fiziologice. 
Pacientul să fie echilibrat hidro-electrolitic.  Pacientul să prezinte diminuarea
senzaţiei de greaţă şi a vărsăturilor.  Pacientul să-şi recapete apetitul treptat.
 Pacientul să primească dieta corespunzătoare cantitativ şi calitativ în funcţie
de necesităţile organismului.  Pacientul să prezinte integritatea tegumentelor şi
mucoaselor  Pacientul să nu mai prezinte prurit tegumentar  Pacientul să prezinte
tegumentele normal colorate.  Pacientul să fie informat asupra bolii şi a
tratamentului igieno-dietetic şi medicamentos COMPORTAMENT AŞTEPTAT, ÎN CE INTERVAL
Pe toată perioada internării pacientul s-a comportat normal MOMENTE IMPORTANTE ALE
SPITALIZĂRII VSH =11 mm/ora Sumar urina :glucoza absent, albumina Hb =13g% urme
fine,pigmenti biliari prezenti,in Leucocite=8000/mm3 sediment rare leucocite
Glicemie=1.10mg% Bilirubina=10 mg% TGO=52 UI TGP=50 UI Electroforeza=24%
Sideremie=230mg%

63
EPICRIZĂ, RECOMANDĂRI EXTERNARE Pacientul S.C. în vârstă de 28 ani se internează pe
Secţia Boli Infecţioase a Spitalului Municipal Târgovişte cu următoarele
simptome :oboseala marcată, somnolenţa, greaţă, urini colurice, vărsături cu aspect
bilos, tegumente şi sclere galbene. Am întocmit planul de îngrijire conform
nevoilor pacientului,iar în urma intervenţiilor pacientul este echilibrat fizic şi
psihic,respects dieta recomandată şi a acumulat cunoştinţe necesare pentru
păstrarea sănătăţii. Am recomandat control clinic şi de laborator lunar în primele
6 luni de la externare păstrarea dietei 6-12 luni cu evitarea abuzului alimentar în
scopul refacerii ficatului. Pacientul a avut o evoluţie bună şi s-a externat
hotărât să respecte recomandările MOD DE EXTERNARE MOD DE EXTERNARE: SINGUR: CU
FAMILIA: X MIJLOC DE TRANSPORT: SALVARE:X

ALTUL:

64
Ziua de boală 10.02.2013

Problema pacientului -Balonare, greţuri, vărsături, constipaţie

Obiective - Pacientul să prezinte ameliorarea confortului abdominal şi să fie

echilibrat psihic.

11.02.2013

- Vărsături cu aspect bilos, scaune rare, tari, disconfort abdominal

-Pacientul să prezinte tranzit intestinal în limite fiziologice. -Pacientul să fie

echilibrat hidroelectrolitic.

Intervenţii autonone -am izolat pacientul într-un salon curat, dezinfectat, aerisit
corespunzător -am asigurat repausul la pat şi am recomandat pacientului păstrarea
dietei de cruţare a ficatului -am măsurat funcţiile vitale ale pacientului - am
urmărit bilanţul ingestaexcreta -am administrat cantităţi mici de lichide reci
(5060 ml ), ceai, zeamă de compot

Intervenţii delegate -am administrat medicaţia recomandată de medic : antiemetice

(metoclopramid), dezinfectante intestinale, vitamine, hepatotrope (aspatofort,
silimarina), laxative -am hidratat pacientul cu soluţii perfuzabile -am administrat
antiemetice şi antivomitive : metoclopramid 1-2 fiole pe zi i.m.,hepatotrope :
aspatofort 2 fiole în perfuzie cu Glucoza 5%.

Evaluare -Pacientul şi-a recăpătat confortul abdominal, este echilibrat psihic şi

nu prezintă risc de complicaţii

-În urma îngrijirilor şi a tratamentului administrat, greţurile şi vărsăturile au

diminuat din primele 2 zile; pacientul prezintă tranzit intestinal în limite
fiziologice.

65
12.02.2013

-Repulsie faţă de alimente, inapetenta, slăbiciune fizică

-Pacientul să prezinte diminuarea senzaţiei de greaţă şi a vărsăturilor. Pacientul

să-şi recapete apetitul treptat. Pacientul să primească dieta corespunzătoare
cantitativ şi calitativ în funcţie de -Pacientul să prezinte integritatea
tegumentelor şi mucoaselor -Pacientul să nu mai prezinte prurit tegumentar
-Pacientul să prezinte tegumentele normal colorate.

-am oferit pacientului o dietă lichidă în primele zile, regim hidrolacto-zaharat

compus din sucuri de fructe, ceaiuri, compot, supe de zarzavat, iaurt şi lapte

-am administrat medicaţia prescrisă de medic în foaia de observaţie, în raport cu

orarul meselor: antiemetice inaitea mesei, fermenţi digestivi în timpul mesei,
restul medicaţiei după masă

13.02.2013

-Leziuni de grataj

-pentru atenuarea pruritului am şters tegumentele pacientului cu un prosop înmuiat

în apa alcoolizată şi după uscare le pudrez cu talc mentolat

- la indicaţia medicului am administrat un antihistaminic : clorfeniramin 1cp/zi ,

anghirol 6cp/zi cu rol coleretic pentru grăbire dispariţiei icterului tegumentar

-În urma îngrijirilor pe care le-am acordat precum şi a tratamentului administrat,

pacientul tolerează regimul hidric şi dieta impusă respectând recomandările privind
alimentele permise şi cele interzise. -În urma îngrijirilor icterul dispare
progresiv, iar pacientul nu mai prezintă prurit tegumentar: pacientul este
echilibrat fizic şi psihic

66
14.02.2013

-Pacientul nu acordă importanţă cuvenită bolii

- Pacientul să fie informat asupra bolii şi a tratamentului igieno-dietetic şi

medicamentos

-am informat pacientul despre aspectul bolii :contagiune, căi de transmitere,

aspect clinic, precum şi despre metodele preventive şi curative

-am prezentat pacientului lista alimentelor permise şi a celor interzise, precum şi

metodele de preparare (fierbere)

În urma informaţiilor primite pacientul deţine informaţii suficiente despre boală,

tratament, evoluţie şi prevenirea afecţiunilor infectocontagioase

67
CAPITOLUL VII PREZENTAREA TEHNICILOR

7.1 Ecografia abdominală

Ecografia este o investigaţie imagistică non-invaziva, care utilizează

ultrasunetele reflectate de organismul uman. Este o analiză operator-dependenta: e
nevoie atât de un aparat performant, cât şi de un ecografist cu experienţă. Este
uşor de tolerat şi de acceptat de către pacient şi, din acest motiv, reproductibila
ori de câte ori este necesar pentru diagnostic sau pentru monitorizarea evoluţiei
unei afecţiuni. Până în prezent, studiile nu au demonstrat efecte nocive asupra
ţesuturilor, cu unele menţiuni speciale pentru gravide. Astfel, un studiu suedez
recent a demonstrat faptul că nou-născuţii gravidelor care au efectuat multiple
ecografii în timpul sarcinii au o probabilitate mai mare de a fi stângaci decât
copiii mamelor care nu şi-au monitorizat ecografic sarcina (date semnificative
statistic). Pe baza acestor informaţii se
68
poate presupune un efect potenţial nociv al ultrasunete lor asupra sistemului
nervos al fătului; în plus, supraadăugarea explorării Doppler poate provoca o
supraîncălzire a ţesuturilor, cu efecte negative asupra fătului. Avantaje
neinvazivitatea metodei şi accesibilitatea să extinsă;

- este o tehnică de prima alegere în evaluarea iniţială a unei game largi de

afecţiuni, dar şi în urmărirea ulterioară a acestora şi, în cazuri selecţionate,
chiar şi în tratament; - este extrem de utilă şi de neînlocuit în multe situaţii
clinice. Dezavantaje - printre limitele ecografiei se număra un aparat mai puţin
sensibil sau un ecografist neexperimentat; - mai pot modifica rezultatele: prezenta
de gaze în intestine (împiedica vizualizarea organelor situate profund în cavitatea
abdominală, de exemplu, pancreasul); - ţesutul adipos în exces; - lipsa de
cooperare a pacientului. Ce se afla prin ecografie? Prin explorarea ficatului se
pot decela afecţiuni hepatice localizate (tumori benigne sau maligne) sau difuze
(steatoza, ciroza). Vizualizarea colecistului permite identificarea litiazei
biliare şi a complicaţiilor acesteia: litiaza de coledoc, colecistita acută sau
neoplasmul de vezica biliară. Ultrasonografia descrie diverse aspecte patologice
pancreatice: pancreatita acută sau cronică, pseudochiste sau tumori, dar adesea
este necesară tomografia computerizată, obligatoriu cu substanţa de contrast.

69
Prezenţa adenopatiilor sau leziunile splenice se pot aprecia prin ecografie, metoda
fiind complementara pentru diagnosticul bolilor hematologice, dar şi pentru
metastaze hepatice sau ganglionare. În sarcina, ecografia are un rol major în
aprecierea vârstei sarcinii, urmărirea evoluţiei şi identificarea malformaţiilor
congenitale. Mărimea splinei corelată cu diametrele vaselor din sistemul port sunt
deosebit de utile pentru definirea sindromului de hipertensiune portala, care apare
cel mai frecvent în cadrul cirozei hepatice. Ecografia pelvina cu vezica urinară
plină permite vizualizarea ecostructurii şi a dimensiunilor uterului (pentru tumori
– fibrom uterin, sarcina sau alte aspecte patologice sau fiziologice), dar şi
aprecierea ovarelor (pentru tumori benigne – chisturi, sau maligne –
chistadenocarcinom). Ecografia de tub digestiv evidenţiază leziunile de perete,
astfel încât se poate susţine diagnosticul de apendicită acută, se pot aprecia
leziunile din bolile inflamatorii intestinale sau se remarca ulcere şi stenoze.
Explorarea ecografică a rinichilor permite evidenţierea litiazei renale, a
malformaţiilor sau a tumorilor benigne sau maligne renale. O procedură comodă
Pentru iniţierea terapiei hepatitelor cronice virale cu interferon este necesară
gradarea scorului necroinflamator (activitatea bolii) pe fragmentul de biopsie
hepatică. Tumorile hepatice la pacienţi cu risc operator crescut pot fi tratate
prin metode care includ ecografia, şi anume alcoolizarea (injectare de alcool
absolut în tumora sub control eco), crioterapie, crioablatie şi altele. Drenajul
diverselor colecţii pancreatice (pseudochisturi) sau septice (abcese), cel mai
frecvent urmat de intervenţie chirurgicală, poate fi efectuat sub control
ultrasonografic.

70
7.2 Măsurarea tensiunii arteriale

Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare (forţa de contracţie a inimii, rezistenta

determinate de elasticitatea şi calibrul vaselor) Se evaluează: TA sistolica
(maximă) şi TA diastolică (minimă) Materiale necesare: aparat pentru măsurarea TA:
stetoscop, tampon de vată, alcool, creion roşu Intervenţiile asistenţei medicale: -
pregătirea psihică a pacientului - asigurarea repausului fizic şi psihic 15 minute
- spălarea pe mâini - se aplică manşeta aparatului pe braţul pacientului sprijinit
în extensie - se fixează mambrana stetoscopului pe artera humerală sub marginea
inferioară a masetei - se introduc olivele stetoscopului în urechi

71
- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul perei de cauciuc până la
dispariţia zgomotelor pulsatile. Se decomprima progresiv aerul din manşeta prin
deschiderea supapei până când se percepe primul zgomot arterial care reprezintă
valoarea TA maxime - se reţine valoarea indicată de coloană de mercur sau acul
manometrului pentru a fi consemnată - se continua decomprimarea, zgomotele
arteriale devenind tot mai puternice - se reţine valoarea indicată de coloană de
mercur sau acul manometrului în momentul în care zgomotele dispar aceasta
reprezintă TA minimă - se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o
linie orizontală de culoare roşie socotindu-se pentru fiecare linie o unitate de
mercur - se unesc liniile orizontale cu cele verticale şi se haşurează spaţiul
rezultat se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool

72
7.3 Injecţia intravenoasă

Injecţiile intravenoase se utilizează pentru introducerea unor substanţe direct în

circulaţia sangvină. Avantajele acestei căi constau în aceea că nu se mai folosesc
staţii intermediare (grăsimea, spaţiul intercelular, muşchii), soluţiile injectate
ajungând rapid, pe calea sângelui, din vene în inimă şi apoi în artere, deci la
locul de acţiune. Dintre toate căile de introducere parenterală a medicamentelor,
calea intravenoasă este mai puţin dureroasă pentru pacient, cea mai puţin
traumatizantă. Pe această cale, se pot introduce cantităţi mari de medicamente – 5
sau 6 litri de soluţie sau chiar mai mult, în 24 de ore, în ritm lent - perfuzie –
fără ca, practic, regiunea anatomică (vena) să se resimtă. Pot fi introduse, de
asemenea, o

73
serie de substanţe care nu sunt tolerate de celelalte ţesuturi, mai ales dacă
soluţiile nu sunt iritante şi pentru vene. Este, deci, după calea digestivă,
modalitatea cea mai bună de introducere a medicamentelor. La ea trebuie apelat ori
de câte ori felul medicamentelor care urmează a fi introduse o cere şi starea
clinică a pacientului o permite. Însă, nu toate medicamentele pot fi introduse pe
cale intravenoasă. Unele dintre ele: cele care trebuie suspendate într-o soluţie
uleioasă, anumite produse biologice sau cele care trebuie absorbite încetul cu
încetul trebuie să treacă neapărat printr-un filtru ţesutul pericelular, şi în
consecinţă nu pot fi administrate intravenos. Scopul injecţiei intravenoase poate
fi:  explorator: recoltarea sângelui pentru examene de laborator;  terapeutic: 
administrarea intravenoase;  recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale; 
executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui;  sângerare 300 – 500 ml
în edemul pulmonar acut, H.T.A. Locul puncţiei:  venele de la plica cotului
(bazilică şi cefalică);  venele antebraţului;  venele de pe faţa dorsală a
mâinii;  venele subclaviculare;  venele femurale;  venele maleolare interne; 
venele jugulare şi epicraniene (mai ales la sugar şi copilul mic). medicamentelor
sub forma injecţiei şi perfuziei

74
Materialele necesare:  de protecţie: pernă elastică pentru sprijinirea braţului,
muşama, aleză;  pentru dezinfecţia tegumentului: tampon de vată îmbibat în alcool
sanitar;  sterile: ace de 25 – 30 mm, diametru 6/10, 7/10, 10/10 mm (în funcţie de
scop: cantităţi mici de soluţie, recoltare, perfuzii, transfuzii), seringi, mănuşi
sterile, tampoane;  alte materiale: garou, eprubete sterile, fiole cu soluţii
medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală. Acele pentru puncţia venoasă
trebuie să aibă un bizou alungit (nu tăiat scurt), pentru că numai astfel de
bizouri pot să fie bine ascuţite şi să ofere o înţepare fină, făcând puncţia mai
sigură şi totodată fără traumatizarea importantă a venei. Pentru puncţia venei nu
trebuie utilizate ace mai lungi de 5 – 6 cm, deoarece manevrarea acelor lungi este
nesigură. Tehnica de lucru:  explicarea pacientului asupra necesităţii tehnicii, 
aşezarea pacientului în poziţie confortabilă (decubit dorsal),  evaluarea
calităţii şi stării venelor,  aşezarea braţului pe perniţă şi muşama,  încărcarea
seringii,  dezinfectarea pielii se aplică garoul la 8 – 10 cm deasupra locului
unde se face injecţia. Garoul trebuie strâns astfel încât să facă o bună stază
venoasă, să scoată în relief vena, dar să nu oprească şi circulaţia arterială. Cu
ajutorul garoului moderat strâns se opreşte întoarcerea sângelui venos către cord
şi se lasă şi vină prin arteră sânge în segmentul respectiv de corp.  în cazul în
care se puncţionează o venă de pe faţa posterioară a mâinii sau de pe cea
anterioară a antebraţului sau a cotului, pentru a crea o turgescenţă
75
mai mare a ei, cerem pacientului să facă mişcări de închidere şi deschidere a
pumnului, mişcări prin care musculatura pompează sângele către vene.  cu degetul
mare de la mâna stângă se imobilizează pielea la 2 – 4 cm sub locul unde se va face
puncţia şi se ţine imobilizat membrul respectiv;  seringa la care este adaptat
acul sau acul adaptat la perfuzor, se ţine în mâna dreaptă şi se înţeapă pielea şi
vena astfel: în primul rând se înţeapă pielea deasupra locului care este fixat de
policele stâng, se introduce acul uşor de-a lungul peretelui anterior al venei –
câţiva milimetri, oblic, către venă, până când se simte că a fost înţepată vena; se
pătrunde în lumenul venei, se "încarcă" vena pe ac şi se continuă înaintarea în
lumenul ei încă 2 – 3 cm, având grijă ca acul să nu iasă prin peretele opus. 
controlul prezenţei acului în lumenul vasului se face trăgând uşor pistonul
seringii. Dacă acul este în lumen, în seringă vine sânge. În cazul în care
pacientul are o presiune venoasă mare, sângele poate intra singur în seringă sau în
perfuzor.  după ce este sigur faptul că acul este introdus perfect în venă, se
desface garoul, se apasă pe piston şi se introduce încet soluţia. Asistenta
medicală urmăreşte ca în tot timpul injecţiei sau perfuziei acul să stea corect în
venă. După ce se termină de introdus soluţia, se retrage acul cu un gest scurt şi
rapid şi se aplică pe locul puncţiei un tampon de vată îmbibat cu alcool, care se
ţine presat pe locul puncţiei un timp cu o bandă de leucoplast. Pentru cazurile în
care se introduc soluţii iritante pentru ţesuturi (seruri clorurate hipertonice,
clorură de calciu), introducerea lor trebuie să se facă lent, iar la sfârşitul
injecţiei trebuie să se aspire în seringă puţin sânge, pentru a spăla acul de
soluţia respectivă şi în felul acesta să nu existe riscul de a rămâne sub piele în
timpul extragerii acului, vreo picătură din substanţa iritantă.

76
Dacă pacientul se perfuzează, se desface clema care compresează tubul de perfuzie
şi se lasă să curgă lichidul în ritmul necesar (de regulă, 60 de picături pe
minut). Incidente şi accidente:  Defecţiuni tehnice, determinate de un ac
neascuţit care sparge vena, sau pentru că acul a fost greşit manevrat şi a perforat
vena, nepătrunzând în lumenul acesteia.  Introducerea de lichid iritant paravenos,
care poate determina necroze locale, cu complicaţii mai mult sau mai puţin grave. 
Introducerea de aer intravenos, care poate avea ca urmare o embolie gazoasă. Acest
incident apare brutal în timpul transfuziei de sânge sau perfuziei de seruri, dacă
aerul nu a fost scos din tubul de perfuzie sau transfuzie, înainte de a se
introduce sângele sau serurile.  Neridicarea garoului. Introducerea lichidului
face să se mărească orificiul prin care a intrat acul, iar lichidul se împrăştie
paravenos.  Unele substanţe dau senzaţia de căldură sau dau o înroşire a
tegumentelor. De aceea, este bine ca toate soluţiile intravenoase să fie introduse
lent şi, în felul acesta, se evită senzaţii neplăcute.  Lipotimiile care pot
apărea în timpul injecţiilor intravenoase se previn prin efectuarea injecţiilor
numai după ce pacientul a fost aşezat în decubit dorsal.  După injectarea unor
substanţe iritante, poate apărea o flebită, al cărei tratament este dificil şi de
lungă durată.  Un alt incident, de obicei rar, este înţeparea arterei omonime în
locul venei. În seringă pătrunde sânge roşu – deschis, sub presiune mare. În acest
caz, se scoate acul definitiv, se presează bine locul timp de 1 – 2 minute cu un
tampon de vată cu alcool şi se puncţionează în alt loc.

77
 Un incident neplăcut, datorită durerilor pe care le provoacă, este înţeparea unui
nerv. În acest caz, acul trebuie retras sub piele şi căutată cu blândeţe şi atenţie
vena.  Dacă nu a fost ţinut presat un timp suficient, prin orificiul de
puncţionare al venei se poate scurge sânge, ceea ce creează un hematom local care
multă vreme dă un aspect neplăcut tegumentului.

78
Bibliografie

1. Borundel Corneliu - Manual de medicină internă pentru cadre medii – Ed. ALL,
Bucureşti 1995

2 Titircă Lucreţia - Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii

medicali, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2003

3 Titircă Lucreţia - Urgenţele medico-chirurgicale. Sinteze, Ed. Medicală,

Bucureşti 1998

4 Titirca Lucreţia -Explorari functionale si ingrijiri speciale acordate

bolnavului, Breviar Ed.Viata Medicala Romaneasca.Bucuresti 2008

79