CURS

Teoria Navei
STABILITATEA NAVEI LA
UNGHIURI MARI DE ÎNCLINARE
 STABILITATEA STATICĂ LA UNGHIURI MARI DE ÎNCLINARE

În studiul stabilităţii navei la unghiuri mari de înclinare ipoteza

metacentrică a stabilităţii nu mai este valabilă (metacentrul nu este
un punct fix, iar curba centrelor de carenă nu este un arc de cerc).
În cazul înclinărilor izocarene la unghiuri mari, momentul de
inerţie al suprafeţei plutirii este variabil, raza metacentrică este
variabilă şi metacentrul se deplasează în spaţiu pe o curbă numită
evolută metacentrică.

La înclinări transversale mari, centrul de carenă se deplasează

în spaţiu, pe curba centrelor de carenă. Analiza stabilităţii
transversale se face în ipoteza că înclinarea longitudinală produsă
de deplasarea longitudinală a centrului de carenă se neglijează.

Studiul stabilităţii longitudinale la unghiuri mari de înclinare

se efectuează cu aceleaşi formule de la cazul unghiurilor mici de
înclinare, deoarece braţul stabilităţii statice este suficient de mare
pentru a avea întotdeauna un moment de stabilitate pozitiv.
 z
Evoluta metacentrica

MT0

φ
WL0

φ Bφ
WL
B0

0 y
 a) Expresiile analitice ale coordonatelor centrului de carenă şi ale
coordonatelor metacentrului

z
MTφ
ym dφ Se considera o
φ
înclinare
φ transversală mare,
de unghi φ si o nouă
rφ înclinare infinit mică,
zm Bφ+dφ
φ ds de unghi dφ φ.
U φ dzΒφ Metacentrul
Bφ
transversal îşi
z B0 păstrează poziţia
Bφ z
B0 neschimbată, în
k yBφ dyBφ y punctul M Tφ
Deplasările elementare ale centrului de carenă devin

dy Bφ = ds ⋅ cos φ = rφ ⋅ cos φ ⋅ dφ
dz Bφ = ds ⋅ sin φ = rφ ⋅ sin φ ⋅ dφ .
Având în vedere relaţiile trigonometrice din triunghiul dreptunghic,
pentru coordonatele metacentrului rezultă următoarele expresii
analitice
y mφ = y Bφ − rφ sin φ
z mφ = z Bφ + rφ cos φ.
Pentru înclinarea izocarenă de unghi φ, raza metacentrică se calculează
cu relaţia
I xφ
rφ =
V
unde Ixφ este momentul de inerţie al ariei plutirii izocarene (înclinată
cu unghiul φ) în raport cu axa centrală principală longitudinală.
b) Momentul de redresare şi braţul stabilităţii statice la unghiuri mari
de înclinare
MTφ

dl sφ
Forţa de greutate şi
dφ = hφ forţa de împingere
z creează un cuplu de
forţe, al cărui moment
W Z φ se numeşte moment
WL0 G de stabilitate (de
redresare) şi este dat
a φ QA
E T Bφ de relaţia
1 zB φ- zB0
WL B0 R
Fi
k yB φ y

M Sφ = g ⋅ ∆ ⋅ GZ = g ⋅ ∆ ⋅ l sφ

GZ = l sφ este braţul stabilităţii statice.

Braţul stabilităţii statice poate fi scris sub forma

GZ = EA = B 0 Q + QA − B 0 E
care, pe baza relatiilor geometrice, devine
GZ = l sφ = y Bφ ⋅ cos φ + (z Bφ − z B 0 ) ⋅ sin φ − a ⋅ sin φ
Braţul stabilităţii de formă, respectiv momentul stabilitatii de forma
depinde doar de formele navei

l fφ = B 0 A = B 0 Q + QA = y Bφ ⋅ cos φ + ( z Bφ − z B0 ) ⋅ sin φ
M fφ = g ⋅ ∆ ⋅ l fφ
Braţul stabilităţii de greutate, respectiv momentul stabilitatii de
greutate depinde de poziţia centrului de greutate

l gφ = B 0 E = a ⋅ sin φ
M gφ = g ⋅ ∆ ⋅ l g φ
Rezultă că momentul de stabilitate (de redresare) poate fi scris şi sub
forma M =M −M Sφ fφ gφ
Mφ z
Ţinând cont de caracteristicile
N1 evoluta stabilităţii iniţiale, din triunghiul
metacentrica
N dreptunghic GZN rezultă relaţiile
φ
M T0 GZ = l sφ = GN ⋅ sin φ
Z
P φ
G GN = GM T0 + M T0 N = h 0 + M T0 N
Bφ
B0 unde, h0 reprezinta înălţimea
0 y metacentrică iniţială.
Braţul stabilităţii statice devine
l s φ = h 0 ⋅ sin φ + δ l s φ δ l s φ = M T0 N ⋅ sin φ = PZ
δl sφ este braţul stabilităţii rezidue, care este determinat de variaţia
razei metacentrice.

Punctul N, aflat la intersecţia razei metacentrice cu planul diametral,

se numeşte prometacentru sau metacentru virtual.
Observatii:
- În punctele de intersecţie ale evolutei metacentrice cu planul
diametral, metacentrul transversal şi prometacentrul coincid;
- Pentru ca nava să fie stabilă pe carenă dreaptă trebuie ca
momentul de stabilitate să fie pozitiv.
M sφ 〉 0 GZ 〉 0
Rezultă deci condiţia ca: GN 〉 0 ⇔ z N 〉 zG
sau, sub forma echivalentă l sφ = (z M T − z G ) ⋅ sin φ + δl sφ
0

Sunt următoarele cazuri posibile:

z G 〈 z MT nava este stabilă pe carenă dreaptă (h0 > 0);
0

z M T 〈 z G 〈 z N1nava este instabilă pe carenă dreaptă (h0 < 0) şi se va

înclina transversal până se realizeaza unghiul de canarisire φ c
0

căruia îi corespunde condiţia N ≡ G

Nava nu se răstoarnă, centrul de greutate G fiind pe verticala
ce trece prin centrul de carenă B φC
z G 〉 z N1 nava se răstoarnă.
c) Derivata braţului stabilităţii statice

Pentru φ = 0
dl s φ
= r0 − a = h 0
dφ φ=0

Rezultă deci că derivata braţului stabilităţii statice (pentru φ→0) reprezintă

înălţimea metacentrică iniţială.

Mărimea geometrică M Tφ Z = h φ

se numeşte înălţime metacentrică generalizată şi caracterizează

stabilitatea iniţială a navei la înclinări suplimentare infinit mici, plecând
de la o poziţia înclinată dată, de unghi φ.
Când φ → 0, înălţimea metacentrică generalizată devine înălţime
metacentrică iniţială
lim h φ = h 0
φ →0
 d) Curbele de interpolare ale stabilităţii de formă (pantocarene)

În exploatare, deplasamentul
lfφ navei este variabil. Stabilitatea
navei trebuie analizată pentru
fiecare situaţie de încărcare.
Practic, trebuie calculat braţul
φ=40° stabilităţii statice pentru fiecare
φ=30° deplasament.
In proiectare se utilizează
φ=20° diagramele de interpolare ale
φ=10° braţului stabilităţii de formă,
cunoscute şi sub numele de
V V
0 exp V p V diagramele de pantocarene.

Acestea reprezintă curbele de variaţie ale braţului stabilităţii de formă, în

funcţie de volumul teoretic al carenei navei, pentru unghiuri de înclinare
transversală cuprinse între 0° şi 90° (de obicei, din 10° în 10°).
 z

W
Limitele de variaţie ale
l sφ Z
G volumului teoretic al carenei
WL0 φ navei sunt cuprinse între V0
a (volumul carenei pentru
W L1 ZG A
lfφ situaţia de navă goală) şi Vp
Bφ
B0 l kf φ
(volumul carenei pentru
A1
situaţia de plină încărcare).
k J Fi y

Cunoscând volumul carenei navei pentru situaţia de încărcare

analizată, Vexp, se determină valorile braţului stabilităţii de formă.
Calculul braţului stabilităţii statice se determină în raport cu punctul de
chilă K.
l sφ = KA1 − KJ = l kfφ − KG ⋅ sin φ = l kfφ − z G ⋅ sin φ

În acest fel, nu mai este necesară calcularea cotei iniţiale a centrului de

carenă, fiind suficientă cunoaşterea cotei centrului de greutate zG.
 STABILITATEA DINAMICĂ LA UNGHIURI MARI DE ÎNCLINARE
În studiul stabilităţii statice la unghiuri mari de înclinare, se presupune că
momentul exterior de înclinare acţionează lent, viteza unghiulară de
rotaţie a navei fiind practic insesizabilă.
Când momentul exterior acţionează cu intensitate maximă, se studiază
acţiunea dinamică a acestuia, interesând valorile maxime ale unghiurilor
de înclinare.
Msφ Până în punctul A, care corespunde unghiului de
înclinare transversală φ1, are loc inegalitatea Mext >
B M Msφ şi nava se va înclina accelerat cu viteza
sφ
A unghiulară de rotaţie φ&
Me
xt
În punctul A se stabileşte egalitatea Mext = Msφ,
dar datorită inerţiei, nava îşi continuă înclinarea
în acelaşi bord, până în punctul B (unghiului
φ1 φ2 φ maxim de înclinare φ2) φ& = 0 şi Msφ > Mext.

În continuare, nava se va înclina în sens invers şi procesul se repetă până

la stabilizarea navei la unghiul φ1, pentru care Mext = Msφ. Amortizarea
mişcării se datorează rezistenţei exercitate de apă şi aer.
Unghiul maxim de înclinare a navei la acţiunea dinamică a unui
moment exterior se numeşte unghi de înclinare dinamic şi se deduce
din condiţia ca viteza unghiulară de rotaţie să fie nulă (echilibrul
momentelor, respectiv al lucrului mecanic)
φ φ
∫ M ext ⋅ dφ − ∫ M sφ ⋅ dφ = 0 ⇒ Lext = Lsφ
0 0

În concluzie, stabilitatea dinamică este caracterizată prin lucrul

mecanic necesar pentru a înclina nava cu un anumit unghi de
înclinare transversală φ, în mediu calm şi nerezistent
φ φ φ
L sφ = ∫ M sφ ⋅ dφ = ∫ g ⋅ ∆ ⋅ l sφ ⋅ dφ = g ⋅ ∆ ⋅ ∫ l sφ ⋅ dφ = g ⋅ ∆ ⋅ l dφ
0 0 0

Braţul stabilităţii dinamice se notează cu ldφ

şi reprezintă integrala definită a braţului stabilităţii statice

φ
l dφ = ∫ l sφ ⋅ dφ
0
 QR = B0 R ⋅ sin φ = y Bφ ⋅ sin φ (în ∆ B0 RQ) 

z 
RT = RBφ ⋅ cos φ = (z Bφ − z B0 ) ⋅ cos φ (în ∆ TBφ R) 
Z 
l sφ
G 
a AZ ≡ GE = B0 G ⋅ cos φ = a ⋅ cos φ (în ∆ B0 EG) 

φ 
a Q A ldφ
C
E T Bφ z Bφ -zB0
B0
yBφ R y
l dφ = QR − RT + GE − a = CB φ

Braţul stabilităţii dinamice ldφφ reprezintă deplasarea pe verticală a

centrului de carenă faţă de centrul de greutate.
Lucrul mecanic consumat pentru inclinarea navei
DIAGRAMELE DE STABILITATE STATICĂ ŞI DINAMICĂ
Diagramele de stabilitate
reprezintă variaţia mărimilor
lsφ care definesc stabilitatea navei
A în funcţie de unghiul de
înclinare transversală. În
lsmax
practica proiectării navelor, se
A1 utilizează următoarele
B diagrame (în coordonate
φ1 φA φB
0
φ carteziene):
φB - diagrama stabilităţii
ldφ
statice (Reed), care conţine
pe ordonată braţele stabilităţii
B1 statice sau momentele de
A1
redresare;
ldmax - diagrama stabilităţii
ldφ1 dinamice, în care sunt
01
φ1 φA1 φB1 φ reprezentate braţele stabilităţii
dinamice sau lucrul mecanic
al momentului de redresare, în
funcţie de unghiul de înclinare
transversală.
Proprietăţi:
- punctul de maxim (A) al diagramei stabilităţii statice corespunde
unui punct de inflexiune (A1) în diagrama stabilităţii dinamice;
- în punctele O şi B în care diagrama stabilităţii statice se anulează,
diagrama stabilităţii dinamice are valori extreme, minimă în 01 şi
maximă în B1 (unghiul φB se numeşte unghi de apus al diagramei
stabilităţii statice);
- diagrama stabilităţii dinamice este tangentă în origine la axa
absciselor;
- ordonatele diagramei stabilităţii dinamice reprezintă (la
scară) aria mărginită de diagrama stabilităţii statice, axa
absciselor şi ordonata corespunzătoare.

φ1
l d φ1 = ∫ l s φ ⋅ d φ = A 1
0
 Stabilitate statică

4.5
4
3.5
Braţul GZ 3
2.5
2
1.5
1
0.5
0
0 25 50 75 85
φ

Exemplu de diagramă statică

 Stabilitate Statică

4.5
4
3.5
3
Braţul GZ

2.5
2
1.5
1
0.5
0
0 25 50 75 85
φ

Pentru φ = 0 grade, braţul momentului este 0. Forţa de împingere şi forţa de

greutate sunt pe aceeaşi direcţie. Nu există moment de redresare.
 Stabilitate Statică

4.5
4
3.5
3
Braţul GZ

2.5
2
1.5
1
0.5
0
0 25 50 75 85
φ

Cu cresterea unghiului de înclinare, braţul momentului creşte. De exemplu,

la 25de grade GZ este 2.5m.
 Stabilitate Statică

4.5
4
3.5
3
Braţul GZ

2.5
2
1.5
1
0.5
0
0 25 50 75 85
φ

Cu creşterea unghiului, braţul momentului creşte pâna la o valoare maximă. În

acest exemplu este 4m. Cu creşterea valorii pentru φ, braţul momentului începe să
scadă şi apare pericolul ca nava să se răstoarne…
 Stabilitate Statică

4.5
4
3.5
3
Braţul GZ

2.5
2
1.5
1
0.5
0
0 25 50 75 85
φ

...de amintit că, momentul intern creat este ca răspuns la acţiunea momentului extern
dat de forţele externe. La GZ max nava îşi crează maximul momentului intern.
Dacă momentul extern este mai mare decât cel intern, atunci nava va continua să se
încline pana la rasturnare!
 Stabilitate Statică

4.5
4
3.5
3
Braţul GZ

2.5
2
1.5
1
0.5
0
0 25 50 75 85
φ

Unghiul de înclinare continuă sa crească, dar braţul momentului GZ scade şi deci

şi momentul intern scade!
 Stabilitate Statică

4.5
4
3.5
3
Braţul GZ

2.5
2
1.5
1
0.5
0
0 25 50 75 85
φ

Unghiul a crescut pâna în punctul în care G şi B sunt din nou aliniate, dar nu în
mod favorabil! GZ are acum valoarea 0 şi nu mai există moment intern.
Peste acest punct nava este practic rasturnată, incapabilă să se mai redreseze!
Unghiul pentru care valoarea braţului este 0 se numeste unghi de apus.
 lsφ

l s φ1
−φ1
-lsφ1 0 φ1 φ

Braţul stabilităţii statice îşi schimbă semnul prin schimbarea semnului

unghiului de înclinare, fără a-şi modifica valoarea absolută (este o functie
impara).

ldφ

−φ1 0 φ1 φ

Curba braţului stabilităţii dinamice este simetrică faţă de axa ordonatelor,

deoarece este o funcţie pară.
Ţinând cont de interpretarea geometrică a derivatei unei funcţii şi utilizând
diagrama stabilităţii statice, se pot construi mărimile hφ şi h0.

Astfel, prin punctul 0 se duce

l sφ tangenta la curba braţului stabilităţii
A D
statice. Se măsoară pe abscisă
C hφ segmentul
E OB = 1 rad = 57 ,3 o
h0 Analog, într-un punct oarecare C, se
.
duce tangenta la curba lsφ = f(φ) şi o
.
α0 paralelă la axa absciselor, pe care se
0 figurează segmentul
B φ
φ =1rad φ =1rad
(57.3°) CE = 1 rad = 57,3o

Se obţine înalţimea metacentrică generalizată DE = h φ

Este importantă analiza echilibrului unei nave la acţiunea statică a unui
moment exterior de înclinare. Poziţiile de echilibru static se obţin
pentru unghiurile de înclinare transversală φA şi φB, cu îndeplinirea
condiţiei: Mext=Msφφ.

Considerăm că nava este

înclinată cu unghiul φA şi să Msφ
presupunem că asupra ei Mext
acţionează un moment E Msφ
A1
suplimentar exterior dMext,
care o înclină suplimentar dMext A
Mext
cu unghiul dφφ. După încetarea B
acţiunii momentului exterior dφ
suplimentar, nava va reveni la
F
înclinarea de unghi φA. 0
φA φE φB φ

( M sφ A1 〉 M ext A )
Punctele ramurii ascendente sunt puncte de echilibru
stabil în timp ce punctele ramurii descendente sunt puncte
de echilibru instabil, deoarece pe această ramură
 dM sφ 
 
 dφ  〈 0
 
Astfel, dacă nava este înclinată cu unghiul φB şi apare o
creştere suplimentară a unghiului φ, momentul de
redresare se micşorează şi nava se răstoarnă. Dacă nava
este înclinată cu unghiul φB şi unghiul de înclinare scade
(momentul de redresare creşte), atunci nava revine în
poziţia înclinată cu unghiul φA. Se observă că punctul E
reprezintă un punct limită de echilibru static.
Momentul corespunzător acestui punct este momentul
maxim de înclinare statică pe care îl poate suporta nava,
iar unghiul φE reprezintă unghiul maxim până la care o
navă poate fi înclinată static.
 Tipuri de diagrame de stabilitate statică
Prima diagramă este caracteristică
l sφ
navelor cu înălţimi metacentrice iniţiale
h0 >0
mari (h0 > 0,6 m). Tangenta la curbă în
origine este situată deasupra curbei.
0
1rad φ Unghiul maximului diagramei şi unghiul de
apus au valori relativ mari.
l sφ

A doua diagramă este caracteristică

navelor cu înălţimi metacentrice iniţiale
0
1rad h0 >0 φ mici (0,1<h0<0,6). Tangenta la curbă în
origine este situată sub curbă.
l sφ

1rad A treia diagramă este caracteristică

0
C navelor canarisite. Unghiul de canarisire φC
φC φ se datorează amplasării proaste a
încărcăturii. Înălţimea metacentrică iniţială
h0 <0 este negativă (h0 < 0) şi nava este
instabilă pe carenă dreaptă. Situaţia
trebuie evitată.
 UTILIZAREA PRACTICĂ A DIAGRAMELOR DE STABILITATE

UTILIZAREA DIAGRAMEI DE STABILITATE STATICĂ

Determinarea unghiului de înclinare statică (φ φst)
Să considerăm diagrama de stabilitate statică a unei nave
asupra căreia acţionează momentul exterior de înclinare Mext.
Cele două momente se reprezintă de aceeaşi parte a diagramei
pentru a determina punctele în care au valori egale. Unghiul φst
se obţine din condiţia Mext = Msφφ. Punctul de intersecţie de pe
ramura descendentă este de echilibru instabil şi nu este
reprezentat.

M sφ M sφ
M sφ B
m ax A
M ext

0
φst φ st m ax φ
 UTILIZAREA PRACTICĂ A DIAGRAMELOR DE STABILITATE

Determinarea momentului exterior maxim de înclinare

(Mext max)

Pentru a determina momentul exterior maxim de înclinare

transversală, care nu produce răsturnarea navei prin aplicare
statică, se extrage din diagrama stabilităţii statice valoarea
maximă a momentului stabilităţii statice:

M ext max = M s φmax = g ⋅ ∆ ⋅ l sφmax .

 UTILIZAREA PRACTICĂ A DIAGRAMELOR DE STABILITATE

φdin)
Determinarea unghiului de înclinare dinamică (φ
Unghiul de înclinare dinamică este unghiul înclinării navei la
acţiunea dinamică a momentului exterior şi se obţine din condiţia
φdin φdin
Lext = Lsφ ⇔ ∫ Mext ⋅ dφ = ∫ Msφ ⋅ dφ ⇒ AOADE = AOBCE ⇔ AABO = ABCD
0 0

Unghiul φdin corespunde ramurii ascendente a curbei stabilităţii statice.

Poziţia verticalei CE, care asigură egalitatea ariilor din relaţia de mai
sus, determină valoarea unghiului de înclinare dinamică φdin. În
punctul de echilibru stabil C, viteza unghiulară de înclinare a navei
este nulă.
M sφ
M ex t M sφ
C
A B
M ex t D

E
0
φst φ d in φ
 UTILIZAREA PRACTICĂ A DIAGRAMELOR DE STABILITATE
În cazul prezentat mai jos, unghiul φdin corespunde ramurii
descendente a curbei stabilităţii statice. Punctul D este un punct de
echilibru instabil. În acest punct, viteza unghiulară de rotaţie a navei
este nulă dar, orice înclinare suplimentară conduce la răsturnare.
M sφ
M ext M sφ
C
A B D
M ext

0
φst φ d in φ
În general, dacă punctul D aparţine ramurii descendente, există
următoarele posibilităţi:
- dacă AABO < ABCD nava se va stabiliza la unghiul ϕst;
- dacă AABO = ABCD se regăseşte momentul limită dinamic
sau momentul de răsturnare (valoarea maximă a momentului
exterior de înclinare, aplicat dinamic pe care-l poate suporta
nava);
- dacă AABO>ABCD sub acţiunea momentului exterior de
înclinare nava se răstoarnă.
 UTILIZAREA PRACTICĂ A DIAGRAMELOR DE STABILITATE

Dacă nava are o înclinare iniţială φ0 sub acţiunea unui

moment de înclinare iniţial şi peste acesta se suprapune
acţiunea unui moment suplimentar (în acelaşi sens), atunci
unghiul de înclinare dinamică φd se determină din egalitatea
AABC=ABDE.

M sφ
M ext
D
M ext1 C B
E
M ext0 A

0
φ0 φ st φ d φ
 UTILIZAREA PRACTICĂ A DIAGRAMELOR DE STABILITATE

Dacă momentul iniţial de înclinare acţionează în bordul

opus faţă de momentul suplimentar, atunci acesta din
urmă se măsoară de la axa de referinţă , iar unghiul de
înclinare dinamică se determină din egalitatea: AABC = ABDE

M sφ
M ext
D

C B E
M ext1 −φ c Oφ
st φd φ
A Mext0
 UTILIZAREA PRACTICĂ A DIAGRAMELOR DE STABILITATE

În cazul în care nava este înclinată în bordul opus acţiunii

momentului exterior, unghiurile de înclinare dinamice sunt
mai mari, deoarece nava acumulează o energie cinetică
suplimentară în mişcarea efectuată până la poziţia de
echilibru static.
M sφ
M ext M sφ

M ext

−φc 0 φ st φ din φ

Deci, pentru navele instabile pe carenă dreaptă (h0 < 0), care
se află în echilibru static într-o poziţie înclinată cu unghiul de
canarisire φc, determinarea unghiului dinamic φd (datorat
acţiunii unui moment exterior dinamic Mext) se realizează prin
egalarea ariilor haşurate.
 UTILIZAREA PRACTICĂ A DIAGRAMELOR DE STABILITATE

UTILIZAREA DIAGRAMEI DE STABILITATE DINAMICĂ

Problemele legate de determinarea unghiului de

înclinare dinamică φdin şi a momentului de răsturnare
se rezolvă mai uşor utilizând diagrama stabilităţii
dinamice.
Considerând că momentul exterior de înclinare este
constant, atunci lucrul mecanic al momentului exterior
devine φ
L ext = ∫ M ext ⋅ dφ = M ext ⋅ φ
0

Pentru φ = 1 radian, se obţine Lext = Mext.

 UTILIZAREA PRACTICĂ A DIAGRAMELOR DE STABILITATE
Determinarea unghiului de înclinare statică şi a unghiului de înclinare
dinamică
Unghiul de înclinare statică se determină din condiţia Mext = Msφφ.
dL ext dL sφ
Rezultă deci egalitatea pantelor tangentelor =
dφ dφ
şi în consecinţă, unghiurile statice φstB şi φstC sunt determinate de
tangentele la curba lucrului mecanic al momentului de stabilitate,
duse paralel cu dreapta Lext = f(φ φ). De asemenea, în punctul A, aflat la
intersecţia celor două curbe Lsφφ şi Lext, se regăseşte unghiul de
înclinare dinamică φdin, pentru care este îndeplinită egalitatea Lext=Lsφφ.

L L ext = f(φ)
C
L sφ

A Mext
B

0 φstB φdin φstC φ

φ =1rad
 UTILIZAREA PRACTICĂ A DIAGRAMELOR DE STABILITATE

Determinarea momentului minim de răsturnare (Mr)

Dacă din din originea O a sistemului de axe de coordonate se
construieşte tangenta OT la curba stabilităţii dinamice, segmentul
corespunzător unghiului de un radian, măsurat între tangentă şi
axa absciselor, reprezintă momentul minim de răsturnare.
L sφ
A

B
T
M ext >M r
Mr

0
φ=1rad C φ

După cum rezultă din figură, momentul de înclinare corespunzător

oricărei drepte OA, dusă deasupra tangentei OT, va produce
răsturnarea deoarece lucrul mecanic al momentului de înclinare
este mai mare decât cel al momentului de stabilitate.
 UTILIZAREA PRACTICĂ A DIAGRAMELOR DE STABILITATE

Se consideră nava înclinată cu un unghi static iniţial, φst0 datorat

acţiunii unui moment constant Mext0.
Prin punctul A se duce tangenta AC la curba stabilităţii dinamice şi o
dreaptă orizontală pe care se aşează segmentul de un radian. Pe
verticala corespunzătoare unghiului de un radian se regăseşte
valoarea momentului exterior de înclinare iniţială Mext0 = BC. Dacă din
A se duce tangenta superioară AT la curba Lsφφ, atunci segmentul
determină mărimea momentului de răsturnare. În situaţia din figură,
Mr = CD.
L sφ
D
Mr
T C

M e x t0
A
B
0
φ st0 φ
φ = 1 ra d
 UTILIZAREA PRACTICĂ A DIAGRAMELOR DE STABILITATE

Considerăm cazul în care momentul exterior iniţial de înclinare

acţionează în sens contrar. În punctul A se duc: tangenta AC şi
orizontala AB. Pe verticala corespunzătoare unghiului de un
radian se determină momentul Mext0, care a produs înclinarea
φst0.
iniţială -φ
Ducând tangenta AT rezultă mărimea minimă a momentului de
răsturnare Mr= CD, valoarea fiind mult mai mare decât în
situaţia precedentă.

Lsφ D
T

A B
0
−φ st0 φ Mr

M ext0
φ=1rad