Ingrijirea Pacientului Cu Epistaxis

ŞCOALA POSTLICEALĂ „PROF. DR. DOC.
ENESCU LONGINUS”
SPECIALIZAREA:
ASISTENT MEDICAL GENERALIST
PROIECT DE ABSOLVIRE
INGRIJIREA PACIENTULUI CU EPISTAXIS
COORDONATOR:
Prof. As. Med. Crîșmaru Coca-Stela
ABSOLVENT
Popescu Sebastian
BOTOȘANI
1
2017
MOTIVAȚIA LUCRĂRII
Motto:
„Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască,

deși aproape toți se nasc cu ea.”
Hipocrate
A vindeca sau cel puţin a uşura suferinţa a fost dintotdeauna scopul practicilor
medicale. Dar este bine cunoscut faptul că, de obicei, este mai uşor pentru a preveni
decât a vindeca boala, adeseori apărând agravări şi chiar invalidităţi cu consecinţe
importante pentru individ, familie, colectivitate.
În etapa actuală, prevenirea bolilor este idealul spre care tinde medicina.
Este adevărat ca unele boli nu pot fi prevenite, nici tratate, dar aceasta nu înseamnă că
medicina ar fi neputincioasă. Când nu se poate obţine o vindecare completă sau
definitivă, se poate reda organismului o parte sau întreaga capacitate de muncă, pentru
un timp mai mult sau mai puţin îndelungat. În orice caz, nursingul şi medicina au
datoria şi pot să aline suferinţele bolnavilor.
Asistenta, este cea care trebuie să intre in pielea bolnavului, să reprezinte
dorința acestuia de a trăi pentru cel ce si-a pierdut speranța, să devina glasul pentru cel
care nu poate vorbi. Trebuie sa fie sursa de hrană spirituală pentru cel care nu are
posibilitatea să se documenteze.
Voi fi întotdeauna aproape de cei aflați in suferință cu sufletul și toată priceperea
mea pentru a ajuta persoanele bolnave și sănătoase să-și mențină sau să-și recâștige
2
prin suplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singuri, dacă ar fi avut forță, voință
sau cunoștințele necesare.
CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………..……………..……......….5
CAPITOLUL I. ANATOMIA SI FIZIOLOGIA NAZOSINUSALĂ…..6
1.1. PIRAMIDA NAZALA…………………….……..…………….………6
1.2. FOSELE NAZALE ………….……….…………….………………….7
1.3. SINUSURILE MAXILARE……………………………………..........8
1.4. SINUSURILE FRONTALE……………………….…………….……..8
1.5. LABIRINTUL ETMOIDAL…………………………………………..8
1.6. SINUSUL SFENOIDAL………………………………………………..9
1.7. MUCOASA FOSELOR NAZALE……………………………………9
1.8. VASELE SI NERVII FOSELOR NAZALE………………………... 9
CAPITOLUL II. DATE DESPRE BOALA……………………….…........11
2.1. ETIOLOGIA……………………………………...…………..……….12
2.1.1 Epistaxisul de cauza locala……………………………….............1 2
2.1.2 Epistaxisul de cauza generala………………………..……...….…13
2.2 TRATAMENT………………………..…………………..……….…..15
CAPITOLUL III. TEHNICI DE INGRIJIRE ACORDATE
PACIENȚILOR CU EPISTAXIS……………………………………….…..…19
3.1. ASIGURAREA CONDIȚIILOR DE MEDIU……………….……19
3.2. ASIGURAREA IGIENE PACIENTULU……………………....…20
3.3.ASIGURAREA REPAUSULUI PSIHIC……………………..…….20
3.4. TEHNICI DE ÎNGRIJIRE……………………………………………20
3.4.1 Administrarea medicamentelor…………………………………....20
3.4.2 Dieta-Alimentația pacientului……………………………………..21
3.4.3 Monotorizarea funcțiilor vitale……………………………………22
3.4.4 Tehnici de Nursing………………………………………..…………28
CAPITOLUL IV. PREZENTAREA CAZURILOR………..….………38
3
4.1 CAZUL 1………………………………………………….……...……38
4.2 CAZUL 2…………………………………………………….…….…..45
4.3 CAZUL 3………………………………………………… ……..…….52
CONCLUZII…………………………………………………………….…....…..62
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………….…………64
4
INTRODUCERE
Epistaxisul (sangerarea nazală) este un accident obișnuit, mai ales la copii și

poate fi tratat foarte simplu. Apare de obicei ca rezultat al unor mici traumatisme
cauzate de scobirea in nas sau suflarea nasului. Poate apare si în urma unei infecții a
mucoasei care determină uscare si apariția de cruste.
Epistaxisul este rareori serios, dar ocazional poate fi amenințător de viață, in
special la persoanele in vârsta. Apare mai frecvent la persoanele care iau aspirină
anticoagulante (medicamente care împiedică coagularea sângelui in vase) sau la
pacienții cu boli hematologice. Este mai des întalnit la bărbați decat la femei.
Dacă epistaxisul apare frecvent (mai des de o dată pe saptămână) poate fi un
indiciu al unei alte probleme de sănătate, cum ar fi hipertensiunea arterială. Se
recomandă consultarea medicului pentru masurarea tensiunii arteriale si prescrierea
unui tratament potrivit. De asemeni, medicul poate preciza daca medicamentele pe care
le ia pacientul pot determina apariția epistaxisului.
Poate fi vorba si de o problemă mai serioasă și se recomandă consultarea unui
ORL-ist pentru efectuarea unor teste suplimentare.
5
CAPITOLUL I
ANATOMIA SI FIZIOLOGIA NAZOSINUSALĂ
Nasul reprezintă segmentul inițial al aparatului respirator, cu rol în respirație și

fonație. Nasul este constituit din piramida nazală și fosele nazale, la care sunt asociate
sinusurile paranazale.
Figura I.1.
1.1. PIRAMIDA NAZALĂ
Piramida nazală, dupa cum arată si numele, are formă de piramidă triunghiulară
cu trei fețe, trei margini si un vârf.
Marginea anterioară a nasului, în mod normal este dreaptă, prezentând un
unghi anterior de 30° cu verticala corpului (nasului ideal). Dosul nasului poate avea
însa diferite forme de la individ la individ sau la diferite rase.
6
Baza piramidei nazale este reprezentată de cele doua narine, separate între ele
de marginea inferioara a septului nazal si columela. Piramida nazală are o structură
osoasa, superior, si fibrocartilaginoasă, inferior.
Structura osoasă este reprezentată de oasele proprii nazale, apofiza nazală a
frontalului si apofizele ascendente ale osului maxilar.
Scheletul cartilaginos este reprezentat de cartilajele aripii nasului (cartilajele
alare), accesorii si cartilajele laterale sau triunghiulare. Piramida nazală este acoperită
de tegument, acesta este aderent în portiunea inferioară fibrocartilaginoasă si mobil în
porțiunea superioară osoasă. La nivelul narinelor există si un mușchi fin pielos, cu rol
dilatator sau constrictor.
1.2. FOSELE NAZALE
Sunt două cavități simetrice, cu direcție anteroposterioară, desparțite de septul

nazal si care comunică anterior cu exteriorul, prin narine, iar posterior cu rinofaringele,
prin orificiile coanale.
Porțiunea anterioară din fosele nazale este reprezentată de vestibulul nazal,
delimitat de cartilajul aripii nasului și septul nazal.
Fosele nazale propriu-zise prezintă câte 4 pereți:
– Peretele intern este comun, fiind reprezentat de septul nazal.
Septul nazal prezintă, posterior, o structură osoasă (lama perpendiculară a etmoidului
si vomerul), iar anterior, o structură cartilaginoasă (cartilajul pătrat).
– Peretele extern este format din apofiza ascendentă a osului maxilar, osul
lacrimal si etmoid. Pe peretele extern se găsesc cele trei cornete (inferior, mijlociu și
superior). Sub cornete se găsesc cele trei meate în care se deschid canalul lacrimo-
nazal (meatul inferior), sinusul maxilar și celulele etmoidale anterioare (meatul
mijlociu) si celulele etmoidale posterioare și sinusul sfenoid în meatul superior.
– Peretele inferior separă fosele nazale de cavitatea bucală si este format de
bolta palatină (apofiza orizontală a maxilarului).
– Peretele superior separă fosele nazale de baza craniului si este format de
oasele proprii nazale, lama ciuruită a etmoidului și, posterior, din peretele antero-
inferior al sfenoidului.
7
1.3. SINUSURILE MAXILARE
Se găsesc în osul maxilar și se deschid prin meatul mijlociu în fosele nazale,

având o capacitate medie de 10–12 cm3. Sinusul maxilar are formă de piramidă, baza
piramidei corespunzând peretelui extern al fosei nazale. Peretele anterior corespunde
fosei canine, peretele posterior fosei pterigomaxilare, iar peretele superior separa
sinusul maxilar de orbită. Sinusul maxilar este în raport cu premolarii si primii doi
molari superiori.
1.4. SINUSURILE FRONTALE
Sunt doua cavități conținute în grosimea osului frontal, având dimensiuni

variabile de la individ la individ. Sinusul frontal prezintă mai multi pereti anterior,
postero-superior, inferior (orbitonazal) si intern (septul intersinusal). Capacitatea
sinusului este de cca 5–6 cm3. Sinusul frontal se drenează în fosa nazală prin canalul
fronto-nazal, care se deschide în meatul mijlociu. Canalul fronto-nazal are o lungime
de aproximativ 1,5 cm, este îngust si sinuos.
1.5. LABIRINTUL ETMOIDAL
Este format din două mase laterale cu structura pneumatică (7–8 celule separate
între ele de septuri foarte subțiri). Cele două mase laterale sunt unite între ele prin
lama ciuruită a etmoidului, prin care patrund terminațiile nervului olfactiv în fosele
nazale. În raport cu inserția cornetului mijlociu pe fața internă a masei laterale, celulele
etmoidale sunt împarțite în două grupe: un grup antero-inferior, a carui celule se
deschid în meatul mijlociu, și un grup postero-superior care se deschide în meatul
superior. Prin fața externă (lamina papiracee), labirintul are raporturi intime cu
conținutul orbitei.
8
1.6. SINUSUL SFENOIDAL
Este conținut în masa osului sfenoid și are raporturi cu fosa nazală și

rinofaringele, contribuind la formarea tavanului acestor cavități.
1.7. MUCOASA FOSELOR NAZALE
Mucoasa foselor nazale captușește pereții foselor nazale și prin orificiile de

drenaj pătrunde în sinusurile paranazale pe care le tapetează. Posterior, se continuă cu
mucoasa faringelui și a trompelor lui Eustachio.
Fiziologic, fosele nazale sunt împarțite în două etaje, inferior/respirator și
superior/olfactiv.
În porțiunea respiratorie, mucoasa prezintă un epiteliu ciliat pluristratificat. În
corion se găsesc vasele, nervii si glandele mucoasei nazale. În structura mucoasei se
mai gasesc celule caliciforme care secretă mucus, sub care se află un strat seros fluid.
Etajul olfactiv, localizat superior, este tapetat de o mucoasă subțire, de culoare
galbuie, si conține celulele neurosenzoriale ale olfacției.
Organul olfacției este format din celulele olfactive, axonii străbat lama ciuruită
și ajung în endocraniu, la bulbii olfactivi.
1.8. VASELE SI NERVII FOSELOR NAZALE
Vasele
Arterele provin atât din carotida externă, cât și din carotida internă. Porțiunea
superioară a foselor nazale este vascularizată de arterele etmoidale anterioare și
posterioare, ramuri terminale ale arterei oftalmice, la rândul ei, ramura din artera
carotidă internă. Din carotida externă provin maxilara internă și artera faciala, care,
prin arterele sfenopalatine, pterigopalatine și artera septală anterioară, vascularizează
etajul inferior al foselor nazale. La nivelul parții anterioare a septului, toate aceste
ramuri formează pata vasculară a lui Kisselbach.
Nervii
Inervația senzitivă este realizată de trigemen.
9
Inervația senzo-rială (olfactivă) este realizată de nervul olfactiv. Cei mai
importanți nervi ai sensibilității generale unt reprezentați de nervul sfenopalatin și
nervul etmoidal anterior.
Sistemul nervos vegetativ este format din fibre simpatice, urmează sistemul
arterial și au un rol vasoconstrictor. Acești nervi formează o retea foarte bogată în toată
mucoasa nazală. Intervația parasimpatică are rol vasodilatator și secretor. Fibrele
nervoase provin din ganglionul sfenopalatin care primește marele pietros superficial și
profund. De aici, fibrele urmează calea nervilor sfenopalatini la mucoasa foselor
nazale.
10
CAPITOLUL II
DATE DESPRE BOALA
Hemoragia nazală – rinoragia sau epistaxisul reprezintă scurgerea de sânge din

nas.
Epistaxisul prezintă urmatoarele forme clinice, în funcție de sediul hemoragiei:
– epistaxis anterior – din pata vasculară Kisselbach, situată în zona antero-
inferioară a septului cartilaginos, la 1 cm deasupra spinei nazale (peste 90% din
cazuri);
– epistaxis posterior – din ramurile sfeno-palatine (hemoragiile cele mai
masive si grave);
– epistaxis superior – din arterele etmoidale anterioare si posterioare;
– epistaxis difuz de cauza hematologică, în general.
În funcție de sediul sângerarii epistaxisul este cel mai frecvent unilateral dar
poate fi si bilateral.
După modul în care apare, epistaxisul se poate clasifica în doua grupe mari:
– Epistaxis primitiv, esential al tinerilor, recidivant, benign, la care nu se poate
depista etiologia;
– Epistaxis secundar sau simptomatic, reprezintă aproximativ 98% din
totalitatea hemoragiilor nazale. Apare ca simptom unic de debut sau ca o complicație a
unor afecțiuni locale sau generale, anunțând agravarea evoluției, uneori, chiar
decompensând-o.
11
Figura II.1.
2.1. ETIOLOGIA
Etiologia epistaxisului simptomatic cuprinde două mari categorii de cauze:

cauze locale si cauze generale.
2.1.1. EPISTAXISUL DE CAUZĂ LOCALĂ:
1. Cauze inflamatorii:
– rinite acute – din bolile infecto-contagioase respiratorii;
– rinite cronice – ulcerații trofice, ulcerul Hajek, ozena, tuberculoza nazală;
– inflamații locale: corpi străini intranazali, rinoliți.
12
2. Cauze traumatice:
– macrotraumatismele locale accidentale care produc lezarea
mucopericandrului și a septului nazal, fracturi nazale, fracturi nazo-etmoidomaxilare;
– microtraumatismele locale: factori fizici (grataj digital, suflatul nasului,
stranut, corpi straini nazali, inhalații de pulberi), factori chimici (bicromat de potasiu,
mercur, arsenic);
– traumatismele operatorii iatrogene;
– barotraumatismele (aviatori, scafandri).
3. Cauze tumorale:
– tumori benigne: polipul sângerând al septului nazal, papilomul, granulomul,
angiomul, fibromul nazo-faringian;
– tumori maligne nazosinuzale exulcerate.
2.1.2. EPISTAXISUL DE CAUZĂ GENERALĂ:
1. Cauze hematologice (perturbarea unuia dintre cei trei timpi ai hemostazei):

1.1. Coagulopatii (perturbări ale coagulabilități sanguine) care pot fi:
a) congenitale (hemofilia A, B, fibrinogemia congenitala);
b) dobândite (insuficiența hepatica; fibrinoliza acută din socul caloric,
politraumatisme, complicațiile nasterii; tratamente cu anticoagulante – heparina,
trombolitice, aspirina).
1.2. Vasculopatii: purpura reumatoidă, scorbut, telangiectazia ereditara Rendu-Osler,
boala Willebrandt.
1.3. Trombocitopatii: trombopenii în leucoza acută, reticuloza acută, mielom, discrazii
sanguine medicamentoase.
2. Cauze cardiovasculare:
2.1. Hipertensiunea arterială ;
2.2. Ateromatoza si ateroscleroza;
13
2.3. Insuficiența cardiacă congestivă si globală (decompensarile mitrale).
3. Cauze hepatice: insuficiența hepatică, ciroză hepatică, hepatita toxică, comă

hepatică.
4. Cauze renale: insuficiența renală decompensată, glomerulonefrita cronică difuză.
5. Cauze carentiale: avitaminoza A, C, K, stările de inanitie.
6. Cauze infectioase: bolile eruptive (rujeola, scarlatina, varicela), gripa, leptospiroza

ictero-hemoragică.
7. Cauze toxice: intoxicații generale acute și cronice, stări toxicoseptice grave.
8. Cauze endocrine: perioadă pubertară, perioadă menstruală a ciclului, sarcină în

primele luni, menopauza spontană sau provocată.
9. Afecțiuni cronice: tuberculoza, diabetul, neoplasmul, colagenozele.
10. Cauze diverse: rupturile arterei carotide interne, dilatația activă vasculară: în
eforturi fizice intense, insolație acută, emoții puternice.
Diagnosticul de hemoragie nazală se pune pe:

1. Anamneză care stabilește: circumstanțele de aparitie, momentul debutului,
gravitatea hemoragiei, recurenta ei, o eventuală cauză și antecedentele.
2. Simptomatologie – constă în scurgerea sângelui din una sau ambele fose nazale
continuu sau intermitent prin orificiile narinare sau eliminarea de saliva sangvinolenta
în proporție variabilă.
3. Examenul obiectiv ORL: inspecția va stabili sediul rinoragiei uni sau bilateral,
deformarea piramidei nazale asociată sau nu cu un traumatism craniofacial.
4. Palparea efectuată cu delicatete pune în evidență crepitațiile osoase, mobilitatea
fragmentului deviat, emfizemul subcutanat în caz de fracturi nazale.
14
5. Rinoscopia anterioara, posterioara si bucofaringoscopia după prealabila
eliminare a cheagurilor de sânge din fosele nazale și rinofaringe, evidentiază sediul
(anterior, posterior, posterosuperior sau difuz) si debitul hemoragiei.
6. Endoscopia diagnostică nazală flexibilă sau rigidă poate repera exact sediul
rinoragiei, si identificăcauzele locale inflamatorii sau tumorale.
Pentru stabilirea unui diagnostic corect si complet sunt indicate evaluarea starii
generale a bolnavului si examene paraclinice hematologice.
2.2. TRATAMENT
Oprirea hemoragiei. Hemostază

Procedeele terapeutice de hemostaza sunt: locala, regională, generală, si au
fiecare indicatie în funcție de sediul, gravitatea, sau terenul pe care se produce
epistaxisul. Tratamentul local si tratamentul general este simptomatic și etiologic
medical si chirurgical.
Tratament medical. Hemostază locală

 repausul bolnavului în poziție semisezândă, evacuarea cheagurilor din fosele
nazale prin suflatul succesiv si aspirație, aplicarea de comprese reci pe frunte
sau piramidă;
 hemostaza prin compresiune digitală pe aripa nazala respectivă de partea
hemoragiei contra septului, la nivelul petei vasculare timp de 5–10 minute.
Compresiunea se poate efectua direct sau prin intermediul unui tampon de vată
introdus în fosa, în prealabil îmbibat în soluție vasoconstrictoare;
Figura II.2.
15
 aplicarea vasoconstrictoarelor poate opri rinoragia cu debit redus, la persoanele
cu valori tensionale normale.
 injecțiile submucoase între mucoasa si pericandru poate face hemostaza prin
distensia țesuturilor care comprimă arteriolele si prin vasoconstrictie produsă
de substanța injectată.
 hemostaza prin cauterizarea zonei hemoragice se recomandă în cazurile cu
rinoragie redusă cantitativ, intermitentă, cu sediu bine limitat si vizibil.
Cauterizarea se face prin metode chimice sau fizice:
– cauterizarea chimică cu perla de nitrat de argint;
– cauterizarea electrică (electrocoagularea);
– criocauterizarea;
– cauterizarea cu laser CO2 sau cu argon.
 Compresiunea prin balonas: sonda cu balonas, sondă cu dublu balonas
introduse în fosa nazala si umflate cu aer sau ser fiziologic reprezintă o
manevra mai blânda confortabilă pentru bolnav, eficientă si nedureroasa.
Tamponamentul compresiv anterior indicat în rinoragiile mai abundente. Se
efectuează după o prealabila anestezie locală de contact. Tamponamentul se practică cu
o mesa de tifon îmbibata în substante uleioase sau hemostatice, având lungimea de 50–
75 cm si lătimea de 1–1,5 cm care se introduce în fosa nazala paralel cu planseul fosei
cât mai posterior pâna în orificiul coanal. Se realizează un tamponament în armonica
de sus în jos si dinapoi înainte cu buclele suprapuse orizontal.
Figura II.3.
Tamponamentul compresiv posterior are indicatie când: tamponamentul anterior

este ineficient sau în rinoragiile grave cu sediu posterior prin lezarea ramurilor arterei
16
sfenopalatine, la nivelul coanelor, rinoragie la vârstnici, hipertensivi cu arterioscleroza
prelungita sau recidivanta; epistaxisul de cauză cardiovasculară (hipertensiune
arterială, ateroscleroza).
Tamponamentul anterior si posterior se menține 48–72 ore, sub protectie de
antibiotice cu spectru larg, pentru a preveni complicatiile locale: sinuzite acute, otite.
Detamponarea se va face la 48–72 ore, cu urmarirea ulterioara a bolnavului.
Tratament chirurgical – Hemostaza regională

Tratamentul chirurgical în epistaxis este utilizat cu totul exceptional,
majoritatea cazurilor rezolvându-se favorabil, prin tratament medical. Acest tratament
se recomandă în rinoragiile grave, care nu pot fi controlate prin tratament medical sau
în cele recidivante, incoercibile, cu risc vital. Dintre interventiile chirurgicale cele care
se practică sunt ligaturile vasculare:
 ligatura arterelor etmoidale anterioare si posterioare prin etmoidectomie
externă în cazurile de epistaxis superior.
 ligatura arterei maxilare interne, prin tehnica transmaxilara Caldwell-Luc, se
realizează prin vizualizarea si ligaturarea arterei sub microscopul chirurgical, la
nivelul fosei pterigomaxilare.
 ligatura arterei carotide externe este usor de executat, însa rezultatele în
controlul sângerarii, sunt slabe. Daca ligaturile vasculare nu dau rezultate, se
poate face o angiografie, urmata de embolizari selective.
Tratamentul hemostatic general. Hemostaza generală

Are ca obiectiv ajutorarea proceselor de coagulare sanguină, restabilirea stării
generale, revenirea și tratarea socului hemoragic și a anemiei secundare
posthemoragice.
 Tratamentul hemostatic general: venostat, adenostazin, Dicynone.
 Tratamentul specific al hemostazei: sulfat de protamina, antifibrinolitice,
vitamina K, E.A.C.A., calciu gluconic.
 Corticoterapia – hemisuccinat de hidrocortizon 50–100 mg.
 Vitaminoterapie: Vitamina C.
17
 Corectarea socului hemoragic prin reechilibrarea volemica si transfuzii
sanguine (sânge proaspat, masa eritrocitara și înlocuitori plasmatici).
 Regim igieno-dietetic.
Tratament etiologic
Tratamentul etiologic se adresează cauzei epistaxisului și poate fi local sau
general.
– tratamentul corect, de specialitate, în traumatismele nazale, hipertensiunea
arterială, afecțiuni hepatice, afecțiuni hematologice.
18
CAPITOLUL III
TEHNICI DE INGRIJIRE ACORDATE PACIENȚILOR CU

EPISTAXIS
Rolul asistentei medicale în ingrijirea pacientului cu epistaxis

Îngrijiri igienice
3. 1. Asigurarea condițiilor de mediu
1. Saloanele
 Aeriste (ventilație ușor reglabilă)
 Curate
 Cu un număr mic de paturi
 Mobilier redus, ușor de întreținut
 Pereții vopsiți în culori pastelate
 Dotate cu apa curenta
 Calduroase
 Pentru adulți 18 - 20 grade
 Pentru copii mici 20 - 22 grade
 Pentru sugari 22 - 24 grade
2. Paturile
 sa fie comode
 să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerințele de confort ale
pacientului cât si ale personalului de îngrijire
 să-i permită pacientului să se poată mișca în voie
 să poată la nevoie să coboare din pat
 ușor de manipulat și de curațat
- Saltelele- confecționate dintr-o singură, din două sau trei bucăți, din burete,
sau material de plastic care se poate curața si dezinfecta ușor
- Saltelele din cauciuc sau material de plastic umplute cu apă sau aer au
avantajul ca permit umflarea excesivă a compartimentelor după
necesitate (prevenirea escarelor)
- Pernele - în numar de două
- Dimensiuni - 55 cm lățime
- 75 cm lungime
- Pătură - confecționată din lână moale
- trebuie sa se poată spăla ușor
- Lenjerie - să aibă cât mai puține cusături
- cearșaful dintr-o singură bucată
- curata
19
3.2. Asigurarea igienei pacientului
 Se execută zilnic toaleta bolnavului fără ca acesta să facă eforturi prea mari.
 Se verifică temperatura ambiantă pentru a evita răcirea bolnavului.
 Se izolează bolnavul cu paravan.
 Va fi dezbracat complet și se va acoperi cu un cerșaf și pătură.
 Se descoperă progresiv numai partea care se va spala.
 Se stoarce corect buretele pentru a nu se scurge apa in pat sau pe bolnav.
 Se săpunește și se clătește cu o mână fermă, fără brutalitate pentru a favoriza
circulația sanguină.
 Apă caldă din abundență, schimbată de câte ori este nevoie.
 Se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini și în spațiile interdigitale, la coate și
axile.
 Se mobilizează articulațiile în toată amplitudinea lor și se masează coatele și
zonele predispuse escarelor.
 Pielea trebuie menținută curată și uscată deoarece se poate infecta ușor.
 Schimbarea lenjeriei de pat și de corp zilnic pentru că acești bolnavi transpiră.
3.3. Asigurarea repausului psihic
 Se ferește bolnavul de tot ce i-ar putea tulbura echilibrul nervos.

 Trebuie sa câștige încrederea bolnavului printr-o bună pregătire profesională,
prin calm și seriozitate.
 Se vor administra la timp medicamentele și va răspunde prompt la orice
solicitare.
 Recoltarea probelor de laborator se face fară a fi traumatizantă pentru bolnavi.
 Bolnavii vor fi insoțiți la toate consultațiile de specialitate.
 Se va supraveghea starea psihică a bolnavului, vizitându-l cât mai frecvent,
fără sa deranjeze odihna bolnavului.
 Va instrui vizitatori asupra modului de comportare față de bolnav.
3.4. Tehnici de îngrijire

3.4.1. Administrarea medicamentelor
Medicamentele – sunt produse de origine minerala, vegetală, animala sau
chimică (de sinteza) transformate intr-o formă de administrare (preparate solide sau
soluții) prescrise de medic.
Reguli de administrare a medicamentelor
1. Respect medicamentul prescris de medic.

2. Identific medicamentul prescris după: etichetă, formă de prezentare, culoare,
miros, consistență.
20
3. Verific calitatea medicamentului, observ integritatea, culoarea medicamentelor
solide, sedimentarea, tulburarea, opalescența medicamentelor sub formă de
soluție.
4. Respect căile de administrare prescrise de medic.
5. Respect orarul și ritmul de administrare a medicamentelor pentru a se menține
concentrația constantă în sânge.
6. Respect doza de medicament- doza unică și doza zilnică.
7. Respect somnul fiziologic al pacientului.
8. Evit incompatibilitățile medicamentoase datorate asocierilor unor soluții
medicamentoase în aceeasi seringă,în același pahar.
9. Servesc pacientul cu doza unică de medicament pentru administrarea pe cale
orală.
10. Respect următoarea succesiune în administrarea medicamentelor: solide,
lichide, injecții, ovule vaginale,supozitoare.
11. Informez pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce privește efectul
urmărit și efectele secundare.
12. Anunț imediat medicul privind greșelile produse în administrarea
medicamentelor legate de doză, calea și tehnica de administrare.
13. Administrez imediat soluțiile injectabile aspirate din fiole, flacoane.
14. Respect măsurile de asepsie, igienă, pentru apreveni infecții intraspitalicești.
3.4.2. Dieta-Alimentația pacientului

- Evitarea efortului fizic
- Evitarea frigului
- Repaus după mesele principale
- Evitarea meselor abundente
- Ceaiul, cafeaua și alcoolul sunt contraindicate
- Se interzice fumatul
- Regim alimentar – hipocaloric- pentru menținerea greutății corespunzătoare
- Hiposodat – pentru a impiedica reținerea apei în organism
- Evitarea alimentelor care conțin sodiu
- Cantitatea de lichide nu va depăsi 1,5- 2l/ 24h
- Rația zilnică de alimente se imparte în 4-5 mese, ultima se va lua cu cel putin
3 ore inainte de culcare
- Pâinea în cantitate de 200-250 grame /zi
3.4.3. MONITORIZAREA FUNCȚIILOR VITALE
o Temperatura
Măsurarea şi notarea temperaturii

Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză
Locuri de măsurare:axilă, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin
Materiale necesare:
21
-termometru maximal
-casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile
-recipient cu soluţie dezinfectantă
-tavă medicală
-lubrifiant
-alcool medicinal
-ceas
Intervenţiile asistentei:
-pregătirea materialelor lângă pacient
-pregătirea psihică a pacientului
-spălarea pe mâini
-se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă, se clăteşte şi se şterge cu o
compresă sterilă, se scutură
-se verifică dacă este în rezervor mercurul
A)pentru măsurarea în axilă

-se aşază pacientul în decubit dorsal sau în poziţie şezând
-se ridică braţul pacientului
-se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului
-se aşază termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralel cu
toracele
-se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a
toracelui
-dacă pacientul este slăbit, agitat, precum şi la copii, braţul va fi menţinut în
această poziţie de către asistentă
-termometrul se mentine în această poziţie timp de 10 minute
-în mod curent, temperatura se măsoară dimineaţa, între orele 7-8, şi după-
masa, între orele 18-19
-temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 4-5
zecimi de grad mai joasă decât cea centrală
B)pentru măsurarea în cavitatea bucală
22
-se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau le latura externă a
arcadei dentare
-pacientul este rugat să închidă gura şi sa respire pe nas
-se menţine termometrul timp de 5 minute
-este contraindicată la copii, pacienţi agitaţi, la cei cu afecţiuni ale cavităţii
bucale
-pacientul nu va consuma lichide reci sau calde şi nici nu va fuma
pentru măsurarea rectală:
-se lubrifiază termometrul
-se aşază pacientul în decubit lateral, cu membrele inferiaore în semiflexie,
asigurându-i intimitatea
-se introduce bulbul termometrului în rect prin mişcări de rotaţie şi înaintare
-termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării
-se menţine termometrul timp de 3 minute
-dupa terminarea timpului de menţinere a termometrului, acesta se scoate, se
şterge cu o compresă
-se citeşte gradaţia la care a ajuns mercurul termometrului
-se spală termometrul, se scutură
-se introduce în recipientul cu soluţie dezinfectantă(sol. cloramină 1%)
-temperatura măsurată rectal este mai mare decât cea măsurată axilar cu 0,4 –
0,5o
-măsurarea temperaturii în rect este contraindicată la pacienţii agitaţi şi la cei
cu afecţiuni rectale
-pentru măsurarea rectală, copii mici sunt aşezaţi în decubit dorsal cu
picioarele ridicate sau în decubit ventral
-măsurarea temperaturii în vagin urmăreşte aceleaşi etape ca la măsurarea
rectală, introducându-se termometrul în vagin
Notarea în foaiea de temperatură:

-se noteză un punct pe verticală, corespunzătoare datei şi timpului zilei,
socotind, pentru fiecare linie orizontală a foii, două diviziuni de grad
-se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei termice
23
-notarea în alte documente medicale, unde se poate face cifric
-interpretarea curbei termice
o Pulsul
Reprezintă expansiunea ritmică a arterelor sanguine care se comprimă pe un
plan osos și reflectă numărul de bătăi ale inimii care au loc pe parcursul unui minut.
Pulsul oferă informații despre starea și permeabilitatea vaselor sanguine,
precum și ritmul și puterea bătailor inimii.
Cele mai bune locuri în care poate fi măsurat pulsul sunt: încheieturile,
interiorul cotului, partea laterală a gâtului, partea superioară a membrelor inferioare.
 Măsurarea şi notarea pulsului
 Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare
 Elemente de apreciat:
 -ritmicitatea
 -frecvenţa
 celeritatea
 amplitudinea

 Locuri de măsurare: oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi
comprimată pe un plan osos: artera radială, femurală, humerală, carotidă,
temporală, superficială, pedioasă
 Materiale necesare:
 -ceas cu secundar
 -creion roşu sau pix cu mină roşie
 Intervenţiile asistentei:
 -asigură repausul fizic şi psihic 10-15 minute
 -spălarea mâinilor
 -reperarea arterei
 -fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei
 -exercitarea nuei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor
 -numărarea pulsaţiilor timp de 1 minut
 Noatrea în foaia de temperatură:

 -consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temeperatură, tinând
24
cont ca fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii
 -unirea valorii prezente cu cea anteriaoră cu o linie, pentru obţinerea curbei
 -consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor
pulsului
 se socotesc pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură câte patru
pulsații
 se notează grafic valoarea inregistrată printr-un punct de culoare rosie, așezat
direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru D (dimineață) sau
S (seara) pentru valorile care cresc din 4 în 4
 Se unește primul punct, printr-o linie cu săgeata, cu rubrica pulsului aflată în
partea dreaptă asistemului de coordonare a foii de temperatură
 Se obține curbura pulsului prin unirea punctelor care indică valorile ratei
cardiace măsurate bicotidian, pe parcursul zilelor de supraveghere și ingrijire.
Evaluarea eficacității procedurii
Rezultate așteptate/ dorite
- Pulsul este bine batut, regulat, iar frecvența se înscrie în limitele normale
corespunzătoare vârstei
- Tegumentele și mucoasele sunt normal colorate
- Pacientul este liniștit
Variații fiziologice ale frecvenței pulsului

 Puls tahicardic
- În ortostatism
- Efort fizic și psihic
- Emoții puternice
- În curs digestiei
- Puls dradicardic
 Puls bradicardic
- în decubit
- în stare de repaus
- liniște psihică.
Variații patologice ale calităților pulsului

 frecvența: puls tahicardic (mai rapid) și puls bradicardic
 ritmicitatea: puls ritmic și aritmic
 amplitudinea: puls cu amplitudine mică (filiform) și puls cu amplitudine mare
 volum: puls dur și puls moale
Frecvența pulsului crește paralel cu temperatura: la 1 grad crește cu 8-10 pulsații pe
minut.
 Se reperează șanțul radial pe extremitatea distală a antebrațului, în
continuarea polielui
25
 Se fixează degetele palpatoare pe traiectul arterei și cu ajutorul policelui se
imbrătisează antebrațul la acest nivel
 Se exercită o usoară presiune asupra peretelui arterial cu varful degetelor
(index, mediu, inelar) de la mana dreaptă și se percep zvâcniturile pline ale
pulsului
 Se numară zvâcniturile percepute urmărind secundarul ceasului timp de un
minut.
o Respirația
Se măsoară dimineața și seara, pacientul stand în poziție semișezând urmărind

frecvența, ritmul, amplitudinea, simetria mișcarilor, aspectul toracelui.
Scop
Evaluarea funcției respiratorii apacientului fiind un indiciu al evoluției al
apariției unor complicații și a prognosticului.
Elemente de apreciat:
- Tipul respirației
- Amplitudinea mișcărilor respiratorii
- Ritmul
- Frecvență
Materiale necesare:
- Ceas cu secundar
- Creion de culoare verde
- Foaia de temperatură
Intervențiile asistentei medicale:

 Așează pacientul în decubit dorsal făra a-i explica tehnica ce urmează a fi
efectuată.
 Plasarea mâinii, cu fața palmară pe suprafața toracelui.
 Numărarea inspirațiilor timp de un minut.
 Consemnarea valorii obținute printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare
linie orizontală a foii reprezintă două respirații).
 Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obținerea curbei.
 În alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obținută cât și
caracteristicile respirației.
 Aprecierea celorlalte elemente ale funcției respiratorii se face prin simpla
observare a mișcărilor respiratorii.
 Pentru foile de temperatură în care respirația este înscrisă cu valori ce cresc
din 5 în 5 fiecare linie orizontală reprezintă o respirație.
Valorile obținute se notează în foaia de temperatură.
Valori normale ale respirației:
 Nou-nascuti = 40 – 45 respiratii /min
 Copii = 20 – 30 respiratii /min
26
 Adulti = 14 – 18 respiratii /min
o Tensiunea arterială
Reprezintă presiunea exercitată de coloana de sânge asupra peretelui
vascular,în special asupra tunici interne- edoteliul) in timpul contracției și relaxării
ritmice a inimii.
Există două componente ale presiunii sanguine:
- Presiunea sistolică - este presiunea exercitată asupra pereților arteriali când
inima se contractă (100 și130 mm Hg)
- Presiunea diastolică - este presiunea exercitată asupra pereților arteriali cand
inima se relaxeaza între două contracții (85mm Hg)
Măsurarea tensiunii arteriale

- Asistenta medicală ia tensiunea fiecarui pacient în parte pentru adepista dacă
valorile sunt
- normale.
- Masurarea tensiunii se face după 5 minute de repaus,sezând.
- Brațul să fie la nivelul inimii.
- Sa nu se fumeze cu minim 15 minute inaintea masurării.
- Sa nu se consume cafea.
Valori normale
 Normală 120 - 80 mmHg
 Prehipertensiune 139- (80-90 mm Hg)
 Hipertensiune stadiul 140 - (90-99 mm Hg)
 Hipertensiune stadiul 160-100 mmHg
Valorile obținute se notează în foaia de observație.
3.4.4. TEHNICI DE NURSING
Puncția venoasă - reprezintă crearea unei cai de acces intr-o venă prin
intermediul unui ac de puncție.
Scopul
 Explorator - recoltarea sângelui pentru examene de laborator precum cele
biochimice, hematologice, serologice, bacteriologice
 Terapeutic
- administrarea unor medicamente sub forma injecției și a perfuziei intravenoase
- recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale
- executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui
- sângerare în cantitate de 30 - 500 ml în edemul pulmonar acut, hipertensiune
arterială
27
Locul puncției:
 Venele de la plica cotului (cefalica și basilica), în locul unde se formează un M
prin anastomozarea venelor
 Venele antebrațului
 Venele de pe fața dorsală a mâinii
 Venele subclaviculare
 Venele femurale
 Venele maleolare interne
 Venele jugularei și epicraniene (se execută la sugar și copil mic)
Figura III.3.
Pregătirea puncției
Materiale necesare:
- Pentru protecție se folosește perna elastică pentru sprijinirea brațului, mușama
și aleză
- Pentru a dezinfecta locul unde va fi executată puncția se folosește alcool
medicinal și tampoane
- Se folosesc ace de 250 - 300 mm
- Seringi de capacitate, pense, mănuși chirurgicale. Toate aceste materiale sunt de
unică folosință
Pacientul se așează intr-o poziție confortabilă atat pentru el cât și pentru cel care
execută puncția (în decubit dorsal).
Se examinează calitatea și starea venelor având grijă ca hainele să nu impiedice
circulația de întoarcere la nivelul brațului.
Brațul pacientului se așează pe periniță și mușama în abducție și extensie maximă,
se dezinfectează tegumentele și se aplică garoul la distanță de 7-8 cm deasupra locului
unde va executa puncția, strângându-l astfel încât sa oprească circulația venoasă fară a
comprima artera.
Execuția puncției
- Asistentul medical imbracă manușile sterile și se așează vizavi de bolnav.
- Se fixează vena cu policele mâinii stângi, la 4 -5 cm sub locul puncției,
exercitând o ușoară compresiune și tracțiune în jos asupra tesuturilor vecine.
28
- Se fixează seringa, gradațiile fiind în sus, în mâna dreaptă, acul atașat cu
bizoul în sus, în mâna dreaptă, între police și restul degetelor.
- Se pătrunde acul traversând în ordine tegumentul- în direcția oblică, unghiul
să fie de 30 de grade, apoi peretele venos-învingându-se o rezistența elastică
până când acul înaintează în gol.
- In lumenul venei se schimbă direcția acului 1- 2 cm și se controlează
pătrunderea acului în vena prin aspirație cu seringa.
- Se continuă tehnica în funcție de scopul puncției venoase- precum injectarea
medicamentelor, recoltarea sângelui sau perfuzie.
- În caz de sângerare, se prelungește acul de puncție cu un tub din polietilenă
care se introduce în vasul colector, garoul rămânând legat de braț.
- După executarea puncției se indepărtează staza venoasă prin desfacerea
garoului.
- Se comprimă locul puncției timp de 3 minute, brațul fiind în poziție verticală.
Accidente
În timpul puncției pot apărea câteva efecte adverse sau se pot declanșa accidente:
- Hematom (infiltrarea sângelui în tesutul perivenos) -asistenta trebuie să
intervină și să retragă acul, apoi să comprime locul puncției timp de 1 - 3
minute.
- Străpungerea venei (perforarea peretelui opus) - se retrage acul în lumenul
venei.
- Amețeli, paloare, lipotimie.
Pregătirea instrumentelor și materialelor necesare:

 se aleg materialele necesare și se pun pe tavă
 se transportă tava cu materiale în apropierea bolnavului
 Pernă elastică pentru sprijinirea brațului
 Mușama
 Aleză
 Substanța dezinfectantă și degresantă, alcool iodat, tinctură de iod
 Ace de 25- 30 mm diametrul 6/10,7/10,10/10 mm în funcție de scop
 Pense, tampoane
 Garou sau bandă esmarch, eprubete uscate și etichetate
 Cilindru gradat
 Fiole cu soluții medicamentoase
 Soluții perfuzabile și tăvița renală.
Pregatirea fizică și psihică a bolnavului:

 se anunță bolnavul și i se explică necesitatea tehnicii
 se așează bolnavul în poziție necesară (în funcție de sediul în care se
execută)
29
 în laborator, dispensar bolnavul stă în poziție sezând pe scaun cu membrul
superior sprijinit în extensie și supinație
 în salon bolnavul stă culcat în pat în decubit dorsal cu membrul superior
sprijinit în extensie, abducție și supinație
 se dezbracă brațul ales astfel ca hainele sa nu impiedice circulația de
reintoarcere
 se așează sub brațul bolnavului perna elastică și mușamaua
 se solicită bolnavului să mențină brațul în poziție necesară
Stabilirea locului puncției:

- se stabilește brațul la care se face puncția
- se examinează calitatea și starea venelor de la plica cotului
- se stabilește locul de executare a puncției
Efectuarea puncției :
- se aplică garoul elastic la nivelul unirii treimii inferioare cu cea mijlocie a
brațului
- cu indexul mâinii stângi palpează locul pentru puncție
- se dezinfectează locul puncției cu un tampon cu alcool sau tinctură de iod
- se cere bolnavului să inchidă și să deschidă pumnul de cateva ori și să rămână
cu el închis
- se fixează vena cu policele mâinii stângi la patru sau cinci cm sub locul
puncției, exercitând o ușoară compresiune și tracțiune în jos asupra tesuturilor
vecine
- transport pacientul înapoi în salon
- Se fixează seringa cu gradațiile în sus, acul atașat cu bizoul în sus, în mâna
dreaptă între police și restul degetelor se prinde cu acul traversând în ordine
tegumentul în direcția oblică (unghi de 30 de grade), apoi peretele venos
învingând o rezistență elastică până când acul înaintează în gol
- Se schimabă direcția acului cu 1-2 cm în lumenul venei
- Se controlează pătrunderea acului în venă prin aspirație cu seringa
- Se continuă tehnica în funcție de scopul puncției venoase: injectarea
medicamentelor, recoltarea sângelui, perfuzii
- În caz de sângerare se prelungește acul de puncție cu un tub din polietilenă care
se introduce în vasul colector, garoul rămânând legat de braț
- Se indepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului
și desfacerea pumnului
- Se aplică tamponul îmbibat cu soluție dezinfectantă la locul de pătrundere a
acului și se retrage brusc acul
- Se comprimă locul puncției 1-3 min, brațul fiind în poziție verticală
Reorganizarea locului de muncă:
 se aruncă materialele de unică folosința
 se curăță instrumentarul folosit
Accidente survenite și intervențiile asistentei medicale:
30
 hematom (prin infiltrarea sângelui în tesutul perivenos)- se retrage acul și se
comprimă locul puncției 1- 3 minute
 strapungerea venei (perforarea peretelui opus)- se retrage acul în lumenul
venei
amețeli, paloare,lipotimie –se întrerupe puncția, pacientul se așează în decubit dorsal
fără pernă, se anunță medicul
Îngrijirea bolnavului dupa tehnică:
 se face toaleta locală a tegumentului
 se schimbă lenjeria dacă este murdară
 se asigură o poziție comodă în pat
 se supraveghează pacientul.
Recoltarea sângelui venos pentru examene hematologice
Coagulograma: aPTT(timp parţial de tromboplastină activată), Trombocite,
PT(timp de protrombină), INR(international normalized ratio), Timpul de sângerare,
Fibrinogenemia
Pregatirea materialelor:
• de protecţie:
-pernă elastică pentru sprijinirea braţului
-muşama, aleză
• sterile
-seringă
-amestec Wintrobe(oxalat de potasiu, oxalat de amoniu si apă distilată)
-ace pentru puncţia venoasă
• nesterile
-stativ
-eprubete, tăviţă renală, vată,mănuşi
• soluţii dezinfectante
-alcool 70o
Pregatirea pacientului:
• psihica:
-se informează pacientul cu privire la tehnica ce urmează a fi efectuată şi
necesitatea acesteia
-pacientul trebuie sa fie à jeune, deci se anunţă cu o seară înainte sa nu
mănânce
31
-recoltarea se realizează cu o oră înainte de administrarea heparinei
• fizică:
-se aşază într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient, cât şi pentru persoana
care execută tehnica(decubit dorsal sau poziţie şezând)
-se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu
împiedice circulaţia de întoarcere la nivelul braţului
-se aşază braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă
Execuţie
-asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun
-îmbracă manuşile de protecţie
-se dezinfectează tegumentele cu vată cu alcool
-aspiră în seringa aditivul
-puncţionează vena fără garou şi aspiră sânge ca raportul aditiv/sânge sa fie de
1/9
-se retrage acum brusc şi se comprimă locul puncţiei 1-3 minute cu un tampon
cu alcool, braţul fiind în poziţie verticală
-scurge amestecul sânge-citrat în eprubetă şi omogenizează lent
-aşază eprubeta în stativ
Îngrijirea ulterioară a pacientului

-se face toaleta locală a pacientului
-se schimbă lenjeria dacă este murdară
-se asigură o potiţie comodă în pat
-se supraveghează pacientul
Pregatirea sângelui pentru trimiterea la laborator

-se face imediat pentru a evita alterarea produselor recoltate, iar când se
transportă în altă unitate să le ambaleze corespunzător
-eprubeta se etichetează cu numele şi prenumele pacientului, numărul
salonului şi al patului, natura produsului, analiza cerută şi data recoltării
-se trimit formularele de trimitere în calculator
32
Oscilometria
Este metoda prin care se evidențiază amplitudinea pulsațiilor peretelui arterial cu
ajutorul oscilometrului.
- pregătesc bolnavul psihic
- îl transport într-o cameră încălzită corespunzător
- bolnavul este culcat în repus cel puțin 15 minute înainte de efectuarea probei
- descoper membrele superioare și inferioare
- mă asigur ca imbracămintea să nu fie strâmtă
- după efectuarea probei ajut bolnavul să se îmbrace
- il transport în salon
Pregatirea pacientului pentru EKG
Electrocardiograma – este o inregistrare a activității electrice a fibrelor musculare

ale inimii; fiecare contracție a miocardului este urmarea unei excitații electrice care
provine de la nodulul sinusal și transmis musculaturii inimii.Aceste modificări ale
potențialelor electrice ale inimii se pot măsura la suprafața organismului, fiind
prezentate printr-o imagine repetată a activității cardiace electrice.
Electrocardiograma-înregistrarea grafică a rezultatelor, fenomenelor bioelectrice din
cursul unui ciclu cardiac.Este o metodă de investigație extrem de prețioasă în
diagnosticul unei cardiopatii în general, în suferințele miocardo - canariene în
special,și totodată este metoda de a recunoaște o boală de inimă care evoluează lent.
Pregătirea pacientului:
 se pregatește bolnavul din punct de vedere psihic pentru a inlătura factorii
emoționali
 se transportă bolnavul în sala de înregistrare, de preferință cu caruciorul, cu 10
– 15 minute inainte de înregistrare.
 aclimatizarea bolnavului cu sala de înregistrare
 bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultații și va fi rugat să-și relaxeze
musculatura
Montarea electrolizilor pe bolnav

 se montează pe parțile moi ale extremităților plăcile de metal ale electrolizilor
 sub placa de metal a electrolizilor se așează o pânză înmuiată în soluție de
electrolit (o lingura de sare la un pahar de apă) sau pastă specială pentru
electrozi (cei 100 de electrozi: 94 pentru membre și 6 precordiali) se fixează pe
bolnav în felul următor:
 montarea electrolizilor pe membre:

 roșu –mâna dreaptă
 galben – mâna stângă
 verde – piciorul stang
33
 negru – piciorul drept
 montarea electrolizilor precordiali:

 V1= IV intercostal, pe marginea dreaptă a sternului
 V2 = spațiul IV intercostal, pe marginea stângă a sternului
 V3 = între V2 și V4
 V4 = spațiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară (apex)
 V5 = la intersecția de la orizontală dusă din V4 și linia axilară
anterioară stângă
 V6 = la intersecția dintre orizontala dusă din V4 și linia axilară
mijlocie stângă
Figura III.1.
Notarea electrocardiogramei
Asistenta notează pe electrocadiogramă:
- Numele și prenumele pacientului
- Vârsta
- Înăltimea
- Greutatea
- Menționează medicația folosită
- Data/ora inregistrării
- Semnatura celui care a înregistrat
- Viteza de derulare
-
34
Figura III.2.
Îngrijirea bolnavului dupa tehnică:

 se face toaleta locală a tegumentului
 se schimbă lenjeria dacă este murdară
 se asigură o poziție comodă în pat
 se supraveghează pacientul.
Explorarea cordului
-Echocardiografia
-Fonocardiograma
Echocardiograma este metoda de investigare neinvazivă ce utilizează
ultrasunetele și care poate aprecia forma, marimea și funcționalitatea structurilor
cardiace.
Asistentul medical va asigura pacientul ca această tehnică este sigură si nedureroasă.
Pacientul va fi instruit ca în timpul desfăsurării tehnicii va trebui:
- Să schimbe poziția de câteva ori
- Să respire linistit
- Uneori să-și țină respirația pentru perioadă scurtă.
Fonocardiograma este reprezentarea grafică a zgomotelor produse în cursul
unui ciclu cardiac.
Pregătirea pacientului pentru explorarea

radiologică a aparatului cardiovascular
Aparatul cardiovascular poate fi explorat radiologic prin:
 angiocardiografie
 aortografie
 arteriografie
35
 flebografie
 Angiocardiografia
Este introducerea unei substanțe de contrast pe cale I.V; substanța care

urmărește în interiorul vaselor și a cavităților inimii.
Materiale necesare:
 soluție concentrată de iod
 sedativ fenobarbital
 romergan și alte substanțe
Pregătirea pacientului:
 în ziua precedentă examenului se administrează sedative, care se repetă
dimineața examenului împreună cu un alt medicament antialergic.
 Se efectuează testarea sensibilității față de iod.
 Dacă nu apar simptome de intoleranță la iod, se injectează I.V substanță de
contrast, rapid în decurs de câteva secunde (cantitatea de substanță de injectat
este calculată de medic, în funcție de greutatea corporală a bolnavului).
Figura III.4.
 Aortografia
Esteintroducerea de substanță de contrast prin cateter sau prin puncție,
intraortic, pentru evidențierea aortei.
- Arteriografie periferică - introducerea substanței de contrast prin injecție
intraarterială pentru evidențierea arterei periferice.Pregătirea și testarea
pacientului la iod se fac la fel ca în celelante situații.
 Flebografia
36
Este introducerea I.V cu seringa automată de presiune a 20-30 ml de substanță
de contrast, de concentrație redusă (pentru a nu se leza pereții vasului).
CAPITOLUL IV
PREZENTAREA CAZURILOR
4.1. CAZUL 1
1. Date generale
Nume, prenume: C.C.
Sexul: feminin
Vârsta: 22 ani
Mediul: urban
Ocupaţie: şomer
Perioada internării: 2 zile
2. Diagnostic la internare: Epistaxis, rinită acută, I.A.C.R.S., viroză respiratorie cu
alterarea stării generale, sinusită, faringită acută edematoasă
3. Motivele internării:
- pată vasculară stângă, sângerândă
- rinoree, cefalee, febră, frisoane
4. Antecedente hetero-colaterale:
Fără importanţă
5. Condiţii de viaţă: corespunzătoare
37
6. Istoricul bolii: în urmă cu două zile prezintă dese sângerări nazale, asociate cu febră,
frisoane, cefalee, rinoree, strănut, tuse. Se internează în serviciul ORL pentru tratament
de specialitate
9. Examen obiectiv:
Starea generală: alterată, febril
Greutate: 75,00 kg
Talie: 1,70 m
Starea de nutriţie: bună
Stare de conştienţă: prezentă
Sistem. ganglionar: nu se palpează
Facies: normal
Tegumente şi mucoase: palide
Ţesut conjunctiv adipos: bine prezentat
Sistemul osteo-articular – aparent integru morfofuncţional, articulaţii mobile
nedureroase.
Aparatul respirator – tuse, AV – 120p/min.
Aparat cardiovascular: şocul apexian în sp IV i.c.. stâng, AMC – în limite
normale, zgomote cardiace clare, egale, bine bătute.
Aparat digestiv: abdomen suplu, elastic, fără sensibilitate la palpare superficială
şi profundă; ficat splină – în limite normale, tranzit prezent
Aparat uro-genital: micţiuni spontane, lojii renale libere organe genitale
normale.
Sistemul nervos: orientat temporo-spaţial reflexe pupilare, cutanate, ROT –
prezente normale. Organe de simţ prezente normale
10. Examinări de laborator şi paraclinice
Ht: 32
Hb: 12,7
L: 9000
VSH: 21
Glicemie: 90
TGO: 17
TGP: 20
38
11. Culegerea datelor privind cele 14 nevoi fundamentale
1. Nevoia de a respira şi a avea o circulaţie adecvată:

Manifestări de dependenţă: obstrucţia nazală, tuse, rinoree.
Sursa de dificultate: epistaxis
2. Nevoia de a bea şi a mânca:

Manifestări de dependenţă: refluxul de deglutiţie alterat.
Sursa de dificultate: sângerarea, probleme de deglutiţie
3. Nevoia de a elimina:
Fără manifestări de dependenţă.
4. Nevoia de mişcare şi de menţinere a unei bune posturi:
5. Nevoia de a dormi, de a se odihni:

Manifestări de dependenţă: somnul este alterat
Sursa de dificultate:tusea, febra, sângerarea
6. Nevoia de a se îmbrăca, dezbrăca:

7. Nevoia de a-şi menţine temperatura în limite normale:

Manifestări de dependenţă: febră 38,30C, transpiraţii
Sursa de dificultate: sângerări nazale
8. Nevoia de a fi curat, cu tegumente, mucoase şi fanere integre:

Manifestări de dependenţă: imposibilitatea de a-şi menţine mucoasele curate
Sursa de dificultate: sângerarea
39
9. Nevoia de a evita pericolele:
Pericolul complicaţiilor
10. Nevoia de a comunica cu semenii:

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori (de a-ţi

practica religia):
12. Nevoia de a fi ocupat pentru a fi util (de a se realiza):

13. Nevoia de a se recreea:

14 Nevoia de a învăţa:
Bilanţul de independenţă/dependenţă.
În urma datelor culese din F.O., prin efectuarea bilanţului de
independenţă/dependenţă, pacienta prezintă următoarele nevoi fundamentale alterate:
- nevoia de a respira
- nevoia de a bea şi mânca
- nevoia de a dormi şi a se odihni
- nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite normale
- nevoia de a fi curat, cu tegumente, mucoase şi fanere integre
- nevoia de a evita pericolele
40
41
PLAN DE ÎNGRIJIRE
Nevoi alterate Obiective Intervenţii Evaluare

1. Nevoia de a - oprirea - aplică măsurile de prim ajutor, - pacienta respiră
respira hemoragiei în prin compresiune digitală asupra mai uşor, după 3
- obstrucţia cel mai scurt narinei care sângerează, cel puţin zile sângerările s-
nazală, tuse, timp 10 minute, prin tampon compresiv au oprit
rinoree, - pacientul să îmbibat în soluţia hemostatică
sângerare fie echilibrat - ajută medicul la aplicarea
respirator şi tamponamentului în vederea
circulator hemostazei
- asigură repausul la pat pe partea
care sângerează
- recoltează sânge pentru
determinarea hemoglobinei ,
hematocritului
- administrează medicaţia
prescrisă de medic:
 Penicilină 1 ml la 12h
 Adrenostazin + Etamsilat 1
fl. La 12 ore
2. Nevoia de a - Pacienta să fie - urmăresc apariţia sângerărilor şi - starea pacientei
bea şi mânca echilibrat aplic tamponamentul pentru este ameliorată
- dificultatea de hidroelectorlitic oprirea sângerării
a se alimenta şi să aibă - alimetez pacientul cu alimente
alimentaţie lichide sau uşor de înghiţit
completă
3. Nevoia de a - pacienta să - schimb pansamentul la nevoie, - pacienta are un
dormi şi a se beneficieze de - aerisesc salonul, şi asigur o somn liniştit 7
odihni un somn temperatură optimă ore pe noapte
- somnul este corespunzător - servesc pacienta cu un pahar de
alterat calitativ şi lapte cald înainte de culcare
cantitativ
42
4. Nevoia de a-şi - să prezinte - măsor temperatura şi notez în După 30 minute
menţine temperatură FO de la
temperatura corporală în - schimb lenjeria de corp şi de pat administrarea
corpului în limite normale la nevoie antipireticelor
limite normale în 1-2 zile - aerisesc încăperea. febra a scăzut la
- febră 38,30C, - încălzesc pacientul în caz de 37,5 C
transpiraţii frisoane S-a repetat doza
- administrez conform indicaţiilor după 4 ore,
medicului tratament cu pacienta
antipiretice şi antibiotice devenind
afebrilă.
5. Nevoia de a fi - păstrarea - execut toaleta nărilor - bolnava
curat, cu tegumentelor şi - urmăresc cantitatea şi prezintă
tegumente, mucoaselor periodicitatea apariţiei tegumente curate
mucoase şi curate şi sângerărilor şi ingrijite
fanere integre îngrijite - asigur şi schimb tamponamentul
- imposibilitatea de câte ori este nevoie
de a-şi menţine - relizez toaleta pacientului la
mocuasele nevoie pentru a evita efortul
curate
6. Nevoia de a - prevenirea - monitorizarea funcţiilor vitale
evita pericolele: complicaţiilor - supravegherea stării generale,
Pericolul temperatură, coloraţie tegumente,
complicaţiilor diureză
- respectarea măsurilor de asepsie
şi antisepsie în efectuarea
pansamentelor şi a orice fel de
manipulări medicale
- respectarea normelor sanitare de
prevenire a infecţiilor
nozocomiale
- asistenta va face educaţia pentru
prevenirea accidentelor de acest
43
gen şi evitarea pericolelor.
44
4.2. CAZUL 2
1. Date generale
Nume, prenume: P.A
Sexul: masculin
Vârsta: 64 ani
Mediul: urban
Ocupaţie: pensionar
2. Diagnostic la internare: Epistaxis, HTA în puseu, tulburări paroxistice de ritm,
dislipidemie, steatoză hepatică, amigdalită acută, pneumonie, adenom de prostată,
discopatie lombară
- cefalee, ameţeli, dispnee, disfagie, febră, tuse
4. Antecedente hetero-colaterale: Fără importanţă
5. Antecedente personale - HTA în puseu
- cardiopatie ischemică
- dislipidemie
- steatoză hepatică
7. Istoricul bolii: de 5 zile bolnavul acuză dispnee, disfagie, tuse, febră, ameţeli şi
prezintă dese sângerări nazale. Se internează în compartimentul ORL pentru tratament
de specialitate
8. Examen obiectiv:
Greutate: 92,00 kg
Talie: 1,72 m
Facies: normal
45
nedureroase.
normale, zgomote cardiace clare, egale, bine bătute.TA 180/120 mmHg
şi profundă; ficat steanotic, tranzit prezent
normale.
Ht: 32
Hb: 12,7
L: 9000
VSH: 21
Glicemie: 90
TGO: 17
TGP: 20
Eco abdominal – ficat cu aspect steatozic cu o calcificare de 7 mm în regiunea N
hepatic care lasă con de umbră posterior. Colecist fără calcului. Rinichi drept de aspect
normal. Splină omogenă de dimensiune normală. Rinichi stâng de aspect normal.
Pancreas de aspect normal. Prostată 138/37/32 mm.

Manifestări de dependenţă: obstrucţia nazală, tuse, rinoree, diminuarea
toleranţei la efort cu slăbiciune, oboseală
Sursa de dificultate: epistaxis, HTA
46







47
practica religia):


48
PLAN DE ÎNGRIJIRE

rinoree, - pacientul să îmbibat în soluţia hemostatică - evaluarea: TA,
sângerare fie echilibrat - ajută medicul la aplicarea AV, FR
- alterarea respirator şi tamponamentului în vederea -Glicemiei
perfuziei tisulare circulator hemostazei -Colesterol,
prin scăderea - Scăderea - asigură repausul la pat pe partea Lipide,
debitului cardiac valorilor care sângerează -Trigliceride,
prin creşterea tensiunii - recoltează sânge pentru LDL, HDL,
valorilor arteriale (TA) determinarea hemoglobinei , -Transaminaze
tensiunii în limite hematocritului -Uree, Creatină
arteriale (TA) acceptabile - administrează medicaţia
 Ampicilină 2x1 fl/zi
 Gentamicină 80 mg 2x1/2
fl/zi
fl. La 12 ore
-asigurarea repausului fizic şi
psihic
-administrarea tratamentului
medicamentos prescris(în cazul de
faţă Metoprolol 50 mg., Crestor
20 mg Per os)
-efectuarea bilanţului hidric
(intrări-ieşiri) pentru prevenirea
depleţiei de potasiu, care provoacă
49
aritmii
-asigurarea unor alimentaţii
echilibrate ţinând cont de
afecţiunile existente:
Educaţia sanitară a pacientului:
-regim de viaţă echilibrat
(alterarea perioadelor de activitate
cu perioadele de repaus)
-evitarea stresului psihic (stări
conflictuale, surmenaj intelectual)
-suprimarea fumatului
-exerciţii fizice – plimbare
-alimentaţie echilibrată
-controlul periodic la medicul de
familie şi cardiolog
2. Nevoia de a - Pacientul să - urmăresc apariţia sângerărilor şi - starea
bea şi mânca fie echilibrat aplic tamponamentul pentru pacientului este
- dificultatea de hidroelectorlitic oprirea sângerării ameliorată
a se alimenta şi să aibă - alimetez pacientul cu alimente
alimentaţie lichide sau uşor de înghiţit
completă
3. Nevoia de a - pacientul să - schimb pansamentul la nevoie, - pacientul are un
- somnul este corespunzător - servesc pacientul cu un pahar de
cantitativ
4. Nevoia de a-şi - să prezinte - măsor temperatura şi notez în După 30 minute
menţine temperatură FO de la
temperatura corporală în - schimb lenjeria de corp şi de pat administrarea
corpului în limite normale la nevoie antipireticelor
limite normale în 1-2 zile - aerisesc încăperea. febra a scăzut la
- febră 38,30C, - încălzesc pacientul în caz de 37,5 C
50
transpiraţii frisoane S-a repetat doza
- administrez conform indicaţiilor după 4 ore,
medicului tratament cu pacientul
antipiretice şi antibiotice devenind afebril.
5. Nevoia de a fi - păstrarea - execut toaleta nărilor - bolnavul
tegumente, mucoaselor periodicitatea apariţiei tegumente curate
mucoase şi curate şi sângerărilor şi ingrijite
fanere integre îngrijite - asigur şi schimb tamponamentul
- imposibilitatea de câte ori este nevoie
de a-şi menţine - relizez toaleta pacientului la
mucoasele nevoie pentru a evita efortul
curate
nozocomiale
4.3. CAZUL 3
51
1. Date generale
Nume, prenume: Ş.G.
Sexul: masculin
Vârsta: 74 ani
Mediul: rural
Ocupaţie: pensionar
2. Diagnostic la internare: Epistaxis uri repetate, HTA st. I, anemie, diabet zaharat
- cefalee, ameţeli, dispnee, disfagie, febră, tuse
4. Antecedente hetero-colaterale: Fără importanţă
5. Antecedente personale - HTA
- BPOC
- GASTRITĂ
7. Istoricul bolii: debutul bolii în urmă cu 12 ore cu o hemoragie nazală, oprită ulterior,
în urmă cu 2 ore hemoragia sa repetat, motiv pentru care se prezintă în serviciul ORL
pentru investigaţii şi tratament de specialitate.
8. Examen obiectiv:
Greutate: 105,00 kg
Talie: 1,69 m
Facies: normal
nedureroase.
52
normale, zgomote cardiace clare, egale, bine bătute.TA 170/110 mmHg
şi profundă; ficat normal, tranzit prezent
normale.
Ht: 25,8
Hb: 9,6
L: 12150
VSH: 21
Glicemie: 180
TGO: 42
TGP: 14
Creatinină: 1
TQ: 19,3
Ureea: 80,2
INR: 1,29
PTL: 256

Manifestări de dependenţă: obstrucţia nazală, tuse, rinoree, diminuarea
toleranţei la efort cu slăbiciune, oboseală
Sursa de dificultate: epistaxis, HTA

53








practica religia):
54

55
PLAN DE ÎNGRIJIRE

rinoree, - pacientul să îmbibat în soluţia hemostatică - evaluarea: TA,
sângerare fie echilibrat - ajută medicul la aplicarea AV, FR
- alterarea respirator şi tamponamentului în vederea -Glicemiei
perfuziei tisulare circulator hemostazei -Colesterol,
prin scăderea - Scăderea - asigură repausul la pat pe partea Lipide,
debitului cardiac valorilor care sângerează -Trigliceride,
prin creşterea tensiunii - recoltează sânge pentru LDL, HDL,
valorilor arteriale (TA) determinarea hemoglobinei , -Transaminaze
tensiunii în limite hematocritului -Uree, Creatină
arteriale (TA) acceptabile - administrează medicaţia
 Ampicilină 2x1 fl/zi
 Gentamicină 80 mg 2x1/2
fl/zi
fl. La 12 ore
-asigurarea repausului fizic şi
psihic
-administrarea tratamentului
medicamentos prescris(în cazul de
faţă Metoprolol 50 mg., Crestor
20 mg Per os)
-efectuarea bilanţului hidric
(intrări-ieşiri) pentru prevenirea
depleţiei de potasiu, care provoacă
56
aritmii
-asigurarea unor alimentaţii
echilibrate ţinând cont de
afecţiunile existente:
Educaţia sanitară a pacientului:
-regim de viaţă echilibrat
(alterarea perioadelor de activitate
cu perioadele de repaus)
-evitarea stresului psihic (stări
conflictuale, surmenaj intelectual)
-suprimarea fumatului
-exerciţii fizice – plimbare
-alimentaţie echilibrată
-controlul periodic la medicul de
familie şi cardiolog
2. Nevoia de a Să se - urmăresc apariţia sângerărilor şi - starea
bea şi mânca obţină aplic tamponamentul pentru pacientului este
- dificultatea de echilibrul oprirea sângerării ameliorată
a se alimenta metabolismului - alimetez pacientul cu alimente
Alimenta glucidic lichide sau uşor de înghiţit
ţie inadecvată Pacientul să se - recoltează produsele pentru
Cauza – alimenteze în examenul de laborator (sânge,
dezechilibrul raport cu urină)
metabolismului nevoile sale - administrează medicaţia
glucidelor calitative şi prescrisă de medic la orele
Manifestări – cantitative pe indicate
polifagie, 24 ore - instituirea de perfuzie
polidipsie endovenoasă pentru reechilibrarea
hidro-electrolitică
- tratamentul substitutiv cu
insulină (iniţial în perfuzie
continuă), ulterior în 4 injecţii/zi,
cu 15-30 minute înainte de masă
57
(Actrapid la mesele principale) şi
Insulatard la culcare s. cutanat
(foloseşte seringa specială gradată
în unităţi de insulină, ţine seama
că alcoolul inactivează produsul)
- respectă cu stricteţe măsurile de
asepsie
- alternează locul de injectare
pentru a preveni lipodistrofiile
- loc de injectare – faţa externă a
braţului, 1/3 mijlocie, faţa
anteroexternă a coapsei, 1/3
mijlocie, regiunea subclaviculară,
flancurile peretelui abdominal,
regiunea fesieră, supero-externă
- administrează medicaţia
adjuvantă – vitaminoterapia, KCl
- asigură alimentaţia pacientului
- evaluează nevoile cantitative şi
calitative în funcţie de vârstă
(copil, adolescent, adult) sex,
forma bolii: glucide 55% 200 gr
din raţia calorică zilnică de 1600
calorii/zi, 55 g proteine/zi (2,5
g/kg/zi) şi 64 g lipide/zi,
repartizate în 3 mese principale şi
gustări
- numărul meselor/24 ore – 4-5-6-
(3 mese principale şi 2-3 gustări)
- alegerea alimentelor se face în
funcţie de conţinutul de glucide
- alimente interzise: zahăr, produse
58
zaharoase, fructe uscate, prăjituri,
leguminoase uscate, siropuri,
struguri, prune
- alimente permise cântărite: pâine
(50% glucide), cartofi (20%
glucide), pastele făinoase, fructe,
legume (cu peste 5% glucide),
lapte, brânză de vacă, mămăligă
- alimente premise necântărite:
carnea şi derivatele din carne,
peştele, ouăle, brânzeturile,
smântâna, untul, legumele cu 5%
glucide (varză, conopidă, pătlăgele
roşii, fasolea verde), din
alimentaţia zilnică să nu lipsească
carnea, oul, peştele
preparea alimentelor: se va folosi
pentru îndulcirea ceaiului,
compotului, ciclamat de sodiu sau
zaharină (care se pun după
fierberea produselor), sosurile nu
se îngroaşă cu făină, ci cu legume
pasate, pastele făinoase se
cântăresc înainte de fierbere,
pâinea se cântăreşte înainte de a fi
prăjită (prin deshidratare se
concentrează în glucide), se
foloseşte firberea şi coacerea, ca
tehnici de preparare a alimentelor.
3. Nevoia de a - pacientul să - schimb pansamentul la nevoie, - pacientul are un

59
- somnul este corespunzător - servesc pacientul cu un pahar de
cantitativ
4. Nevoia de a-şi - să prezinte - măsor temperatura şi notez în FO După 30 minute
menţine temperatură - schimb lenjeria de corp şi de pat de la
temperatura corporală în la nevoie administrarea
corpului în limite limite normale - aerisesc încăperea. antipireticelor
normale în 1-2 zile - încălzesc pacientul în caz de febra a scăzut la
- febră 38,30C, frisoane 37,5 C
transpiraţii - administrez conform indicaţiilor S-a repetat doza
medicului tratament cu antipiretice după 4 ore,
şi antibiotice pacientul
devenind afebril.
5. Nevoia de a fi - păstrarea - execut toaleta nărilor - bolnavul
tegumente, mucoaselor periodicitatea apariţiei sângerărilor tegumente curate
mucoase şi curate şi - asigur şi schimb tamponamentul şi ingrijite
fanere integre îngrijite de câte ori este nevoie
- imposibilitatea - relizez toaleta pacientului la
de a-şi menţine nevoie pentru a evita efortul
mucoasele curate
nozocomiale
60
61
CONCLUZII
Proeminenta mediană a fetei prin care se deschid căile respiratorii, nasul, este
un organ irigat de multe vase de sânge. Orice traumă care are loc la nivel facial include
nasul, putând declanşa hemoragiile nazale. Acestea pot fi uşoare sau serioase.
Cauze le responsabile pentru epistaxisuri fac parte din sfera cauzelor generale.
O cauză importantă a hemoragiilor sunt infecţiile, ca rujeola, gripă sau virozele
respiratorii. Acestea au ca urmare fragilizarea mucoasei nazale şi, implicit, spargerea
capilarelor. De asemenea, şi bolile hematologice pot provoca sângerări la nivelul
nasului. În cazul acestor boli, procesul de coagulare al sângelui este alterat”.
Hipertensiunea - cauza majoră „O altă cauză generală a epistaxisurilor sunt
bolile vasculare. Ele pot fi atât genetice, cât şi dobândite prin factorul infecţios. În
cazul acestor boli, pacienţii prezintă o fragilitate puternică a peretelui vascular. Alături
de aceste cauze stau şi bolile cardio-vasculare. Cea mai reprezentativă afecţiune este
hipertensiunea. În cazul acestei afecţiuni, presiunea sângelui creşte foarte mult în
interiorul sistemului circulator, iar pentru aducerea la normal a presiunii, corpul trebuie
să reacţioneze. Astfel, pentru că vasele de la nivelul nasului sunt cele mai sensibile, ele
sunt primele care se sparg şi se produce hemoragia nazală.
Din categoria cauzelor generale fac parte şi bolile endocrine ca diabetul sau
ciroza hepatică. La aceşti oameni apare deficitul de sinteză a factorilor de coagulare şi
se întâmpla acelaşi lucru ca la cei care suferă de boli hematologice. Mai mult, pacienţii
care suferă de boli endocrine se învineţesc mai repede şi prezintă sângerări la nivelul
gingiilor.
De asemenea, şi carenta de vitamine duce la hemoragii nazale, în special lipsa
vitaminei C şi a vitaminei K.
Ultima cauza a sângerărilor nazale este tratamentul cu medicamente
anticoagulante. Acestea sunt prescrise în cazul unor afecţiuni şi cresc riscul producerii
hemoragiilor”.
Este important ca pacientul să-şi menţină calmul. În caz contrar, ritmul cardiac
creşte şi sângerarea se accentuează. Este bine că în camera celor mici să se folosească
vaporizatoare, camera nu trebuie încălzită în exces, aerul nu trebuie să fie uscat şi este
62
bine că, înainte de culcare, mama să-i umezească mucoasa nazală a copilului. Adulţilor
le este recomandat, că în cazul unor sângerări foarte frecvente şi puternice ca
intensitate, să meargă se fie consultat de un medic”. „Gripă sau virozele pot provoca
sângerări nazale“
Majoritatea hemoragiilor nazale creează un disconfort minor şi, de obicei, pot fi
oprite şi de acasă. Dacă sângerarea este serioasă şi se produce destul de frecvent, cel
mai bine este să te prezinţi la un consult pentru a cerceta dacă aceste hemoragii nu
constituie de fapt simptomele unei boli grave.
63
BIBLIOGRAFIE
1. BURUIANĂ MIHAI, MUSTĂTEA NICULAE – Curs de faringo-

laringologie pediatrică, vol.I, I.M.F. Bucureşti, 1986
2. BALTĂ GEORGETA, ANTOANETA METAXATOR, KYOVSKI AGLAIA
– Tehnici de îngrijire generală a bolnavilor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1993
3. BUBUIANĂ MIHAI, MARIA IVANOVICI, MUSTĂTEA NICULAE –
Otorinolaringologie pediatrică, Ed. All, 1998
4. GEORMĂNEANU MIRCEA – Pediatrie, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1983
5. GEORMĂNEANU MIRCEA – Pediatrie, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996
6. GRIGORESCU-SIDO PAULA – Tratat elementar de pediatrie, vol.I, Casa
Cărţii de Ştiinţă, 1998
7. NANULESCU MIRCEA – Pneumologie pediatrică. Patologia aparatului
reno-urinar, Ed. Dacia, 1996
8. PĂUNESCU CORNELIA – Oto-rino-laringologie pediatrică, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1981
9. PĂUNESCU VALERIU, ARION CONSTANTIN, DIMITRIE DRAGOMIR
– Urgenţe în pediatrie (curs litografiat), Bucureşti, 1982
10. POPESCU VALERIU – Algoritm diagnostic şi terapeutic în pediatrie, Ed.
Medicală Amaltea, 1999
11. POPESCU VALERIU – Patologia aparatului respirator, Ed. Teora,
Bucureşti 2003
12. POPA IOAN, CARMEN VETTONI, LIVIU POP – Pediatrie – practică de
urgenţă, Ed. Mirton Timişoara, 1996
13. TITIRCĂ LUCREŢIA – Ghid de nursing, Ed. Viaţa Medicală Românească,
1998
14. TITIRCĂ LUCREŢIA – Breviar de explorări funcţionale şi de îngrijiri
speciale acordate bolnavilor, Ed. Viaţa Medicală Românească, 1994
64
15. TITIRCĂ LUCREŢIA – Urgenţe medico-chirurgicale, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1993
65

Ingrijirea Pacientului Cu Epistaxis

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ingrijirea Pacientului Cu Epistaxis

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ŞCOALA POSTLICEALĂ „PROF. DR. DOC.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU EPISTAXIS

„Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască,

Epistaxisul (sangerarea nazală) este un accident obișnuit, mai ales la copii și

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA NAZOSINUSALĂ

Nasul reprezintă segmentul inițial al aparatului respirator, cu rol în respirație și

1.1. PIRAMIDA NAZALĂ

1.2. FOSELE NAZALE

Sunt două cavități simetrice, cu direcție anteroposterioară, desparțite de septul

Se găsesc în osul maxilar și se deschid prin meatul mijlociu în fosele nazale,

1.4. SINUSURILE FRONTALE

Sunt doua cavități conținute în grosimea osului frontal, având dimensiuni

1.5. LABIRINTUL ETMOIDAL

Este conținut în masa osului sfenoid și are raporturi cu fosa nazală și

1.7. MUCOASA FOSELOR NAZALE

Mucoasa foselor nazale captușește pereții foselor nazale și prin orificiile de

1.8. VASELE SI NERVII FOSELOR NAZALE

DATE DESPRE BOALA

Hemoragia nazală – rinoragia sau epistaxisul reprezintă scurgerea de sânge din

Etiologia epistaxisului simptomatic cuprinde două mari categorii de cauze:

2.1.1. EPISTAXISUL DE CAUZĂ LOCALĂ:

2.1.2. EPISTAXISUL DE CAUZĂ GENERALĂ:

1. Cauze hematologice (perturbarea unuia dintre cei trei timpi ai hemostazei):

3. Cauze hepatice: insuficiența hepatică, ciroză hepatică, hepatita toxică, comă

4. Cauze renale: insuficiența renală decompensată, glomerulonefrita cronică difuză.

5. Cauze carentiale: avitaminoza A, C, K, stările de inanitie.

6. Cauze infectioase: bolile eruptive (rujeola, scarlatina, varicela), gripa, leptospiroza

7. Cauze toxice: intoxicații generale acute și cronice, stări toxicoseptice grave.

8. Cauze endocrine: perioadă pubertară, perioadă menstruală a ciclului, sarcină în

9. Afecțiuni cronice: tuberculoza, diabetul, neoplasmul, colagenozele.

Diagnosticul de hemoragie nazală se pune pe:

Oprirea hemoragiei. Hemostază

Tratament medical. Hemostază locală

Tamponamentul compresiv posterior are indicatie când: tamponamentul anterior

Tratament chirurgical – Hemostaza regională

Tratamentul hemostatic general. Hemostaza generală

TEHNICI DE INGRIJIRE ACORDATE PACIENȚILOR CU

Rolul asistentei medicale în ingrijirea pacientului cu epistaxis

3. 1. Asigurarea condițiilor de mediu

3.3. Asigurarea repausului psihic

 Se ferește bolnavul de tot ce i-ar putea tulbura echilibrul nervos.

3.4. Tehnici de îngrijire

1. Respect medicamentul prescris de medic.

3.4.2. Dieta-Alimentația pacientului

Măsurarea şi notarea temperaturii

A)pentru măsurarea în axilă

Notarea în foaiea de temperatură:

 Noatrea în foaia de temperatură:

Variații fiziologice ale frecvenței pulsului

Variații patologice ale calităților pulsului

Se măsoară dimineața și seara, pacientul stand în poziție semișezând urmărind

Intervențiile asistentei medicale:

Măsurarea tensiunii arteriale

Pregătirea instrumentelor și materialelor necesare:

Pregatirea fizică și psihică a bolnavului:

Stabilirea locului puncției:

Îngrijirea ulterioară a pacientului

Pregatirea sângelui pentru trimiterea la laborator

Pregatirea pacientului pentru EKG

Electrocardiograma – este o inregistrare a activității electrice a fibrelor musculare

Montarea electrolizilor pe bolnav

 montarea electrolizilor pe membre:

 montarea electrolizilor precordiali: