29 Corpusculul Pacini

Receptorii cutanaţi pentru sensibilitatea tactilă, vibratorie şi de presiune

► terminaţii nervoase libere (TNL)

►structuri complexe în care terminaţia nervoasă e înconjurată de structuri nonneurale:

• receptori anexaţi firului de păr,

• corpusculi Meissner,

• discuri Merkel,

• corpusculi Pacini,

• corpusculi Ruffini

Corpusculul Pacini: receptor cutanat, senzorial pt. tactilă, vibratorie şi de presiune

- in ambele tipuri de piele (glabră =fara par, si in tegumentul acoperit de par, pielea păroasă)

- localizaţi în ţesutul subcutanat şi dermul profund

- numeroşi în hipodermul palmelor şi plantelor

- forma de capsula ovoida (eliptica) cu 20 - 70 de straturi concentrice de tesut conjunctiv

- voluminoşi - lungime aprox 2 mm;

- compresia lui determina activarea mecanoreceptorilor

- sensibilitatea maxima la stimulare cu frecventa de 200-300 Hz

- adaptare foarte rapida (sutimi de secunda) => este un receptor de tip fazic

- câmp receptor larg => localizarea stimulilor nu este foarte precisa

Câmpul receptor

= aria senzorială din care primeşte informaţii un neuron senzitiv.

Cu cât este mai mic câmpul receptor,

cu atât mai precisă e localizarea stimulilor.

Sunt alcătuiţi din

- capsulă formată din 20 - 70 lamele concentrice de ţesut conjunctiv între care există un fluid
văscos => aspect asemănător foiţelor de ceapă

- fibră nervoasă care se termină printr-o umflătură în contact cu lamelele centrale; capătul fibrei e
nemielinizat, dar cu puţin înainte de a părăsi corpusculul fibra devine mielinizată; primul nod Ranvier e
situat de asemenea în interiorul corpusculului.

Stimulul mecanic deformează lamela externă a capsulei => deformarea transmisă la terminaţia nervoasă.
Deformarea terminaţiei nervoase receptoare => deschidere canale ionice şi creştere a conductanţei
pentru Na+ => modificare bruscă a potenţialului membranar, determinând apariţia unui potenţial de
receptor (potential generator).

Dacă circuitul local de curent creat cuprinde şi primul nod Ranvier al fibrei => se produce un potenţial de
acţiune.

Cu cât compresiunea mecanică e mai puternică, cu atât amplitudinea potenţialului de receptor creşte,
descărcările putând deveni repetitive.

Stimulul aplicat lent, sau care acţionează continuu => rearanjarea lamelelelor interne ale capsulei =>
terminaţia nervoasă nu mai este deformată.

Doar deformările rapide sunt transmise eficient către regiunea centrală a capsulei.

De fiecare dată când stimulul este aplicat şi apoi îndepărtat, corpusculul Pacini descarcă potenţiale
de acţiune, frecvenţa de descărcare fiind proporţională cu frecvenţa stimulului vibrator.

Corpusculii Pacini - importanţi în perceperea senzaţiei vibratorii

Stimularea vibratorie a pielii:

− contact cu obiecte ce vibrează

− mişcarea pielii pe suprafeţe rugoase

Corpusculii Pacini

− percep vibraţii cu frecvenţe între 30 şi 800 ciclii/sec; sunt extrem de sensibili – răspund la vibraţii cu
amplitudine de sub 10 nm la suprafaţa pielii => implicaţi în detectarea caracteristicilor unor suprafeţe
prin intermediul unor unelte ţinute în mână.

Boron (401, 402)

Terminatiile senzoriale din piele prezinta multe forme astfel incat majoritatea au fost numite dupa
histologii europeni ai secolului 19 care i-au observat si i-a facut populari. Cel mai bine studiat
mecanoreceptor este corpusculul lui Pacili. Capsula acestuia este responsabila de adaptarea rapida a
raspunsului. Cand capsula este sub compresie energia este tranferata nervului terminal ,membrana sa
este deformata iar canalele mecanosenzitive se deschid. Curentul generat de trecerea prin canale
determina un potential receptor de depolarizare care daca este destul de mare duce la un potential de
actiune la nivelul axonului. Insa straturile capsulei prezinta fluid vascos intre ele astfel incat daca
presiunea stimulului este mentinuta rezulta prin glisarea straturilor este transferata energia stimulului in
afara, rezulta axonul terminal nu mai este deformat deoarecepotentialul receptor este disipat.

In urma studiilor asupra acestui corpuscul s-a demonstrat:

1) Corpusculul incapsulat Pacini este un exemplu de senzor cu adaptare rapida.

2) Terminatia nervoasa decapsulata este un exemplu de senzor cu adaptare lenta.

Rezulta importanta capsulei Paciniene.

Adaptarea

Aplicând asupra unui receptor un stimul stabil de

intensitate constantă, frecvenţa potenţialelor de acţiune

în fibra nervoasă senzitivă scade cu timpul.

A. receptori cu adaptare lentă (tonici)

B. receptori cu adaptare rapidă (fazici)

Potenţialul de receptor (potenţial generator)

= modificarea potenţialului de membrană al receptorului determinată de interacţiunea dintre stimulul

specific şi organul receptor;

Caracteristici:

•se răspândeşte electrotonic în zonele învecinate,

•răspunsul poate fi gradat,

•poate rămâne localizat sau, când amplitudinea sa depăşeşte pragul poate iniţia un potenţial de acţiune

•cu cât potenţialul de receptor este mai mare decât nivelul prag, cu atât este mai mare frecvenţa de
descărcare a potenţialelor de acţiune