Relatiile intre doua personaje din basm

Povestea lui Harap-Alb de I.Creangă

Ion Creanga, unul dintre scriitorii care s-au impus in literatura romana prin
originalitatea stilului, a lasat posteritatii o opera variata, aducand in literatura culta,
farmecul si spontaneitatea literaturii populare.
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult ce apare in anul 1877, in
revista “Convorbiri literare”.
Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor
valori simbolice, cu actiune implicand supranaturalul si supusa unor actiuni conventionale,
care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.
Titlul, aparent simplu, precizeaza caracterul fabulos al textului, precum si caracterul
sau initiatic: Harap-Alb este numele sub care protagonistul trece prin toate incercarile care
ii aduc desavarsirea umana.
Tema basmului este drumul initierii unui tanar, de la stadiul de novice, la acela de om
maturizat, ce sta la baza temei centrale: tiumfului binelui asupra raului.
Conflictul, dezvoltat pe schema traditionala, este mai complicat decat in cazul
modelului popular, prin implicarea unor personaje complexe si prin dimensiunea
psihologica.
Actiunea se desfasoara linear, succesiunea secventelor narative este redata prin
inlantuire.Coordonatele actiunii sunt vagi, caracterizate prin atemporalitate si
aspatialitatea conventiei:” Amu cica era odata intr-o tara de crai…Tara in care
imparatea fratele cel mare era tocmai la o margine a pamantului, si crăiia istuilalt la
alta margine”
Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de la
un capat al lumii la celalalt, el parasind lumea aceasta cunoscuta, si trecand dincolo, in
lumea necunoscuta.
Incipitul se deosebeste de formula initiala a basmului folcloric care pune
evenimentele sub semnul timpului originar si al unicitatii si asaza actiunea intr-un timp
apropiat de cel real”era odata”, insa existenta celor doi frati, ori a celor trei frati, la
distante uriase, intr-un spatiu neprecizat, trimit la lumea basmului”Amu cica era odata
intr-o tara de crai, care avea trei feciori. Si craiul acela mai avea un frate mai mare,
care era imparat intr-o alta tara, mai indepartata”
Finalul este fericit, marcand trecerea de la lumea fabuloasa la cea reala cu ajutorul
ironiei:” Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca; cine se duce acolo bea si
mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea și mănâncă, iar cine nu, se uita si rabda”.
Structura narativa este specifica basmului, construit din episoade care se
inlantuie.Textul poneste de la modelul basmului popular, dar are o constructie epica
articulata ca un bildungsroman, continand intamplari care modeleaza un erou.
Eroul si totodata personajul principal al basmului este Harap-Alb, fiul craiului cel
mic, care reuseste sa-l surprinda pe tatal sau cu curajul sau pentru a pleca la Verde-
Imparat.
Prima etapa a drumului o constituie padure labirint in interiorul căreia fiul de crai se
intalneste, de treo ori cu Spanul, care-i cere sa-l ia ca sluga.La a treia intalnire, oferta fiind
acceptata, Spanul il invita pe tanarul naiv sa coboare intr-o fantana ciudata, pentru a se
racori, imediat insa tranteste capacul fantanii si-l sileste pe captiv sa accepte inversarea
rolurilor.Asa devine craisorul sluga Spanului, purtând numele de Harap-Alb.
Harap-Alb este eroul, protagonistul, reprezentand forta binelui, numele lui sugerand
dubla personalitate a eroului:cea de print si cea de sluga a Spanului.
Este caracterizat direct de catre autor, la inceputul basmului,marcandu-I statutul
social initial de fiul cel mic al craiului . Trăsaturile ce-l particularizeaza in plan
psihologic sunt mentionate din perspectiva altor personaje : Sf.Dumineca “luminate
craisorule” prin care se dezvaluie intelegenta tanarului. Craiul ii recunoaste si el
calitatile in urma probei la care il supune” tu esti vrednic de imparat”, iar Spanul, avand
rol de initiator , il considera” fecior de om viclean”.Din punct de vedere moral,
personajul intruneste toate calitatile necesare unui viitor imparat:bunatatea ,milostenia
,curajul,cinstea si demnitatea pe care fiicele Imparatului Verde le remarca de la prima
intalnire “ seamana a fi mult mai omenos”.

Spanul este personajul secundar, reprezentand forta raului.El poate intruchipa un

ajutor in parcurgerea etapelor spre maturizare, dovada fiind comportamentul sau ilogic si
juramantul depus de Harap-Alb în fântână ”pana vei muri si iar vei invia”.Spanul mai
poate fi si intruchiparea puterii Diavolului. Statutul sau social initial, este cel de sluga,
acesta intalnindu-l pe fiul de crai in padurea labirint unde ii cere acestuia sa-l ia ca
ajutor.Portretul sau moral iese la iveala in momentul in care i se infatiseaza de trei ori
sub aspect diferit, fiului de crai determinandu-l sa-l accepte ca sluga.
Rautatea Spanului il va pune in situatii dificile pe Harap-Alb, mai intai spreluandu-i
identitatea prin proba fantanii unde il pune pe fiul de crai sa-I jure credinta “pana cand va
muri si iar va invia”, apoi supunandu-l la o serie de probe precum cea a aducerii salatilor
din gradina Ursului, aducerea pieii cerbului,bătuta cu pietre pretioase sau aducerea fetei
Imparatului Ros.Prin urmare,Spanul este intruchiparea raului , avand si rolul initiatorului,
cum afirma si calul nazdravan un “rau necesar”.De aceea calul nazdravan nu-l ucide
inainte ca initierea eroului sa fie incheiata”Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume
cateodata, pentru ca fac pe oamnei sa prinda la minte”, îi spune acesta lui Harap Alb,
înaintea trecerii probelor.
Trasaturile distinctive ale celor doua personaje motiveaza si incadrarea lor in doua
categorii:Harap Alb , protagonistul al basmului , reprezentant al fortelor binelui, este
caracterizat de inocenta, bunatata si curaj; pe cand Spanul , personajul antagonist, este
un reprezentant al fortelor raului iar trasatura ce-l individualizeaza este rautatea.
Probele la care participa cele doua personaje sunt relevante, atat pentru caracterul
fiecaruia, cat si pentru relatia stabilita intre cei doi.Relevantă in acest sens este proba
fantanii in care fiul de crai isi dovedeste inocenta, avand incredere in cuvintele Spanului
care il inchide in fantana ,obligandu-l sa-I jure credinta si modificandu-i statutul social si
numele. Fiul de crai devine astfel sluga a Spanului ,purtand numele de Harap Alb.
O alta scena ilustrativa pentru relatiile dintre cele doua personaje , este cea
finala,in care conflictul dintre cei doi ia sfarsit ;după demascarea Spânului, acesta îi taie
capul lui Harap-Alb, eliberându-l de jurământ, semn ca iniţierea este încheiată. Eroul
reînvie însă, datorită ajutorului primit de la prietenii săi, semn că a ştiut să fie un bun
prieten, şi primeşte împărăţia şi fata pe care o dorea. Maturizarea eroului, la care Spânul
contribuie în mod decisiv, este confirmată de nuntă şi de schimbarea statului social.
 In opinia mea, deznodamantul basmului conduce la o rezolvare a confliuctului dintre
cele doua personaje antitetice:Spanul si Harap Alb, demonstrand astfel rolul fiecaruia in
ansamblul basmului.Hapar -Alb este un tanar fiu de crai, nematurizat, care parcurge un
traseu al initierii in care ,un rol major îl au probele la care il supune Spanul.Acesta isi
demonstreaza astfel rolul de initiator, recunoscut si de celelalte personaje.Astfel craiul isi
avertizeaza fiul sa se feresca de omul span, iar calul ii confirma lui Harap- Alb necesitatea
unor astfel de personaje in maturizarea unui tanar, sprijinindu-i în procesul de
maturizare .Deznodamantul basmului “Poveste lui Harap- Alb” de I.Creanga se incadreaza
astfel in schema basmului popular prin victoria binelui asupra raului.
Valoarea intrinseca a basmului cult,, Povestea lui Harap Alb consta in faptul ca reia
modelul basmului popular pe care Creanga il re-creeaza intr-o forma originala, trasmitand
ideea ca omul este supus unui destin prestabilit , având o misiune bine determinată în
viață.