Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
MODELUL ABC
Dacă în capitolul 5 am discutat sumar care sunt cauzele furiei acum vom înţelege
mai bine cum gândurile noastre duc la furie. Prin acest pas trecem la prevenţia apariţiei
stărilor de furie.
Modul în care gândurile duc la emoţii a fost sintetizat în ceea ce numim modelul
ABC, în care A reprezintă situaţiile în care apare emoţia, B reprezintă gândurile care ne
trec prin minte în acea situaţie iar C reprezintă ceea ce simţim şi ceea ce facem în acea
situaţie.
Vom analiza două modele: unul general care ne arată modul în care gândurile duc
la emoţii indiferent dacă sunt adaptative sau dezadaptative (adică şi furie şi iritare) şi unul
specific care ne arată gândurile care duc la furie şi cele care duc la iritare. Este esenţial să
ne dăm seama de acest lucru pentru că astfel ştim ce anume vom schimba pentru a modifica
furia.
La începutul acestui ghid am văzut că de obicei spunem că situaţiile şi ceea ce se
întâmplă în jurul nostru ne face să ne înfuriem sau să ne irităm.
Vom discuta în capitolul următor cum le identificăm. Pentru moment doar întreabă-te
ce îţi spui astfel încât ajungi să te înfurii? Probabil că deja ţi-ai dat seama că este una
dintre aceste credinţe iraţionale, într-o formă mai mult sau mai puţin asemănătoare.
Dar de ce sunt aceste credinţe iraţionale?
1. Pentru că nu ne ajută să ne atingem obiectivele şi să obţinem ceea ce vrem
Întâi să ne amintim cazul lui Mihai. Faptul că el credea că soţia lui trebuie să facă
cafeaua dimineaţa l-a ajutat într-un fel? Nu, în nici un caz. Nu a reuşit să-şi bea cafeaua, s-a
înfuriat foarte tare, şi-a uitat telefonul acasă şi în plus două nopţi a „dormit” singur.
Am spus de fapt primul criteriu (cel pragmatic) care face această credinţă să fie
iraţională. Nu ne ajută să obţinem ceea ce vrem. Dacă l-ar fi ajutat, Mihai ar fi reuşit să bea
dimineaţa cafeaua. De multe ori când ne înfuriem obţinem ce vrem de la ceilalţi, dar
beneficiul este doar pe termen scurt, pe termen lung efectele sunt dezastruoase.
2. Pentru că nu sunt logice.
Mihai ar fi vrut ca soţia lui să-i facă dimineaţa cafeaua (ca să salveze din timp).
Dar este dorinţa lui, este ceea ce vrea el şi nu este o realitate. Problema este că atunci când
spune că trebuie, el transformă dorinţa lui într-o realitate necesară ca şi cum ar decurge
logic din faptul că el vrea ceva aceasta se va întâmpla. Dorinţele nostre nu sunt realităţi. Pe
baza lor noi modificăm mediul nostru şi facem multe lucruri pentru a le face realităţi.
Aceasta se poate întâmpla (în funcţie de ce facem pentru a o îndeplini) dar nu este o
necesitate.
Când spunem că cineva trebuie să ne iubească, că trebuie să ne respecte sau să ne
aprecieze, noi de fapt uităm că acestea sunt dorinţe care stau la baza a ceea ce facem.
Dacă ceilalţi trebuie să facă lucrurile cum vrem noi, înseamnă că şi noi trebuie să
facem lucrurile cum vor alţii. Dar aşa este?
3. Pentru că nu sunt susţinute de ceea ce se întâmplă în viaţa noastră.
Când spunem că trebuie ca ceilalţi să mă respecte înseamnă că de fiecare dată
ceilalţi ne-au respectat. Înseamnă, la modul mai general, că de fiecare dată dorinţele
noastre s-au transformat în realitate. Oare în cazul nostru este aşa? Nu a existat nici o
situaţie în care să nu fim respectaţi de ceilalţi, să fim grăbiţi sau împinşi pe stradă sau în
autobus?
Cred că e momentul să ne întrebăm ce s-ar întâmpla dacă tot ce ne-am dori s-ar
transforma în realitate? Avem o multitudine de dorinţe care mai de care mai „curioase”. Să
ne imaginăm că ele s-ar îndeplini. La ce concluzie ajungeţi? Prin urmare, nu avem un
suport în evenimentele din viaţa noastră care să ne spună că trebuie ca lucrurile să fie într-
un mod sau altul, ci avem suport pentru a spune că am vrea foarte mult ca lucrurile să fie
astfel şi vom face tot ce putem ca să fie aşa.
Pe scurt, spunem că o credinţă este iraţională în momentul în care nu ne ajută să ne
atingem obiectivele pe termen lung, nu este logică şi nu o regăsim în ceea ce trăim în viaţa
noastră.
4.Aplicarea în practică
A. Situaţia. Intru în bucătărie unde mă aştept ca micul dejun să fie pregătit deja astfel
încât să pot ajunge la timp la serviciu. În schimb o găsesc pe soţia mea ajutând-o pe fiica
noastră la teme - deci micul dejun nu este pregătit încă.
B. Convingeri. Cred că ar fi trebuit ca soţia mea să-mi fi pregătit micul dejun până acum şi
că fiica noastră ar fi trebuit să-şi facă singură temele.
C. Sentimente / Acţiuni Mă simt foarte furios. Strig la soţia mea şi îi spun că munca mea
este mai importantă decât temele copilului. Ies ca o furtună din casă. Sunt extrem de iritat
când mă apuc de lucru la serviciu.
„Dacă aş fi analizat obiectiv această situaţie, mi-aş fi dat seama că soţia mea a făcut
o alegere - aceea de a o ajuta pe fiica noastră la teme. Alegerea mea, a reflectat doar
pretenţiile mele egoiste şi a generat furie pe care am manifestat-o acasă şi am dus-o cu
mine şi la serviciu”.
INDICII:
2) În ce situaţie mă înfurii cel mai des? Ma infurii doar cand persoanele apropiate
(sotul, mama, tata, copiii) fac lucruri care ma ranesc emotional.
Una din multele situatii cand sotul meu m-a tradat iar cand am dorit sa discutam
despre de ce? –uri si cauzele comportamentului sau raspunsul sau a fost obraznic
si ingamfat, refuzand in principiu sa detaliem aceste cauze.de ex: asa am avut chef,
asa mi-a venit, am fost curios, ...
De cele mai multe ori, situaţia este destul de evidentă. Dar nu întotdeauna. Ce
ne interesează este elementul cel mai important din situaţie, elementul critic. După
ce ai sumarizat situaţia verifică prin următoarele întrebări:
IDENTIFICĂ EVENIMENTUL CRITIC
Mihai a identificat ca fiind situaţia critică faptul că soţia lui nu i-a făcut cafea
în acea dimineaţă. Modificând gândurile care apăreau în acest tip de situaţii, Mihai
a devenit doar iritat, reuşind să comunice cu soţia lui. Dar după câteva zile, furia a
revenit. Atunci i-am spus lui Mihai că este pregătit să aflăm cu adevărat care este
situaţia care activează furia. Cum am făcut acest lucru?
T: Hai să considerăm că în fiecare dimineaţă soţia ta uită să îţi facă cafeaua... ce e rău în
acest lucru?
M: Va trebui să mi-o fac eu...
T: Şi ce e aşa de rău în asta?
M: Nu am timp, dimineaţa citesc şi mă gândesc la problemele cele mai importante care pot
să apară în domeniul meu de cercetare...
T: Hai să zicem că nu ai timp să te mai gândeşti dimineaţa...ce se întâmplă atunci?
M: Atunci voi fi mediocru şi nu voi reuşi să fac nimic!!
T: Ce crezi că e mai important dintre toate acestea: că nu ai cafeau pregătită, că pierzi
timpul să faci cafeaua, sau că nu vei reuşi să faci nimic şi vei fi mediocru?
M: În mod cert să fiu mediocru.
(printr-un lanţ de inferenţe ale lui Mihai, soţia lui în fiecare dimineaţă de fapt nu îi
blochează scopul de a se simţi confortabil, de a-i „hrăni” o dependenţă de cofeină ci îi
blochează scopul de a reuşi în meseria lui de cercetător).
T: Şi crezi că dacă vei avea tot timpul cafeaua pregătită vei fi cel mai renumit cercetător?
Fiind pregătit prin exerciţiile pe care le-a făcut când a lucrat pentru modificarea
gândurilor, el a conştientizat repede că de fapt soţia lui prin ceea ce uită nu încearcă să-l
împiedice să devină cel mai bun în domeniul său.
Dacă nu ar fi conştientizat acest lucru aş fi considerat ca element critic situaţia de a
fi mediocru trecând la paşii următori.
Răspunsul lui a fost plin de umor:
M: Cred că o să umblu cu un termos peste tot mai ales la conferinţe...aşa voi reuşi sigur....
EXERCIŢIU:
1. Scrie cel mai important lucru din situaţia reală în care te înfurii:lipsa
de incredere a sotului in a se deschide fara teama catre mine.
2. Acum consideră acest lucru ca fiind existent sau ca ceva ce nu se va
schimba. Întreabă-te de ce e rău dacă ar fi aşa sau ce se va întâmpla dacă ar fi
aşa (ce crezi că se va întâmpla). Răspuns:nu putem avea o relatie complet
functionala si armonioasa si echilibrata daca unul dintre noi nu se deschide
complet catre celalalt.
3. Repetă acest pas până la ultimul răspuns.
4. Selectează dintre toate răspunsurile pe cel pe care îl consideri ca fiind
cel mai important.
5. Notează-l în următoarea căsuţă.
Ideile gresite si experientele nefericite de cuplu traite de sotul meu l-au
facut sa se teama sa se deschida si sa se abandoneze emotional intr-o relatie
acest lucru ducand la frustrari de ambele parti si derapaje de
comportament din partea lui.
În modelul ABC, C sunt consecinţele pe care le trăim. Ele sunt emoţionale, biologice,
cognitive şi comportamentale. Sunt ce am analizat în capitolul 7 ca fiind semnalele furiei.
Dacă în primul pas ne-a interesat care sunt primele semne pe care le observăm astfel încât
să aplicăm rapid strategiile din capitolele 10 şi 11, acum ne interesează să observăm cum
aceste consecinţe apar din gândurile noastre şi cum se vor modifica ca urmare a schimbării
gândurilor iraţionale.
INDICII FOLOSITOARE:
Ce fac atunci când mă înfurii? Discut, cer explicatii apoi : Retragere, agresivitate
pasiva, violenta.
Credinţele (B) sunt gânduri sau atitudini care sunt asociate cu anumite situaţii.
Aminteşte-ţi că A nu cauzează C, ci B (gândurile) cauzează C. Situaţiile activează
credinţele – iar acestea, atât conştient cât şi inconştient, cauzează reacţiile
emoţionale şi comportamentale.
Scrie în căsuţa de mai jos care sunt gândurile pe care le ai când te înfurii:
1. e un mincinos
2. mi-am irosit viata alaturi de el
3. niciodata nu se va schimba
4. sunt o proasta ca l-am crezut de fiecare data
5. nu merit asta
6. nu vede cat de mult ma raneste
Pentru următoarele trei zile extinde monitorizarea pe care ai făcut-o incluzând gândurile.
Realizează un tabel după modelul de mai jos: