Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Consuc
Consuc
Caiet de practică
Firma Consuc Suceava
Îndrumător: Student:
1. Definirea societatii sau sectiei. Obiectul de activitate. Capacitatea de productie. Profil
1.2.Obiectul de activitate
PRODUSE CARBONATATE:
1.cu zahar: Brifcor, Apa tonica( Aqua Forte Tonic)
2.cu zahar si indulcitor: Freeedom( portocale, ananas, grepfruit rosu, lamaie, struguri)
PRODUSE NECARBONATATE:
Fructa frappe(visine,portocale, grepfruit alb si piersica)
1.3.Capacitate de productie:
-2500 sticle/ora
-capacitate maxima: 3000 tone/luna daca se lucreaza si duminica.
3.1 Materii prime si auxiliare utilizate in obtinerea poduselor finite : structura, compozitie
chimica, indici de calitate
a) Apa joaca un rol foarte important, deoarece constituie atat o materie prima pentru
fabricarea sucurilor cat si materie auxiliara utilizata atat in operatiile de spalare cat si de
racire.
Pentru ca procesul tehnologic sa se desfasoare in conditii optime, intreprinderile
trebuie sa realizeze analize calitative si cantitative.
Apa folosită la prepararea sucurilor răcoritoare va fi apă potabilă dar îmbunătăţită
printr-un tratament adecvat.
Calitatea apei potabile este reglementata in fiecare tara prin standarde pentru apa
potabila concepute astfel incat sa protejeze sanatatea consumatorilor.
În afara condiţiilor prevăzute pentru apa potabilă se mai urmăreşte calitatea din punct
de vedere organoleptic şi al durităţii.
Din punct de vedere fizic apa trebuie sa nu aiba gust, miros, culoare iar turbiditatea sa
fie de maximum 10 grade. Principalele aspecte ale calitatii apei rezulta insa din caracteristicile
chimice ale acesteia, care depind mai ales de natura sursei sau instalatiei prin care circula.
O apa care contine nitrati, amoniac liber, acid fosforic, fosfati, cloruri sau materii
prime organice devine de-a dreptul periculoasa in procesele de fabricatie.
Cel ami adesea insa apa potabila contine diverse saruri minerale a carui proportie
cantitativa este exprimata in grade de duritate. Cele mai des intalnite saruri sunt cele sub
forma de bicromat de calciu, sulfat de calciu, nitrat de calciu etc.
Duritatea apei potabile în general este de peste 10 grade duritate şi se cere să fie
redusă. Duritatea cea mai corespunzătoare este de cca 1 grad şi poate ajunge până la maxim 4
grade duritate. Prin reducerea durităţii se îndepărtează din apă sărurile minerale care pot
provoca apariţia de precipitate sau pot fi folosite de microorganisme în activitatea lor vitală.
Din punct de vedere microbiologic, apa nu trebuie sa contina germeni patogeni, in
cazuri exceptionale putandu-se admite, cu conditia sa fie supusa unei temperaturi de 110ºC
timp de 5 minute petru ca sa devina sterila.
Prezenta sarurilor de Fe in apa, chiar si in cantitati mici, afecteaza culoarea naturala a
produsului.
Apa potabilă conţine în ea clor din motive sanitare. Această substanţă are efecte
negative asupra aromei sucurilor – răcoritoare. La tratarea apei se urmăreşte şi reducerea
cantităţii de clor până la max. 0,15 mg/l.
Un factor adesea neglijat in caracterul apei este pH-ul, care trebuie sa fie neutru sau
usor alcalin.
Zahărul invertit este produsul obţinut prin încălzirea siropului de zahăr în care s-a
introdus un acid. În acest caz zahărul respectiv zaharoza s-a disociat în cele două componente
şi anume glucoză şi fructoză.
Zahărul invertit imprimă sucurilor răcoritoare un gust plăcut, mai extractiv dar
prezintă dezavantajul că este mai uşor atacat de microorganisme în special de drojdii.
c) Indulcitori
In unele tari, pentru fabricarea siropurilor si a sucurilor se inlocuieste zaharoza cu
sirop invertit. Substituirea zaharului se poate face cu diferiti indulcitori cum ar fi:
Sorbitolul este o substanta dulce asemanatoare, in oarecare masura cu D-xilaza. Ea
poate fi folosita ca indulcitor partial sau total al zaharozei, in unele produse cu caracter
dietetic.
Ciclamatul de sodiu este o pulbere alba, netoxica, cu o putere mare de indulcire de
100 de ori mai mare ca a zaharozei.
Zaharina –are o putere mare de indulcire, de 500 de ori mai mare ca a zaharozei, este
fara valoare alimentara si in ultimul timp restrictiva ca utilizare.
Folosirea in anumite cazuri, a substantelor indulcitoare sintetice, fara a fi mentionate
pe eticheta- acolo unde sunt admise de normele sanitare- se considera ca frauda, din punct de
vedere al legislatiei alimentare.
f) Gazele
Bioxidul de carbon conferă sucurilor gustul răcoritor, înţepător, spumarea şi contribuie la
conservabilitatea produsului. Prezenţa lui în produs şi ca o pernă de gaz inert pe suprafaţa
băuturilor împiedică acţiunea oxigenului asupra aromei, asupra substanţelor colorante.
Foarte important pentru sucurile racoritoare este sa se foloseasca un bioxid de carbon de
buna calitate. Insuficienta puritatii acestuia si acumularile de impuritati in tuburile de otel in
care se ambaleaza, pot imprima produselor un miros si gust neplacut.
g) Substante conservante
Benzoatul de sodiu este sub forma cristalizata de culoare alba; are o solubilitate de 0.5%.
Doza de conservant este de 0.2%, efectul deosebit manifestandu-se asupra bacteriilor, mai
putin eficace asupra mucegaiurilor. Benzoatul de sodiu alimentar trebuie sa corespunda STAS
5176-62.
Acidul benzoic se prezinta sub forma cristalizata cu o solubilitate de 0,3%. Efectul
conservant se aseamana cu a benzoatului de sodiu si se utilizeaza in doze de 0,15-0,18%.
Sorbatul de potasiu se prezinta sub forma cristalizata,cu punctul de topire de 270ºC. Este
foarte solubil in apa si cu actiune puternica asupra drojdiilor si mucegaiurilor. Actiunea
conservanta creste cu scaderea pH-ului. Doza conservanta este de 0,1-0,2%, termorezistent si
nevolatil ramane integral in produs.
Utilizarea conservantilor alimentari este restrictiva si limitativa. Ordinul 184/1972 al
Ministerului Sanatatii referindu-se la urmatoarele substante chimice (adjuvanti alimentari)
adaugati in scopul ameliorarii duratei de pastrare:
-acidul ascorbic, ascorbatul de potasiu se admit maximum 100mg/kg pentru conservarea
fructelor;
-acidul benzoic ,benzoatul de sodiu, in scopul conservarii fructelor sau produselor finite, cu
un continut sub 60% zahar, se admite in cantitati de maximum 700 mg/kg, 200 mg/kg la
semifabricatele de fructe si 100 mg/kg la fructe zaharisite.
h) Substante colorante
Pentru a da un aspect mai placut acestor sucuri racoritoare, se obisnuieste a se adauga in
concentratele de suc, substante colorante.
Colorantii utilizati se impart in doua mari grupe:
-naturali –extracte din plante, in general fara restrictii in utilizarea acestora;
-sintetici –alimentari netoxici incadrati in normative severe, admisibilitatea acestora
depinzand de legislatia specifica fiecarei tari.
Conform Ordinului nr.184/1972 al Ministerului Sanatatii, in tara noastra sunt admisi urmatorii
coloranti naturali:
-pentru culoarea rosie: Orceina, Lacmus, Antociani;
-pentru culoarea galben: Carotenul si Sofranul;
-pentru culoarea verde : sarea de sodiu a clorofilei
Dintre colorantii sintetici sunt admisi:
-pentru culoarea rosie: Amarantul, Azorubin,Erytrozina;
-pentru culoarea verde: Tartrazin cu Bleu Patent
-pentru culoarea galben: Tartrazin, Oranj GGN;
-pentru culoarea albastra: Indigotin etc.
i) Aromele – sunt substanţe volatile, iar unele din acestea sunt uşor oxidate de oxigenul
din aer. Aşa se explică că după o durată de timp îşi pierd puterea de aromatizare. Se poate
preîntâmpina degradarea lor prin păstrarea în vase închise, reducerea manipulărilor şi
păstrarea în spaţii răcoroase.
In unele cazuri ele pot fi recuperate din materia prima si reintroduse in ultima faza a
procesului tehnologic. Aceste arome sunt naturale si normele sanitare nu vin cu masuri
restrictive.
In alte cazuri, materia prima fiind saraca sau totalmente lipsita de aroma , in practica
de productie se obisnuieste aromatizarea cu substante fabricate, numite arome sintetice.
Acestea sunt supuse unui regim restrictiv, nu atat pentru motivul ca ar fi daunatoare
organismului uman, ci mai ales pentru a da o nota de falsitate produsului.
Normele sanitare din tara noastra, in baza articolului 104(Ord.184) admite utilizarea
aromelor cu respectarea urmatoarelor aspecte, de ordin general: „aromatizantii care au un
DL50 la injectare intraperitoneala mai mare de 1000mg/kg greutate corporala si nu produc
modificari in experientele subacute, se folosesc in concentratie maxima de 30 mg la kg de
produs. Fac parte din aceasta grupa: ionana, aldehida benzoica, etilvanilina”.
Aromele au o mare putere de dispersare in mediul inconjurator, care dau mirosul specific
materiilor prime si produselor finite.
Pentru ca fabrica sa respecte toate normele impuse sunt necesare mai multe spatii cum ar
fii:
1. Un depozit de materii prime si auxiliare unde se face receptia calitativa si
cantitativa a acestora
2. Siroparia este spatiul in care se realizeaza semifabricate pentru obtinerea
produselor finite.
Instalatia de preparare sirop este compusa din:
-un buncar de prelucrare a ingredientelor
-o pompa
-un bazin de dizolvare prevazut cu agitator
-un bazin tampon
-un pasteurizator cu placi
-o pompa de transport sirop
-bazine de stocaj sirop
-filtre mecanice cu saci
Tot in siroparie, pe langa instalatia de preparare sirop avem si o statie de tratare a apei
compusa din:
-un filtru mecanic prevazut cu site cu ochiuri foarte mici
-o instalatie de deferizare-demanganizare
-un dedurizator prevazut cu rasini schimbatoare de ioni
-o instalatie de dezodorizare a apei prevazut cu cilindru care contine carbuni activi
-filtru cu pori de max.20 microni
-o instalatie de tratare cu UV
Formarea produsului finit ce urmeaza a fi imbuteliat se realizeaza cu ajutorul unui
aparat numit Mixer care amesteca apa cu CO2 si siropul concentrat. Acest amestec este
transportat printr-o conducta catre blocul de dozare.
Caracteristici principale
Masina de suflat flacoane PET model OTC este semiautomată, cu 2 căi de suflare,
folosit un aşa numit sistem „în 2 paşi” , adică încălzire şi suflare.Maşina este compusă din
maşina propriu-zisă şi preîncălzitor rotativ cu infraroşu. Această maşină fabrică orice formă
de ambalaje din PET şi PP, ambalaje folosite la băuturi carbogazoase şi negazoase, băuturi
alcoolice, uleiuri, oţeturi, produse chimice, etc.
Placa de fixare a matriţei se întinde cu un sistem mecanic, cu 2 braţe care asigură
stabilitatea matriţei la presiune înaltă. Maşina este prevăzută cu 2 rezervoare de aer care
asigură 2 căi: una pentru funcţionarea maşinii, cealaltă pentru suflarea flacoanelor necesitând
presiune foarte mare. Este prevăzută şi cu amortizor de zgomot şi pompă de ulei pentru
ungere cu scopul de a reduce uzura maşinii. Maşina poate realiza în special ambalaje de PET
cu forme mai ciudate, flacoane mari, borcane, etc. Pentru că este foarte uşor de utilizat şi de
întreţinut, ocupă foarte puţin spaţiu, fiind şi economică în acelaşi timp a atras atenţia multor
producători mici şi mijlocii.
Principiul de funcţionare
Preîncălzitorul este prevăzut cu 6 sectoare de tuburi de încălzire; rezele infraroşii se
reflectă printr-o placă metalică şi se formează în cuptor 6 zone cu temperaturi diferite. Partea
mecanică este compusă din motor cu reductor şi lanţ cu pinioane.Se fixează preformele pe
picioare ca să treacă prin cuptor.
Instrucţiuni de utilizare
Se alimentează cu curent electric. Se apasă „ON”, se reglează presiunea electrică din
cele 6 sectoare, se montează preforma cu gura în jos pe piciorul care se roteşte. În funcţie de
abilitatea muncitorului se pune una după alta sau una da una nu.
Se scot preformele după ieşire; temperatura şi viteza se reglează în funcţie de mărimea
şi tipul tipul preformei după cum urmează:
1. Se reglează temperatura şi timpul ca să se realizeze incălzirea preformelor. Când
preformele sunt mari şi au pereţii groşi, temperatura se reglează mai mare, deci se măreşte
tensiunea electrică, se măreşte temperatura, în acelaşi timp reglându-se o viteză mai mică.
Când preformele sunt mici şi subţiri, se procedează invers. Reglajul perfect nu se obţine decât
după un timp de lucru, după ce muncitorul capătă experienţă. Pentru început se pun 1 - 2
preforme, care trebuie să iasă moi şi să nu se albească.
2. După ce preformele ies din preâncălzitor trebuie suflate într-un timp cât mai scurt,
deci trebuie calculată sincronizarea între maşină şi preâncălzitor. Trebuie ţinut cont şi de
abilitatea muncitorului. Se va urmări ca timpul de suflare să corespundă cu cel al încălzirii.
Preformele încălzite şi nefolosite se pot refolosi după răcire.
Structura principală
A. Partea de închidere a matriţei:
Componente: electrovalva de inchidere, placa fixă din mijloc, placa mişcătoare din
faţă, placa de reglaj din spate, cilindrul pneumatic de închidere, braţe şi tijă.
Funcţionare: electrovalva deschide circuitul de aer, cilindrul începe să lucreze
acţionând placa mişcătoare prin braţe şi tije, realizându-se astfel închiderea şi deschiderea
matriţei.
B. Partea de întindere şi suflare:
Componente: cilindrul pneumatic de întindere, tije de întindere, cilindri de etanşare,
electrovalva de întindere, electrovalva de suflare şi sistemul de circuit al aerului.
Funcţionare: electrovalva deschide circuitul de aer, cilindrul de întindere intră în
funcţionare şi acţionează tijele de întindere şi cilindrii de atanşare să coboare pe preforma din
matriţă; cilindrii de etanşare etanşează gura preformelor, tijele întind vertical preformele
încăzite, apoi electrovalva de suflare eliberează aer cu mare presiune şi suflă orizontal în
preforme.
C. Partea de încălzire:
Componente: motorul electric, suportul de preforme rotativ, placa reverberativă de
infraroşu, lanţ rotativ şi tuburi de cuarţ pentru încălzire, etc.
Funcţionare: motorul electric roteşte lanţul, preformele trec rotindu-se prin zona cu
tuburi de cuarţ aprinse, încălzindu-se uniform.
Maşina:
Se asigură ca sursa electrică şi de aer să fie bine conectate, selectorul să fie pe
MANUAL, se verifică toate funcţiile, apoi se selectează AUTOMAT, se apasă în acelaşi timp
cele două butoane de pornire şi maşina intră în funcţiune. Pentru a opri maşina, se apasă doar
unul din cele două butoane de oprire – cel care se află cel mai aproape de utilizator. (Oprire
este pentru cazuri de urgenţă).
Preîncăzitorul:
Când se schimbă tipul de preformă, sau prima dată când se pune în funcţiune se
reglează tensiunea din cele 6 secţiuni de încălzire, până ies preforme moi şi elastice, dar nu
albe. Dacă flacoanele ies perfecte, se notează cifrele de pe ceas, cu ajutorul cărora se va face
reglajul corespunzător ori de câte ori se va folosi tipul respectiv de preforme. Se reglează
temperatura şi viteza după grosimea preformelor.
c)TRIBLOC AUTOMAT de clatire , umplere izobarica si dopuire - Model “ BM - ISO /
12 - 16 - 1 VP “
Deoarece apa se gaseste in proportie de 80-90% in produsul finit aceasta trebuie sa fie
de cea mai buna calitate.Apa distribuita de ACET poate fi tulbure, poate contine bacterii,
mucegaiuri sau drojdii si poate avea o duritate si un continut de clor necorespunzator
fabricarii sucurilor. Astfel SC. CONSUC SA realizeaza tratamente preliminare cu ajutorul
unei statii de tratare a apei.
Dupa ce apa a intrat in statia de tratare a apei aceasta este supusa unei operatii de
filtrare, cu ajutorul unor filtre mecanice prevazute cu ochiuri foarte mici, pentru eliminarea
ultimelor urme de impuritati mecanice.
Dupa ce au fost eliminate riscurile fizice, apa este trecuta printr-o instalatie de
deferizare-demanganizare care realizeaza indepartarea sarurilor de Fe si Mn deoarece
prezenta acestor saruri depasesc limitele admise de standard.
Dedurizarea apei se realizează în schimbători de ioni, metodă simplă care asigură
puritatea apei şi are un randament ridicat. Instalaţiile de dedurizare cu schimbători de ioni sunt
prevăzute cu o coloană pentru cationiţi unde sunt reţinuţi cationii din apă şi o coloană de
anioniţi pentru reţinerea anionilor. După un anumit timp de funcţionare răşinile îşi blochează
funcţiile de schimb, lucru constatat prin dedurizarea parţială a apei. În acest caz este necesară
regenerarea după metodele încheiate de forma producătoare a răşinilor schimbătoare de ioni.
Duritatea initiala a apei este de 20ºgermane iar in urma dedurizarii trebuie sa fie de 3-
4ºgermane(Gradul german de duritate (1 0 dH) este egal cu 10 mgCaO la un litru de apă).
In continuare are loc operatia de dezodorizare prin trecerea apei printr-un cilindru cu
carbune activ. Aceasta operatie are scopul de a prelua din apa mirosuri si gusturi straine.
Pentru realizarea unei ape curate din punct de vedere fizico-chimic se mai face o
operatie de filtrare cu filtre cu pori de maxim 20 microni.
Pentru realizarea unei ape curate din punct de vedere microbiologic se face o tratare cu
UV. Aceasta duce la eliminarea bacteriilor coliforme, materiilor de natura fecala etc.
Intr-un buncar sunt introduse conform retetei ingredientele necesare obtinerii unei
sarje de 20 de tone produs finit( in cazul produselor cu zahar si indulcitor-Freedom) respectiv
7.5 tone (in cazul produselor cu zahar-Brifcor si Apa tonica). Apoi sunt trimise cu ajutorul
unei pompe catre bazinul de dizolvare, prevazut cu agitator, in care se gaseste apa dedurizata.
Transportul siropului concentrat va avea loc cu ajutorul unei pompe catre un bazin tampon.
Inainte de ajunge la bazinul tampon, siropul pur este trecut printr-un filtru mecanic cu
sita metalica cu ochiuri mici. Siropul este supus unei pasteurizari, care are loc intr-un
pasteurizator cu placi la temperatura de 85-87ºC, concomitent cu o a doua filtrare.
Depozitarea siropului dupa iesirea din pasteurizator are loc in bazine tampon de 35 de
tone.
Mixarea si formarea produsului finit ce urmeaza a fi imbuteliat se realizeaza cu
ajutorul unui aparat numit Mixomat. In acest aparat are loc formarea amestecului din apa,
CO2 si siropul concentrat.Amestecul este trimis catre blocul de dozare.
Spalarea si dezinfectarea liniilor de productie si a tuturor masinilor de stocaj se face
periodic cu ajutorul instalatiei C.I.P(cleaning intern process). Spalarea se realizeaza cu solutie
alcalina formata din soda caustica 1.5-2% si aditivi care maresc puterea de curatare si
impiedica spumarea, la temperaturi de 85-87ºC in circuit inchis timp de 20-30 de minute, in
scopul obtinerii unei instalatii curate din punct de vedere microbiologic.
Solutia este incalzita permanent prin recircularea acesteia intr-un schimbator de
caldura.
Clatirea liniei se face cu apa pana la eliminarea ultimelor urme de solutie alcalina.
Dezinfectia se face prin recircularea in instalatie cu solutie de dezinfectant pe baza de acid
peracetic. Acidul peracetic folosit la clatirea atat a sticlei cat si a instalatie este eficient si nu
necesita clatirea instalatiei pentru ca acesta se hidrolizeaza dupa un timp foarte scurt.
Fluxul de productie
Firma Consuc foloseste preforme de Amraz, valoarea lor fiind 70-80% din pretul
produsului finit. Acestea sunt descarcate in buncarele masinii de suflat peturi de unde sunt
preluate de un elevator si dirijate catre masina de suflat peturi.
Masina de suflat peturi este prevazuta cu o zona de incalzire a preformelor cu
rezistente electrice unde, in functie de forma preformei este stabilita reteta de temperatura.
Preformele incalzite in acea zona sunt preluate de 2 clesti si dirijate automat catre interiorul
unei matrite, pentru a obtine forma finala. Materialul incalzit sufera o intindere cu ajutorul
unei tije; asupra lui actioneaza aerul comprimat cu presiunea de 40 barri care ii va da forma
matritei. Aerul comprimat provine dintr-o sectie separata de compresoare de tip Ketzer.
Sticlele astfel formate sunt preluate de un conveior de aer si trimise catre tribloc. In Rinzer
sticlele sunt clatite cu solutie de dezinfectant care intra in conducta de apa printr-o pompa
care inteapa conducta si dozeaza acid peracetic in cantitati foarte mici de ppm.
Sticlele vor urma un traseu pana la dozare, distanta pe care se realizeaza hidroliza
solutiei de dezinfectant , iar in momentul dozarii in sticla nu vom mai regasii solutie de
dezinfectant.
Dozarea se realizeaza in masini de dozat numite Filler unde are loc umplerea sticlelor
cu produs pregatit la mixometru. Acesta este prevazut cu 24 de robinete de dozare.
Sticlele astfel umplute trec la masina de inchis ce are rolul de a etansa sticlele prin
aplicarea unui capac din polietilen. Prin această operaţiune se urmăreşte realizarea unei
închideri care să nu permită ieşirea bioxidului de carbon din sticlă. Se verifică închiderea prin
ţinerea sticlei culcată şi cu capsula învelită într-o hârtie de filtru sau prin introducerea sticlei
într-o etuvă cu vid, se aşază în poziţie orizontală şi se realizează în etuvă un vid de 400
mmHg. Se lasă 3 pentru a se constata pierderi din coţinutul sticlei. De calitatea tablei şi a
garniturii din capsulă depind pierderile prin spargeri, pierderile de CO2 .
Sticlele inchise sunt trecute printr-o zona prevazuta cu dusuri cu apa pentru eliminarea
urmelor de produs. Pentru spălarea corespunzătoare a sticlelor este necesar să se folosească
apa dedurizată, să se respecte instrucţiunile de folosire a maşinilor de spălat.
Sticlele recuperate foarte murdare se vor inmuia în prealabil. Se va acorda o atenţie
deosebită funcţionării staţiilor şi se va verifica ca în final apa de clătire să fie curată şi să fie în
stare bună de funcţionare duzele de şpriţuire a apei.
La stabilirea altor parametri pentru spălarea sticlelor se va avea în vedere ca reducerea
cantităţilor de substanţă de spălare se compensează prin creşterea temperaturii soluţiilor de
spălare şi invers. Să se asigure cantitatea de apă necesară şi de o cantitate corespunzătoare la
clătirea sticlelor.
Uscarea sticlelor inainte de etichetare se realizeaza prin trecerea acestora printr-o zona
cu aer cald.
Etichetarea are loc intr-o masina automata care preia eticheta confectionata din
polipropilena de pe o rola. Fiecare eticheta va fi delimitata cu ajutorul unui senzor care va
dicta taierea etichetei dupa un anumit semn marcat prin tiparire pe eticheta. Adezivul aplicat
pe eticheta este prelucrat de masina la temperatura de 150-170ºC.
Marcarea are loc cu ajutorul unui aparat special care va tipari pe suprafata sticlei
datele de identificare(lot, data fabricatiei, ora, termen limita de consum).
Baxarea se realizeaza cu ajutorul masinii automate care va alinia sticlele in 2 randuri a
cate 3 sticlei, le va infasura in folie termocontractiva. La iesire ventilatorul raceste si folia se
strange pe sticle.
Paletizarea se face prin aranjarea baxurilor pe palet de catre 2 persoane. Paletul va
contine 264 de sticle de 2.5 litri sau 1296 de sticle de 0.5 litri. Paletul cu produs va fi infasurat
in folie Strach de catre o masina automata.
Depozitare şi transport
Aspecte ecologice.
În UE s-a promulgat o legislaţie intrată în vigoare la începutul anului 1995, ce impune
reguli şi obligaţii producătorilor care realizează peste 50 tone de ambalaje sau de materiale de
ambalare pe an. Unul dintre scopuri este de-a mări cantitatea de materiale de ambalare
reciclabile (obiectiv principal – 50% grad de reciclare la nivelul UE în primii ani şi 60 % la
orizontul anului 2008). Metodele vizate sunt arderea sau compstarea, în funcţie de material.
Refolosirea este exceptată de la prevederile acestei legi, dar un produs returnabil
trebuie să realizeze cel puţin 3 reutilizări în condiţii stricte de control. Sticla este materialul
cel mai adecvat pentru ambalaje returnabile, RGB (Returnable Glass Bottles) prezentând
eficienţă economică şi energetică la o rată de returnare de peste 30%. Sticla are şi
inconveniente legate de greutate, fragilitate, colectare, transport şi recondiţionare. Prin
spargere, cioburile de sticlă sunt un factor de risc în zonele sportive sau turistice.
Aluminiul poate fi reciclat din ambalaje (cutii metalice) în proporţie de 95% din
greutatea iniţială. În funcţie de ţară, atitudinea faţă de această activitate este favorabilă (Marea
Britanie), sau potrivnică (Danemarca, unde ambalajele metalice nu sunt admise). Ambalajele
de carton sunt reciclabile prin compostare sau ardere (combustibil), dar trebuie colectate
corespunzător.
Giles, G.A (2005) constată percepţia dificilă a problemelor legate de reciclare şi de alegerea
ambalajelor în rândul consumatorilor. Un ambalaj este considerat bun în primul rând dacă
protejează şi conservă produsul. Aspectele legate de recuperare, reciclare sau reutilizare sunt
considerate adesea minore. Cu atât mai mult, nu constituie o preocupare consumul energetic
implicat.
3.6. Produse finite obtinute in societatea de productie: structura, compozitie chimica, indici
de calitate
PRODUSE NECARBONATATE:
Fructa frappe(visine,portocale, grepfruit alb si piersica)
Pentru ca fabrica sa realizeze produse finite de cea mai buna calitate trebuie sa
foloseasca materii prime de buna calitate si conforme standardelor in vigoare dar mai ales sa
aplice un control riguros asupra procesului tehnologic respectand anumite norme sanitare.
Controlul calitatii in societate se realizeaza atat la receptia materiilor prime cat si in
timpul fluxului tehnologic, dar mai ales asupra produsului finit.
Verificarea calităţii produselor se face prin verificări de lot şi verificări periodice.
Lotul de producţie este format din cantitatea produsă la un moment dat în condiţii
presupuse uniforme.
Lotul de inspecţie poate fi format din mai multe loturi de producţie sau din părţi ale
loturilor de producţie, colectate la un loc pentru a fi supuse examinării.
La fiecare lot se verifică:
denumirea şi adresa producătorului
denumirea produsului
ambalarea, marcarea, închiderea
volumul de produs conţinut
caracteristici organoleptice
caracteristici fizico-chimice.
Analize fizico-chimice
Duritatea apei este dată de suma ionilor de calciu şi magneziu prezenţi în apă.
Standardul menţionat anterior constă într-o titrare cu EDTA la pH 10.00, folosind un tampon
NH4Cl/NH4OH si o determinare a punctului de echivalenţa printr-o metodă colorimetrică.
Aceasta aplicaţie foloseşte, de asemenea, o titrare cu EDTA cu o determinare potenţiometrică
a punctului de echivalenţă prin intermediul unui electrod ion-selectiv de Calciu. In locul
tamponului NH4Cl/NH4OH s-a folosit un amestec de TRIS şi acetilacetonă. Această soluţie
tampon permite separarea Calciului si Magneziului atunci cand se foloseste un electrod ion
selectiv de Calciu, ca electrod de lucru.
Pentru un volum de probă de 100 mL şi pentru o biuretă cu volumul de 20 mL, un
volum de titrant cuprins între 1 si 18 mL corespunde la un domeniu de lucru între 0.2 si 3.6
mmol/L sau 20 si 360 mg/L de CaCO3 (a se vedea fomula anterioară).
Analize organoleptice :
Proprietati organoleptice
Caracteristici Conditiile de admisibilitate Metode de
analiza
Analize microbiologice
Spre deosebire de analizele realizate la S.C. CONSUC S.A., la nivel mondial se mai
realizeaza urmatoarele analize.
1.Principiul metodei. Ionii de clor din proba de analizat, precipita azotatul de argint sub forma
de clorura de argint. Excesul de azotat de argint se titreaza cu sulfocianura de potasiu in
prezenta ionilor de Fe3+ ca indicator.
2.Reactivi:-acid azotic, solutie 4n.
-azotat de argint, solutie 0,1n.
-apa oxigenata, solutie 3%.
-permanganat de potasiu, solutie 6%.
-sulfocianura de potasiu, solutie 0,1n.
-sulfat de fier si amoniu, solutie indicator 40%.
3.Pregatirea probei. Se omogenizeaza proba, iar in cazul bauturilor opalescente se filtreaza.
4.Modul de lucru.
a).Cazul probelor necolorate. Intr-un vas Erlenmeyer de 300 cm³ se introduc cu pipeta
50 cm³ din proba pregatita, peste care se adauga 5 cm³ acid azotic,1cm³ solutie indicator si 20
cm³ solutie azotat de argint.
Se titreaza sub agitare energica cu solutie de sulfocianura de potasiu pana la aparitia
culorii roz , care este stabila timp de 1 minut.
b).Cazul probelor colorate. Intr-un vas Erlenmeyer de 300cm³ se introduc cu pipeta 50
cm³din proba pregatita, peste care se adauga 5cm³ acid azotic,20 cm³ solutie d azotat de argint
si 50 cm³ solutie de permanganat de potasiu si se fierbe pana la decolorare.
In cazul in care proba nu se decoloreaza, se mai adauga 10 cm³ permanganat de
potasiu si 3...4 picaturi solutie de apa oxigenata. Dupa racire proba se titreaza cu solutie de
sulfocianura de potasiu.
Se efectueaza in paralel doua determinari din aceeasi proba pentru analiza.
Determinarea ciclamatului de sodiu
Este interzis fumatul, introducerea de ţigari, brichete, materiale ori produse care
provoaca incendii, explozii în incinta secţiei.
Nu este permisă utilizarea de sobe metalice, maşinilor de gătit, reşouri sau alte surse
de încălzire.
Nu se admit instalaţii electrice improvizate.
Este interzisă păstrarea substanţelor inflamabile.
Nu este permisă executarea lucrărilor de sudură în încăperile ăn care se păstreaza
materiale inflamabile.
Nu se permite blocarea panourilor electrice, a instalaţiilor şi a surselor de alimentare
cu apă sau a mijloacelor de stingere a incendiilor pentru a nu se împiedica folosirea lor în caz
de nevoie.
Locurile de muncă care prezintă pericol de incendiu vor fi dotate cu mijloace de
protecţie.
În caz de incendiu:
se va trece la localizarea şi stingerea prin mijloacele din dotare ;
se va acţiona pentru evacuarea bunurilor materiale din spaţiile incendiate;
se va anunţa unitatea de pompieri;
Cauzele izbucnirii incendiilor pot fi:
- aprinderea de la o flacără întâmplătoare a unor materiale combustibile sau de la o
instalaţie electrică datorată unor defecţiuni.
O atenţie deosebită trebuie dată depozitelor de ambalaje inflamabile, depozitelor de
produse finite uscate care prezintă pericol de autoîncălzire.
Căile de evacuare vor trebui să fie în permanenţă libere, nefiind permisă depozitarea
de nmaterii, ambalaje, utilaje.
Pentru înlăturarea pericolului de incendiu cu toate urmările sale dăunătoare ,
personalul de conducere al întreprinderilor, precum şi toţi salarariaţii au obligaţia de serviciu
de a respecta şi a lua toate masurile de pază şi combatere a focului.
Bibliografie:
1.„ Carte preparatorului de conserve din fructe”,autor R. Vieriu, Maria E. Ceausescu si altii,
Editura Tehnica, Bucuresti
4.www.consuc.ro
5.www.referate.ro