Co l ecţia

CIVITAS

15
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale
MICHAEL WALZER
Despre tolerare I Michael Walzer; trad.: Areta Voroniuc; studiu introductiv:
Anton Carpinschi. - laşi; Institutul European. 2002
128 p.;19,5 cm (Civits 15)
ISBN: 973-611-226-8

1. Voroniuc. Areta (trad.)

II. Carpinschi. Anton (studiu introductiv)

316.47.5

© 1997 by Yale University; Michael Walzer, On toleration

© Institutul European pentru prezenta ediţie În limba română

ISBN: 973-611-226-8 PRINED N ROMANIA

 MICHAEL W ALZER

Despre tolerare
Traducere de ARETA VORONUC
Studiu introductiv de ANTON CARPNSCHI

NSTITUTUL EUROPEN
202
 Pă11i d i n această carte au fost prezentate ca Prelegeri Castle În cadrul
Programului Yale pentru etică, politică şi economie, susţinute de către Michael
Walzer la Yale University În 1 996.

Pre legeri le Castle au fost iniţiate de John K. Castle în cinstea

strămoşului său, reverendul James Pierpont, unul din fondatorii Yale
U n i v er sity Prezentate de personalităţi publice recunoscute, Prelegerile
.

Castle au men irea de a promova relecţia asupra bazelor morale ale

soc ietăţii şi ale gu vernării ş i de a contribui l a înţelegerea problemelor etice
cu care se confruntă indivizii în societatea noastră modernă complexă.
Pentru generaţia urmă/oare
SARAH şi JOHN
REBECCA şi KEITH

şi pentru cealaltă
JOSEPH şi KATYA
 TABLA DE MAERII

Studiu introductiv .
... ..... . . . . . ..
.. . ..... . ...... ....... ... . . . .... .. .. . ....... .. .. . . ...... .. . .. I-XVI

Prefaă .............................................. . ..................................................... 1

INTRODUCERE: Cum să abordăm tolerarea........................................ 3

CAPITOLUL 1: Atiudini personale şi aranjamente politice . . ... . . .... .. . 9 ..

CAPITOLUL 2: Cinci tipuri de regimuri tolerante ................................ 14

Imperiile multinaţionale .... . . .. . . . ... .... . . ... . .. . . . . . ..
. . ........ . ... . .. . . ... . .. . . .. . ... . 14
Societatea intenaţională ....... . . .. . . ..... . . . . . . .. .. . . . .
.. .. .. .. ... .. . .. . ... ..... . .... . . .. 18
Consc i aţi i le ................................................. ................................... 21
Statele-naţiune . . ..... . . . .. . .. . . ..... .. . . . 23
... .. ......... . ..... ... .. .... . .... .. . .. . . . .. . .. .. .. . ..

Societăţile de imigranţi . . . . . . . .. . .. . . . . .. .
... . .. . .. . 28
.. . . . .... .. . ......... .. .. .. .. . .. .. . .. . .

Rezumat ..............................................'............................................. 32

CAPITOLUL 3: Cauri complicate . . . . ...... .. ... . . ... . . . ... . .. . ..... .. . . . . .. . 34

... . . . . . ...

Franta . . .. .. . . ... . . . . .. . . . . .
..... . . .. .
. .. . . .. . ... . . .. . . ... . . ... . ...... . . .. . ...... ... . .. 34
.......... . . ..

Israel . .. . . .. . ... ... .. . . . .. . . .. ..

.. . .. . ... . .. .. . .. . . ..... ........... .. . . ... .
. .... . . ... ........ . . . 37 . .. .. .

Canada ............................................................................................. 40
Co m u nitatea E u ro peană ................................................................... 43

CAPITOLUL 4: Cons ec i nţe pactic e ..................................................... 47

uterea . . . .. . . .. . . .
... ... . . .. .. . . . . .
. . . .. . .. . 47
... . . ........ . . . ... .. . ... .... . .. .. . .. ... ..... ... . . .. . ..

Clasa .. . ..
.... . . .... . .. .
... . . . . . ... .... .
. . . .. .. . .. . . .. . . 50
. .. .. ... .. . ... .. . . . . ... .. . . . ....... . ... .. . ...

Genul . .. .... . .. .. . .. . . . . . .
. .. . . . . . ... . .... .. . ... . . . .. . . ... 54
... .. ... . . . . .. .. . . .... .. .. .... .. . . .. .. . . . . .
 Religia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . 59
Ed ucaţ i a ........................................................................................... 63
R e l i g i a c iv i l ă . . . . .. . ..
. . .. . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . .. . . . . . 67
Tolerarea intolerantului . . . . . . .. . . . . . . .. . . . . ... . . . .. . . . . . . ..
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . .. . 71

CA PITOLU L 5: Tolerarea modenă şi pos tmode rn ă ............................. 74

Proiecte moderne .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 74 . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Postmodernitate? . . . . . . . . . . .. . . . . . .. . . . .. 7 7
. . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

EPILOG: Relecţi i asupra m u lticu ltural ism u l u i amer ican . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . 83

Mu lţunl i ri ............................................................................................. 100

 Studiu introductiv

TOLERAREA CA MODUS VIVENDI

ModllS vivendi, sau arta compromisuluirezonabil

"Ca evreu american *, am crescut avînd mereu i mpresia că eram un obiect al

tolerării. Mu lt mai tîrziu mi-am dat seama că eram totodată şi subiect, un agent
destinat să tol ereze pe alţi i , inclusiv pe fraţii evrei a căror idee despre ceea ce
Înseamnă să ii evreu se deosebea radical de a mea"l. A c es te cuvinte c u care
Michael Walzer îşi începe ese u l despre tolerare conţin substanţa ş i mesajul
Întregii cărţi. Perspectiva autoru l u i asupra toleranţei exprimă o experienţă

* Reprezentant important al ilosoiei politice şi morale contemporane, Michael Walzer

(n. 1 935) este un gînditor de orientare comullitarian-democratico-liberaIă. Adept al

pluralismului şi a egalităţii "În acord cu libertatea". Walzer a formulat o teorie a justiţiei
distributiw ca alternativă necontradictoric la individualismul liberalismului clasic.
Profesor la Schoo1 of Social Science. Institute for Advanced Study. Princeton. NJ. Walzer
a studiat la Brandeis University (S.A.. 1956). Cambridge University (Fulbright
Fellowship. 1956-57). Harvard University (Ph.D.. 1961). A predat la Princeton şi
Harvard cursuri de Istoria gîndirii politice moderne. Filosofie politică contemporană.
Probleme ale gîndirii socialiste. Teoria politică a naţionalismului. Politică şi literatură în
secolul al XVlI-lea. Editor la Dissent , membru În Biroul editorial la Philosoplly and
Public Aairs şi Political Theol)', autor al unor cărţi de circulaţie internaţională şi a
numeroase studii şi articole. Din bogata bibliograie a lui Michael Walzer. menţionez.
lil11itÎndu-mă la cărţi: Tlte Rel'O!lltion of file Saillts: A Stlldy in file O rig ins of Radica!
Po!itic.\· (1965), Oh/igatiolls: Essays OII Disohedience, War and C itize1! sh ip (1970),
J)o/itical Aerio1! (1971), Regicide amI Rel'olllriolJ (] 974), .Il/st (lm! Unjllst Wars (1977).
Radic{/I Prifleip!es (1977). SI'IJeres of JlIstice. A Defence of Plum!ism al/d EqLlality
( 1983). Exodlls (Ind Rel'olutiofl (1985). !"fefl>retatio/1 and Social Criticism (1987), The
COl11pony (�l C/'itics (1988). Civil So ciety ami America1l Democraey (1992>. Thrck and
Thin: Moral Argumellt (/f HOl11e Cl1ld Abroad (1994), PluraLism, Justice alJd Eqlla!it\'
(Împreună cu David Miller. 1995). On Toleration (1997), Argllfllents Irom tlle Lep
( 1997), Pluralism and Def1wcracy (1997), Reaso1l. Polities anei P assio1! (1999) etc.
I Michael Walzer. Despre tolerare. Editura Institutul European. laşi. 2002. p.l.
ANTON CARPINSCHI

personalâ În contextul multicultural american. De aici , preocuparea lui Walzer

de a aborda toleranţa ca atitudin e ş i tolerarea ca practică, am bele menite să facă
posi b i lă coex istenţa paşnică a grupuril or c u identităţi, istorii şi modele culturale
diferite. Diversitatea modelelor culturale sugerează o abordare contextual-istorică
şi procedurală şi nu una generală, bazată pe un argument i losoic sistematic,
manifest exprimat. "Propun - scrie Walzer -. propri ul meu punct de vedere
despre cum ar trebui să meargă lucrurile. cum să ie cel mai bine organ izată
coexistenţa paşnică; numai că referinţe l e sînt la propriul meu timp ş i spaţiu, la
propria mea real itate americană. ( . . . ) . Dezbateri le din acest eseu se bazează mai
ales pe exemplele din Europa, America de Nord şi Orientul Mij lociu. Aştept ca
altcineva să-m i spună dacă, şi În ce măsură, dezbaterile acestea corespund şi
rea lităţilor latino-ameri cane, africane ş i as iatice."'.
Studiul l u i Wal zer confirmă experienţa istoriei, dovedind că nu ex istă o
.
singură formă de organizare pol itică. universal validă, pentru asi gurarea tolerării:
nu există principii care să guveneze toate regimurile de tolerare, indiferent de
circumstanţe, doar în numele unui set de aranj amente pol itice şi constituţionale.
Aceasta nu Înseamnă, des igur, acceptarea unui re lativism ără l i m ite. Ideea
relativităţi i şi contextual ităţi i nu presupune abandonarea exigenţelor morale şi
nici căderea într-un descriptivism plat. Opţiuni le trebuie ăcută În cadre le eticu lui
şi ale teoreticu lui. Problema nu este a l i mitelor tolerării, ci a întinderii acestora.
Eva l uarea diverselor regi muri de tolcrarc presupune compararea diferite l or
reglementări instituţionale şi de ordin etatic prin care se statuează re laţia de
tolerare. Studierea comparativă a re laţiei de tolerare Înseamnă depăşirea
descriptivismu lui şi testarea propri i lor concepte, opţiuni metodo logi ce, expl icaţii
şi i nterpretări . Tocmai acest lucru îl propune Michael Walze;': un exerciţiu de
fi/osufie politică pe tema coexistenţei paşnice şi a spiritului de toleranţi, un
exerciţiu cu atît mai necesar cu ;Ît în lumea în care trăim, o lume a modenităţii
tîrzii sau. poate . chiar a postmodenitătii. asistăm la multipl icarea diferenţe lor şi a
moduri l or de viaţă şi. din păcate. Ia creşterea alarmantă a intoleranţei. Î n aceste
condiţi i. punerea problemei tolerării ca l110dus I'ivendi mi se pare mai mult decît
oportună.
Idealu l liberal de toleranţă ca o cale spre un consens raţional universal s-a
sprijin it pe argumentul că practica tolerării ne va ajuta să găsi m cel mai bun trai
pentru omenire. Expres ie a pro iectu lui universal ist iluminist, li beral ismul moden
s-a bazat pe o i l osoie pozitivistă a istoriei, o istorie continuă, l i neară, mereu
ascendentă. În poida vocaţiei sale pl ural iste. ilosoia pol itică liberală modernă a
conceput conlicte le de valori ca o fază trecătoare În istoria uman ităţii . . . Prin

I Ibidem. pX

II
 Studiu introductiv

contrast - sub liniază John Gray - , modus vivendi este o viziune care consideră
perspectivele diferite asupra binelui şi dreptăţi i o caracteristică universală a vieţi i
pol itice. Putem să ne imaginăm, acum ca ş i În vi itor, că state le ş i comunităţile vor
i divizate de revendicări rivale privind dreptatea şi tot ceea ce face ca viaţa
umană să merite a i trăită. Spre deosebi re de toleranţa l i berală, modus vivendi nu
Întreţine speranţa că l umea va ajunge la un acord În privinţa adevăru lui. ( . .. ).
Modus vivendi abandonează proiectul unui regim un iversal . Dacă aceasta este
esenţa liberalismu lui, atunci nlodlts vivendi nu poate să ie altceva decît o
ilosoie postli beraIă"'. Aceasta impl ică faptu l că drepturile şi l ibertăţile
fundam entale ale l i bera l ismu lui concepute în man iera un iversal ismului raţional ist
de către Locke sau Kant nu mai pot i astăzi izolate de pluralismul şi conlictul
valorilor incomensurabile. Urmînd traseul spiritual reprezentat de Isaiah Belin,
Michael Oakeshotl, Michael Walzer, Richard Rorty, 10hn Gray, se poate
conchide, în orizontu l unei noi i l osoi i a l i beral ismului, nelimitată de ide i le de
consens universal şi alegere raţională, că şi teoria tolerării trebuie să-şi găsească
noi corespondenţe. Tolerarea nu este o cale spre consensul raţIOnal universal ci.
mai degrabă. un necesar modus vivendi.
M igrări le în masa, noi le tehnologii de comunicare, schimburile cul turale
continue au condus la instituirea une i d i vers ităţi a moduri lor de viaţă într-o
aceeaş i soc ietate. Membrii unei asemenea societăţi se încadrează în mai mu lte
moduri de viaţă, caci oamenii doresc şi sînt îndreptăţiţi să trăiască în moduri
diferite. De la stadi u l de adevăr greu acceptat despre viaţa omenească,
pl uralismul şi incom pat i b i l itatea valori lor au devenit o condiţie ce face pane din
real itatea socială. Astăzi, experienţa comuna ne arată ca pluralismul este un dat
istoric. Pe măsură ce migratia şi comunicaţiil e au combinat moduri de viaţă,
controversa valori lor a devenit condi ţia noastra comună. Pluralitatea moduri lor
de viaţă scoate În evidenţă incomensurab i l itatea valoril or, faptul ca valorile nu
pot i rap0l1ate la o măsură unică, generală, că binele dorit se poate realiza prin
modal ităţi contrastante, dintre care une le Cll neputinţă de com parat. Prietenia şi
ban i i . iubirea şi ban i i . iubirea şi datoria, l i bel1atea şi securitatea etc. sînt valori
incomensurabil e, lucruri ce nu pot fi comparate ca valoare, în gene ral , ci doar,
uneori. relativ şi contextua l. Puşi În faţa unor dileme de ordin practic şi mora l în
care raţiunea devine inoperantă, iar consensu l raţional i m pos i b i l , putem aprecia
că lIll modl/s vivendi Între moduri de viaţă diferite devine o soluţie pol i tică
necesară.
Î n aceste cond iţi i, idealul c lasic al toleranţe i l i berale bazate pe căutarea
consensulu i raţional asupra cel u i mai bun mod de viaţa a devenit caduc. Existenta

I John Gray, Cele dOltă feţe ale liberalismului. Poli om, 2002, p. 154.

III
ANTON CARPINSCHI

mat multor feluri de viaţă În cre oamenii pot prospera şi chiar fi fericiţi induce
-ideea că, În poida faptului că aceste feluri de viaţă pot i concurente, nici unul
dintre ele nu este cel mai bun. Modus vivendi, sau coexistenţa moduri/or de viaţă
d�terite, se bazează pe ideea exi stenţei mai multor moduri de viaţă proitabi l e
pentru oameni , tocmai pentru că nici unul dintre acestea n u este cel mai bun
pentru toată lumea. Modus vivendi nu Înseamnă căutarea regimului ideal, ci
obţinerea compromisului rezonabil prin reconcilierea instituţională a dferitelor
moduri de yiaţă. Este un compromis bazat pe real itatea istorică a pluralismu lui
social ş i pe realitatea etică, anti-u niversa l istă şi anti-fundamentalistă. a pl ural is­
mul ui val orilor. Modus v i v en di nu Înseamnă, aşadar, ascenderea la o valoare
supra-ordo�ată pe care ar trebu i să o respecte toate modurile de viaţă, ci
acceptarea ideii că toate mod uri le de viaţă conţin interese care fac din coexistenţa
paşnică o necesitate, iar din compromisu l rezonabi l calea atingerii aceste ia.

Tolerarea - forme şi limite

Invocată în perioade de normal itate, dar mai ales în cele tu lburi şi

amen inţătoare pentru diferitele grupuri minoritare. toleranţa rămîne ceva
dezirab i l din punct de vedere moral, dar i mprecis, neplăcut şi, de mu lte ori, greu
de respectat pentru majoritari sau pentru ce i alaţi În poziţii de putere. Termenul
trim ite la ori gini le etimol ogice l atine ără a aduce, însă, prec izări semantice
deosebite. Tolero, -are ca verb şi toleantia, -le, ca substantiv -, însemnau a
suporta, a răbda, a accepta, respectiv, capacitatea de a suporta, răbda, accepta.
Cuvintele însele - a suporta, a răbda, a accepta -, induc sensuri şi nuanţe diferite,
ceea ce creează o polisem ie şi, implicit, impresia unei imprecizii ce reflectă, de
al tfel, ambiguitatea de faclo a to lerări i . Princ ipalele dicţionare de spec ialitate
Încearcă să aducă mai mu ltă prec izie . Astfe l Dicţionarul Lalande sesizează
sensul lolerării ca practică, atunci cînd o deineşte ca "maniera de a acţiona a
unei persoane ce suportă ără a protesta o ati ngere a drepturilor sale, chiar dacă
ar i putut să o reprime: man iera de a acţiona a unei autorităţi ce accceptă
deschis, În virtutea unei anu mite obişnuinţe, o anume derogare de la legile sau
reglementări le pe care ea este Însărcinată să le aplice", dar şi al toleranţei ca
dispoziţie atunci cînd aceasta este dei nită ca "dispoziţie a spiritu l u i sau regu lă de
conduită constînd În a lăsa iecăru ia libertatea exprimării opiniilor, chiar atunci
cînd nu le Împărtăşeşti"' . Dicţionarul Oxford de politică accentuează asu pra
valori i morale a toleranţei deinită ca: " dispoziţia de a nu interveni în credinţe,

I Vo('ohll/aire technique el ritique de ici philo.wpltie. Presses Universitaires de Francc.

) 99) (17 -cme edition).

IV
 St udiu introductiv

atitudini sau acţiuni, În poida l i psei de simpatie sau a antipatiei faţă de ele. S-a
spus că valoarea toleranţei constă În absenţa intervenţiei, În poida reacţiei
iniţiale de repu lsie, chiar dacă posibi litatea (sau puterea) de amestec este reală"' .
Acelaşi aspect pozitiv sub aspect moral şi pol itic este relevat şi de Enciclopedia
81ackwell În care toleranţa este văzută ca "opţiunea de li berată a cu iva care
posedă puterea şi cunoaşterea necesare, de a nu i nterzice, Împied ica sau stînjeni
conduite pe care le dezaprobă" z.
Comprimate şi sintetice, necesare dar nu şi suiciente, deiniţi i le de
dictionar au neajunsuri le lor: sînt generale şi abstracte, uneori, vagi şi incomplete.
Tocmai de aceea, operaţia de dein ire În doi timpi. unul pri n demarcare cu
ajutorul distincţii lor negative - ce nu este tolerarea -, ce lălalt prin airmaţie - ce
este tolerarea - , mi se pare un merit al lu i Michae l Walzer. Deinirea tolerări i
devi ne. astfe l. m a i expl icită şi intel igibi lă. mai concretă şi pre�isă. putînd sta la
baza teorie i sale despre tolerare şi l imite le acesteia. Aşadar, mai Întîi, ce nu este
to lerarea. Nu este vorba despre tolerarea i nd ivizi lor excentrici sau disidenţi În
soc ietate sau ch iar în stat, ci despre respectarea drepturil or indi viduale exercitate
În comun, pri n existenţa şi acţiunea grupuril or ca atare. "Ind ividul excentric.
sol itar În diferenţa sa, este re lativ uşor de tolerat, iar respingerea şi dezaprobarea
soc ială a excentric ităţii, deşi neplăcută, nu este foarte pericu loasă. Interesul este
mult mai mare cînd luăm În seamă grupuri excentrice şi di zidente ") . Dar, autorul
nu se ocupă nici de toleranţa pol i tică, tolerarea grupuri lor, m işcărilor şi partidelor
pol i tice alate În competiţie. Acestea sînt în mod necesar într-o competiţie şi atîta
vreme cît respectă regu l il e jocu lui democratic nu se pune problema tolerării unui
partid sau al tul. În acest context, interzicerea unui partid, deci netol erarea lui
lega lă. devine actuală atunci cîn d acesta nu respectă regu l i le compet iţiei,
preconizînd un regim dictatori al sau chiar unul totalitar.
Dar. ce este atunci to lerarea pe care o avem în vedere? Probl ema toleranţei
începe să se pună atunci cînd, în contextul plural ismului social, unele grupuri
minoritare din punct de vedere etnic, cu ltural , rel igios, sexual, sau ca mod de
viaţă, încearcă să-ş i păstreze identitatea în spaţiu şi în timp, să-şi formeze adepţi.
să-şi caute susţi nători. În aceste con d i ţii, ce îllseamnă a to lera grupuri de
asemenea factură? Acum apar diferitele forme şi limite ale tolerării. precum şi o
varietate de posibilităţi ale to leranţei ca atitud ine. "Prima d i ntre acestea - arată
Walzer - care relectă origin i l e tolerării rel i gioase d i n secolele al XVI-lea şi al
XVII-lea, este doar o acceptare resemnată a d i ferenţei de dragu l păc i i ( . .. ). A

I Oxford D icţio nar de pol it ică . Univers Enciclopedic. Buc ur eşti . 2000.
2 Enciclopedia 81ackwell a gîndirii politice. coo rd . David Miller . Editura Humanitas.
Bu c ureşti . 2000.
, Michael Walzcr. op.cit. . p. 9.

V
A NT O N C A RPI N S C HI

doua atitud ine posibilă este pasivă, re laxată, o indiferenţă ben ignă faţă de
diferenţă: «M are-i grădi na ta, Doamne!» . A treia atitudine provine dintr-un fe l de
stoicism moral, o recunoaştere principială că şi «cei lalţi» au drepturi, chiar dacă
le folosesc în moduri neplăcute. A patra atitud ine exprimă deschiderea spre
ce i lalţi, curiozitate, poate chiar respect, o dorinţă de ascu lta şi de a ala. Şi cea
mai îndepartată este aprobarea entuziastă a diferenţei; o aprobare estetică, dacă
diferenţa este considerată ca reprezentînd, În forme culturale. bunătatea şi
d ivers itatea creaţiei Domnului sau a l u m i i naturale; sau o aprobare funcţională.
dacă diferenţa este văzută, precum În concepţia multicu ltura l ista l iberală, ca o
condiţie necesară a dezvo ltări i umane ,,1. Persona l. ceea ce Walzer denumeşte
. . .

,.aprobarea en tuziastă a diferenţe i " nu cred că este o formă de toleranţă. A tolera

Înseamnă a suporta. a accepta. a ad m i te ceva diferit. împotriva propriilor
preferinţe şi chiar a proprie i voi nţe. di n calcul egoist-pragmatic sau/şi din raţiuni
de ordin superi or. De la to lerarea bazată pe curiozitate sau respect pînă la
"aprobarea entuziasta a diferenţei " este, Însă, o di stanţă prea mare, care depăşeşte
cadrele şi sensu l tolerări i . A accepta entuziast dţlerenţa nu mai Înseamnă a a
tolera! Pasaju l - prol ix, de altfel - privi n d sprijinirea diferenţiată a deosebiri lor
Într-o societate plural istă, preferinţa pentru un , .alt celălalt " mai apropiat de
propri i le-mi practici cu lturale sau re l i g i oase, sau poate mai îndepărtat, mai
exot ic, nu justiica .,aprobarea entuziastă a diferenţei " ca formă a toleranţei.
Core late cu forme le toleranţei prezentate mai Înai nte. formele tolerări i
exprimă. î n fond. practici instituţionale şi comportamenta le diferite faţă de
diferenţă şi acceptarea gradelor aceste ia. Î n acest context. apare un joc subtil
Între valorile şi interesele grupu l u i majoritar şi oportunitatea recunoaşteri i
valori lor şi intereselor diferite, sau chiar opuse, ale d iverselor gru puri min oritare:
etnice, l i n gvistice, confesi onale, rasiale, sexuale etc. Un anume regim de tolerare
nu depinde de o singu ră formă de tol erare, din cele descrise mai sus. Construc­
ţi i le instituţionale şi aranjamente le pol i tice încorporează di[erite le forme de
tolerare - resemnarea, indiferenţa, recunoaşterea. deschiderea -, În combinaţii
di ntre cele mai variate, de aici rezu ltînd diferite regimuri ale tolerări i văzute ca
soc ietăţi po litice sau unităţi globa le. De altfe l . partea cea mai consistentă ş i
origina lă a eseu lui Despre taferare este, cred, cea referitoare l a cele "cinc i tipuri
de regimuri ale tolerări i " şi la " consecinţele practice " . Faptu l că pot exista cinci
sau şase sau patru tipuri de regimuri ale tolerării este mai puţin important.
Regimuri le tolerări i identi icate de Walzer - i mperiile m ultinaţionale, societatea
intenaţională, consociaţii le, statele-naţiu ne, societăţile de i migranţi - şi aşa­
numite l e " consecinţe practice" - puterea, clasa, genul, religia, educaţia, rel igia

I Ibidem, pp. ) ) -12.

VI
 Studiu introductIv

civilă -. constituie aparatul conceptual al carţii; şi mai i mportant Încă, regimurile

toleră,-i; şi consecinţele practice pot constitui Împreună o adevărată gr;/ă de
(1ali=ă a tolerării, apl icabilă În di verse situaţii concrete. Observaţia pe care aş
/'acc-o aici este că d i n seria "conseci nţel or practice" lipseşte factoru l etnic,
scăpare cu atît mai surprinzătoare cu cît în prezentarea regimuri lor tolerări i
di mensi unea etnică este prezentă. De asemenea. analiza tolerări i ar i avut de
cîştigat prin introducerea generaţiei În seria consecinţelor practice. Factorul
generaţional este un element semniicati v în teoria şi practica tolerări i. "Conse­
ci nţele practice" acţionează ca nişte clivaje pol itice, economice, de gen.
reI igioase, culturale, etnice. generaţionale, ca nişte d iviziuni sociale ce produc
separarea populaţiei pe grupuri între care apar sau nu relaţii de tolerare. În fe lul
acesta se pot identiica categori i l e de participanţi la procesul de tolerare În
funcţie de anumi te criterii: raportul faţă de putere, poziţia de cl asă, de gen,
apartenenţa confesională, generaţionala, identitatea etn ică, mode l u l cu ltural
adoptat. Cu alte cuvi nte, fo rmele tolerării se manţ{estă n dferitele regimuri de
to{erare pro\'ocate fiind de mecanismele clivajelor amintite mai sus. Tolerarea ca
resemn are, indiferenţă. recunoaştere, deschidere faţă de valori le şi interesele
diferite. propri i unor grupuri speciice, este prezentă În imperi ile multinaţionale.
societatea intenaţională, consociaţi i. state naţi onale şi societăţi de im igranţi
datorită clivaj e lor sociale al căror rol este ace la de a decupa subiectul şi obiectul
tolerări i şi de a cristal iza conştii nţa de grup a respectivelor comunităţi pe post de
subiect şi/sau obiect al tolerării .
Persia, Egi ptu l ptolemaic. Roma, Imperiul Otoman sînt marile i mperii
mu ltinaţionale, considerate de Walzer. emb leme a le tolerării. Sub sceptrul impe­
rial şi guvenarea birocraţilor, cOll1unităţile l ocale, etnice, religioase, lingvistice
îşi desăşurau viaţa În mod autonom sau semiauton0l1. Supravieţuirea acestor
comunităţi depindea de toleranţa oicială de la centru, iar aceasta. Ia rîndul său.
urmărea menţinerea ordi n i i şi păcii sociale în vederea asigurării colectări i
impozitelor şi taxelor imperiale. Versiunea i mperială a mu lticultural ismului avea,
aşadar, rădăcin i economico- inanciare. Regimul imperia l al toleranţei Îşi avea
preţul său, oricum mai convenab i l decît caprici ile vreunui despot local. Pentru a­
şi as igura mmja de toleranţă. comunităţi le se dovedeau into lerante faţa de
comportamentul deviant individual. În pofida caractcru lui lor autocratic, i mpe­
riile au reuşit să încorporeze diferenţele faci litînd, astfel, coexistenţa paşn ică.
Acest lucru a fost posib i l pentru ca dominaţia imperiala este la fe l de autocratică
În orice regiunc a Imperi ului, tratamentu l ega l asigurînd, În general. aceeaşi
ma l:jă de tolerare pentru diferite le grupuri minoritare. Se poate spune că tolerarea
l'unc ţion ează mai b ine atunci CÎnd relaţiile asi metrice de putere sînt clare şi
acceptate de toţi. De aici. supunerea comună şi gradu l crescut al toleranţei de la

VII
ANTON CARPINSCHI

centru, precum şi Între grupurile supuse. Î n cazu l imperiului - conchide Walzer -,

puterea are maximă eicienţă În promovarea tolerării atunci CÎnd este distantă,
neutră şi copleşitoare. În această formă, puterea imperia l ă este În mod clar de
mare ajutor minorităţi lor l ocale, care tind să ie, În consecinţă, supOiteri i cei mai
loiali ai i mperi u l u i "l. Î n acelaşi timp, trebuie remarcat pragmatism u l şi spiri tu l de
toleranţă al s istemelor i mperiale care nu au impus popoarelor cucerite o asimilare
forţată. Locu itori i oraşelor Imperi u l u i roman, de pildă, şi-au menţi nut instituţiile
local e, dreptul. l imba, rel igia şi obiceiuri le speciice.
Societatea internaţională se dovedeşte, la rîndul său, un regim al tolerării În
du blu sens. Pe de o pmte, În calitate de societate a statel or, ea funcţionează pe
baza logicii suveran ităţi i . Ori cărei entităţi etnice sau m u l tietn ice care atinge
rangul suveran ităţii statale i se tolerează de către societatea statelor anumite
practic i În lim ite le propri u l u i ' teritoriu . Tolerarea este, aşadar, o trăsătură
esenţială a suveranităţii deoarece În l imitele statu l u i suveran sînt tolerate anumite
practici. De dragu l păcii, sau din nevoia respectări i reformelor interne, soc ietatea
intenaţională recunoaşte legitim itatea statu lu i respectiv, calitatea respectivei ţări
de membru suveran al soc ietăţi i internaţionale. Pe de altă parte, suveranitatea
statală Îşi are l i mite le sale ixate prin d octrina drepturilor omu l u i şi a interven ­
ţion ism u l u i uman itar. Actele ce şochează conştiinţa uman:tăţii nu sînt, În
principiu, tolerate. Principii le ind ependenţei pol itice şi ale integrităţii teritoriale
nu Înseamnă to lerarea barbariei intene. Intervenţia umanitară nu Înseamnă, Însă,
fol osi rea forţei În sine. Nimeni nu este obl igat, nici îndreptăţit, să fol osească forţa
oarbă. Nici În numele suveranităţ ii statale, nici În acela al drepturi lor omului nu
este legitimată fo losirea forţei şi a violenţei la scară pub l ică. Î n aceste condiţii, se
poate pune întrebarea: intoleranţa din rati uni uman itare j ustiică intervenţia
m i l itară? Problema este spinoasă şi cred că va rămîne mereu deschisă. Argu­
mentele poziţi ilor şi valori lor opuse se pot susţine în egală măsură. Concurenţa
valorilor rivale este permanentizată şi dramatizată datorită rel igiei civi le. Î n
calitate de crez al statu l u i , vital pentru stabi l itatea şi prosperitatea sa, religia
civ i l ă încuraj ează mîndriile l ocale şi intoleranţa. Toleranţa creşte, probab i l ,
atunci CÎnd re l igia civilă Încearcă s ă ie CÎt mai puţin o rel igie. Aceasta ar
însemmna ca rel igi i le civile să practice o re l igiozitate vagă şi lexibi lă, legată mai
mult sărbători şi tradiţi i popu lare şi nu una dogmatică şi ferventă, întreţinută pri n
pusce fundamentaliste.
Consociaţi i le sînt regimuri di namice care Încearcă menţinerea coexistenţei
paşnice prin tol erarea reciprocă, renegociată în permanenţă, între comunităţile
etn ice, rel igioase, culturale, economice. Fără a d ispune de autoritatea şi distanţa

I Ibidem, p. 48.

VIII
 Studiu introdu c tiv

unei puteri imperiale de la centru şi nici de eicacitatea birocraţil or imperial i,

consociaţi i le se bazează pe colaborarea directă a grupuril or, În special a l ideri lor
acestora
Obiectivele dialogului intercomun itar urmăresc: stabili rea reglementări lor
constituţionale, conceperea instituţi i lor, Împărţirea funcţiilor, alocarea fonduri lor
publ i ce. d i stri buirea resurselor, protejarea i nteresel or d i vergente, supravegherea
reci procă etc. Î n acest fel, iecare comunitate Îş i conservă identitatea etn ico­
lingvistică, confesională, asi gurÎndu-şi, totodată, modul de viaţă conform pro­
pri i lor trad iţii şi mode le cu lturale. Scopul major al acestor aranjamente pol itice
este restrÎngerea posibilei intoleranţe a comunităţi l or asoci ate . Belgia, Elveţia,
Cipru, Liban sau, mai recent, Bosnia sînt tot atîtea exempl e de consociaţii cu
posibi l ităţi variate şi destine istorice diferite. În care rol u l clivajelor etni ce.
re li gi oase, economice, culturale este, de la caz la caz, extrem de important.
Into leranta ia forme mai viru lente atunci cînd diferenţe le culturale. confes ionale.
etnice, ras iale, de gen se suprapun cu diferenţele de clasă, atunci cînd membr i i
unui grup m i noritar a u un statut economic i nferior. Nu rareori, o comunitate
cu lturală, confesională sau de gen este econom ic subordonată. Cazu l exploatării
şi discriminări i femei lor În comunităţi le trad iţionale, patriarhale, fundamentaliste
este emblematic în acest sens.
Statele-naţiune constituie majoritatea statelor ce compun societatea
intenaţională. Deşi nu este neutru - puterea reven ind naţiunii majoritare care
foloseşte statul pentru propri ile scopuri -. statul-naţiune de factură democrat­
l i berală a trebuit, în timp, să creeze cond i ţii le legale pentru tolerarea minori­
tăţi lor. Î n acest context, membri i unei minorităţi naţionale sînt consideraţi, mai
Întîi. cetăţeni ai statu lui respectiv, cu aceleaş i drepturi şi obl igaţii ca ş i membri i
majorităţii şi apoi. În calitate de membrii ai minorităţii, l i se permite să participe
la viaţa acesteia, să creeze asociaţii vol untare, întreprinderi economice, instituţi i
cu lturale, de Învăţămînt şi re l igioase etc. Nu li se permite să se organ izeze
politico-admini strativ şi teritorial în mod autonom şi nici să practice o legis laţie
separată. " Majoritatea tolerează diferenţele cu lturale În acelaşi mod în care
guvenu l tolerează o poziţia pol i tică - prin stabi lirea unui regim de drepturi şi
libertăţi civi le şi a unui corp jud iciar independent pentru a garanta eicacitatea
acestora"l. Dacă acest sistem funcţionează corect, atunci statu l-naţiune poate
as igura condiţi i decente pentru tolerarea d i verse l or m inorităţi. Vech i şi actuale, În
ace laşi ti mp, probleme le de gen, adică cele pri vind reglementarea ro luri lor
masculine şi fem i nine În fam i l ie şi societate sînt prezente şi la n ive l u l statu lui­
naţiune. Distincţia d intre ceea ce este tolerabi l ş i ceea ce nu este tolerabi l în

I Ibidem, p.49.

IX
ANTON CARPINSCHI

problematica şi practica de gen este renegociată şi redezbătută În state le

democrat-l iberale de astăzi. Teme precum l i beralizarea avortu l ui. legalizarea
prostituţiei, retribuirea egală a femeilor şi bărbatilor În funcţie de cal itatea şi
importanţa muncii prestate, palticiparea femei lor la viaţa publ ică etc. sînt de
actual itate d oved ind, Încă odată, Întîrzierea istorică a civi l i zaţiei umane În
problematica de gen ş i , impl icit, agenda încărcată a statului În acest domen iu.
Societăţi le de imigranţi se formează într-o ţară nouă şi pri mitoare prin
val uri le succesive de imigranţi ce-şi părăsesc patria datorită presiun i l or, politice,
econom ice, rel igioase, culturale. Imi granţi i nu sînt colon işti, ei nu vin În grupuri
organizate cu i n tenţia de a transplanta cultura lor Într-un loc nou. Ei se adună
pentru a se sprijini reciproc , amesteCÎndu-se cu alte mici grupuri similare În
oraşele şi regiun i le ţări i de prim ire. Fără a pretinde autonomie teri torială.
societăţi le de imigranţi nu au voie să se organ izeze prin constrîngere, nici să pună
stăpînire pe spaţiu l pub l ic. În principiu. statul este neutru faţă de societăţi le de
imigranţi. spriji nin d În mod egal toate drepturile acestora. Î n realitate.
neutra l i tatea este o problemă de măsură. unele grupuri fi ind, mai mult sau mai
puţin, favorizate în rapolt cu altele. Nic i un stat nu poate realiza practic
ega l izarea grupuri lor pentru că aceasta ar presupune o discutabi lă red istribuire a
resurse lor şi o enormă cheltu ială. În societăţi le de imigran ţi se regăsesc, cel puţin
la Început. şi ce le mai numeroase grupuri economic subordonate. S lăbiciunea
pol i tică. sărăc ia materială. speciicul rasial rid ică probleme d iicile soc ietăţi i de
imigranţi. dar şi statu lui-naţiune. De aceea, unul din scopuri le acţiunii pozitive,
antidiscrimi natorii ar i spargerea l egăturii Între clasă şi grup. Posi bi l itatea
evaluări i grupul u i min oritar altfel decît ca o clasă econom ic dezavantajată este o
cale de lărgire a cadru lui tolerării. Că acest lucru este adevărat şi rea l izabi l o
dovedeşte istoria imigrării În SUA. succese le economice ale unor categori i de
imigranţi. Î n planul toleranţei re ligioase, SUA sînt, de asemenea, un exemplu
pozitiv pentru că, aici, bisericile şi congregaţi i le sînt asemănătoare, dincol o de
disputele re l i gioase . SIăbirea contro l u lui comun ităţii, scăderea autoritarismului
ierarhiei re l igioase, o anumită rel ati vizare a discursului re l igios, creşterea
in dependenţei re l igioase şi a numărul u i căsători i lor persoane lor de rel igii sau
confesiun i d iferite au ăcut coexistenta mai uşoară şi control ul social ma i
supoltabi l În societăţi le de imigranţi din SUA sau Canada.
Diversitatea formelor şi regimuri lor tolerări i a pus În lum ină, În contextul
experienţei istorice, plural ismul va lori lor, capacitatea de comprehensiune şi
convieţuire a grupuri l or umane, în general, şi pe aceea de suprav ieţuire a dife­
ritelor grupuri minoritare, În particu lar. Coexistenţa paşnică În parametri i
d i versităţ i i s-a dovedit a fi acell1lodus vivendi multicu ltural şi to lerant, capabi l să
ofere val oare şi sens civili zaţie i umane. Dar. acest lI10dllS vivendi esle de

x
 Studiu introductiv

neconceput În absenţa unui anumit spirit de toleranţă Înţe les nu ca o entitate

transcendentă, ci ca raţionalitate În acel sens" slab ", de Înţelepciune, respect şi
chib=uinţâ, despre care vorbeşte Richard Rorty. Filosoful american distinge doua
sensuri ale termenul u i de raţionalitate . Într-un prim sens. tare, ,.a i raţional
Înseamnă a i metodic, adică a avea criterii pentru succes dinai nte stabi l ite. ( . . . ).
Daca a i raţional Înseamnă a ti capabi l i să stabi l im di nai nte criteri i, atu nci putem
considera ştiinţa naturi i drept paradigma raţional ităţ i i . ( ... ). În al doilea sens.
cuvîntul Înseamnă ceva de genul «Înţelept» sau «chibzuit» mai degrabă decît
«(metodic». EI desemnează un set de virtuţi morale: toleranţă, respect faţă de
opi n i i le celor din jur, bunăvoinţă de a ascu lta. sprijinire pe persuas iune şi nu pe
forţă. Acestea sînt virtuţi le pe care trebuie să le posede membrii unei societaţi
civil izate pentru ca societatea să dureze. Î n acest sens, termenu l «raţi ona l»
Înseamnă mai mult «civi l izat» decît «metodic» ( . .. ). În această interpretare. a fi
raţional Înseamnă pur şi simplu a dezbate orice subiect - re l igi os. literar sau
şti inţiic - de o asemenea man ieră Încît să se evite dogmatismul, defensiva ş i
ind ignarea justificată 110 ral " '. Înţeleg spiritu l d e toleranţa Î n acest sens "s lab" a l
raţional ităţii. c a rezof1abilitate şi justă măsură Î n construcţia şi menţinerea
civilizaţiei umane ca unitate În diversitate. Astfel conceput. spi ritul de toleranţă
poate fi probat prin cu ltivarea pluralismul u i valori lor şi acceptarea mu lticultu­
ralismului. includerea democratică a minorităţi lor, recunoaşterea identităţii lor şi
respectarea ,.sfere lor dreptăţii" sociale. Spiritul de to leranţă se man ifesta, aşadar,
ca un echil ibru d inam ic. uneori fragil , Între includerea democratică şi drepul/a

dflerenţă. Pentru a face faţă acestor situaţii compl exe, spiritu l de toleranţă
presupune exerciţiu l interogaţiei, exami narea atentă a airmaţi i l or şi atitud ini lor
diverse sau contradictorii, practicarea consecventa a moderaţiei şi, astfel, aspi­
raţia spre În ţelepciune. Toleranţa Înţelepciunii nu Înseamnă tolerarea intoleranţe i.
ci expl icarea şi chiar înţe legerea intoleranţei. dar nu şi acceptarea acesteia.

Includerea democratică, dreptul la diferenţă

şi spiritul de toleranţă

Spiritul de tolerantă poate i văzut ca jocul inte l i genţei umane Între două
tendi nţe complementare: includerea democraticâ şi dreptul la dtlerenţă. Incl u­
derea democratică Înseamnă negarea d iscrimi nării, lupta contra nedreptaţilor.
acceptarea ex istenţei mai mul tor coduri morale, convertirea moduri lor de viaţă
antagonice În moduri de viaţă alternative. Devenită un proiect al ideologi i l or

I Richard R0I1y .. . Obiectivitate. relativism şi adevăr". În Eseuri filosofice 1, Editura

lJnivers. Bucureşti. 2000. pp.99-IOO.

XI
ANTO N C A RPI N S CH I

moderate şi reform iste de factură soci al -democrată sau demo-l iberaIă, incl uderea
democratică s-a manifestat În ultimele două secole ca o l uptă pentru incl uderea
diverse lor minorităţi - negrii, evre i i , im igranţii -, sau a unor entităţi non­
minoritare dar dezavantaj ate - feme i le, muncitori i, tineretul -, in soc ietăţi le
civil izate bazate pe l ibertatea persoanei şi plural ismul opi n i i lor. Negri i, evreii,
muncitorii, femei le, tineretu l etc. au l uptat pentru a deven i cetăţen i ega l i În
drepturi şi obl igaţi i cu ceilalţi cetăţeni. Inc luderea democratică nu Înseamnă, însă,
asimilare, c i respectarea identităţi lor diferite, acceptarea p l uralism u l u i valori lor,
recunoaşterea existenţei mai m ultor modele culturale. sti luri de viaţă, religii sau
confesiuni, tolerate În modalităţi le lor practice de m anifestare. Alternativă care
nu se ală În opoziţie cu includerea democratică, dreptu l la diferenţă este acela
care dă consistenţă includerii democrat ice, respectiv, spiritu l ui de toleranţă. În
măsura În care acceptăm o rel aţie complementară Între incl uderea democratică şi
dreptu l la diferenţă, şi nu una de opoziţie. putem vorbi despre existenţa spiritului
de toleranţă şi respectarea dreptului l a identitate, indiferent de subiectul acesteia:
autohton i sau alogeni, maj ori tari sau diferite categorii de minor itari , vîrstnic i sau
tineri, bărbaţi sau femei etc. Î n momentul În care relaţiei de complementaritate îi
ia locu l lina de opoziţie ireductibi lă, includerea democratică a dreptului la
dţlerenţă, spec iică spiritului de toleranţă, este Înlocu ită cu as imilarea forţată.
proprie diferite lor forme de intol eranţă. dogmatism şi fundamentalism.
Re laţia compl ementară di ntre includerea democratică şi dreptul la d iferenţă
se bazează pe teoria morală a pl ural ism u l u i valorilor şi pe ideea ant i-monistă a
d i versităţii ireductibile a valori lor u ltime (bunuri, drepturi. vi rtuţi). Aceasta
Înseamnă recunoaşterea diversităţi i concepţi i lor asupra bin elui şi a inexistenţei
unui principiu global (standard) cu aj utorul căruia să poată i arbitrată competiţia
valori lor. Pluralismul valori lor consideră plural itatea modurilor de viaţă, valoric
valide, drept fu ndamentală şi inevitab i l ă. Incomensurabil itatea valori lor nu este
un semn de imperfecţiune a înţelegeri i noastre, şi nici a lumii, ci mai degrabă
negarea sensu l u i Însuşi al perfecţiun i i unice sau, mai bine zis, al unicităţi i
perfecţiun ii. Plural ism u l valorilor este, totodată, semnalu l adoptări i unei con­
cepţii instrumentale asupra identităţ i i . Plu ralismul şi ireductib i l itatea valorilor
fu ndamentează, din punct de vedere teoretic şi moral , dreptu l la apărarea
identiLăţii in s ocietăţ ile l1lulriclllruale. În c ontextul multiculturalismului genera­
lizat şi al global izări i ce caracteri zează l umea postmodernă, dezbaterea asupra
identităţ i i şi a naturii acesteia a ad us În prim plan două concepţii . Identitatea
poate i considerată substanţială şi pri mordială, corespunzînd unor legături
istorice şi an um itor trăsături culturale obiective ce servesc drept termeni referen­
ţial i obl igatori i ; aceasta este identitatea trăită şi practicată de m i l itanţii, deseori.
dogmatici şi fu ndamentalişti. Lucrări le "deconslructiviste" asu�\ra conceptului de

XII
 S tudiu intro ductiv

etnie ale şco l i i d inamiste şi. În spec ial, ale lui C l aude Levi-Strauss l , P.Brass 2 , sau
F.Barth 3 au accentuat asupra caracterului instrumental şi subiectiv al identităţii.
În acest caz. identitatea trebu ie să corespundă diferite lor re interpretări ale
trecutu lui, selectării an umitor secvenţe cronologice În funcţie de obiectivele
vi itoru lui. Concepţia instrumentală asu pra identităţii pledează pentru caracteru l
dinami c, deschis şi trecător al modelelor cu lturale, scoţînd În evidenţă faptu l că
suprav ieţuirea unui model cu ltural sau a altuia depinde, În mare măsură, de
încrucişările şi "h ibridările" pe care acestea sînt capabile să le opereze.
Consecinţa juridică a unei asemenea concepţi i este construcţia unui sistem de
drept ce permite grupuri lor pe care istoria le-a defavorizat să se redefinească În
fU l lcţie de neces ităţile prezentul u i , În spi ritul coex istenţei paşnice. pe baza
compromisului rezonabil În negoc ierea intereselor şi a in iţieri i unor alianţe bazate
pc l i he ra asociere a indivizi lor. distribuţia echitabilă a resursel or, acceptarea
pluralismului val ori l or.
În acelaşi timp, trebuie să admitem că o strategie asoc iativă nu este
Întotdeauna şi, În mod necesar, cheia unei coexistenţe armonioase. Exemplul
Iugosl aviei este concludent În acest sens. In cluderea democratică este o soluţie
pentru strategii le asociative, În măsura În care combină acceptarea unităţii şi
respectarea pal1icularismelor. Această situaţie depinde, Însă, de o serie de
condiţii. Un ii autori 4 vorbesc despre condiţiile - economice, sociol ogice, pol i tice.
juridice, culturale - pe care trebuie să le reunească incl uderea democratică. Orice
includere democratică are un cost pe care trebu ie să-I plătească şi autohton i i şi
alogen ii. şi majoritari i şi minoritari i . Raritatea resurselor, proprietatea şi modal i­
tatea di stribuirii bun uri lor. situaţi i l e de criză sînt diicu ltăţi demne de luat În
seamă În calea oricărei strategii asociative şi. mai ales, a includerii democratice.
Dacă , În plan soc io-c ultural, caracteristicile speciice diferite lor minorităţi ridică
probleme de acomodare şi integrare Întinse pe lungi perioade de timp, din punct
de vedere pol itic, toleranţa statu lui faţă de pluralismu l etnic, lingvistic, re ligios
sau confesional. prec um şi practicarea pol i tici lor pl uriculturale, constiluie un
factor favorab i l al i ntegrări i democratice. În plus. posedarea cetăţen iei statu lui pe
teritoriul căruia trăiesc, asigură mi norităţi i respective "vectoru l jurid ic al împăr­
ţirii unor valori comune "'.

I CI aude Levi- S trauss. L'idelltite, Gras�et. Pans. 1977.

� P. Bras�, Erhnic GrollfJ Ind tlle State, Croom Helm, London, ] 985.
\ F. BarUl. Les grollfJes etlllliques el leurs lrontieres. Presses Universitaires de Francc,
Paris. 1995.
j Norbcn Rouland, S tephane Picrre-Caps, Jacques Poumarede, Droit des mil10rites el des
(Je/ll'les WIIOChlOl1eS, Prcsses Universitaires de France. Paris, 1996, pp. 562-563 .
;
'hidel1l. p.563.

XIII
A N TON C A R P I N SC H I

Adept al unei concepţii instrumentale as upra i dentităţii În contextu l unui

comun itarism deschis şi tol erant, M ichae l Walzer a sesizat că acesta poate evolua
În două direcţii opuse: unele comun ităţi etn ice, l i ngvistice sau re ligioase pot
deven i coerc itive şi au nevoie, în acest caz, de un corectiv liberal şi individualist,
altele În care ind i vidualismul este putern ic au nevoie de o corecţie comun itară şi
coeziune cu lturală. " Pentru voi, comuni tatea este un vis. Pentru noi, o traumă" .
cuvintele unui intelectual stÎngist din I srael adresate l ui Wal zer sînt semn ificati ve
în acest sens. Î n Israel, structura comunităţi lor rel igioase este rigidă, astfel Încît
ea divide soc ietatea globală În comu nitari bigoţi şi intoleranţi. pe de o pal1e,
comun itari credi ncioşi sau necred inc ioş i, dar democraţi şi toleranţi, pe de altă
pa11e. Comunităţile etnico-re l i gioase sînt, În general, opresive şi restrictive faţă
de membrii lor, numai statul de drept şi organ izaţii l e societăţ i i civile putînd i
capab ile să intervină În viaţa l or, remode lîndu-Ie În tr-o manieră democratică. Î n
SUA, În schimb. indi vizii sînt, În cea mai mare măsură, focal izaţi asupra lor Înşişi
şi asupra carierelor lor. Î ntr-o asemenea societate este o neces itate Întărirea
legăturil or comunitare, cultivarea sentimente lor de solidaritate şi a atitudini lor
parohiale. tocmai În vederea creşteri i coeziu n i i cu lturale, dar şi a apărări i celor
mai slabi şi vulnerab i l i . Apare aic i, într-o altă formă, vechea contradicţie di ntre
l i be11ate şi securitate. " Avînd În vedere CÎt de neplăcută este l i be11atea ără
securitate, după cum neplăcută este şi securitatea ără libertate. se pare - ave t i ­
zează Zygmunt Bauman -, că n u vom Înceta vreodată să visăm l a comun i tate, dar
nici nu vom găsi vreodată plăceri le savurate În vise În vreo autoproc lamată
comunitate. Este puţin probabil să ie sol uţionată vreodată cearta dintre securitate
şi I i be11ate, precum şi cearta d intre com un itate şi indiv idualitate ( . . ) Negăs irea
. .

soluţiei corecte şi l i psirea de una d intre ele nu ne vor determina să renunţăm la

căutare. ci să contin uăm căutarea. Fi i nd oameni. nu vom putea nici să ne
Împlinim speranţa, nici să renunţăm la ea" l . Oamen i iind, vom rămîne, aşadar.
suspendaţi în cu ltivarea speranţei şi În căutarea perman entă a acelei forme de
comunitate, în care coexistenţa li bertăţii cu sec uritate nu se face cu preţul nici
unui rabat. nici pentru l i bertate, nici pentru securitate.
Alaţi pe drumul aceste i căutări , asimptotice de altfe l , mai facem un pas.
Cred că nu putem vorbi despre mu lticu ltural i sm şi spirit de toleranţă În opera lui
M ichael Walzer, În absenţa raportării la concepţia sa p luralistă şi cOl1unitariană
privind "egalitatea complexă" şi respectarea " sfere lor dreptăţii" soci al e. Aceste
concepte întregesc înţelegerea modalităţi lor prin care spiritu l de toleranţă se
manifestă În societăţile democratice. Filosoful american a dezvolat o teorie

I Zygmunt Bauman, Comunitatea. CălItarea siguranţei Într-o lume nesigură, Edi tura
Antet, La . . p.6.

XIV
 S tu d iu i n t r o duc t i v

pluralistă, compensatorie a dreptăţi i d istributive. conform căreia distribuţia

realizată după proceduri diferite nu trebuie să servească ca mij loc de dominare .

.. Ceea ce pretinde o concepţie mai largă a dreptăţii - scrie Walzer -. nu este ca

cetăţeni i să dom ine şi să ie dom inati, ci ca ei să dom ine într-o sferă şi să ie
dominaţi În alta - «a dom ina» Însemnînd aic i nu că ei exerc ită putere, ci că se
bucură de o palie mai mare decît alţi oameni d i n orice bun care este distribu it" l .
Dacă principi i le j ustiţiei sînt p lurale, neexistînd un singur centru de distri buire şi
nici un criteriu unic, atunci nic i ega l itatea nu Înseamnă o Împărţire egală a tuturor
hunur i l or. tuLuror membri lor une i soc ietăţi. Natura ş i semni icaţia soc ială diferită
a bunurilor face ca o d istri buţie egală să nu ie nici posibi lă, nici de dorit.

.. Egal itatea este o re laţie complexă Între persoane, o relaţie mediată de bunuri le
pe care le producem şi le Împărţi m; ega l i taLea nu este o identitate a poses i i loL Ea
solic ită o di versitate a criteri i lor distri butive ce ogl indeşte d iversitatea bunuri lor
soc iale. ( . . . ). Regimul egal ităţ i i complexe este opusul tiran i e i . El stabileşte un set
de re laţii astfel ÎnCÎt domin aţia devine impos i b i I ă, , 2 .
Teoria "egal ităţi i comp lexe" pleacă de la două idei. pe cît de j udicioase. În
sine. pe atît de diicil de real izat În practică. Prima: iecare fel de resursă trebuie
distribuit În acord cu principiul apropiat sfere i sale: şi a doua: succesul Într-o
sferă nu trebuie să creeze condiţi i de succes sau domi naţie şi în altă sferă. I deea
susţinută de Walzer este aceea că "bunuri diferite ar i d istribu ite, pentru motive
d i ferite ş i de către diferiţi agenţi. unor oameni diferiţi, astfel Încît nici un grup să
nu ie privi legiat în toate sferele de distribuţie şi aproprierea nici unui bun -
precum bogăţia, puterea sau reputaţia fam i l ială - să nu genereze poses ia tuturor
celorlalte bunuri . Oamenii care au dus-o rău Într-una d i n sferele d i stri butive o vor
duce mai bine în alta, iar rezultatu l va fi o versiune orizontală şi extinsă soc ial a
formu lei lui Aristotel : «a conduce şi a i condus alternativ». N imen i nu va
cond uce ş i nu va i condus tot timpu l şi pretutinden i. N imen i nu va i exclus În
mod rad i ca l »" . Ch iar dacă nu a atins Încă acest stadi u, societatea americană -
aprec iază Walzer -. se ală pe drumul real izării " egal ităţi i complexe" .
Dezvo ltarea economIca, maturizarea democraţiei, toleran ţa re l igioasă,
pluralismu l cu ltural au permis cetăţeni lor americani să trăiască Împreună, dar
ÎnLr-o mani eră autonomă. tolerÎndu-se reciproc. Crearea unui "demos modern ş i
permeabi l" În interiorul căru ia bărbaţ i i ş i femei l e încep s ă i e "partic ipanţi egal i

1 M i chael Wal zer, Spheres of .lllslice. A Defellce (�f Plllralism {mI F'qua!ily, Basic B o o k s
I ne . . N�w York. 1 983 , p. 321.
- M lchael W al zer . .. Complex Equa lity'". În COlllel11/Jo{/ry Political Plliloso/,hy. An
1Î f1/h% gy. t E dited by Robert E. Goo d i n a n d Ph i lip Penit ), Bla c k we l l 1998 ( 1 997), pp.
+J5 -496.
\ M ic h ael Wa l zcr, "Exclud erea. inj llstiţ i a �i statul democra t i c " , în Polis, nr. 3 , 1 994, p . 1 82 .

xv
A NTON C A R PI N S C H I

l a toate sferele dreptăţii " şi protecţiei sociale, aşadar, l a distri buirea puteri i
politice, bogăţiei. securităţii. educaţiei este, însă, un proces îndelungat. De-a
lungul acestui drum. atît rolul statul u i ca agent al dreptăţ i i d istributive, cît şi cel
al contro l u l u i democratic exerc itat de societatea ci vi lă, trebuie să crească. Astfel,
s-ar putea realiza includerea democratică, concomitent cu respectarea dreptu l u i la
diferenţă. ,.Includerea - conchide Walzer -, începe cu cetăţenia, iar activitatea
pol i tică democratică face ca aceasta să constituie o valoare reiterată În toate
sfere le dreptăţi i sociale. Natura acestei re iterări este determinată de natura
bunurilor alate în joc; participarea În d i ferite sfere ia forme diferite. Î nsă ceea ce
marchează o comun itate politică democratică este recunoaşterea faptu lui că toate
acele tranzacţii soc iale care Îi Împing pe cetăţeni spre periferia soc ietăţi i. care
produc o clasă exc lusă de bărbaţi şi femei - needucaţi, ără s l uj be, ără recu­
noaştere soc ială şi l ipsiţi de putere - sînt nedrepte oriunde şi întotdeauna în viaţa
unei comunităţi" l .
Dinco lo de o anumită simpliicare şi idealizare a " sferelor dreptăţii".
precum şi de o separare a acestora în procesul produceri i dreptăţii redistributi ve,
teoria egal ităţi i complexe" se dovedeşte, de fapt, o teorie a echităţii din
"
perspectiva pos tmodernă a comunitarismului. O asemenea teorie se consti tuie
Într-un argument În favoarea spiritu l u i de toleranţă, adică a recunoaşteri i
diferenţei şi apărări i dreptu lui la identitate În contextul p luralismului valorilor ş i
interesel or. Î n lumea postmodenă a globalizări i, tolerarea s e dovedeşte a i u n
modus vivelldi al d iversităţii şi rezonabi l ităţi i necesare.

Anton CARPINSCHI

I Ibidem. p. 1 94.

XVI
 P r e fa ţ ă

C a evreu american� am crescut avînd mereu im pre s i a că eram un

ob iect al tol erări i . M u l t mai tîrzi u m i-am d at seama că eram totodată ş i
sub i ect. u n agent dest i n at s ă tol e reze pe a l ţi i , i n c l usiv pe un i i evre i a

căror idee despre ce Înseam nă să i i evreu se deosebea rad ical de a mea.

Percepţia mea i n c i p ientă că Statel e U n ite este o ţară În care iecare
tre b u i e să to lereze pe toţi ce i l alţi (o form u l are pe care o voi exp l i ca mai
tîrzi u ) a fost i deea de Început a acest u i eseu ş i m-a condus la rel ecţ i i
as upra mod u l u i Î n care alte ţări erau d i ferite u n eori i ntol erabi ) de d i ferite .
N u toată l u mea este America!
A to lera şi a fi to lerat seamănă puţin cu fe l u l În care Ari stotel
d i scută despre a cond uce şi a i con d u s : este o l ucrare a cetăţen i l or
democraţ i . Şi nu cred că este ceva uşor sau l i psit de sem n i icaţie.
Tolerarea Însăş i este adesea subesti mată, de parcă ar i m i n i m um pe care-l
putem face pentru semen i i noştr i, cel mai m i c d i ntre drepturi l e lor. De
fapt, toleranţa (atitu d i nea) se prezi ntă Într-o d i versitate de forme, i ar
to l erarea (pract i ca) se poate produce În moduri d i ferite . Ch iar şi forme l e
mai puţin b i nevo itoare ş i cel e mai precare sol uţi i sînt l ucru ri foarte bune�
suti c ient de rare În i storia umană Încît să i mpună aprecieri n u numai
pract i ce dar şi teoreti ce. Ca şi În cazu l a ltor l ucruri pe care l e preţu im,
tre b u i e să ne Întrebăm ce anume susţine tol e rarea, cum fu ncţi onează ea;
aceasta este preocuparea p r i n c i p a l ă a acestui ese u . Aici, doresc doar să
sugerez pentru ce anu me tolerarea se constituie Într-un sprij i n . Sprij ină
în săş i viaţa, pentru că persecu ţ i a d uce adesea la moarte, dar şi v i e ţ i l e
o b i ş n u i te, d i ferite l e comun ităţi În c.re tră i m . To lerarea face d i ferenţa
pos i b i l ă, d i ferenţa face to lerarea necesară .
MIC H A E L W A LZER

Apărarea to lerăr i i n u tre b u i e neapărat s ă s e constitu i e Î n apărarea

d i ferenţe i . Dacă se Întîm p l ă astfe l , şi adesea se întîmp l ă, nu este vorba
decît despre o susţi nere de nevo ie. Eu scri u Însă a i c i c u m u ltă consi­
deraţie pentru d i ferenţă, deş i n u pentru orice as pect al aceste i a . Î n v i aţa
soc i a l ă, pol itică ş i cu ltura l ă prefer var i aţ i a În l ocu l u n icităţi i . În ace laş i
t i m p, recun osc că iecare regi m de to lerare trebu i e să tie original ş i
u n i fi cat În oarecare măs u ră, capabi I s ă angaj eze l o i a l itatea membri lor săi .
Coexistenţa n eces ită o orga n i zare sta b i l ă po l it i c ş i l egit i m ă d in punct de
vedere mora l. organ i zare care este, şi ea, un ob iect de val oare . S-ar putea
con s i dera că există doar o s i ngură orga n i zare idea l ă Între toate pos i b i le.
dar tind să mă Îndoi esc de această propoziţie: voi pleda Împotri va ei În
i ntroducere. Oricum, voi încerca doar o prezentare a unora di ntre
pos i b i l i tăţ i ş i apoi o voi anal iza şi o vo i apăra pe aceea care pare cea mai
bună aici ş i acum, pentru noi. amer ican i i alaţi pe punct u l de a i ntra În
secol u l al XXI-lea - pe aceea care se potriveşte mai b i n e, care Întăreşte ş i
care p u n e mai b i ne Î n va l oare varietatea noastră actuală.

2
 INTRODUCERE

Cum s ă abordăm tolerare a

Argu mentarea fi losoică a l uat În u lti m i i an i o formă procedura l i stă:

i losofu l Îşi i magi nează o poziţie originară, o situaţie i deală pentru
di scurs, sau o conversaţie Într-o navă spaţial ă. F i ecare d i ntre acestea se
constitu ie d i ntr-o serie de con strîngeri, de regu l i , pentru părţi le i m p l i cate .
Acestea sîntem noi, cei l alţi. E l e raţionează, d i scută, negoci ază În l i m ite le
constrîngeri l or men ite să i mpună criteri i l e formale pentru orice
moral itate: im parţial itate absol ută sau u n ech ivalent funcţional al
aceste ia. Presupu nînd că i mpu nerea este reuş ită, conc l uzi i le la care
parti cipanţi i aj ung pot i considerate În mod plauzi b i l ca avînd autori tate
morală. N i se dau astfe l princ i p i i l e con d ucătoare pentru toate raţ iona­
mente le, d i scuţi i le şi negoc ieri l e noastre curente - pentru toate act i vi­
tăţi le noastre po l itice, soc iale ş i econom ice - în condiţi i l e l u m i i reale .
N o i a r trebui s ă apl icaăm aceste pri ncipi i, Î n măsu ra Î n care sîntem În
stare. În viaţa noastră şi În propri i l e noastre soc i etăţi 1 .
Î n pagi n i l e care urmează, a m adoptat o abordare d iferită. pe care
i ntenţionez să o exp l i c şi să o apăr În această i ntrod ucere sC1l1ă. N u vo i
Încerca o argu mentare i l osoică si stemati că, deşi În ese u l meu, privit În
ansam b l u, sînt prezente toate trăsături l e necesare pentru o astfe l de
Întrepri n dere: cit itori i vor găs i aici une le i n d icaţi i şi raţi u n i metodo logice
generale şi, apo i, o i l u strare extinsă cu exemple d i n i storie, o ana l i ză a

I Am scris În mod critic despre această abordare În .. A Cri tique of PhiI osophi cal
Con versation" , În M i chael Ke I l y ( ed.) Hermellelllics alUl Critical Theoy ;/1 Ethics ami
Polit;c.\· (Cambridge. M ass., M IT Press, 1 990). pp. 1 82- 1 96. C. Georgia Waruken,
.. Rep l y" pp. 1 97-203 din aceeaşi carle. care oferă o apărare parţială a teoriei lui J U rgen
H abermas.

3
M I C H A EL W A LZ E R

u nor probleme practice ş i o con c l uzie aproxi m ativă ş i i ncompletă, ad ică

tot ceea ce pe rmite abordarea. Subi ectul meu este tol erarea - sau, poate
mai b i ne, coexi stenţa paşn ică a gru puri l or de oameni cu i storii diferite,
cu identităţi ş i cu lturi d i ferite, ceea ce tol erarea face pos i b i l . Î ncep cu
ai rmaţ ia că o coex i stenţă paşn ică (de un an u me fe l : n u scr i u aic i de spre
coex istenţa d i ntre stăpî n i şi sc l av i ) este totdeauna un l ucru bun . N LI
pentru că oamen i i o preţu iesc întotdeauna - este c l ar că, adesea, nu o
preţu iesc. O arată, însă, tend i nţa lor de a spune că o preţu i esc . N u se pot
j ustiica n i ci În faţa l or în ş i ş i n i ci u n u l faţă de altu l ără a recunoaşte
val oarea coex i stenţei paş n i ce şi a v i eţi i şi a l i bertăţi i pe care aceasta le
'
s l uj eşte . Acesta este un adevăr ce priveşte l umea morală, cel puţi n cu
Înţe l esul l i m itat că povara argu mentu l u i apasă în principal asu pra celor
ce res p i ng asemenea valori . A u nevoi e să se j ust i ice tocmai cei care
practică persecuţi i l e re l i gioase, as i m i l area forţată, cei care i n iţiază
războaie sau " puriicare etn ică" . Ş i se j u st ifică n u prin apărarea a ceea ce
fac, c i pri n negarea fapt u l u i că fac toate acestea.
Coexistenţa paş n i că, totuşi, poate l ua d i ferite forme pol itice, cu
d i ferite i m p l icaţ i i pentru v i aţa morală de iecare z i , ad ică pentru
i nteracţi u n i le rea le şi i m p l icaţi i l e rec iproce ale i nd iv izi lor, bărbaţi ş i
fem e i . N i c i u n a d i ntre aceste forme n u este u n i versal valab i l ă. Dincolo de
revend i carea m i n imal istă pri v i nd val oarea păc i i şi de regu l i l e de reţinere
pe care aceasta le impl ică (care, în mare, corespund preze ntăr i i standard
a dreptu r i l or u mane fu ndamentale), nu exi stă pr i ncipi i care să guveneze
toate reg i m u r i l e de to lerare sau care să ne ceară nouă să acţ ion ăm În toate
Împrej urări l e, În toate timpurile şi l ocu�ile, În n umele u n u i set spec i fi c de
reglementări pol itice sau constituţionale. Argumentări le de tip proce­
dura l i st nu ne aj ută În acest caz tocmai pentru că ele nu sînt d i ferenţiate
În t i m p şi spaţi u; n u sînt Cll adevărat circumstanţiale. A ltenativa pe care
i ntenţionez să o apăr este o prezentare istor ică şi contextua l ă a tol erări i şi
a coexi stenţe i : o altenativă care exam inează d i ferite l e forme pe care
acestea le-au l uat În real itate şi n orme le vi eţi i de fiecare zi corespu n­
zătoare iecăreia. Este necesar să pri v i m atît l a versi u nea ideală a acestor

I Thomas Scanlon exp l i că de ce ai rmaţ i i de acest fel sînt 1J1lpOnante. În .. Contractu a l i sm

ami Uti l i tarian i sm". in Amartya Scn şi 8enard W i l l iams (ed.). UtilitariallislIl (//1(/
Beyol1d < Cambri dge, Cambridge Uni vcrsity Press , 1 9 8 2 ) , mai ales p. 1 1 6.

4
 Des p re t o l e ra re

aranj amente pract ice, cît şi la d i stors i un i l e lor caracteristice. documentate

i storic. Trebu i e să luăm În cons iderare şi mod u l În care aranj amentele
sînt receptate de d i feriţi partic ipanţi - gru puri sau i nd iv i zi, favorizaţi sau
păgubiţi -, precum şi fe l u l cum sînt văzute de ce i d i n afară, part i c i panţi
în alte regim uri ale tol erări i .
Dar n u este aceasta o anal iză pur pozitivistă sau, ş i mai rău, una
re lativi stă? Atîta timp cît Il U exi stă un punct de vedere superior sau un
participant autoritar, cum putem să aj ungem la un criteri u decis iv, cum
putem categori s i sau ordona d i feritele regi muri ? Nu- m i prop un să fac
acest l ucru ş i nu am n i ci o re muşcare că nu o fac. N u mi se pare p l auzi bi l
că tipurile de aral1j amente pol itice pe care doresc să le iau În cO llsi derare -
imperi i l e mul ti naţi onale şi state le-naţiune, să zicem, sau exemplele
istorice ale iecăru ia di n tre acestea (A lexandria ptolemaică sau romană,
Imperi u l Otoman, Austro-U ngaria, Ital ia, F ranţa, N orvegia contemporană
etc . ) - pot i înşi rate Într-o se rie un i că, de parcă am putea ixa pentru
fiecare o măsură a valor i i morale: şapte, nouăsprezece sau tre izeci şi unu
ş i j umătate.
Fără îndoi ală, se poate spune că un aranj ament gata să se
prăbuşească În persecuţi i şi războ i ci v i l este mai rău decît u n u l mai stab i l .
Dar nu putem spune c ă u n u l care dă Întî ietate, d e exemplu, Suprav ieţu iri i
grupuri lor şi abia apoi l i bertăţi i indiv izi l or este În mod si stemat ic i n ferior
unuia care favorizează l i bertatea Înaintea supravieţuirii grupu l u i - căc i
grupurile sînt const i tu ite d i n i n d i v i zi . d i ntre care m u l ţi, este c l ar, ar al ege
În mod l i ber primul tip de aranj ament şi nu pe al doi lea. Şi n ic i nu putem
să spunem că neutra l i tatea stata lă şi asoc ierea vo l untară după mode l u l
Scrisori; despre To!erare a l u i J oh n Locke este s i ngura şi cea m a i bună
modal itate de a trata pl ural is m u l re l igios ş i etn ic. Este o modal itate foate
bu n ă, adaptată s ituaţi i lor congregaţi i lor protestante d i n anum ite tipuri de
soc ietăţi, dar acţi unea ei, d i n colo de ace le s ituaţi i şi societăţi, trebu i e
doved ită şi nu doar presupusă. Atacuri categorice asu pra l i bertăţi i i nd i­
v i d u l u i ş i asupra dreptu r i lor de asoc i ere pot i prompt condamn ate. tot
aşa ca şi provocări l e pol itice şi m i l itare (dar nu şi cel e i nte l ectuale) l a
su prav i eţu i rea u n u i an ume gru p� acestea sînt i ncompat i b i l e C I o m i n imă
coexi stenţă. D i ncolo de aceasta, comparaţi i l e Între aranj amente sînt de LIn
oarecare aj utor moral şi politic atu n c i cînd ne gînd im unde ne alăm şi ce
a l tenati ve avem la d i spoziţie, dar nu oferă j udecăţi CI autoritate .

5
M I C H A E L W A LZE R

Val oarea unei prezentări amăn unţite şi atente a d i feritel or tipuri de

regi muri de tol erare atît În vers i u n i l e l or i deale, cît şi reale, rezidă tocmai
În uti l i tatea l or, căc i, deşi reg i m u ri l e sînt u nităţi pol itice sau cu lturale, cu
avantajele şi dezavantaj e l e lor strîns Împlet ite, ele n u sînt un ităţ i
organ ice. Dacă u nele d i n tre legătur i l e lor i ntene s-ar upe sau ar fj
rearanjate , regimu l n u este condamnat l a moarte pol i tică. Nu orice
reformă este o tran sformare, dar ch iar şi transformări l e pot i efectuate
treptat. În per ioade l ungi de timp. Con l i ctel e şi d i ficu ltăţile sînt, cu
s i guranţă. caracteristi ci ale acestor procese, n u Însă şi perturbări le
rad icale ş i d i spariţi i le. Dacă u n u l sau altu l d i ntre aspecte le u n u i aranja­
ment. de oriu nde ar fi el, pare să ie folos itor În altă parte, cu mod iicări l e
neces are. ne pute m angaj a Într-o reformă, sperînd l a ceea c e e m a i bun,
avînd În vedere grupuri le pe care l e preţu im ş i cine sîntem noi , ca
i nd i vizi .
Nu este pos i b i l totuşi să prel uăm toate caracteri sti c i l e ce le mai
"
convenab i l e" din aceste aranj amente d i ferite ş i să le com b i n ăm -
presu punînd că, dată i i nd atract ivitatea pe care o au În och i i noştri, s-ar
potrivi b i ne Împreună şi ar forma o u n itate ei ci entă şi armonioasă.
U neori, cel puţi n, ş i poate ch iar deseori, l ucruri le pe care le ad mirăm
Într-un anum it aranj ament i storic sînt legate funcţional de l ucruri le care
'
nu ne p l ac sau de care ne temem . Să ne i magi n ăm că le putem reproduce
sau im ita pe primele şi evita pe ce l e l a lte este un exe m p l u de ceea ce am
putea numi ,.utopism rău". F i losofi a trebuie să fie i n formată d i n punct de
vedere i storic şi com petentă d i n punct de vedere sociologic, dacă se vrea
evitarea utop islI u l u i rău şi recu noaşterea alegeri lor d i ic i l e care trebuie
ăcute deseori În viaţa pol itică. Cu cît al egeri le sînt mai difici le, cu atît
este mai puţi n probabi l ca un rezu ltat, ş i doar u n u l s i ngur, să mer ite
asenti mentu l i losoic. Probab i l că trebu ie să alegem o cal e sau alta În
fu ncţie de situaţie şi de moment. Poate că toate alegeri l e noastre trebui e
să ie ăcute În mod experimental şi de probă, totdeau na supuse
rev izu i ri l or şi chiar i nversări l or.
Ideea că alegeri le noastre nu sînt determ i n ate de un si ngur pri ncipiu
u n i versal (sau de un set de principi i i nterconectate) ş i că a legerea corectă
pentru un l oc se poate să nu fie l a fe l de bună În alt loc este, strict

,
Stuart H am p sh i re . MOllllity ami Conlict (Cambridge, Mass. , Harvard University Press,
1 98 3 ). pp. 1 46- 1 48.

6
 D e s p re to l e r a re

vorbi nd, o idee re l ativ istă. Cea mai bună orga n i zare po l itică este re lativă
la istoria şi cu ltura oamen i l or ale căror v i eţi le va regl ementa. Aceasta mi
se pare o chestiune cl ară. Dar eu nu p ledez pentru un rel ativism ără
constrîngeri. pentru că n i ci un aranj ament şi n i c i un punct di ntr-un
program de organizare n u constitu ie o opţi une morală dacă nu prevede o
oarecare variantă de coex istenţă paşn ică (şi pri n aceasta să susţi n ă
drepturile umane fu ndamental e). A l egem Între l i m ite, Însă presupun că
adevărata neînţe legere între fi l osoi nu este dacă astfe l de l i m ite există -
n i men i nu crede cu adevărat că nu exi stă -. ci doar cît de îndepărtate sînt.
Cel mai bun mij l oc de a aprecia cît de mare este d i stanţa Între ele este de
a prezenta o serie de opţi u n i şi de a j u stiica p lauzibi l itatea şi l i m itarea
fiecărei a În contextu l său i storic . Nu vo i avea m u l t de spus despre
aranj amente l e care se exc l ud În Î ntregi me - regimuri l e re l igioase mono­
l itice şi cele pol itic tota l itare. Este suicient să le a m i nt i m c ititori lor de
real itatea lor istorică. Prezentată pe fu nda l u l ace lor real i tăţi, coexi stenţa
paşn ică apare c lar ca un pri n c i p i u moral i mportant şi su bstanţial .
A susţine că d i ferite gru puri sau d i feriţi i n d ivi zi trebuie să poată să
trăi ască Împreună În pace, nu Înseam nă să susţ i i că orice d i ferenţă rea lă
sau i magi nab i l ă trebu ie să fie to lerată. D i feritele aranj amente pe care le
vo i prezenta to lerează, de fapt, În mod d i ferit, practici pe care majoritatea
membr i l or le găsesc stran i i şi res p i ngătoare - ş i , ev ident, tolerează diferit
pe bărbaţi i ş i feme i l e care l e practică. Putem dec i cl asi ica diferitele
orîndu i ri , d i feri tele tipuri de regi muri de tolerare ca mai mu l t sau mai
pu ţ i n to lerante şi ch iar să stab i l i m (cu m u l te precauţ i i i storice) o gradare
de la mai puţin to lerante la mai to lerante. Dar. În mare, ci nd vom anal i za
mai Îndeaproape unele d i n tre pract i c i le În di scuţie, vom observa uşor că
acesta nu este u n c l asament moral . Tolerarea pract i c i l or prob lematice
vari ază În mod complex pe du rata d i ferite l or regimuri, iar aprecieri le pe
care le facem asupra vari aţi i lor vor i la fe l de com p l exe.
I n tenţi onez să prezi nt această comp lexitate În d i scuţia pe margi nea
d i verse l or regi muri ş i a prob lemel or cu care iecare se confruntă şi apo i,
din nou, În speculaţi i l e despre America z i l e l or noastre, care Încheie acest
eseu. Formele de coexi sten tă IllI au fost n i ciodată dezbătute mai pe larg
decît sînt astăzi , pentru că vec i n ătatea d iferenţe l or. confru ntarea z i l n ică
cu alteritatea n u au fost n i c i odată trăite atît de i nten s. U rmărind pro­
grame le televizi u n i i sau c i t i n d zi arele. s-ar părea că această experienţă
este În creştere peste tot În l u me. Dar ch iar şi cele mai asemănătoare

7
MIC H A EL W A LZER

confruntări ş i tranzacţi i sînt ără Îndo ială d i ferite, atîta t i m p cît angaj ează
gru puri d i ferite de oamen i şi sînt relectate de bărbaţi şi femei cu trec ut ş i
speranţe d i ferite. Trăiri le sînt totdeau na, În m o d necesar, cond iţi onate
cultu ra l , iar eu am Încercat să res pect d i ferenţel e pe care le produce
medierea. Deci, propu n propriul meu punct de vedere despre cu m ar
trebu i să meargă l ucruri le, cum să ie ce l mai b i ne organ izată coexi sten ţa
paşl1 ică� nu mai că referinţele sînt la propri u l meu timp şi spaţiu, la
propria mea real itate americană. La sîrşitul acestui eseu, Încerc să i ntru,
cu precauţie şi cu titlu experi menta l, În dezbaterea pri vind mu lticul­
' "
tural ismul " , dar nu cred că aceasta este o dezbatere de i mportanţă
u n iversa l ă sau mond ial-istorică sau că val oarea con c l uzi i lor este mai
m u l t decît euristică În altă pal1e. Ori c i ne d i n l u m ea de azi poate Învăţa
d i n această l u ptă cu d i ferenţa, dar n i men i nu va Învăţa suficient dacă n u
v a avea cunoşt i nţă şi d e m u lte al te asemenea l upte.
O notă i nală: propria mea fam i l i aritate Cll alte l u pte este re lativ
red usă, ca ş i a tuturor ce l orlalţi . Dezbateri le d i n acest eseu se bazează
mai ales pe exem ple d i n Europa, America de Nord şi Orientul M ij l oc i u .
Aştept c a altci neva să-m i spu n ă dacă, ş i În c e m ăsură, dezbateri le acestea
corespund şi real ităţ i l or latino-americane, africane ş i as iatice.

I Cred că este util să mentionez. Încă de la început. cîteva d i n tre contribuţi ile la această
dezbatere care I-au i n spi rat: John H i g ham , Strangers in tlle alld: Pattems of American
Nat;vism /860- 1 925. ed i ţ i a a doua (New Bru nswi ck. N . L Ru tge rs U n i vers ity Press.
1 9 98): Orlando Palterso n . Etllll;c C/zal/vinism: TIle Reactio"(l/�r /mpu/se ( Ne w York.
Slein and Day 1 97 7 ) ; S tep h e n Stein berg, TIle Et/Illic Myth: Race, Ethnicity, anei Class in
,

America ( Boslo n . Beacon, 1 98 1 ) : A rt h u r M. Seh l es i ngcr. Jr The Dillniril1g of America

..

< New York. Norlo n , 1 992); David H o l l i n ge r Poster/mic America ( New York, B asie
,

Books. 1 9(5 ) : Todd G i tl i n The Twi/ight of COIllIllOIl )reams ( N ew York. Henry Hoit.
,

1 995 ) ş i C h arl es Taylol'. Multicltlturali.Hll and ,. the Po/itics of Recognitioll " ( Pr i nce to n ,

N.J . . PrincelOn U n i vel'sity P l'ess . 1 994 ). Tay l o r îmi este apro pi at şi m odu l În care apără
. . profunda di versitate" d i n Canada deti ne o po zi t i e ce nt rală în gî n d i rea mea d es pre Statele
U n i te.

8
 CAPITOLUL I

Atitudini personale
şi aranj amente politice

Î ncepe întotdeauna pri n a nega ceva, m-a sătu it cîndva u n profesor.

Spune cititor i l or ce nu vei face; în fe l u l acesta le vei l i n işti spi ritele şi vor
accepta cu bunăvoinţă ceea ce pare a fi un proi ect modest. Aşa că voi
Începe această pledoarie pentru to leranţă cu o serie de d i sti n cţi i negative .
Nu i ntenţi onez să mă concentrez asupra tol erări i i nd iv i zi l or excentrici
sali d i s idenţi, În soc i etatea c iv i lă sau ch iar În stat. Drepturi le ind iv iduale
pot foarte b i ne să ie s ursa oricăru i fe l de to lerare, dar mă i nteresează, În
pri m u l rînd. ce se Întîmp l ă cîn d aceste dreptu ri sînt exerci tate În comu n
(În cazu l asoc ieri i vo l untare, al cultu l u i rel igi os, al expri mări i cul turale
sau al autoguven ări i comun itare) sau cînd drepturi l e sînt revendicate de
către grupuri În numele membri lor l or. Ind iv idu l excentric, sol itar În
d i ferenţa sa, este re lativ uşor de to lerat, iar respingerea şi dezaprobarea
socială a excentri cităţ i i , deşi n e p l ăcută, nu este foarte periculoasă.
I nteres u l este mult mai mare cînd luăm În cons iderare grupuri excentrice
şi d i s idente.
Nu mă voi ocupa n ici de to lerarea po l itică, s ituaţie În care grupuri l e
impl icate sînt m i şcări şi partide po l it ice. Acestea concurează pentru
putere pol it ică şi sînt necesare În regi muri le democratice, care impl ică
tocmai exi stenţa unor l i deri altenativ i (Cll programe alternative), ch i ar
dacă aceşti a nu cîştigă n i ciodată o cursă e lectorală. Ei sînt participanţi
egal i, cum sînt membri i ec h ipe l or adverse într-un meci de baschet, ără
de care nu poate să existe un j oc şi care, pri n urmare, au dreptu l să
marcheze coşuri şi să cîştige, dacă pot. Problemele apar doar în cazul

9
M I C H AE L WA LZER

oameni l or care vor să submi neze s a u să oprească j o c u l preti nzÎnd, Î n

ace laşi ti mp, drepturi l e de j ucători şi protecţia regu lamentul u i . Acestea
sînt adesea probl eme gre l e, dar nu au prea mul te în comu n cu tolerarea
d i ferenţe l or, proprie p o l i t i ci i democratice, ci mai curînd cu tol erarea
pertu rbări i (sau a riscu l u i pertu rbări i), ceea ce este cu totu l altceva.
Nu se poate vorbi de absenţa to lerări i diferenţe lor dacă se interzice
u n u i partid programatic antidemocratic să participe la al egeri democra­
t ice; este doar prudenţă. Problem e l e de to lerare apar mult mai devreme,
Înai nte ca puterea să fie În j oc. o dată cu formarea com u n ităţ i i re l igioase
sau a m i şcări i ideo l ogice d i n care prov i n e un asemenea partid. Î n acea
fază, membri i săi pur şi s i m p l u trăi esc printre noi, i nto lerant sau antide­
mocratic d i feriţi . Să tol erăm pred i c i l e şi practic i l e l or? Ş i dacă da (şi eu
cred că da), cît de departe trebu ie să se extindă această to lerare?
Preocu parea mea este, dec i. tolerarea atunci cînd d i ferenţele În
discuţie sînt c u l turale, rel ig ioase şi legate de mod u l de viaţă - cînd
ce i l alţi nu sînt competitori şi cînd nu este vorba despre un joc comun sau
despre o neces itate i ntri nsecă a d i ferenţel or pe care e i le cultivă ş i le
practică. O societate l i berală nu neces ită o m ult i p l i citate de grupuri
etn ice sau com u n ităti rel i gioase. Exi stenţa, şi ch i ar În lorirea sa, sînt total
compat i b i l e cu omogen itatea cu ltu ra l ă. Î mpotriva aceste i u lt i me afi rmaţ i i ,
totuşi, s-a susţinut În u ltimul timp c ă idea l u l l i beral al autonomiei
i ndi vidu l u i poate fi rea l i zat doar Într-o soc ietate ,.mu lticu ltura I ă" , u nde
1
prezenţa d i feritelor cu lturi perm ite o alegere semn i ficat ivă • Dar i nd i vizi i
autonom i pot al ege şi între meseri i şi profes i i, Între pos i b i l i prieten i ş i
parteneri de viaţă, Între doctrine, partide ş i m i şcări pol itice, Între modu l
de viaţă urban, suburban sau rural, Între forme c u l turale de un n i vel
rid icat, med i u sau ără pretenţi i intelect uale etc. Se pare că nu există n ici
un motiv pentru care autonom i a să nu-şi găsească suficient l oc Într-un
grup cu ltu ral omoge n .
Astfel d e gru puri n ici nu neces ită. aşa c u m necesită partidele
pol itice democratice, să exi ste alte gru puri de ace laş i fe l . Aco lo unde
p l u ral i sm u l este o real itate soc ială, cum se Întîmplă de obicei, unele
grupuri se vor Întrece cu alte le căutînd ade pţi sau susţinători pri ntre
'
ind ivizi i neangaj aţi sau printre cei nedec i ş i . Dar scopu l pri ncipal este să

I Joseph Raz. "MulticuIturalism: A Liberal Perspecti ve" , În Disset (iarna 1 994), pp. 67-79.

10
 D e spre tol erare

menţină un mod de v i aţă pri ntre propri i i l or membri, să-şi transm ită
cu ltura sau cred inţa generaţ i i lor care urmează. I nteresul este centrat în
primu l rînd spre i nterior. i n vers decît în cazu l partide l or pol itice . Î n
ace laşi timp, au nevoie de un fe l de spaţiu social extins (în afara
gospodări ei) pentru a se adun a, a se ruga, a d i scuta, a sărbători, pentru
aj u tor rec i proc, pentru educaţie etc .
Acum, să vedem ce Înseamnă a tolera astfel de grupuri . Î nţe l easă ca
o atitud ine sau ca o stare de sp i rit, toleranţa prezintă o varietate de
pos i b i l ităţ i . Prima d i ntre acestea, care relectă origi n i l e tolerări i
re l i gi oase d i n secolele al XVI- lea ş i al X V I I- lea, este doar o acceptare
resemnată a d i ferenţei de dragu l păc i i . Oamen i i se omoară u n u l pe altu l
an i la rînd şi apoi , s lavă Dom n u l u i . se aşterne epu i zarea. iar noi n u m i m
'
aceasta tolerare . Dar putem disti nge u n şir neîntrerupt de acceptări mai
su bstanţiale. A doua atitud i ne pos i b i lă este pas ivă, rel axată, o i n d i ferenţă
ben ignă faţă de d i ferenţă: " Mare- i grăd ina Ta, Doamne ! " . A treia
ati tud i ne prov ine d i n tr-un fel de sto icism moral, o recunoaştere princi­
pială că ş i ,�ce i lalţi " au drepturi, chiar dacă l e fol osesc În moduri
!
nepl ăcute . A patra atitud i n e expri mă deschiderea spre cei lalţi, curio­
zitate, poate ch iar respect, o dorinţă de a ascu lta ş i de a ala. Şi cea mai
Îndepărtată este aprobarea entuziastă a d i ferenţe i ; o aprobare estetică.
dacă d i ferenţa este considerată ca reprezentînd, în forme cu lturale,
măreţ ia ş i d ivers itatea creaţiei Dom n u l u i sau a l u m i i naturale; sau o
aprobare funcţională, dacă d i ferenţa este văzută. precum În concepţia
mu lticu ltural i stă l i bera l ă. ca o condiţie n ecesară a dezvo ltări i umane,

I A:!a�tă e pui z ar e şi calculele prudenţiale pe car! l e permite. sînt cel mai bi ne exempl i ­

ficate În scrieri le pol itice franceze din sec. a l X V I - l ea: vezi scurta p re zent a re a l u i Quenti n
Skin ner. Tlle FO/llulariollJ (�l Modem Political Tlr ought. voI. 2, "The Age of
Reformation" ( C am b rid ge . Camhridge U n i versity Press. 1 978). pp. 249-254.
! M u lti ilosofi ar rest î n ge toleranta doar la această at it u d i ne . un punct de vedere care

corespund e unor întrebuintări ale cuvintului şi red ă o oarecere reticenţă atribuită În

gene ral practicii tolerări i . Dar această in t ! rpretare nu surprinde deloc entuziasmul multora
di ntre cei di ntîi sustinători ai tolerăr i i . V ezi David Hcyd (ed.). Tolerat;on: An Elusive
Virrue ( Princeton . N .J .. Prince lO n U n i versi t y Press. 1 996 ). În mod deosebit introducerea
lui Heyd şi eseul de deschidere al l u i Bernard W i l l i ams.

I I
M I C H AEL W A LZER

condiţie c e oferă fi ecăru i i n d iv id, bărbat sau femeie, pos i b i l i tăţi l e de

l
al egere care dau sens auton omi e i J or .
Poate că această u lt i m ă at itud i ne nu aparţine subiectu l u i meu : cum
pot să spun că tol erez ceea ce de fapt aprob? Dacă doresc ca ce i l alţi să ie
aici. în această soc ietate, pri ntre noi. atu n c i n u tol erez alteritatea - o
sprij i n. Totuşi. n u sprij i n În mod necesar o anum ită vari antă a deoseb iri i .
A ş p utea s ă prefer u n a l t "ce l ă l a lt", u n u l care este cu ltural sau re l i gi os
mai aproape de propri i l e-m i pract ici şi cred i nţe ( sau, poate. mai Înde­
părtat mai exotic. a cărui concurenţă să nu mă amen i nţe). Î n orice
soci etate p l ural i stă vor exi sta totdeauna oame n i , oricit de profunde ar ti
convi n geri le lor p l u ral i ste. pentru care o anum ită d i ferenţă - poate o
formă de c u lt de model fam i l i al, de regim di etetic, practici sexuale sau
cod vesti mentar - este foarte greu de s uportat. Deşi sprij i nă ideea de
d i ferenţă. ei to lerează d i ferenţe le cure nte. C h iar ş i cei care nu cunosc
asemenea d iicu ltăţi pot i n u m iţi, pe drept cuvînt to leranţ i : ei găsesc l oc
şi pentru bărbaţi i şi femei l e a l e căror cred inţe n u le adoptă, ale căror
practici refuză să le i m ite; coex istă cu o a l teritate care, oricît de m u lt i-ar
aproba prezenţa În l u me. este totu ş i ceva d i ferit de ceea ce şt iu ei. ceva
străin. stran i u . Aş spune despre toţi oame n i i care sînt În stare să facă
acest l ucru că posedă v i rtutea tolerări i, i n d i ferent de poziţia lor În spaţi u l
constit u it d i n resem nare, i n d i ferenţă, acceptare sto ică. curiozitate ş i
entuziasm.
După cum vom vedea, exi stă o caracteristică a ori căru i tip de reg im
de tol erare viabi l, aceea că nu dep i nde de o formă anume a aceste i virtuţi .
Nu este necesar ca toţi pal1icipanţ i i să se ale În acel aş i punct al spaţi u l u i .
Este pos i bi l ca un an u m i t reg i m s ă se Îm pace c u resemnarea. i n d i ferenţa
sau sto ic is m u l . În timp ce altele au nevoie să Încu raj eze curiozitatea sau
entuzi asmu l . Eu nu văd. de fapt. n ic i o ten d i n ţă sistem ati că În aceasta.
C h i ar d iferenţe le d i ntre regi muri l e mai co lectiviste şi ce l e mai i n d ivi­
du a l i ste n u sînt relectate În at itud i n i l e pe care acestea le so l ic ită. Dar n u
este to lerarea mai stab i l ă dacă oamen i i se ală Într-un punct mai
Îndepărtat al acestu i spaţiu? Nu ai' trebu i şcol i l e de stat, de exemplu, să

I Pentru o prezentare istorică ce dezvăluie toate aceste atitudini. vezi Wilbur K .Iordan.
.

The Developmellt of Religious Toleratioll ill EllglalUl. 4 vol ume ( Cambridge. Cambri dge
Uni versity Press. 1 932- 1 940).

12
 D e s p re t o l e rare

încerce s ă inducă o asemenea poziţie? D e fapt, oricare d i ntre aceste

atitud i n i . puten ic consacrată. va conso l ida to lerarea. Cel mai bun
program ed ucaţi onal ar putea foarte bine să cuprindă n i m ic mai mu lt
deCÎt prezentarea graică a osti l ităţi l or re l i gioase sau etn ice. Fără Îndo ială
că re l aţi i le personale Între membri i u nor cu lturi d i ferite ar fi îm bunătăţite
Împi n gÎndu-i pe oamen i d i ncolo de tol eranţa m i n imă, m i şcare pe care
prezentări le graice ale i nto leranţei Încearcă să o producă. Iar acest l ucru
este valabi l În toate regimu ri le: succesu l pol itic nu dep i nde de bunele
re laţ i i personale. Va trebui să Întreb la sîrşit. totuş i . dacă aceste
deziderate sînt valab i le şi pentru vari anta de toleranţă "postmodernă"
care se anunţă.
Pentru moment. voi trata toate orînduiri l e soc i ale - prin i ntermedi u l
cărora integrăm d i ferenţa. coexi stăm cu ea. îi acordăm o pate d i n spaţi u l
s o c i a l - c a forme inst ituţiona l i zate a le u n e i v i rtuţi ned i ferenţi ate. Istoric,
În Vest, au existat c i n c i orîndu i ri pol itice d iferite care promovează
to lerarea, c i n c i mode l e de soc i etate tolerantă. Nu pret ind că l i sta este
exhaust i vă. ci doar că ea incl ude ce le mai importante şi mai i nteresante
pos i b i l ităţi. Sînt pos i b i l e şi orîn duiri m i xte. des igur, dar eu doresc să le
prezint, În mare, pe acestea c i n c i , combi nînd expunerea tipu l u i ideal cu
cele ale tipuri l or istorice . . Apoi voi examina cîte va cazuri mixte, voi
arunca o priv ire asu pra problemelor pe care l e întÎm p i n ă fiecare orîndu ire
ş i . Î n sîrş i . voi s p u n e ceva des pre l u mea soc i a l ă. despre În ţel egerea
de s i n e a bărbaţi lor şi a fem e i l o r care se to l erează u n i i pe alţi i în
zi l e l e n oastre (în măsura În care e i fac aceasta c u ad evărat, căc i
to l e rarea este Întotdeauna o rea l i zare nes i gu ră) . C e facem de fapt cînd
to lerăm d i fere n ţa?

13
 CAPITOLUL 2

Cinci regimuri de tolerare

Imperiile multinaţionale

Cele mai vec hi aranj amente sînt ace lea ale mari l or imperi i
m u l t i naţionale - începînd. pentru scopuri l e noastre, cu Persi a, Egiptul
ptol emaic şi Roma. A ic i, d i feritele grupuri sînt constitu ite În comun ităţi
autonome sau semiautonome, avînd caracter pol itic sau l egal, precum şi
caracter cu ltural sau rel i gios,. şi. se conduc s i ngure În cea mai mare parte a
activităţi l or l or. Grupuri le nu au altă alternativă decît să coexiste unele Cll
alte l e, căc i i nteracţi u n i le l or sînt guvern ate de birocraţi imperi a l i după un
c od i mperi al, ca de exemplu jus gentium roman, care menţine un
m i n i m um de ech itate, aşa cll m este Înţe leasă ech i tatea la centru l
i m peri u lu i . Totuşi, În mod obişnu it, b i rocraţi i nu se amestecă În v i aţa
i nternă a comunităţi lor autonome, n i ci d i n considerente de ech itate, n i c i
d i n a lte motive, atîta t i m p cît taxe le sînt p l ătite ş i pacea este menţi nută.
Deci, se poate spune că to lerează d i ferite le fel uri de v i aţă şi că regi m u l
i mperial poate fi nu mit u n reg i m de tol erare, ch iar dacă membri i
d i ferite lor comun ităţi nu sînt toleranţi u n u l faţă de altu l .
S u b domi naţie imperială, membri i vor man i festa tol eranţă, vrînd
nevrînd. În maj oritatea interacţi u n i lor l or z i l n ice, i ar u n i i d i ntre ei, poate,
vor Învăţa să accepte d i ferenţa şi să se p l aseze u ndeva În spaţ i u l pe care
l-am prezentat anterior. Dar suprav ieţiu irea d i ferite l or comun ităţi nu
dep i nde de această acceptare. Dep i nde doar de to lerarea oficială, care
este susţi nută. În cea mai mare parte, de dragu l păc i i . deş i un i i fu ncţio­
nari su peri ori au motivaţi i d i ferite. cîţiva d i ntre ei i i nd cunoscuţi pentru

14
 D e s p re t o l e rare

curiozitatea lor pri v i nd d i ferenţa s a u chiar pentru entuzi asmu l lor Î n

'
apărarea acesteia. Aceşt i bi rocraţi i m peri a l i sînt adesea acuzaţi de a fi
urmat pol itica "dezbină ş i dom i n ă" şi, uneori , c h i ar aceasta este politica
lor. Dar n u trebu i e să u ităm că nu ei sînt autori i dezbi nări i pe care o
expl oatează şi că, poate, poporu l pe care-I conduc doreşte să fie dezbi n at
şi condus, ch iar dacă n umai de dragu l păci i .
Dom inaţia im perială este, d i n p unct de vedere istoric, ce l mai reuşit
mod de a Încorpora d i ferenţa şi de a faci l ita (de a i m p u ne, mai exact)
coexistenţa paşn ică. Dar nu este, sau ce l puţin n-a fost n ici odată, un mod
l i beral sau democratic. Oricare ar fi caracteu l diferitel or "autonomii",
regimu l care le Încorporează este autocratic. N u doresc să idea l i zez
această autocraţie; poate i de o repres i une brutală, pentru a-şi menţi ne
cuceririle - după cum demonstrează din - p l i n istori i l e Babi lon u l u i şi
Israe l u l u i , ale Romei ş i Cartaginei, ale Span iei şi azteci lor, ale Rusiei şi
tătari l or. Dom i n aţia im peri ală stabi l ă este însă adesea tolerantă -
tolerantă tocmai pentru că este autocratică pretuti ndeni (ără obl igaţi i
faţă de i nterese le şi prej udecăţ i l e vreun u ia d i n tre grupurile cucerite, egal
d i stantă faţă de ori care d i ntre ele). Procons u l i i roman i d i n Egi pt sau
regenţi i britan ici d i n I n d i a, cu toate prej udecăţi l e lor şi C l toată corupţia
endem ică a regimuri lor lor, au condus. probabi l , mai imparţia l decît ar fi
Iacut-o orice print sau tiran l ocal - şi, de fapt, mai i mparţial decît o fac
maj orităţ i l e locale d i n zilele noastre.
A utonom ia i mperială are tend inţa de a-i Înc h ide pe i ndivizi În
cOlllun ităţ i l e lor şi deci Într-o s i ngură identitate etn ică sau re l i gioasă.
Tolerează grupuri, cu structu rile lor de autoritate şi practi c i l e trad iţio­
na le, şi nu i n d ivizi neÎngrăd iţi (cu excepţia cîtorva centre cosmopol ite şi
oraşe-capitale). Comun ităţi le Îl1corporate nu sînt asoci aţi i vol u ntare; ele
nu au cult ivat valori le l i berale. Deşi există o oarecare mi şcare transfron­
ti eră a indiv izi lor ( noi convertiţi sau apostaţi . de exemp lu), comunităţi le
sînt, În mare. Înch i se. i mpu nînd una sau alta d i ntre vari antel e ortodoxiei
re l i gioase şi susţinînd un mod de v i aţă trad iţional . Atîta timp cît sînt

,
Primele exemple de ceea ce a devenit mai tîrziu antropologia ca discipl ină u n i versitară
sînt l ucrări ale funcţi onmi lor imperial i : de exemplu. cariera şi scrieri le admini stratoru l u i
provi ncial roman Tacit. aşa c u m este prezentat de Moses Hadas În introducerea sa la The
C0111plete Works .f Tacitlts ( New York. M odern Library. 1 942).

15
M I C H AEL W ALZER

protejate d e forme l e m a i grave de persecuţie ş i l i s e perm ite să-şi rezolve

propri i le probleme. comun ităţi l e de acest fel au o extraord inară stabilitate.
Se man ifestă Însă foarte aspru faţă de indivizi i devianţi . Aceştia sînt
consideraţi ca amen i n ţîndu-le coezi unea şi, uneori, chiar supravieţu irea.
În consec inţă. d i s i denti i şi eretici i s i n guratici, vagabonzi i cultura l i .
cupl uri le mixte ş i urmaş i i acestora vor fugi spre capi tala imperială care.
ca rezu ltat se prea poate să dev i nă un loc to lerant şi l i beral (să ne gîndim
'
la Roma, Bagdad, V iena i m perială şi, de ce n u, B udapesta) - şi singuru l
loc unde spaţi u l soc ial este măsurat pe pri n c i p i u l indi vidual . Toţi ce i l alţi,
inclusiv toate spirite l e l i bere ş i potenţial i i d is idenţi care nu sînt În stare
să se deplaseze d i n cauze econom i ce sau d i n o b l i gaţi i fam i l ia le, vor trăi
În cal1iere sau d i stricte omogene, supuşi d i sc ipl inei propri i lor lor comu­
ni tăţi. Ei sînt to leraţi acolo În mod col ectiv, dar nu vor i b i ne ven iţi şi
n i ci În siguranţă. ca ind ivizi. d i ncolo de orice l inie care-i separă de
cei lalţi. Se pot amesteca ară probleme doar În spaţi u l neutru - piaţa, să
spunem. sau tri bunal ul şi Înch i soarea i mperi ală. Totuşi ei trăi esc maj o­
ritatea t impu l u i În pace. un grup a l ături de altu l , respectînd fronti erel e
cu lturale şi geograice.
Alexandria antică ne oferă un exemplu uti l despre ce am putea
cons idera o vers i une i m perială a multicu ltura l i sm u l u i . Oraş u l era, În
mare, o treime grecesc, o trei me evreiesc şi o tre i me egi ptean, iar În
timpu l dom i naţiei ptol emaice coexi stenţa acestor tre i comu nităţi se pare
2
că ar i fost deosebit de paş n ică . Mai tîrz iu, oi c ial it�ţi l e romane au
favorizat d i n cînd În cînd pe supuş i i lor greci. pro bab i l din cauza
ai n ităţi lor cultu rale sau poate datorită organ izări i l or pol itice s uperioare
(doar grec i i erau oicial cetăţen i ), iar această rel axare a neutral i tăţi i
im peri ale a produs peri oade de conl i cte sîngeroase În oraş . M i şcări

I De fapt. cosmopolitismul i mperial era reprezentat şi În oraşe mult mai mici. centre locale

ca Rusciuk ( Ruse ). portul de pe Dunăre. din Bulgaria. unde a crescut E l i as Canetti. Sub
dominatia otomană. Rusciuk a deven it un oraş mu lticultural. locuit de bulgari. evrei.
greci. albanezi. armeni şi ţigan i . Vezi descrierea lui Canetti În The TOllgue Set Free , trad .
Joac h i m Neu !ros:hel ( New York. Farrar. Straus and Giroux. 1 979) .
2 Mă bazez � ici. În principal. pe P. M. Fraser. Pto/el11aic Alexandria. 3 voI . (Ox ford.

Ox ford U ni vers ity Press. 1 9 7 2 ). ma i ales voI. 1. cap. 2. şi pe Victor Tcherikover.

Hellenistic Cil'ilizarion and rIIe .Ie w.\', trad. S. Applebaum ( N ew York. Atheneum. 1979),
În special partea a doua. cap. 2 .

16
 Despre tol erare

mes i a n i ce pri ntre evre i i d i n Alexandria, î n parte ca răspuns la osti l itatea

romană, au dus, în cele d i n urmă, l a un sîrş it dureros al coexistenţei
mu lticu lturale. Secolele de pace sugerează Însă posib i l ităţi le mai bune ale
regi m u l u i i m perial . Este i nteresant de remarcat că, între com u nităţi ce şi­
au păstrat identi tatea d i n punct de vedere legal ş i soci a l , au existat
sem n ii cati ve i nteracţi u n i comerciale şi i ntel ectuale - de unde versiunea
elen istică a i udai smu l u i , creată, sub inl uenţa i l osoi lor greci, de autori
alexandri n i precu m Fi lon . Reali zarea este de neînchipuit în afara acestui
cadru i mperi al .
Si stemul miilet (comunitate re l i gioasă) a l otoman i J or sugerează o
altă versi une a regi m u l u i i m perial de tol erare, una care a fost mai ampl u
dezvo ltată ş i care a durat mai m u lti . Î n acest caz, comun i tăţi l e autonome
ali avut caracter pur rel i gios ş i , pentru că otoman i i erau ei înş i ş i musul­
man i , nu au fost deloc neutri faţă de rel i gi i . I s l am i s m u l era religia
oficia l ă a i m peri u l ui, dar şi altor trei comun ităţi reJ igioase li s-a perm is să
formeze organ izaţi i autonome - otodocş i l or greci, otodocşi lor armeni şi
evrei lor. Aceste trei comun ităţi erau egale între ele, i ndependent de foţa
lor numeri că relativă. Erau supuse aceloraşi restricţi i faă de musulman i -
În ce priveşte îmbrăcăm i ntea. proze l iti sm u l . căstor i i i e mixte - şi li se
perm iteau ace leaşi puteri l ega le asupra propriilor l or membri . Millet-urile
m i noritare erau subîmpărţite d upă criteri i etn i ce, l i ngv istice şi regionale,
iar unele d i ferenţe în practici l e rel i gi oase au fost astfe l încorporate în
sistem. Membri i n u aveau n ic i un drept de conşti inţă sau de asoci ere
împotriva com un ităţi i propri i (şi toţi trebu i au să ie membri undeva) .
Ex i sta totuşi mai mu ltă tolerare margi nală: astfe l , sectanţilor karaiţi d i n
cadru l i udaismu lui otomani i le-au acordat, în seco l u l al XVI-lea, i n de­
pendenţă iscală, dar nu statutul dep lin de miILet. De asemenea, i mperiul
era îngăd u itor cu grupuri le, dar nu şi cu indiv izi i - doar dacă grupuri l e
Înse le n u optau pentru l i beral ism ( aşa c u m a acut, s e pare, un miilet
protestant, recunoscut în perioada otomană tîrzie).

! Vezi Benjamin Braude şi Bernard Lewis (ed.) Christians and Jews in the Dt/onan
mpire: The Functioning of a Plural Socie', vol . l : The Central ands (New York:
Ho lmes and Meier, 1 982) pentru relatarea istorică şi WiII Kymlicka, ..Two Models of
Pluralism and Tolerance", În Toleration: An Elusive Virtue, pp.8 1 - 1 05, pentru o relatare
teoretică asupra sistemului millet ca .. un memento uti l al faptului că drepturi le indiv iduale
nu sînt si ngurul mod de a accepta pluralismul religios".

17
M IC H A EL W AL Z E R

Astăzi toate acestea a u di spărut (Un iunea Sov ietică a fost ultimul
imperiu): instituţi i le autonome, gran iţe l e bine del i m itate, menţionarea
apartenenţei etn i ce pe bu l eti n u l de identitate, oraşe le-capitale cosmo­
po lite şi birocraţi i le l arg răs pînd ite . Î n cele d i n urmă, autonomia nu a
însemnat m u lt ( ceea ce este, probabil, Un motiv al decăderii imperi i l or) ;
proporţi i l e e i au fost mu lt red use prin efectu l idei lor moderne despre
suveran itate şi pri n ideo log i i l e total i zatoare nefavorab i le îngăd uinţei faţă
de diferenţă. Dar d i ferenţe l e etn i ce şi rel i gi oase au suprav ieţu it şi� acolo
unde aveau o bază teritori ală, agenţii l ocale mai m u lt sau mai puţin
reprezentat ive au menţi n ut funcţ i i m i n ime şi o anu m ită autoritate s i m bo­
l ică. Acestea au putut i convertite foarte repede, odată ce imperi ile au
căzut, într-un fe l de maş i n i de stat conduse de ideologi i naţi ona l i ste şi
ti nzÎnd către puterea suverană. Adesea se întîmpina opoziţia m i norităţi lor
locale recunoscute, beneiciare ale regi m u l u i imperial şi u l ti m i i săi
apărători viguroşi . Odată cu suveran i tatea v ine, desi gur, şi participarea la
soci etatea internaţională, care este cea mai tol erantă di ntre toate socie­
tăţi l e dar, pînă foarte curînd, n u atît de uşor acces ibi lă. M ă voi ocupa de
soci etatea i ntenaţională doar pe scurt şi tangenţial în acest eseu . Este
imp0l1ant de recunoscut totu şi că cele mai mu lte grup uri ce au o bază
teritori a l ă ar prefera să ie to l erate ca state-naţiuni d i sti ncte (sau republ ici
rel i g ioase) - cu guverne, armate şi frontiere -, coexistînd cu alte state­
naţi u n i În respect rec iproc sau, cel puţin, sub domnia u n u i ansamblu de
legi comune (ch iar dacă acestea sînt rareori i mpuse).

Societatea internaţională

Soc ietatea i nternaţional ă este o prezenţă anormală aici pentru că,

evi dent. nu este un regim intern ; s-ar putea spune că nu este deloc un
regim, ci mai degrabă o situaţie anarh i că şi l i psită de legi . Dacă este aşa,
atunci situaţia ar i una de tolerare abso l ută : orice este posibi l , n i m i c n u
este interzis, căci ni men i n u este îndreptăţit s ă i nterzică (sau să perm ită),
deş i m u l ţi d i ntre partic i panţi ar dori să o facă. În realitate, soci etatea
i nternaţională nu este anarh ică; este un regim foarte s l ab, dar to lerant ca
regim, cu toată intol eranţa unor state com ponente. Toate grup uri le care
obţin statal itatea şi toate practici le pe care e l e le permit (în l i mite pe care

18
 D e s p r e t o l er are

le voi prezenta imediat) sînt tol erate de societatea de state. Tolerarea este
o caracteristică esenţială a suveran ităţi i şi un mot i v i m portant pentru care
aceasta d in urmă este dorită.
Suveranitatea garantează că n imen i d i n afara gran iţelor nu poate să
se amestece În ceea ce se face În interiorul l or. Oamen i i de d i ncolo pot fi
resemnati, indiferenţi, stoici, curioşi sau entuziaşti În privi nţa practici lor
de aici şi, deci, pot să nu dorească să se amestece. Sau poate că acceptă
logica de reciprocitate a suveran ităţi i : nu ne amestecăm În treburi l e
voastre dacă nu vă amestecaţi nici v o i Î n a l e noastre. "Tră·i eşte ş i l asă- 1 ş i
p e ce lălalt s ă trăiască" este o maximă re l ativ uşoară cînd v i aţa s e desă­
şoară de o pate şi de alta a unei l i n i i c l ar demarcate. Sau pot i de o
ost i l itate activă, dorn ici să den unţe cu ltura şi trad i ţi i le vec i n i lor lor, dar
ned ispuşi să p l ătească costuri l e amestecu l u i . Avînd În vedere natura
societăţi i internaţionale, costuri l e par să ie mari : e l e i m p lică ad unarea
unei armate, trecerea fronti erel or, a ucide şi a i ucis.
D i p l omaţi i ş i oamen i i de stat adoptă în mod obişnuit pe cea de-a
doua d i ntre aceste atitud i n i . Ei acceptă l ogica suveran ităţi i, dar nu pot să
facă pur şi s implu abstracţie de persoane l e şi practic i le pe care le găsesc
i llto lerabi le. Trebu ie să negoc ieze cu tiran i i şi cu ucigaşi i ş i , ceea ce este
mai potrivit subiectu l u i nostru, ei tre b u i e să v i n ă În Întîmp i narea i ntere­
selor ţări lor ale căror cu ltură şi rel i gie domi nante acceptă, de exemp l u,
cruzimea, opresiunea, misogi nismul , rasismu l , sclavia sau tortura. Cînd
dipl omaţi i dau mîna sau Împart pî inea cu tiran i i , ei, se zice, se poată cu
mănuşi � aceste acţi uni nu au n i c i o semniicaţie morală. D ar înţel egeri l e
l a care aj ung a u semn i icaţie morală; e l e sînt acte de to lerare. D e dragu l
păc i i sau d i n cred inţa că reforma re l i gi oasă sau cu ltural ă trebui e să vină
din i nterior, că este o acţi une l ocală, ei recunosc cealaltă ţară ca membru
suveran al soc ietăţi i i nternaţionale. Ei îi conirmă i ndependenţa po l itică
şi i ntegritatea teritorială, ceea ce împreună constitu i e o versi une m u lt mai
putern ică a autonomiei comun itare menţi n ută În i mperi i le multi n aţionale.
Reglementări l e şi practi c i l e d i p l omatice ne dau o accepţi une pentru
ceea ce s-ar putea numi formal itate a tolerări i . Această formal itate are
locul său, deşi nu prea v i zi b i l , în viaţa i nternă, unde adesea coexi stăm cu
gru puri cu care nu avem şi nu d orim să avem rel aţi i sociale apropiate.
Coexi stenţa este ad m i n i strată de funcţionari de stat care sînt totodată şi
d i p l omaţ; i ntern i . Desi gur, fu ncţionari i de stat au mai mu ltă autoritate
decît d i p lomaţi i şi, în fel u l acesta, coexi stenţa pe care o adm i n i strează

19
M I C H AEL W A L Z E R

este mai constrÎngătoare decît aceea a statelor suverane În soc ietatea

i ntenaţională.
Dar suveran itatea are ş i l i m i te, ixate foate clar prin doctri na
j urid ică a intevenţiei uman itare . Acţiuni l e şi practici le care "şochează
l
conşti inţa uman ităţ i i " nu sînt. În pri n c i p i u. to lerate . Avînd în vedere
s l ăbiciunea regimu l u i soc i etăţ i i i nternaţionale, toate acestea Înseamnă că,
În practică, orice stat mem bru este Îndreptăţit să fo losească forţa pentru a
pune capăt unor even i mente, dacă acestea sînt suici ent de Îngrozitoare .
Princ ipi ile i ndependenţei po l itice şi a l e i ntegr ităţi i teritoriale nu prote­
j ează barbaria. Dar n i me n i nu este o b l i gat să fo losesească forţa; regimul
nu are reprezentanţi În Sărci naţi cu reprimarea practici lor i nto lerab i l e.:
C h i ar in faţa brutal ităţii evidente ş i exti nse, i ntervenţia umanitară este cu·
totul vo luntară. Practi c i l e kmer i lor roş i i d i n Cambodgia, ca să i au un:
exemp l u uşor, erau i ntol erab i le d i n punct de vedere moral ş i legal ş i , c umi
v i etnamezi i au decis să i nvadeze ţara şi să-i domol ească, n u au fost, del
fapt, to lerate. Dar această co incidenţă feric ită între ceea ce este i n tole I
rab i l şi ceea ce nu este to lerat n u se întîl neşte prea des. Intoleranţ
uman itară UI este, de obicei, suicientă pentru a depăşi riscuri le pe car
le i mpl ică i ntervenţia, iar motive s u p l i m entare pentru a interven i - ie c­
sînt geopoli tice, economi ce sau ideolog ice -. pot fi i n vocate d oar î
an um ite situaţi i .
Se poate i magi na u n ansam b l u ş i m a i b i n e articulat d e l i m ite a l
to l erări i care Însoţeşte suveran itatea : practicile i nto lerabi l e d i n state I
suverane pot i cauza unor sancţ i u n i economice d i n partea u nora sau
tutu ror membri l or soci etăţi i intern aţionale. Apl icarea unui em barg
parţial Îm potr iva apartheidu l u i sud-african este un exemplu bun. deşi
neobişnu it. Condamnarea col ecti vă, Întreruperea sch i m buri l or cu lturale ş '
propagand a activă pot, d e asemenea, s ă servească scopuri lor i nto leranţe'
uman itare, deşi pedepse de acest fe l sînt rareori eficiente 2 • utem spun
dec i că societatea internaţională este to lerantă în pri n c i p i u şi dev ine şi
mai to le rantă, d i ncolo de propri i l e pri nci p i i , d i n cauza s l ăbic i u n i i
reg i m u l u i său .

I Referitor la localizarea acestor l i mite. vezi dezbaterea mea cu David Lu ban , în Charle
Be itz. Marshall Cohen. Thomas Scanlon ş i A. .I ohn Si mmons ( ed . ). Intenational Ethics
"
( Pri nceton. N . J . , Princeton Uni versity Press, 1 985), pp. 1 6S-243.
2 Aceste e.emple de intoleranţă. aproape de intervenţia armată. mi -au fost sugerate d�
John Raw l s .

20
 D e s p re t o l e r a r e

Consociaţiile

În ainte de a discuta statul-naţi une ca o soc ietate pos i b i l tol erantă,

doresc să poposesc puţin asupra u n u i urmaş, apropiat moral dar nu şi
po l itic, al i mperi u l u i multi naţional - statu l consoc i aţional sau bi- ori
'
trinaţional . Exemple ca Bel gia, E l veţia, C i pru, Li ban şi Bosn ia, cea
născută ără speranţe, sugerează atît gama de posi b i l ităţi, cît ş i i m i nenţa
dezastru l u i . C on soc i aţiona l ismul reprezintă un program eroic, pentru că
doreşte să menţină coexi stenţa i mperială ară b i rocraţi i i mperial i şi ără
d i stanţa care ăcea d i n aceştia conducători mai m u l t sau mai puţi n
i mparţial i . Astăzi , d i feritele grupuri n u sînt to lerate de o s i n gură putere
transcendentă. Ele trebu i e să se tol ereze reci proc şi să-şi negocieze
termen i i coex i stenţe i .
Ideea este atractivă: o colaborare si mplă, nemed i ată a două sau tre i
com un ităţi (de fapt a l i deri l or şi a e l itelor l or), care este negoc iată l i ber
Între părţi . E l e con s i mt asu pra unor reg lementăr i constituţionale, concep
i n stituţi i , Îm part fu ncţ i i ş i Încheie un acord po l itic care să l e protejeze
i nteresele d i vergente. Dar consoc iaţia nu este o con strucţie în întregime
l i beră. De cele mai m u lte ori comun ităţi le au trăit împreună (sau una
lîngă alta) mult ti mp, Înai nte de a Începe negocieri le ofi ciale. Poate au
fost in iţial un ite pri n domi n aţie i mperială, poate le-a apropi at lupta lor
comună împotriva aceste i domi naţi i ; toate aceste l egături au fost prece­
date de proxim itate : coexi sten ţa pe teren, dacă I1 lI în ace leaşi loca l i tăţi,
cel puţin de-a l ungu l unor fronti ere d e l i m itate sumar ş i uşor de traversat.
Aceste grupuri au d i scutat şi au ăcut comerţ, au l uptat şi au ăcut pace la
ni ve l loca l, dar totdeauna atente la po l i ţia sau arm ata unui conducător
străin. Astăz i trebuie doar să se supravegheze reci proc .
Acest l ucu nu este i mpos i b i l . Succesu l este mai probab i l atunci
cînd consoci aţia precede apar iţia u nor m i şcări naţi onal i ste puten ice ş i
mob i l i zarea ideo l ogică a d i ferite l or com un i tăţ i . Este ce l mai bine nego­
c i ată de el itele vechi l or "autonomii " care sîn t adesea respectuoase unele
faţă de alte le, au i nterese comune În stab i l i tate ş i pace (şi, des igur, În

I Vezi Arend Lij phart, Del1locracy ill Plural Societies: A Comparative Exploratioll ( New

Haven , Yale University Press, 1 977).

21
M I C H A EL W A LZER

mentinerea autorităţi i e l ite lor) ş i care doresc Împărţi rea puteri i pol itice.
Dar reglementări l e pe care e l ite l e le e laborează, relectînd mări mea şi
forta econom i că ale comun i tăţi l or asoci ate, sînt dependente după aceea
de stab i l i tatea bazei lor soc i a l e . Con soc i aţia se cl ădeşte pe predom inanţa
l i mitată constituţiona l a uneia d i ntre părţi sau pe ega l itatea lor aprox i­
mativă. Funcţi i l e sînt Împărţite, sînt stabi l ite cote pentru serv i c i u l publ ic,
sînt a l ocate fonduri pu b li c e - toate acestea pe baza predom i n anţei l i mi­
tate sau a egal i tăţi i aproximative. Date i i nd aceste înţelegeri, iecare
grup trăieşte în securitate re lativă, după propri i le sale traditi i, poate ch iar
după dreptu l său cutumiar, şi poate vorbi propria-i l i mbă, nu numai acasă,
dar şi În propri i le sale spaţi i publ ice. V ech i u l sti l de v i aţă nu este t u l burat.
Frica de perturbări este cea care poate destrăma o con soc i aţie.
S c h i m bări soc iale sau demograice, să zicem, mod i ică baza, alterează
ech i l i bru l de mărime şi putere, amen i nţă structura de domi n aţie sau de
ega l itate, subm i n ează vec h i l e înţe l egeri . Brusc, una d i ntre părţi le pare
peri cu loasă celorlalte. To lerarea rec iprocă depinde de încredere, nu atît
În bunăvoi nţa i ecăre i a, cît În reg l ementări le instituţionale care apără de
efectel e relei voi nţe. Acum regl ementări le stabi l i te se destramă i ar
insecuritatea care rezu ltă face to lerarea i mpos ibi l ă. Nu pot să trăiesc ş i să
fiu tolerant alături de ci neva periculos. De ce peri co l mă tem? C on so­
ciaţia se poate transforma Într-un stat-n aţi une obişnuit, În care eu pot
deveni un mem bru al m i norităţ i i , căutînd să i u tol erat de foşti i mei
asoc iati, care nu mai au nevoi e de tolerarea mea.
L i banu l este exem p l u l ev ident a l acestu i tri st colaps al înţe l egeri lor
consociaţi onale; a parcurs exact drumul descri s mai sus. Dar În L i ban nu
este vorba doar despre o sch i m bare soci a l ă. Î n principiu, noua demo­
graie l i baneză sau noua economi e r i trebuit să ducă la renegoc i erea
vech i lor regl ementări : o simplă reÎmpărţire a fu ncţi i l or şi a fonduri l or
publ ice. Dar transformări le i deo l ogice care au apărut odată cu sch i m bă­
ri l e soc iale au acut ca acestea să nu se poată real i za uşor. Zel u l
naţi onal i st ş i re l igios şi core latele l or i nevitabi le, l i psa d e încredere ş i
fri ca, au trans format negocieri l e în război c iv i l (şi p e s irien i Î n ăcători de
pace im perial i). Pe acest fundal cadru, consoci aţia este de recunoscut ca
un regi m pre-ideologic. Tolerarea nu este impos i b i lă cînd sînt În j oc
naţiona l i smu l şi re l i gia, i ar consociaţia poate i Încă forma e i preferată
d i n punct de vedere moral. Î n practică totuşi, statu l-naţi une este ac um

22
 Des pre t o l e rare

regimul de to lerare cel mai probabi l : un grup domi n ant în toată ţara, care
să dea formă v ieţi i publ ice şi care să tolereze o m inoritate naţională sau
rel i gioasă - şi nu două sau trei grupuri, iecare s igure pe l ocu l lor, care să
se to lereze reciproc.

Statele-naţiune

M � oritatea state lor care formează societatea i nternaţională sînt

state-naţiune. N u m i ndu- I e astfe l nu În seamn ă că au o pop u l aţie omogenă
d i n punct de vedere naţional (sau etn i c sau re l i gios). Omogenitatea este
rară, poate ch i ar i nexi stentă, astăzi În l ume. Ea presupune ca u n si ngur
grup dom i nant să organ i zeze viaţa comună într-un mod care-i relectă
propria i storie şi cu ltură ş i , dacă l ucrur i le se desăşoară conform
plan u l u i , Îi d uce i storia mai departe şi Îi s usţine cultura. Aceste i ntenţi i
determ i nă caracteru l educaţiei pub l i ce, si mbolurile şi ceremon i i l e v ieţi i
pu bl ice. calendaru l statu l u i şi sărbători le pe care acesta le impune. Î n ce
pri veşte istori i l e şi cu lturile, statul-naţi u n e nu este neutru; aparatu l să u
pol itic este o maş i n ă pentru reproducere naţională. Grupuri le naţionale
îş i doresc statal itatea tocmai pentru a contro la căi le de reproducere. Este
pos i b i l ca membri i l or să spere la mult mai mult - ei pot nutri ambiţi i
care să meargă de la expan s i une şi domi naţie politică pînă la creştere şi
Înlorire econom ică. Dar ceea ce j ustiică acţi u n i l e lor este pas iunea
umană pentru supravieţu ire peste ti m puri .
Statu l pe care aceşti membri îl creează poate totuşi, cum se Întîmplă
de cel e mai mu l te ori cu statele-naţiune l i beral e şi democrat ice, să
to lereze m i n orităţi . Această to lerare se man i festă În forme d i ferite, deş i
rareori se extinde l a autonom i a totală pe care o permiteau vech i le
i mperi i. Auton om i a regională este deosebit de greu de rea l i zat, căci În
acest caz membri i naţi un i i domi nante care trăiesc În regi une ar i supuşi
unei dom i n aţii " străine " În propria lor ţară. Organ izarea corporatistă n u
este n ici ea prea frecventă; statu l-naţi une este el Însuşi un fel de corpo­
raţie cu lturală şi revend ică monopo l u l asupra unor astfe l de organ izări În
i nteri oru l fron tiere l or sale .
Tolerarea În statele-naţ i u ne are În vedere, de ob ice i , nu atît
grupuri le, cît pe cei care le a lcăt u iesc, concepuţi În general stereoti pic,

23
M I C H AE L W A L Z E R

m a i Întîi ca cetăţen i, apoi ca mem bri ai u n e i a d i ntre m i norităţi . C a

cetăţeni, ei a u ace leaş i d repturi ş i obl igaţi i c a şi cei lalţi ş i l i se cere s ă se
angajeze pozitiv În cultura po l itică a m aj orităţi i � ca membri ai unei
mi norităţi. e i au trăsături l e standard ale "neam u l u i " lor şi li se perm ite să
formeze asociaţi i vo l untare. organ i zaţi i de aj utor rec i proc, şco l i parti­
cu l are. societăţi cu ltura le, ed ituri etc. Nu li se permite ă se organ i zeze În
mod autonom şi să exercite j urisd icţia l egal ă asupra semen i l or lor.
Re l i gia. cu ltura şi istoria m i norităţ i i sînt probleme care ţi n de ceea ce s-ar
putea numi c olecti vul pri vat - faţă de care colectiv u l pub l ic, statu l­
naţi une, este Întotdeauna suspicios. Orice Încercare de a prezenta cu ltura
m i noritară În pub l i c poate produce nel i n i şte printre major itari (aşa se
expl ică controversa d i n Franţa pri v i n d purtarea de către musul mani a
turbane lor sau a basmale lor, În şco l i le publice). În principiu, indivizi i nu
sînt constrînşi. dar presiuni le de asi m i lare a l or la naţ i unea dom inantă,
cel puţin În priv i nţa practici l or publ ice, au fost destu l de frecvente ş i ,
pînă nu de m u l t îndeaj uns d e reuşite . Cînd evre i i gennan i d i n seco l u l a l
XIX- l ea s e prezentau c a "germani pe stradă şi evrei acasă", ei aspirau l a
un standard al statu lui-naţi une care să facă din intim itate o cond iţie a
l .
to lerări i .
Po l itica l i m b i i este o zonă cheie În care această normă este atît
apl icată, cît şi contestată. Pentru mu lte naţi uni, l i m ba este elementu l
principal al un ităţi i . E l e s-au format, În mare parte, pri ntr-un proces de
standard izare l i n gvistică, În decursu l cărui a d i alecte l e regionale au fost
forţate să cedeze În favoarea d i alectu lui de la centru - deş i unul sau două
au reuşit uneori să se menţină şi astfe l au deven it mi ezu l rezi stenţe i
su bnaţiona l e sau protonaţionale. Moşten irea acestei istori i este o mare
ret icentă În a to lera alte l i m b i . d i ncolo de ro l u l acestora În comun icarea
fam i l ia l ă sau În cultu l re l i gios. Rezu ltatu l este că naţi unea majoritară
insistă frecvent ca m i norităţ i l e naţi onale să Înveţe şi să fo losească l i mba
sa În toate relaţi i le publ ice - cînd votează, În tri bunale, cînd Înregi strează
un contract etc.

I Despre evrei i germani. o minoritate prototipică. vezi H. 1 . Bach, Tll e German Jew: A
��wlt"eJis of JudaiJIII and Westem Civilizatioll. / 730- / 930 (Oxford. Oxford University
Prcss. 1 984) şi Donald L. Niewyk. The JelVs in Weimar German \' ( Baton Rouge.
Lou i siana State University Press. 1 980).

24
 D e s p r e la l e r a r e

M i norităţi le, dacă sînt destul de putern ice ş i , Î n special, dacă a u o

bază teritorial ă, vor urmări l egal i zarea propri i lor l i mbi În şco l i le de stat,
În d ocumente legale, În semnal i zarea publ ică. U neori, una d i n l i m b i le
m i noritare este recunoscută ca a doua l i mbă oicială; de multe ori este
folosită n umai În fam i l i e, biserici şi şco l i paticulare (sau se pierde Încet
şi dureros). Î n acelaşi timp, naţi unea domi nantă urmăreşte cu atenţie ca
propria-i l i mbă să n u ie transformată pri n fo los i rea · ei de către mino­
ri tate. Institute spec iale de l ingvistică se străd u iesc să menţi nă o variantă
"pură" , sau ceea ce se consideră a i o variantă pură a l i m b i i naţionale,
dar conaţiona l i i lor sînt adesea s urprinzător de d i spuşi să accepte
inl uenţele m i noritare sau străine. Şi acesta, cred, este un test al to l erări i .
Există mai puţi n l oc pentru d i ferenţe Î n statu l-naţiune decît În
imperi i le multinaţionale sau În consociaţii - şi, desigur, mult mai putin
decît În soc ietatea i nternaţională. Pentru că membrii to leraţi ai grupului
minoritar sînt şi ei cetăţeni, cu drepturi şi obl igaţi i, practici le grupu lui
sînt, foarte probabi l , supuse unei anal ize mai amăn unţite decît În
imperii le mu lti naţionale. Moda l i tăţi de d i scriminare şi de domi nare
Îndel u n g acceptate de grup - sau, oricum, care nu ÎntÎmpinau opoziţie -
este pos i b i l să nu mai ie accepta b i l e după ce membr i i acestu ia sînt
recunoscuţi ca cetăţen i (voi prezenta cîteva exemple În cap. 4). Dar exi stă
aici un efect dub lu, pe care orice teorie a to lerăr i i trebuie să-I ia În
con sideraţi e: deşi statu l-naţiune este mai puţin to lerant faţă de grupuri , e l
poate foarte bine să forţeze grupuri le să ie mai to lerante faţă de ind ivizi .
Acest al doi lea efect este o consecinţă a trans formări i (parţiale sau
i ncom plete) a grupuri lor În asociaţi i vo l untare . Pe măsură ce contro l u l
i nten sl ăbeşte, mi norităţi le Î ş i pot păstra membri i d oar dacă doctrinele
l or sînt con v i ngătoare, dacă cu ltura l or este atract ivă, dacă organ izaţii l e
l o r sînt uti l e ş i dacă ceri nţe l e l o r faţă de paticipanţi sînt l i berale ş i
lexibi le. D e fapt, există o strategie a lternativă: o Înch idere sectară rigidă,
care oferă speranţa de a salva doar un n umăr m i c de indiv izi, cred incioşi
adevăraţi . Pentru n umere mai mari , sînt necesare pozi ţi i mai desch ise şi
mai lexibi le. Toate acord u r i l e de acest fe l prezi ntă totuşi un pericol
comun, acel a că elementel e d i sti nctive ale grupu lui ş i ale mod u l u i său de
v i aţă vor i abandonate treptat.
Cu toate aceste d i i cu ltăţi, mu l te d i ferenţe semni icative, În special
d i ferenţe le rel i gioase, au fost menţi n ute cu succes Î n state l e-naţiune

25
M I C H A E L W A LZ E R

l iberal e ş i democratice. Adesea, m i nor ităţ i l e a u reuşit destul d e bine În

pract icarea şi perpetuarea culturi i lor comune tocmai pentru că se aflau
sub presi unea m aj orităţi i nationale. Ele se organ izează atît social cît şi
psi ho logic pentru rezi stenţă, tran sfonÎndu-ş i căm inele, cartierele, bi seri­
c i le şi asociaţ i i l e Într-un . fel de patrie ale căre i fronti ere se străduiesc să l e
apere. U n i i i n d i v izi se d isociază şi se dau· drept membri ai maj orităţ i i , Îş i
Însuşesc treptat sti l u l de v iaţă al ace stei a, sau fac căsători i m i xte şi cresc
cop ii care nu au am i ntiri sau cunoştinţe despre cultura m i norităţi i . Dar
pen tru maj oritatea oamen i l or, aceste transformări personale sînt prea
grele, prea dureroase sau prea umj l itoare� ei se agaţă de propria lor iden­
titate şi de bărbaţ i i ş i femei l e care se identiică În ace laşi fe l .
M i norităţ i l e n aţionale, m a i m u l t decît c e l e rel igi oase, sînt grupuri
care, foarte probab i l , pot să se ale În s ituaţ i i periculoase. Dacă aceste
grupuri sînt concentrate teritorial - precum ungurii din Români a, de
exemp l u - ei vor i suspectaţi, poate pe bună dreptate. că Îş i d oresc un
stat propriu sau Încoporarea Într-un stat vecin, în care rudel e l or etni ce
deţ i n puterea suverană. Procesul arbitrar de formare a state lor are ca
rezu ltat, În mod curent, m i norităţi amp lasate În fe l u l acesta, grupuri
supuse unor astfe l de suspic i u n i ş i foarte greu de tolerat. Poate cel mai
bine ar i să se retrasee frontierele ş i să ie l ăsaţi să plece sau să l i se
1
acorde autonomie depl ină. Î i tolerăm pe alţi i prin restrîngerea statului
nostru, ca e i să poată trăi În spaţi u l soc ial format conform propri i l or
nevo i . Mai probabi l e sînt, desi gur, · s o l uti i l e altenative: recunoaşterea
l i ngvistică şi o descentra l i zare ad m i n i strativă foarte l i m itată sînt destul
de frecvente, deşi acestea sînt adesea com b i n ate cu eforturi de a ixa
membri ai maj orităţ i i În regiun i le de gran iţă, sensi b i l e d i n punct de
vedere po l itic, ş i cu campan i i periodice de as i m i l are.
După pri m u l război mond ial, s-au acut efortu ri de a garanta
to lerarea m i norităţi lor n aţionale În n o i l e (şi rad ical eterogene le) state­
n atiune d i n Europa de Est. Garantu l era L iga N aţiun i lor, iar garanţia a

I Acesta este argumemul lui Wi ll Kymlicka în l u crarea sa Multicultuol Citizenship ( New

York. Oxford Uni versily Press. 1 995). pe care-I aplică În mod specific minorităţilor
cucerite. cum sînt societăţile de aborigeni ale lumii noi . Se aplică. În principiu. oricăru i
gru p m inoritar cu o viaţă Îndel ungată şi cu bază teritorială. dar nu şi grupurilor de
imigranti - pentru raţiun i pe care le explic. urmÎndu-1 pe Kyml icka. În secţi unea
următoare.

26
 D e s p r e t o l e r a re

fost Înscrisă Într-o seri e de tratate ale m i n orităţi lor sau ale naţionali­
tăţi l or. Î n mod corespunzător. aceste tratate au atribuit drepturi .indivi­
zi lor obişnu iţi şi nu grupuri l or. Astfe l , În Po l on i a, Tratat u l asu pra M i no­
rităţi l or se ocupă de " persoanele de naţiona l itate pol oneză care aparţi n
mi norităţi lor ras i al e, rel igioase sau l ingvist i ce " . Asemenea desemnări n u
spun n i m ic despre autono m i a d e grup, descentral izarea regi onală sau
conducerea şco l i l or de către m i noritari. De fapt, garantarea drepturi lor
individuale a fost. ea Însăşi. o h i meră: maj oritatea stete lor noi şi-au
afirmat suverani tatea ignorind sau anulînd tratatele. iar Li ga nu a fost În
stare să le pună În ap l icare.
Dar acest efort eşuat merită să ie repetat, poate cu o recunoaştere
mai expl icită a ceea ce m i noritaru l obişnu it are În comun cu semen i i săi .
Convenţia Naţi un i lor Un ite pri v i n d Drepturi l e C i v i le şi Pol it ice ( 1 966)
face un pas În plus: i ndiv izi lor aparţi nînd m in orităţi lor "nu li se va nega
dreptu l ca, Împreună cu alţi mem bri ai grupului lor, să se bucure de
propria cu ltură, să posede şi să practice propria l or rel i gie sau să-şi
!
folosească propri a l i mbă " . O bsevaţi că această formu l are se plasează
Încă În norma statu l u i ..naţiune: nu se acordă recunoaştere grupu l u i ca un
organism colectiv: i nd i v izi i acţionează "Împreună cu " ; n umai maj oritatea
naţională acţionează ca o comun itate .
Î n timp de război, loial itatea m inorităţi l or n aţionale faţă de statul­
naţ i u ne. ie că sînt sau n u concentrate teritorial sau recu noscute
internaţional, va i pusă l a îndoială - ch iar şi atunci cînd exi stă dovezi
clare ale acesteia, ca În cazu l refugiaţi l or german i anti nazişti În Franţa
pri me l or l u n i ale celui de-al doi l ea război mond ial. Î ncă o dată, tolerarea
eşuează cînd cei lalţi par pericu loşi sau cînd demagogi naţ ional işti Îi pot
face să pară periculoş i . Soarta ameri can i lor de etn ie j aponeză, cîţiva an i
mai tîrziu. arată ace laşi l ucru - semen i i lor american i au i m itat, să zic
aşa. statutu l convenţional de stat-naţi une. De fapt, j aponezi i n u erau, şi
n u sînt, o m i noritate naţional ă În State le Un ite, cel puţin nu În sensu l
obişnu it: u nde este . naţiunea maj or itară? M ajorităţ i l e americane au
caracter temporar şi sînt constitu ite diferit pentru diferite scopuri ş i

I Atit acest citat. cît şi cel anterior sînt luate d i n Patrick Thornberry, /11Iematioflal Law
lIllll tlle Rigllt.f of Millorities (Oxford. Oxford Uni versity Press. 1 99 1 ): vezi discufia sa
asu pra tratatelor. pp. 1 32- 1 37.

27
M I CH A E L W ALZER

ocazii . M i norităţ i l e sînt şi ele adesea temporare, deşi rasa şi sclavia, l uate
Împreună, fac excepţie (voi vorbi despre excepţie mai tîrziu). Dimpo­
tri vă, maj oritatea pemanentă este o caracteri stică esenţială a statu lui­
naţiune. Î n statel e-naţi une tol erarea are o s i ngură sursă şi se îndreaptă -

sau nu doar într-o singură d i recţie. Cazu l Statelor U n ite sugerează un

-

ansamblu de reglementări cu totul d i ferite.

Societăţile de imigranţi

AI c i nc i l ea model de coex i stentă şi de pos i b i l ă tolerare este soc ie­

tatea de i m igranţi . J Membri i d iferite lor grupuri şi-au părăs it teritori ul l or
de bază, patria l or, ş i , au ven it, ind ividual sau cu fam i l ia, unul cîte unul,
într-o nouă ţară, pe teritori u l căre ia s-au împrăştiat. Deş i sosesc În val uri,
din cauza u nor pres iun i po l itice ş i econom ice similare, ei nu vin În gru­
puri organ i zate, nu sînt co lon i şti cu i ntenţia conşti entă de a transpl anta
cultura l or nativă într-un loc nou . Ei se adună pentru a se sprij i n i
reci proc, doar î n număr relativ mic, amesteCÎndu-se totdeauna c u alte
m i c i grupuri s i m i l are În oraşe, state şi regi un i . Deci nu se pune problema
unei autonom i i teritoriale. (Deş i C anada este o soci etate de imigranţi.
Quebec este o excepţie clară: primi i oamen i care s-au stabi lit aici au
ven it drept colon işti, nu ca i m igranţi, şi au fost apoi cuceriţi de britan i c i .
O altă excepţie trebu ie ăcută pentru aborigeni, care a u fost ş i ei cuceriţi .
Mă voi ocupa aici În primu l rînd de imigranţi . Pentru popu laţia din
Quebec şi pentru abori gen i, vezi secţi unea " Canada" d i n cap. 3 ; pentru
negri i american i, im portaţi ca sclavi, vezi secţ i unea Clasa" din cap. 4 . )
"
Dacă grupurile etn ice şi rel i gioase v o r s ă se menţină, ele trebuie să o
facă ac um În asoc iaţ i i pur voluntare . Aceasta Înseam n ă că e l e sînt mai

I Mă refer la Statele Un ite. exempl u l meu cheie aici. şi mă bazez pe John Higham.

pri ncipal u l meu ghid În pol itica i migrării americane: vezi Stral1gers in the Land şi Send
These ro Me: .Iews and Other Immigrants ;n Urban America (New York , Atheneum,
1 975). M-au infl uenţat şi aticolele şi eseu rile din Stephan Themstrom (ed.) Harvard
Encyclopedia of American Et/mic Groups (Cambidge, Mass., H arvard Uni versily Press,
1 980) totodată. propria mea relatare privind pluralismul american, What It Means to Be
an American (New York. Marsi li a 1 992). precum şi experienta mea priv ind acest
.

plu ral ism.

28
 D e spre tol erare

ameninţate de indiferenţa propri i lor lor mem bri decît de i ntoleranţa

altora. Statul, Îndată ce s-a despri ns d i n strÎnsoarea pri m i lor i m i granţi,
care-ş i imaginau, În toate cazuri le, ă formau un stat-naţi une al Jor
propriu. devi ne i ndependent de toate gupurile din care este constituit.
Este păstrată l i m ba pri mi lor i m i granţi şi cultura lor pol itică, dar În ceea
ce priveşte avantaj e l e contemporane, statul este, În expresi a curentă (şi În
pri nc i piu), neutru faţă de grupuri, tol erant faţă de toate grupuri l e şi
autonom în scopurile sale.
Statu l revend ică drepturi j urisd i cţionale exc lusive În ceea ce-i
priveşte pe toţi cetăţeni i săi ca indiv izi şi nu atît ca membri ai grupuril or.
Dec i, ob iecte le tolerăr i i , strict vorbi nd, sint preferinţele ş i performanţele
indiv iduale: acte de adezi u ne, partici parea l a ritualuri ale comun ităţ i i şi la
s l uj be rel igi oase, l egiferări l e diferenţelor cu lturale etc. Ind ivizi i, bărbaţi
şi femei , sint Încuraj aţi să se tolereze unul pe altu l ca indivizi, să inţe­
l eagă d iferenţa în iecare caz ca pe o vari antă personal izată (şi nu
stereotip ică) a culturi i grupul u i - ceea ce În seamnă că membri i iecăru i
gru p, dacă vor să man i feste v i tutea tol erării, trebuie să accepte vers i u­
n i l e diferite ale cel orl alţi . Apar repede mai m u lte vers i u n i ale cu lturi i
fiecăru i grup, pecum şi mu lte şi d i ferite grade de devotament faţă de
iecare d i ntre e l e. Aşa că toJerarea capătă o formă total descentral izată:
iecare trebu ie să tolereze pe toţi ce i l alţi.
Nici u n grup di ntr-o soci etate de imi granţi n u are voie să se orga­
n i zeze prin constrîngere, să ia În stăpîn i re spaţ i u l p u b l i c sau să
monopo l izeze resurse l e publ ice . Orice formă corporati stă este exc l usă. În
principi u. În şco l i l e publ ice se predau . i storia şi educaţia civică, statul este
conceput ca avînd doar o ident itate pol itică, nu şi una naţională. Acest
princ i p i u este. desigur, ap l i cat lent şi i mperfect. De cînd au fost înfi i nţate
şco l i l e publ ice În Statele U n i te, de exemplu, s-a predat mai mult ceea ce
americ ani i -englezi au consi derat ca fi ind propria l or cu ltură şi istorie -
care se înti nde în urmă pînă la Grec i a şi Roma şi incl ude l i m b i l e ş i
l iteraturi l e c l as ice. A exi stat şi m a i exi stă încă o j usti icare importantă
pentru această programă standard, c h iar după val urile de im igraţie de l a
j u mătatea secolului a l XIX- lea (cînd a u sosit german i i ş i i rl andez i i ) ş i de
la sirş itul acestu i a (cînd au ven it i m i granţi d i n sudul şi estu l Europe i),
căci instituţi i l e po l itice americane sînt mai bine înţe lese pe acest fundal.
Î n ti mpuri l e mai recente (şi În cursul unui al trei l ea mare val, de data

29
M I CH AEL W ALZER

aceasta Î n mare măsură neeuropean), s-au ăcut eforturi pentru Încorpo­

rarea istor iei şi a cu lturi i tuturor grupuri l or, pentru a permite o cupri ndere
ega l ă şi a crea, in fe l u l acesta, şco l i "mu lticu lturale " . De fapt, Occ identu l
domină Încă programa şcol ară aproape pretut i nden i .
Î n mod asemănător. statu l a r trebui să ie perfect i n d i ferent faţă de
cu ltura grupuri lor sau să sprij i ne în mod egal toate grupuri le - să
încuraj eze , de exemp l u, un fe l de rel i gi ozitate generală, ca În ace le
rec l ame din trenuri sau autobuze, din an i i ' 50, care îi îndemnau pe
american i să " meargă la biserica pe care o aleg" . După cum sugerează
această max i m ă, neutral itatea este totdeau na o problemă de grad. Unel e
gru puri sînt de fapt favorizate faţă de alte l e - În acest caz, gupuri le cu
.�biserici " mai mult sau mai puti n asemănătoare cu cele ale pri m i lor
i m i granţi protestanţi; dar ş i ce l e lalte sînt tol erate. Iar frecventarea
bi seric i l or sau orice alte practici culturale specifice nu sînt tran sformate
În condiţi i pentru cetăţenie. Este deci re lativ uşor şi deloc umi l itor să
evadezi d i n grupu l propriu şi să-ţi asumi identitatea pol itică dom i nantă
(în cazu l nostru, cea americană).
Dar m u l ţi oamen i d i n soc ietatea de i m i granţi preferă o identitate
amestecată sau d uală, una d i ferenţiată pe l i n i i cu lturale sau pol itice.
Cratima care uneşte cei doi termen i ai cuvîntu l u i italo-american , de
exempl u, s i mbol izează acceptarea cal ităţii de ital i an de către cei lalţi
ameri can i, recu noaşterea faptu l u i că ,.ameri can " este o identitate po l itică
ără pretenţi i c u l turale speci ice sau putern ice. Consec i nţa este, desigur,
faptu l că ,.ital ian " este o ident itate c u l turală ără pretenţi i pol itice. Doar
În fel u l acesta este tolerată cal itatea de ital ian. Şi apoi italo-ameri can i i
trebu ie să-ş i susţină cu ltura propri e, dacă pot sau atîta timp CÎt pot, În
partic u l ar, pri n efortur i l e ş i contri buţi i l e cel or ded icaţi acestei cu lturi,
bărbaţi ş i femei . Aceasta este, În pri n c i p i u , s ituaţia oricărui grup cultural
sau re l i gios, n u n umai a mi norităţi l or ( ş i , rev i n, n u există o majoritate
permanentă).
Dacă grupuri le se pot menţine În aceste con d i ţ i i - ără autonom ie,
ără acces l a puterea de stat sau recunoaştere oicială şi ără o bază
teritorială sau opoziţia stabi Iă a unei maj orităţi permanente - este o
Întrebare la care Încă nu s-a răspuns. Com un ităţi l e rel igioase. atît cele de
tip sectar cît ş i bi sericesc, s-au descurcat destu l de bine în Statele Unite
pînă acum. Dar li na dintre cauze l e s ucces u l u i l or rel ativ ar putea fi

30
 D e s p re t o l e rare

intoleranţa cons iderab i l ă cu care multe d i ntre e l e s-au confruntat ;

i ntoleranta are adesea, după cum am s ugerat dej a, efecte de menţin ere a
grupu l u i . Deş i grupuri l e etn ice s-au descurcat mai puţin bi ne, obs erva­
tori i gata să le desi i nţeze sînt cu s iguranţă nech i bzuiţi. Aceste grupuri
su pravieţu iesc În ceea ce am putea n u m i o versi une cu d u b l ă j uxtapunere:
cultura grupu l u i este, de exemplu, ital o-americană, ceea ce Înseamnă că
dobîndeşte o formă puten ic americanizată şi este transformată În ceva cu
totu l deosebit de ceea ce reprezi ntă cultura ital i ană În ţara de başt i n ă� şi
po l i t ica sa este i talo-americană, o adaptare etn ică a practici lor po l i tice şi
a sti l u r i lor locale. Să ne gîn d i m În ce măsură John Kennedy a rămas un
om pol itic i rlandez, Walter Mondale este Încă u n soc ial-democrat
norvegi an, M ario Cuomo este Încă un i nte lectual ital i an creşt i n-democrat
imp l icat În pol i t ică. iar Jesse J ackson este Încă un predi cator bapt ist
negru - iecare d i ntre ei În m u lte fel uri asemănători, dar tocmai prin
1
aceasta d i feriţi de tipul standard angl o-ameri can .
Dacă aceste d iferenţe vor supravieţu i În următoarea generaţ ie sau
peste Încă o generaţie, nu e si gur. Supravi eţu irea totală este probab i l
impos i b i lă. Dar asta nu Înseamnă c ă succesorii acestor patru personal ităţi
exem plare şi ai altora ca ei vor i toţi exact la fe l . Forme l e d i ferenţe i
caracteristice soc ietăţi lor de i m igranti sînt Încă Î n curs de apar iţie. N u
şti m cît de " d i ferită " v a f i cu adevărat d i ferenţa. Tolerarea preferinţe l or
i nd i v id uale şi a vers i u n i lor persona l izate de cu ltură şi re l i gie constitu ie
reg i m u l maxim (sau cel mai i ntens) de tolerare. Este Însă cu totu l nec lar
dacă efectu l pe termen l ung al acestu i maxi mal i sm va i protej area sau
d i zolvarea vi eţi i de grup.
Teama că În curînd doar i ndiv izi i excentri ci vor mai face obiectu l
to lerăr i i le face pe unele grupuri (sau pe cei mai devotaţi membri ai lor)
să so l ic ite sprij i n pozitiv de l a stat - În forma, să spunem, a subs id i i lor şi
a subvenţi i lor corespunzătoare pentru şco l i l e lor ş i pentru organ izaţi i l e de
aj utor rec iproc. Avînd în vedere l ogica mu lticu l tural i s mu l u i , sprij inu l din
patea statul u i trebu ie acordat, dacă se acordă, În termen i egal i i ecăru i
grup social . Î n pract ică totuş i , unele gru puri ponesc cu mai m u lte res urse
decît altele şi sînt mai capabi l e să proite de oportun ităţi l e pe care statu l
se întîmplă să le ofere. Aşa că soc ietatea c i v i l ă este organ izată i negal, cu

I Datorez aceste exemple lui Clifford Geertz.

31
M I CH AEL W ALZER

gru puri puternice şi grupuri slabe, care se srădu iesc, cu rate diferite de
succes, să-şi aj ute şi să-ş i păstreze propri i i memri . Dacă statu l şi-ar
propune egal izarea grupuri lor� ar trebui să se angajeze la o cons iderabi lă
redi stri buire a res urselor şi să angj eze o sumă cons iderabi lă d i n ban i i
pub l ici . To lerarea este, ce l puţin c a potenţi al, inin ită Î n d i men s i un i ; dar
statul poate sprij i n i viaţa de grup doar În cadru l u nor l i m ite po l itice şi
fi n anc iare.

Rezumat

Ar fi uti l să enumerăm aic i care sÎnt� În mod suc�esiv. obi ectel e

tolerări i Î n c e l e c i n c i regimuri (nu vreau să sugerez că aceste regimuri
marchează un progres� n ici ord i n ea În care l e-am prezentat nu este
propiu-zis cronologică). Î n imperi u l multinaţional, ca şi În soci etatea
i ntenaţional ă, cel tol erat este gru p u l - fie că statutul său este de comu­
n itate autonomă sau de stat s uveran . Legi le sale, practicile religioase,
proceduri l e j ud ic iare, pol itici l e iscală şi distributivă, programe le educa­
ţionale şi regl ementări l e fami l iale sînt toate con s iderate ca legitime sau
ad mi s i bi le, supuse doar unor l i m itări min ime şi rareori apl icate (sau apl i­
cabi le) În mod strict. Situaţia este s i m i l ară În consociaţii, dar se adaugă o
nouă caracteristică: o cetăţen ie comună mai efectivă deCÎt aceea din
maj oritatea im peri i lor, una care cel puţin deschide pos i b i l itatea interven­
ţiei statu l u i În practic i le grupu lui, în favoarea drepturi lor individu l u i . n
con soci aţ i i l e democratice (cum ar i E l veţia), această pos ibi l itate este
real izată pe depl in� dar drepturi l e n u vor i efectiv puse În pract ică În
m u lte alte cazuri. cînd democraţia este slabă iar statul central există doar
prin îngăduinţa grupuri lor consoc iate ş i are în pri m u l rînd men irea de a le
ţine Împreună.
Cetăţeni a În statu l-naţi une este mai sem n i icativă. Î n acest caz
to lerarea îi are ca obiect pe indivi zi, concepuţi atît ca cetăţen i cît şi ca
me mbri ai unei an um ite minorităţi . E i sînt to leraţi, să zicem, sub n umele
lor generic. Dar apartenenţa la o categorie (în contrast cu cetăţen ia în
stat) 11lI li se impune acestor indivizi; grupur i l e lor n u exercită nici o
autoritate coercitivă asupra lor, iar statul r interve n i putenic pentru a-i
proteja Îln potriva oricăre i Încercări de constrîngere. Pri n urmare apar noi

32
 D e s p r e t o l erare

opţi un i : ai l i erea laxă la grup, neai l i erea la n i c i un grup sau as i m i l area

de către grupu l major itar. Î n soc ietăţ i l e de i m i granţi, aceste opţi u n i
sporesc . Ind ivizi i sînt "toleraţi În m o d speciic c a i nd i vizi� sub numele lor
propri i, iar preferi nţel e l e sînt Înţe l ese În termen i personal i şi nu
stereotipic i . Apar astfe l vers i u n i personal izate ale vieţii de grup, m u lte
fel u ri diferi te de a fi una sau alta, pe care cei lalţi membri ai grupu l u i
trebu ie s ă le tol ereze ie şi n u mai pentru c ă sînt to lerate d e soci etate În
întregu l e i . F u ndamental ismul se dist inge prin refuzu l său de a lua
această to lerare generală d rept li n motiv pentru a-ş i dezvolta o v i ziune
mai rel axată as u pra propriei cu lturi re l i gioase. U neor i, exponenţi i săi
resping În b loc regi m u l de to lerare promovat de soc ietatea de i m igran ţi . .

33
 C A P I TO L U L J

Cazuri complic ate

Orice caz este un ic, aşa c u m şti e oricine este afectat de un an umi t
caz. Doresc totuşi să anal izez cazu r i l e a tre i ţăr i a căror neÎncadrare În
categori i l e prezentate În cap. 2 este foarte c l ară . Toate tre i au regim uri
sociale sau constituţionale m i xte, care sînt îm părţite În două sau tre i şi
astfe l neces ită exercitarea s i m u ltană a unor ti puri d i ferite de tolerare; ele
relectă complexitatea obişnuită a v ieţi i reale " din care am extras
"
categori i le prezentate. Î m i voi Înd repta atenţia apoi, pe scurt, asu pra
Comunităţi i · Europene, care este cu totul nouă, nu atît prin amestecu l de
regimuri, cît pri n Încorporarea lor Într-o structură constituţională Încă În
dezvol tare.

Franţa

Fran ţa face pos i b i l un stud i u de caz deosebit de uti l pentru că ea

este statul - n aţi une c l asic şi, În ace l aşi ti mp, pri ncipala societate de
i m i granţi d i n Europa. De fapt, este una di ntre pri n c i pa l e le soc ietăţi de
im i granţi, pe plan mond ial . D i men s i u nea im igraţiei sale a fost ascunsă de
extraord inara putere de as i m i l are a naţi un i i franceze, astfe l Încît ne
înch i p u i m Franţa ca societate omogenă cu o cu ltură radical si ngu lară.
Pînă foarte recent numeroş i i i m i granţi d i n Est şi Sud (polonezi. ru ş i .
evrei. ital ien i şi nord-africani ) nu s-au constitu it n iciod ată c a m i nor ităţi
naţionale organ i zate. Ei au format organ izaţi i de d i ferite fe l ur i - editu ri ,

34
 Des pre t o l erare

presa 1 11 l i mbi străi ne etc. - dar ( c u exce pţia unor grupări m i c i de

refugiaţi po l itici care nu i ntenţionau să rămînă) se ad unau doar pentru a
se consola ş i sprij i n i reciproc În contextu l unei as i m i l ări presante şi
foarte rapide În cu ltura şi pol itica franceză. Mult mai mul t decît oricare
'
altă ţară europeană, Franţa a fost o soc ietate de i m i granţi . Ş i totuş i nu
este o soci etate pl ural i stă - sau cel puţin nu se concepe pe si ne, ş i nu o
concep n i c i alţ i i , ca o soc ietate p l u ra l i stă.
Expl icaţia cea mai potri vită pentru această anomalie - prezenţa
fi zică şi absenţa con ceptuală a d i ferenţei cu lturale - se găseşte În i storia
modenă a Franţe i şi, În mod deosebit, În con strucţia revol uţionară a
statu l u i-naţi une republ ican . Naţional ismu l care s-a creat în timpu l l uptei
po l it i ce îm potriva B i seri c i i şi a vech i u l u i regim a avut caracter pol i tic ş i
popu l i st: a exaltat poporu l s u b form a u n u i corp de cetăţeni devotat unei
cauze. Deşi cauza era atît franceză cît şi re publicană, n u putea i dei n ită
ca o cauză re l i gioasă, etn ică sau istorică franceză. Deveneai francez, în
acest nou sens al cuvîntu l u i , dacă deveneai republ i can ; În foc u l revo l uţiei
stră i n i i erau bi neven iţi, aşa cum au fost, cel puţi n interm itent, tot t i m p u l
d e atu nci - atîta timp cît Învăţau l i m ba franceză, se ded i cau repu b l i c i i , î ş i
2
trim iteau cop i i i la şco l i l e de stat şi sărbătoreau căderea Basti l iei.
Ce nu aveau voie i m i granţi i să facă era să se organizeze Într-o
com unitate etn ică paralelă (şi În potenţial conl i ct) cu com u n itatea de
cetăţen i . Osti l itatea franceză fată de asoc i aţi i secundare putern ice care să
d i ferenţi eze şi să-i separe pe cetăţeni este ant ici pată În teoria pol itică a
l u i Rousseau şi a fost exprimată prima dată. cu depl ină cl aritate, În
dezbateri l e Adu nări i Legi slat ive d i n 1 79 1 pri v i nd emanci parea evrei l o r.
C l ermont-Tonnerre, un deputat de centru, a vorbit În n umele majorităţ i i
(care era Î n favoarea emancipării) cînd a decl arat: "Trebu ie să refuzăm
,,
totu l evrei lor ca naţi une şi să oferim totu l evrei lor ca ind ivizi 3 . Î n 1 944,

I Vezi Wil liam Rogers Brubaker ( ed . ) . Immigation and tlle Po[itics of Citizenship il l
furope and North America ( Lanh am . Md . . U n i versity Press of Ameri ca. pentru Fon dul
M ars hall german. 1 989). p.7.
� Eveni mentele reale au fost m u l t mai complicate decît sugerează această p rezentare

sumară. Rogers Brubaker prezintă o relatare excelentă in lu crarea sa CitiZe/lsh ip lui

NatiollllOod in France aUl German' (Cambridge. Mass. Harvard University Press. 1 992) .
.1 Pentru analiza dezbateri i . vezi Gary Kates, "Jews into Frenchmen: Nationality and

Representation in Revolutionary France", Social Research 56 (primăvara ] 989), 229.

35
M I C H A E L W A LZ E R

Jean - Pau l Sartre susţinea că aceasta era Încă atitudi nea un u i "democrat"
francez t i p i c. "Pl edoaria sa În favoarea evreu l u i ÎI salvează pe acesta ca
om şi ÎI an ihi lează ca evreu . . . n u-i I asă altceva . . . decît cal itatea abstractă
,, 1
de subi ect al drepturilor omu l u i şi al drepturilor cetăţeneşti . Indivizi i
puteau i natura l i zaţi şi as i m i l aţi ; cal itatea de francez era În acest sens o
i dentitate extens i b i lă. Dar Franţa ca stat-naţi une republ ican nu putea să
tolereze - aşa a su sţi nut C lermont-Tonnerre - ,,0 naţiune Într-o naţiune".
Revol uţia a consacrat În fe l u l acesta atitud i nea franceză faţă de
toate grupurile de im i granţi . Aceasta cores punde întocmai cu vech i u l şi
putern icul refuz de a recunoaşte că n ormanzi i , breto n i i sau occitan i i
constitu i au m i norităţi naţi onale adevărate. Ş i trebuie s ă spunem că
re pu b l ican i i francezi , peste an i, au avut un succes deosebit În păstrarea
idea l u l u i un itar al revo l uţie i . Desigur, i m i granţi i as i m i laţi mai m u lt sau
mai puţin benevol erau feric iţi să se numească cetăţen i francezi . Ei
doreau să ie toleraţi doar ca i nd i vi zi - bărbaţi şi feme i care mergeau l a
s i n agogă, s ă spunem, s a u vorbeau poloneza acasă s a u citeau poezi e rusă.
Ei n u aveau , sau ad m iteau că n u aveau, n ic i o ambiţie publ ică În cal itate
de membri ai unei m i norităţi separate .
Aceasta a fost s i tuaţia pînă l a prăbuşirea imperi u l u i col on ial de
peste mări ş i sosirea În Franţa a u n u i n umăr mare de evre i nord-africani
şi a u n u i n umăr Încă şi mai mare de arabi musu l man i . Aceste grupuri, în
parte din cauza mări m i i l or ş i în parte din cauza sch i m băr i i c l i matu l u i
ideo logic, a u Început s ă p u n ă la încercare şi apo i s ă conteste idea l u l
republ ican . Ei au culturile l o r propri i p e care vor să l e păstreze ş i s ă le
perpetueze; nu mai sînt atît de d i spuşi ca predecesori i lor să-şi predea
copi i i şco l i lor de stat cred inc ioase franc i zări i (spre deosebire de ,.ameri­
can i zare", u n cuvînt ca acesta n u exi stă în uz, atît de natural a fo st
procesu l ) . 2 Ei doresc să fie recunoscuti ca grup ş i să l i se perm ită să-şi
man i feste identitatea de gru p În publ ic. Doresc să ie cetăţeni francezi dar
să trăi ască paralel cu francezi i � m u lţi di ntre ei sînt în mod acti v
intoleranţi faţă d e semen i i lor, evre i s a u arab i, care tind către vechi u l
mod d e asim i l are pentru ei ş i cop i i i l or.

I Jean-Paul Sartre, Ami-SemÎte a/1d .Iew, trad.

George .l. Becker. prefaţă de Michael Walzer (New York. Schocken. 1 9 95) pp. 56-57.
� Dar cuvîntul Fanciwl'e apare În mod curent Î n dezbaterile actuale din Quebec.

36
 Des pre tole rare

Rezultatu l i med i at este o Îndepărtare nel i n i ştitoare Între as i m i l aţio­

n i şti i repu b l i c an i (reprezentaţi de guvern , de partidele pol itice de stînga
şi de dreapta, de sindicatu l profesori lor etc.) şi n o i l e gru puri de i m i granţi
(reprezentaţi de către l i deri ş i m i l itanţi aleşi sau autopropuş i). Republ i­
can i i doresc să menţi n ă o com un itate de cetăţen i un iversală şi u n i formă şi
Înţe l eg să to lereze divers itatea re l igioasă şi etn ică doar atîta t i mp cît
acestea se man i festă În particular sau În cadru l fam i l ial - norma cl asică a
statu l ui -naţi une. N o i i i m i gran ţi, sau m u l ţ i dintre ei, doresc o formă
oarecare de lI u lticu ltural i sm. deşi ei n u sînt pregătiţi pentru vers i unea
americană. În care iecare cultu ră este ea Însăşi constitu ită d i vers ş i
dominată d e con l i cte. Poate că ceea c e urmăresc de fapt este ceva
asemănător cu sistemu l millet - i mperi i l e de peste mări reÎn i i nţate acasă.

Israel

I srae l u l este un caz şi mai comp l icat decît Franţa, pentru că acest
stat Încorporează trei d i n cel e patru t i puri de regim uri intene - i ar al
patrulea i-a fost propus cîndva. O facţ i u ne a m işcări i s ion i ste a p ledat În
an ii ' 3 0 şi ' 40 pentru o consoci aţi e Între evrei şi arabi, pentru un stat
bi naţional . Acest p l an s-a dovedit impos i b i l de real i zat d i n punct de
vedere practic deoarece problema cell trală a d i sputei Între evrei şi arab i
era pol itica de i m i grare. N u se punea Întrebarea cum să ie organ i zat
reg i m u l de to l erare (în cad ru l căror stru ctu r i ar p utea evre i i şi arabi i
să se tolereze rec i proc m a i u şor?), ci care ar treb u i să fi e part i c i pan ţ i i
( cît d e m u lţi evre i ş i arab i a r urma s ă fie ? ) . Î n p r i v i nţa ac este i a doua
În trebări, ce le două gru puri nu au putut gă s i un răs p u n s comu n .
Prob l e ma i m i grări i a fo st deose b it de str i n gentă pentru evre i În t i m p u l
an i l o r ' 3 0 ş i ' 4 0 ş i a con stitu i t m ot i v u l p r i n c i p a l pentru Î n fi i nţarea
u nu i stat evreu i n dependent.
Î n mod categoric, acest stat nu este o con soc iaţie; este totu ş i un
stat profund d i vi zat, în trei moduri d i ferite. În primu l rînd, Israelul
contemporan este u n stat-naţ i u n e care a fost Înfi i nţat pri ntr-o m iş care
naţiona l i stă c l as i că d i n seco l u l al XIX-lea ş i care Încorporează o
, . m i n o r i t ate n aţion ală" substanţia lă, arab i i p a l est i n i en i . Membri i
m i nor ităţi i sînt cetăţen i ai statu l u i , dar nu -şi găsesc i storia şi cu ltura lor

37
M I C H A EL W ALZER

relectate Î n viaţa pub l ică. Î n al doi l ea rînd, Israe l u l este u n u l d i ntre

state le succesoare ale I mperi u l u i Otoman (succes i une med i ată de către
I m peri u l Britan ic) şi a păstrat s i stemu l millet al d i ferite lor com un ităţi
re l ig ioase - evrei, m u s u l man i şi creşt i n i - perm i ţÎndu-le funcţi onarea
proprii l or tri bunale (pentru dreptul fami l iei ) şi oferi ndu-Ie programe
educationale rel ativ d i ferenţiate. Ş i , în al trei lea rînd, maj oritatea
evre iască a Israe l u l u i este o soci etate de i m igranţi proven ind d i n toate
părţi le unei d i aspore Împrăşt iate În toată l umea - o "adunătură" de
bărbaţ i şi femei care au de fapt istori i şi cu lturi foarte d i ferite, În c i uda
cal ităţi i lor comune de evre i (u neori Îndoieln ică ş i d i sputabi Iă). D i fe­
renţele sînt uneori etn ic e, uneori rel i g i oase. Ei constitu ie o majoritate
segmentată un ită doar pentru a se opune m i l itantismu l u i m i norităţi i - ş i
n i c i atunci Întotdeauna. S i onismul este un puten ic l i ant a l naţi un i i . dar
n u are forţa de as i m i l are a republ ican i s m u l u i francez.
F i ecare di ntre aceste descrieri este, să spunem aşa, standard pentru
un anumit tip de regim ; fiecare regim - statul-naţi une, i mperiu l ş i
soci etatea d e i m i granţi - arată, În m are, l a fel c a atunci cînd ex istă
independent. Dar de fapt, cele tre i reg i m uri exercită presiun i unul asupra
altu ia în moduri complexe şi care au ca rezu ltat ten s i u n i şi conl icte mai
mari decît cele inerente iecăru i reg im l uat separat. S i stemul millet. de
'

exem plu. izolează ind i v i zi i în com u n ităţi le lor re l i gioase, dar acestea nu
sînt comun ităţi le naturale sau singu l are pentru toţi cetăţen i i - şi, În mod
deoseb it, nu pentru i m igranţi i evre i d i n Europa de Vest, d i n America şi
d i n fosta U n i une Sovietică. Între care m ulţi sînt complet secularizaţi sau
sînt rel i gioşi În modu l lor propri u. Ei percep tri bunale le rab i n i lor ca
i ntolerante şi opres ive, rămăşiţe ale unui " vech i regi m " pe care ei nu l-au
cunoscut n ic i odată.
Î n mod oarecum s i m i l ar, m inoritatea arabă Îi cons ideră pe i m i granţi i
evrei ca pe un afront ş i o amen i nţare - nu n umai pentru că aceşti a le
accentuează statutul de m i n oritari, dar şi pentru că e i domină l upta
pol iti că pentru recunoaştere şi tratament ega l . Spre deosebire de. arab i ,
aceşti i m i granţ i s e aşteaptă să-şi găsească i stori a ş i cultura rel ectate În
viaţa publ ică a statu l u i evreu, dar, În fapt, mu lţi d intre ei nu găsesc aceste

I Pentru o relatare utilă a unora di ntre aceste tensiuni. vezi Dan Horowitz şi Moshe

Lissak, TrauMe ;/1 Utopia: Tlle Overbllrdellecl Polir' of srael (Al bany, State University
of New York Press. 1 989).

38
 D e s p re t o l e rare

lucruri . Din cauza propr iei l or d i vers ităţi, ei tind să ceară o variantă de
neutral itate a statu l u i sau de mu lticu ltu ral ism caracteri stică societăţi i de
im igranţi - ceea ce sion i şt i i fondatori n u au avut În vedere. Dar, deşi
aceste aranj amente Îi i nc l ud În pri n c i p i u pe arab i , În practică aceştia sînt
lăsaţi adesea deoparte - sau sînt vizaţi doar În mod fonnal , astfel Încît
şco l i l e arabe, de exemp l u , nu pri mesc procentul cuven it d i n fon duri le
1
statulu i . Efortul de a face ca to lerarea reciprocă să fun cţioneze în
contextu l i migrant (sau evre i esc) are pri oritate asupra efortului de a face
statul evrei esc dep l i n to lerant faţă de m i noritatea sa arabă. Această
prioritate este. des igur. Întărită şi de con l ictu l internaţional dintre Israe l
şi vecin i i săi arab i, dar ea relectă şi coexi stenţa d i i c i l ă a d i feritelor
regi mur i .
To lerarea devine m a i d i i c i l ă î n aceste împrej u rări d i n cauza
incel1itud i n i i privind adevăratul ei ob iect: i nd i vizi sau comun ităţ i? Ş i
dacă ob iectu l to lerări i sînt com u n ităţ i l e, acestea a r trebu i să ie
rel i gi oase, naţionale sau etn i ce? Probab i l că răspunsu l ar trebui să ie
in c l us iv : toate acestea. Dacă s-ar rezo lva conl ictul i nternaţional,
tolerarea într-o asemenea societate tri p l u d i v i zată s-ar doved i mai uşoară
decît În mu lte cazuri de d i viziune si ngu l ară - pentru că s-ar îndrepta, să
zicem, În d i recţi i d i ferite şi ar i med i ată pri n structuri instituţionale
diferite. Dar această med iere presupune o rev izu ire treptată a structuri lor,
o adaptare rec i procă. Ce ar necesita acest proces? Poate o multipl icare a
tribunalelor religioase, pentru a relecta diviziunile real e ale celor trei
com un ităţi . Poate o oarecare autonomie l ocală pentru oraşe l e şi satele
arabe . Poate un curriculum " civic" u n i icat, care să propage valori le
democraţi ei. ale p l ura l ismu l u i şi ale tol erări i şi care să ie impus tuturor
d i feritelor şco l i de stat - arabe şi evreieşti, sec u l are sau re l igi oase. Prima
di ntre aceste sugestii ar adapta sistemu l millef la soc ietatea de i m igranţi;
a doua ar mod ifica statu l-naţi une În interesu l mi norităţi i sale n aţionale; a
t reia ar afi rma ceri nţele ace l u i aşi stat În sti l u l soc ietăţ i i de i m i gran ţi -
ad ică În termeni mai degrabă po l it i c i sau mora l i decît naţional i , rel i gioşi
sau etn i c i . Dar este l a fe l de uşor să ne i m aginăm Israe l u l trecînd prin
c r i ze repetate în fiecare d i ntre regimurile sale - precum şi l a "graniţele'�
d i ntre acestea.

I Alcx Wci ngrod. "Palesti nian Is raelis' În D;sselll ( vara 1 996), 1 08- 1 1 0.

39
M I C H A E L W A LZ E R

Canada

C anada este o soci etate de imigranţ i cu mai mu lte mi norităţi

naţionale - popoare le aborigene şi francezi i - care sînt totodată şi naţi uni
În v i n se. Aceste m i norităţi n u sînt d i spersate, aşa cum sînt i migranţi i, ş i
au o istorie foarte d i ferită. Ven i rea i n d i v i d uală nu igurează Î n memor ia
lor co lectivă� ei vorbesc, în sch i mb, despre o v i aţă În comun de durată
l u n gă. pe care doresc să o menţi n ă şi se tem că nu o vor putea face În
soci etatea i ndividua l i stă de i m i granţi a cărei organ izare este foarte
lexi b i l ă şi mobi lă. Nici c h i ar pol itic i l e puteni c m u lticu ltura l i ste nu pot
aj uta m i norităţile de acest fe l , căci e l e nu încuraj ează decît identităţi
" j u xtapuse" - ad ică i dent ităţi fragmentate în care iecare indivi d Îşi
negoc i ază j u xtapunerea, con stru indu-şi o ident itate proprie l u i sau e i .
P r i n contrast, aceste mi norităţi Îşi doresc o ident itate care s ă ie negociată
În mod col ecti v, i ar pentru aceasta au nevoie de un agent colectiv cu o
puten ică autoritate po l i tică.
Pentru ce i d i n Quebec. foarte i mpol1ant este să trăiască În sti l
francez - să păstreze l i mba care este acum sem n u l lor d i sti nctiv. V i aţa lor
de iecare zi nu d i feră sem n i icativ de aceea a altor canadien i . Naţiun i le
aborigene încă au cultura l or proprie d i stinctă - care se exti nde peste
întreaga gamă de activităţi soc i ale - precum şi propri i l e lor l i mbi.
Ambele aceste grupuri au probabi l nevoie de u n oarecare grad de
autonom ie în interi oru l Canadei (sau de i ndependenţa faţă de Canada)
dacă ar i să se menţină În forma lor actuală. Ar i mpune tolerarea să l i se
perm ită obţi nerea ei, ori Încercarea de a o obţine, prin exercitarea auto­
rităţi i po l i ti ce şi folosirea puteri i coerciti ve, pres up use de acest proi ect?
De ce să nu l i se ceară să se adapteze la mode l u l unei soci etăţi de
imigranţi?
Dar nici aborigen i i ş i nici cei din Quebec nu sînt im igranţi . Ei n u au
acceptat n iciodată riscuri le şi pierderile cu lturale pe care i m i graţ ia le
presupune. Francezi i au ven it drept co lonişt i ; aborigen i i sînt, aşa cum le
spune nu mel e, popoare i ndigene, cum s-ar spune, col o n i şti d i ntr-o epocă
anterioară. Atît abori gen i i cît şi francezi i au fost înv inşi În războaie pe
care l e-am putea cons idera nedrepte (deşi războai e l e franco-britanice pot

40
 D e s p r e t o l e r a re

fi considerate nedrepte d i n amele părţi, deoarece se punea probl ema

cine să-i domine pe " indieni") . Avind în vedere acest tip de i storie, o
oarecare autonomie pare cu totu l j ustiicată. Aceasta Însă nu este uşor de
real izat, pentru că ar presupune reglementări constitUţi onale care să
trateze popoare d i ferite În mod d i sti nct ş i care să stabi lească regimuri
disti ncte în părţi d i ferite ale acele iaşi ţări � ş i toate acestea într-o .ţară
bazată pe pri n c i p i u l l i beral al egal ităţi i În faţa leg i i .
Refuzu l canad ien i l or (pînă acum) de a acorda un " staut special"
garantat constituţional pentru Q uebec - cauza princ i pală a secesio­
n i smu lui d i n provi ncie - derivă d i n acest princ i p i u. De ce să ie această
prov i n c ie tratată d i ferit faţă de celelalte? De ce să se acorde guvernu l u i
său puteri care sînt refuzate celorlalte? A m sugerat deja u n răspuns
istoric l a aceste Întrebări, un răspuns care este conirmat chiar prin
termen i i capitu l ări i francezi lor În 1 760 şi prin Actul Quebec d i n 1 7 76,
care Încorpora Quebecu l în Imperiu l B ri tani c . Încorporarea s-a efectuat
după mode l u l standard al mu lti naţional ismu l u i i mperial : documentu l
"garanta ca rel igia romano-cato l i că, l i mba franceză, s istemul sen iorial de
proprietate, leg i l e cutum iare şi formele de guvernămÎnt d in perioada
franceză să conti n ue pînă la i nstituirea u n u i nou legislativ. Leg i s l atori i
d i n Quebec puteau apo i să mod i ice aceste forme vec h i d upă cum
credeau ei de cuv i i nţă. " l
Pot reglemOelltări de acest fe l să ie prel uate de un stat l i beral şi de o
societate de i m i gra nţi În care alte gru puri constituente n u au astfel de
"garanţi i"? Întrebarea nu are un răspuns c lar, dar to lerarea, cînd este
extinsă asupra unor o grupuri cu adevărat d i ferite, care au istorii şi cu lturi
diferite, necesită probab i l o oarecare d i ferenţiere legală şi po l it ică.
Argumentu l În favoarea a ceea ce C harles Taytor a numit "feqeralism
asi metri c " nu se bazează numai pe i storie ( sau pe tr�tate); se bazează
foarte concret pe d iferenţe leo care s uprav ieţu iesc cu adevărat şi pe dorinţa
oamen i lor care, să spunem, conti n uă şi transmit acele d i ferenţe, care Îş i

I Jamcs Tull y. Strange Mu/tip/icity: Constitutionalism in a n Age of DiversiI)' (Cambridge,

Cambridge Uni versity Press. 1 995). pp. 1 45- 1 46. Tu l ly oferă o relatare excelentă a
d ilemelor tolerării În Canada. precum şi o putern ică apărare a drepturilor locuitori lor din
Quebec şi În special ale aborigeni lor. Pentru un corectiv l iberal folositor. mai apropiat
propriilor mele vederi de aici, vezi Kymlicka. Mu/ticu/rual Citizenslzip.

41
M I C H AEL W A LZE R

susţin propria cultură şi sînt recunoscuţi ca reprezentanţi i e i . ' Dori n ţa

este c lară; doar mij l oacel e sînt d isputabi le. Cei d i n Quebec pretind că
ără suicientă autoritate pentru impunerea folosiri i l i mbi i franceze În
v i aa de iecare zi, se vor ala cu rînd În impos ib i l itate de a menţine l i m ba
franceză ca l i mbă publ i că, avînd în vedere rata im igăr i i şi presi unea
vorbitori lor de l i m bă engleză În toată· Ca11ada. Dar mai susţin şi că
această impunere poate i menţ i n uă În l i m ite l i berale - adi că să ie
tol eraţi vorbitori i de altă l i mbă decît franceza (acest l ucru a fost garantat
şi prin � Actul Quebec) - ără a pune În perico l proiectul În Întregi mea sa.
Dacă astfel stau l ucruri le, Quebecu l pare un caz teoretic ără probleme,
cu toate d i i cultăţi le practice care au Împ ied icat pînă acum, şi ar putea
Încă Îndepăta, o rezolvare constituţion ală.
Cazu l popoarelor aborigene este mai d i ic i l , căci n u este clar cîtuşi
de puţin că mod u l lor de v i aţă poate i susţin ut, ch iar şi În cond i ţ i i de
autonomie, în l i m ite l i berale: i storic , acesta nu este un mod l i beral de
v i aţă. Grupuri i ntolerante În i nterior şi ne l i berale (ca mai toate biserici le,
să zicem) pot i to lerate Într-o soci etate l i bera l ă, în măsura În care iau
forma unor asoc i aţi i vo l untare. Dar pot i ele tolerate drept comun ităţi
autonome cu autori tate coerc i tivă asupra mem bri lor lor? Acest ultim mod
de to lerare a fost pos i b i l În vech i l e i·mperi i pentru că membri i acestora n u
erau cetăţe n i (sau , ce l puţi n, n u erau cetăţen i în sen s u l puten i c a l
terme nu l u i ) - dec i l ideri i tradiţionali ai popoarel or aorigene s e pot referi
şi la tratate datînd d i n epoca i m perială. Dar astăzi aborige n i i sînt cetăţen i
canadi en i şi autoritatea comun ităţi lor lor este l i m itată de legea superioară
a Canadei - de exemplu, Carta drepturi lor şi l i bertăţi l or din 1 98 1 .
Drepturi le constituţionale reprezi ntă l i m ite pentru ori care colectivitate�
scopul l or este de a da putere ind i v izi l or şi În fe l u l acesta supun modu l de
v i aţă co l ectiv (în cazul de faţă tribal) u n u i an u m i t risc.
C u l tura aborigenă este to lerată drept cu ltura unei com u n i tăţi
d i st i n cte, sau a unui grup de comunităţi, a cărei s uprav ieţui re este doar o
permanentă posi b i l itate: nu pot exi sta garanţi i . Comun ităţ i l e sînt stabi l ite
legal, cu, i nstituţ i i recunosc ute, Cl l i deri legiti mi şi cu resurse d i sponibi l e .

IVezi antologia d e eseuri a lui Charles Taylor referitoare la politica etnică d i n Canada:
Reconciliflg file Solimdes: Essayi on Canadian Federalism and Nationalism, ed. Guy

Laforest ( Montreal. Mc Gi1 I-Queens University Press, 1 993 ).

42
 Des pre t o l e r are

Toate acestea măresc şan sele d e suprav i eţui re, dar n u con stitu ie bariere
Împotri va al i enări i sau evadăr i i i nd ivizi lor. S ituaţia abori gen i lor este
astfel d i ferită de cea a evrei l or, a baptişti lor, a l ituan ielli lor salI a oricărei
alte comun ităţi re l i gioase sau de' i m igranţi, pentru că n ic i una d i ntre
acestea nu este îni i nţată sau recunosc ută În ace l aşi mod . D i n cauza
înfrînger i i şi a l ungi i lor subordon ări , popoare le aborigene pri mesc; şi vor
pri m i , mai mu lte oportunităţi lega l e şi pol itice pentu a-şi organ i za şi
legifera vechea lor cultură. Dar aceste oportu n ităţi nu pot i izo l ate de
restu l soc ietăţi i atîta t i m p cît cei cărora l i se adresează sînt şi cetăţen i .
Oricare di ntre e i poate dec ide s ă ren unţe la e le sau să ' s e asoc ieze
împotri va l ideri lor şi pract i c i lor lor ixe - d upă cum fac acu m evre i i ,
baptişt i i sau l ituan ieni i . Naţiun i le aborigene sînt to lerate c a naţi uni. dar
membri i lor sînt, În acelaş i ti mp, tol eraţi ca i n d ivizi care pot rev i zu i sau
resp i n ge mod u l lor naţional de v i aţă. Cele două moduri de tol erare
coexi stă, deşi detal i i l e coexistente i pot i perfecţionate, iar viab i l itatea
acestora pe termen l ung este Încă nesigură.

Comunitatea Europeană

Consider Comun itatea Europeană ca pe u n exemplu de un i une de

state-naţiune care n u este un i mperiu sau o con soc iaţie, ' ci este, probab; l,
ceva nou pe l u me. Fi ind Încă În formare, iar reglementăr i l e ei constitu­
ţionale Încă nesigure şi controversate, rel atarea mea va i, În mare,
spec u l at ivă. Ce forme ar putea l u a to lerarea În un i u nea preconizată?
Comun itatea Europeană nu este un i m periu, cu toate acuzaţi i le de
amb i t i i i m periale Înd reptate Împotriva oic i a l i lor ei de la Buxel les.
deoarece state le componente vor ceda numai o parte d i n puteri le lor
su verane. Oricare ar putea fi d i me n s iunea cedări i lor, puteri le pe care
state le le păstrează vor depăş i cu m u l t statutu l de autonom ie. Nu este n i c i
o consoci aţie d i n cauza număru l u i de state i m p l i cate şi, iarăş i, d i n cauza
cvasi -suveran ităţi i l or. De ce nu este atunci pur şi s i mp l u o alianţă de
state suverane pentru un n u măr l im itat de scopuri? Lunga istorie a
pol it i c i lor de al ianţă nu prezintă totuşi n i m i c asemănător coordonări i
econom ice pe care o urmăresc membrii Comun ităţi i . Şi mai exi stă o
cauză pentru care acest model nu are corespondent - "Carta Soc ială"

43
M I C H A E L W A LZE R

adoptată de mem brii săi . Aşa cum se prezintă În momentul de faţă.

prevederi le cartei sînt destul de s labe, deşi e l e decreteză, pe lîngă
standarde mi n i me entru salari i ş i pentru durata săptămîn i i de l u cru,
,.egal i tate Între bărbaţi şi femei priv i nd opotunităţi le pe piaţa munc i i şi
tratamentu l la l oc u l de m uncă" ' . Aceste prevederi d i feră de ce le si m i lare
d i n documentel e i ntern aţionale priv i n d drepturi le omu l u i promu l gate de
N aţi u n i l e Unite: e l e nu sînt doar Îndemnuri, ci sînt ăcute pentru a i
apl icate, ch iar dacă mecan ism u l de apl icare este Încă neclar În acest
moment.
De fapt, există dej a o C onvenţie europeană privind drepturi le
omu l u i. j uridic apl i cabi l ă din an i i ' 60 , căreia i s-a adăugat acum carta
Comun ităţi i . Imagi nati-vi-Ie pe acestea două com bi nate şi extinse ca un
set com plet de drepturi negative şi pozitive (nu voi spec u l a aici asupra
conţi nutul u i exact al acestui ansam b l u ) : vor i deci - poate că dej a sînt -
practi c i tolerate În statel e membre, aspecte ale cu lturii l or politice sau al
regl ementări lor l or soc iale sau econom i ce de dem u lt ( ca inegal itatea între
sexe), care nu vor i tolerate În noua Com u n i tate . În unel e privi nţe, după
cum vom vedea, Comunitatea Europeană cere membri l or săi să ie mai
tol eranţi decît au fost În trecut, şi toleranti În d i ferite fel uri. Dar Carta,
după cum mi-am închi pu it, va stab i l i o serie de l i m itări şi, deoarece aceste
l imitări vor i exprimate În l imbaj ul drepturi lor, vor dom ina probabi l
asupra tuturor altor regu l i şi pract ic i . Această dom inanţă va avea impl i­
caţ i i semn i i cative: va muta centru l dezbateri lor po l i tice de la puterea
legi s l ativă la tri bunale şi la agenţi i adm i n i strative sem i-j udecătoreşti (aşa
cum s-a întîmplat, în oarecare măsură, În State le Un ite); va mări n umăru l
de procese şi. cel mai important, va spori puterea relativă a ind iv izi lor în
raport cu cea a statel or-naţi une sau a grupuri lor etn ice sau rel i gioase de
care aparţin. În timp ce vec hi le imperi i au to lerat d iferite cu lturi j urid ice,
noua Comun itate se pare că va stabi l i (peste t i mp şi presupunind că va
conti n ua să se d ezvo lte) o si ngură lege atotcuprinzătoare.

I Martin Hol land. Europeall IlltegratiOll: From Comlllun;ty to Unioll ( Londra, Pinter

Publishers. 1 994), p. 1 56. Vezi şi disc 'ţiile pri vind "noil e dreptui social e În Europa" În
Maurice Roche, Rethinking Citizellship: Wefare, Ideolog)' and Change ill Modem
Society ( Cambridge. Poli ty Press, 1 992), cap. 8.

44
 D e s p r e t o l e r are

Totuş i , În acelaşi timp, iecare stat membru v a i mai eterogen decît

a fost vreodată, În două sensuri . Mai Întîi , Com u n i tatea recu noaşte
regiuni în i nteri oul state l or ca obiecte legitime ale po l itic i i econom ice şi
sociale - şi e�te pos i b i l ca Într-o zi să l e recunoască şi ca subiecte
po l itice. Această recunoaştere va întări poziţia unor m i norităţi concen­
trate teritorial , precum scoţien i i sau basc i i (amb iţia lor a fost dej a
stÎrn ită). Dar conseci nţe le p e termen l u ng a l e regional ismu l u i pot i
foarte bine contracarate de a doua sursă de nouă eterogeneitate -
imigraţia - care va avea tendi nţa de a destrăma concentraţi i le etn ice
regionale. ,.Cetăţe n i i " comun itari e m i şcă deja peste fronti erele statel or
mult mai l i ber decît o aceau În trecut şi duc cu ei nu n umai orice noi
drepturi transportabi le li s-au acordat, dar şi vech i le lor cu lturi şi re l i gi i .
Naţi u n i le maj oritare vor constata Î n curînd că trăiesc împreună cu
m i n orităţi cu care n u sînt obişnuite; m i norităţ i l e naţionale stabi le vor
constata că sînt con fruntate cu grupuri noi, cu i d e i noi des pre aranja­
mentele pe care te i mpune tolerarea. Cu cît oamen i i se m i şcă mai m u lt Cll
atît Com u n i tatea În Întregu l său va aj unge să semene cu o soci etate de
im igranţi . Cll un număr mare de minorităţi d i spersate geografic şi care UI
au n i c i o legătură strînsă cu un an u m i t ter itori u .
Statele membre, des igur, vor i Încă state-naţi une; n imen i nu se
aşteaptă ca olandez i i sau danez i i , să zicem, să pri mească atîţi a i m i granţi
Încît ei Înş i ş i să dev i nă o m i noritate, un grup Între m u l te altele, în propria
lor ţară. Totu şi state le vor i o b l i gate să-i to lereze pe nou-ven i ţ i i (care UI
vor i toţi europe n i " , pentru că orice i m igrant natural izat Într-un stat
"
mem bru este adm i s În toate cele lal te), deş i e le, state le, nu i-au ales În
prealab i l . Vor trebu i să se îm pace cu aceşti nou-ven iţi, precum şi Cll
pract i ci l e l or c ulturale şi rel igioase, cu regl ementări le lor pri v i nd fam i l i a
şi cu valori l e lor pol it ice - supuse, totdeau na, Cartei Sociale (care se
poate sau n u să prod ucă un regi m comun de tolerare, În funcţie de
eventuala sa ext i ndere şi apl i care).
În mod simi l ar, nou-ve.n iţi i se vor acomoda cu ltur i i po l i tice a noii
lor ţări . Fără îndoia lă, grupuri d i ferite vor urmări aranj amente d i ferite� cu

45
M I C H A EL W A L Z E R

toate presiun i l e individual izante ce s e si mt Î n toate soci etăţi l e de

im i ganţi, unele di ntre e l e vor ,urmări aranj amente corporat iste. Este
totuşi puţi n probabi l ca acesteasă ie acceptate de statele gazdă, cu
excepţia unei vari ante mod iicate, adecvată mode l u lui de asociaţi i
vo l u n tare d i n statu l-naţi une. Oici a l i i Comun ităţii de la Bruxel les sau
j udecători i săi de la Strasbourg nu vor interven i În favoarea corpora­
ti s mu lu i ; cel mult, vor i mpun e drepturil e i ndividual e . Structura rezu ltată
nu e sigură: i ndivizi i se vor identiica cu gru puri etn ice sau rel igioase şi
vor pretinde o anume recu noaştere din patea statu l u i, dar grupuri l e vor i
nesigure, ele Însele supuse transfonări i pe măsură ce i m igranţi i se
acomodează nou lui lor med i u , se adaptează, fac căsători i mixte etc.
Comunitatea Europeană pare a aduce tuturor statel or sale membre
avantajele şi tens i un i le m ulticu ltural i sm u l u i .

46
 CAP ITO LUL 4

Consecinţe practice

Puterea

În vorb i rea curentă, se spune adesea că tolerarea este întotdeauna o

re laţie de i negal i tate în care grupuri le sau i n d i v izi i toleraţi sînt puşi într-o
pozitie i nferioară. A tolera pe c i neva este un act de putere; a i to lerat
Înseamnă să-ţi accepţi s lăb i c i unea. 1 Ar trebu i să t i ndem spre ceva mai
bun decît această comb i naţie, ceva mai presus de tolerare, ceva
asemănător respectu l u i rec i proc. Odată stab i l ite cele c i n c i regi muri
l ucruri le par totuşi, mai comp l icate : respectu l rec i proc este lina d intre
at itud in i le care fac pos i b i lă tol erarea - cea mai atractivă di ntre atitud i n i
poate. dar n u neapărat ş i cea m a i probab i lă, sau m a i stabi l ă în t i m p .
Uneori, într-adevăr. to lerarea funcţionează m a i b i ne atu n c i cînd re laţ i i le
de superioritate sau de i nferioritate pol itică sînt marcate c lar ş i
recunoscute d e toţi . Acesta este În mod evi dent cazu l soc i etăţi i
internaţionale, În care re laţi i l e de putere am bigue sînt una d i n cauzele
pri nc ipale ale război u l u i . Aceeaşi teorie este probabi l valab i l ă şi pentru
unele regi muri i nterne, cum ar i consoc iaţia, În care nesiguranta priv ind
puterea relat i vă a d i feritelor grup uri poate duce l a t u lburări pol itice şi
ch iar la război c i v i l . În soc ietăţi le de i m i gran ţi, d i n contră, aceeaşi

J CL Stephen L. Carter The CII/ture of Disbelief (New York. Basic Books. 1 993). p. 96:
.

. . I i mbaj u l tolerantei este l imbajul puteri i".

47
M I C H A EL W A LZ E R

nesiguranţă funcţionează Î n mod opus: d acă oamen i i sînt nesiguri de

poziţia Jor unul faţă de altul. tolerea este. în mod clar, politica cea mai
raţională . Ch iar şi a i c i apar totuşi probleme, Întrebări obişnu ite despre
puterea po l itică - c ine domneşte as upra c u i ? - deşi aceasta nu este
s i n gura mare problemă. În sch i mb apar, În mod regu lat, o serie de
prob lee mai mici . Cine este mai puternic mai tot t i mpu l ? Cine este mai
v i zi b i l În v iaţa publ i că? C ine pri meşte cea mai mare parte d i n resurse?
Aceste Întrebări (ca şi cea mare) cu greu pot i Înţe lese ară referire la
d i scuţi i l e care urmează În acest capito l, referitoare la c l asă, gen, re l igie
etc . , dar pot i puse ş i În md i n dependent.
În imperi i le mu lti nationale, puterea se ală În mîi n i le b i rocraţi lor de
la centru . Toate grupuri le Încorporate sînt Încuraj ate să se cons idere ca
l i psite de putere În mod egal şi deci i ncapab i le de a constrînge sau de a
persecuta pe vec i n i i lor. Orice Încercare locală de constrîngere va avea ca
efect un ape l la centru. Astfe l , greci i şi turc i i , de exemp l u, au trăit în
pace, un i i alături de ce i lalţi, sub dom i naţia otomană. Se respectau
reci proc? U n i i d i ntre ei probabi l că se respectau, alţii nu. Dar caracte ru l
re laţie i l or n u depi ndea de respect u l reciproc, ci de supunerea lor
com ună. Cînd subj ugarea nu este o experienţă trăită În mod ega l de toate
grupurile Încorporate, tolerarea Între ele este mai puţi n probabi lă. Dacă
un grup si mte o ai n itate specială faţă de centru l i m peria: şi este în stare
să formeze o al ianţă cu reprezentanţi i local i ai imperi u l ui. atunci acesta
va încerca să dom ine celelalte grupuri - aşa cum au acut greci i În
A l exand r i a romană. În cazu l i mperi u l u i , puterea are maximă eicienţă în
promovarea to lerări i atu nci cînd este di stantă, neutră şi copleş itoare.
în această formă, puterea i mperi ală este în mod c l ar de foarte mare
aj utor m i norităţi lor locale, care tind să ie, în conseci nţă, supoteri i ce i
mai loial i ai i m peri u l ui . L ideri i m i şcări lor de e l iberare naţională exprimă
de obicei ( ş i exploatează) un resenti ment faţă de aceste mi norităţi.
i dent ificate acum drept colaboratori ai i mperiu l u i . Tranziţia de la provi n­
c i a i mperială la statu l-naţi une i ndependent este un moment critic În
istoria to lerări i . Adesea. m i norităţi le sînt hărţu ite, atacate şi fortate să
plece - ca în cazu l negustori lor şi meşteşugari lor i n d i e n i d i n Uganda.
care au fost forţaţi să pl ece În exi l curînd după retragerea britan i c i lor ( ş i
care i -au urmat p e aceşt ia î n Angl ia, aducînd imperi ul acasă şi creÎnd o
nouă di vers i tate În centru l imperial). Grupuri de acest fe l reuşesc uneori

48
 D e spre t o l erare

s ă s e transforme În m i norităţi tolerate, d ar calea este totdeaun a grea, i ar

punctu l inal� ch iar dacă este at i ns, reprezi ntă, probab i l , o pierdere netă
de securitate şi statut pentru m i norităţi . Acesta este u n u l d i ntre costur i le
obişnu ite ale e l i berări i , care ar putea i totuşi ev itat sau cel puţi n micşorat
dacă noul stat-naţi une este u n u l l i beral şi democrat ic.
Con soc iaţia necesită probab i l ceva asemănător respectu l u i reci proc,
cel putin Între l i deri i d i ferite lor grupuri - căci grupuri le trebuie nu n umai
să coexi ste, dar să şi negoci eze Între ele termen i i coexistenţe i l or.
Negoc iatori i, ca şi d i p lomaţ i i În societatea i nternaţională, trebu i e să ie
conc i l ianţi fată de i nterese le fiecărui a d intre e i . Atunci cînd nu pot sau n u
v o r s ă facă acest l ucru. c u m s-a Întîmp l at î n C i pru d upă pl ecarea brita­
nici lor, con soc i aţia va eşua. Dar membri i i ndiv idual i ai d i feritelor
comun ităţi nu au nevo ie să se accepte u n u l pe altu l , În afară de cazul În
care se Întî lnesc sau negoc iază p i aţa publ ică. De fapt, consociaţia este
probabi l mai uşoară atu nci CÎnd com u n ităţi le nu prea au mul t de-a face
li na c u alta, cînd iecare d i ntre ele îş i este auto-suicientă ş i are tend i n ţe
de i nteriorizare . Atu nci puterea se expri mă n umai la n i vel federal, unde
l i deri i comun itari d i scută alocaţi i le bu getare şi alcătu irea adm i n i straţiei
publ ice.
În state le-naţi une. puterea rev i ne naţi un i i maj oritare. care fo loseşte
statul. d upă cum am văzut, pentru propri i le scopuri . Aceasta nu Împie­
d ică neapărat reci proc itatea Între i nd i v i z i ; de fapt, rec iprocitatea poate
prospera În statel e democrati ce l iberal e . Dar grupuri le m i n oritare, i negale
În v i l1utea n u măru l u i membri lor lor, vor i dominate În mod democratic
În majoritatea prob lemelor de c u ltură p u b l ică. Maj oritatea to lerează
d i ferenţe le cu ltura l e În ace laşi mod În care guven u l to lerează opoziţia
pol it ică - prin stab i l i rea un ui reg i m de drepturi şi l i betăţi c i v i l e şi a u n u i
corp jud i c i ar i ndependent pentru a garanta efi cac i tatea acestora. Grupu­
ri le m i noritare. Ia rînd u l lor, se organi zează, se adună, co lectează ban i ,
oferă serv i c i i propri i lor membri, publ ică revi ste şi cărţi, sprij ină tot fe l u l
d e instituţi i p e care şi l e pot perm ite sau d e care cred c ă a u nevoie. Cu cît
v i aţa lor intenă este mai puten ică şi cu CÎt este mai d i ferenţi"ată cu ltura
l o r de cea a majorităţi i, cu atît mai p uţin vor res i mţi absenţa d in sfera
pu bl i că a oricăror reprezentări ale propr i i l or lor cred inţe şi pract i c i . Dacă
grupu ri le m i noritare sînt sl abe1 d i mpotrivă, membri i lor i n d ividual i vor
aj unge să adopte tot mai mult cred intele şi practi c i le maj orităţ i i . ce l puţin

49
M I C H AEL W ALZER

Î n public, şi adesea şi În v i aţa privată. Poziţia intermed iară este aceea

care generează ten s i u n i şi d uce la permanente altercaţi i pri v i nd si mbo­
l i sm u l vieţi i publ ice. S it uaţia d i n Frana de astăzi , prezentată În Cap. 3 ,
n e oferă dovezi ample pentru ultima dintre posibil ităţile prezentate mai sus.
S ituaţia este s i m i lară cu cea de la începuturi le istoriei societăţi lor de
i m i granţi, cînd pri m i i i m i granţi aspi rau la statutu l de stat-naţiune.
Valuri le succesive de i m igraţ ie produc ceea ce, În prin c i p i u. este un stat
neutru , vers i u nea democratică a b i rocraţiei im periale. Statul pre ia şi
susţi ne - n u şt i m pentru cît t i mp - unele d i ntre aranj amentele practice şi
o pate din s i mbo l i sm u l predecesoru l u i său i med i at. Aşa că iecare gru p
i m igrant trebuie să se adapteze la l i mba şi cultura primu l u i grup, chiar
dacă le şi transformă. Statu l pretinde Însă că se ală În afara conl ictel or.
că nu are n i c i un i nteres În d i rijarea curs u l u i acestor transformări . Stat u l
s e adresează doar indiv izi l or şi astfel creează, s a u ti nde s ă creeze În ti mp,
o soc ietate desch isă În care iecare, d upă cum am arătat, este angajat în
practicarea tol erări i . Mult anunţata mutare .. d i ncolo de to lerare" este
acum, Îndrăzn i m să spunem, pos i b i lă. Rămîne totuş i nec lar dacă d i fe­
renţele i mpotante d i ntre grupuri vor mai i respectate odată ce această
trecere este real izată.

Clasa

I nto l eranţa este, de obice i . foate virulentă atunci cînd d i ferenţele de

cu ltură, de etn ie sau de rasă coi n c id cu d i ferenţele de c l asă - cînd
membri i gru p u l u i m i noritar sînt subordonaţi şi d i n punct de vedere
econom ic. Această subordonare este foate puţin probab i l să apară În
i mperi i le m u lti naţi onale. În care iecare naţi une are propr i u l set comp let
de c lase sociale. M u ltinaţional ism u l prod uce de obicei ierarh i i paralele.
ch iar dacă d i feritele naţi uni nu Îşi Îm pat În mod egal bogăţi i l e
i m periu l u i . Societatea i nternaţională este marcată de acelaşi paralel ism,
aşa că inegal itatea naţi un i lor nu produce probleme de to lerare (ori care ar
i celelalte probleme ale e i ) . El ite l e statale i nteracţionează În moduri
determinate În Întregi me de d i ferenţele de putere, n u de cultură, iar
el ite le state lor domi nante Învaţă foate repede să respecte cu lturi le

50
 D e s p re t o l e r a r e

anterior " i nferioare'-' atunci cînd l iderii pol it i c i ai acestora d i n urmă- apar
deodată În cons i l i u l naţi u n i l or cu noi bogăţ i i , să zicem, sau cu noi arme.
În mod ideal , consoc i aţi i le Îmbracă aceeaş i formă - diferitele
comun ităţi. i negale În i nteri or. sînt. În mare, pateneri ega l i În ţara pri vită
ca un Întreg. Dar se întîmplă adesea ca o com u n itate care este diferită
cu ltural să ie subordonată şi d i n punct de vedere economic. Ş i iţ i i
l i banezi furn izează un exemplu ut i l -, n u n umai pentru această dublă
d i ferenţiere. dar şi pentru l i psa de drepturi po l itice ca o conseci n ţă
obişnu ită a e i . Procesu l funcţi onează şi în sens invers : CÎnd oficial ii
gu vernamental i d i scri m i nează împotriva mem bri lor unui astfel de grup,
osti l itatea pe care aceşt i membri o întîm pină În toate ce le lalte domen i i
a l e vieţi i sociale este legiti mată ş i i ntensiicată. S l uj be l e cele mai proaste,
loc u inţele cele mai rele, şco l i le cele mai dărăpănate: aceasta este soata
lor. Ei constitu ie o c l asă i n feri oară marcată etn i c şi re l i g i os. Sînt
to leraţi Într-un sens m i ni m - li se perm it case le propri i de rugăc i u n i , de
exemp l u - dar sînt, în mod strict, dest i natari i acestei tol erări . Egalitatea
consociaţională şi recunoaşterea rec iprocă pe care aceasta ar trebu i să o
genereze sînt ambe l e d i m i n uate de i n egal itatea de c lasă.
M i norităţ i l e naţionale d i n statele-naţ i u ne se găsesc uneori În poziţi i
s i m i lare şi uneori pentru aceleaşi moti ve. F i e că secvenţa cauzală Începe
de la sti gmatu l cu ltural, de la slăbici unea po l itică sau econom ică, ea le
cuprinde în mod regu lat pe toate tre i . Dar se poate Întîmpla ca m i norităţi
naţiona le relativ ără putere - chi n ezi i d i n Java. să zicem - să aibă
bunăstare economică (deşi n ic iodată ch iar atît de rid i cată pe cît sugerează
demagog i i care i n stigă majoritatea Împotri v a l or). Imperi i le care se retrag
lasă adesea m i n orităţi prospere. expuse în mod peri cu los intol erantei
noi l or conducători ai state lor-naţi une. Această i nto leranţă poate lua
forme extreme - după cum am văzut din exem p l u l rezidenţi lor i nd i en i
d i n U ganda. Prosperitatea v iz i b i l ă va pune, cu s i guranţă, o m i noritate
naţională În situaţie de risc, mai ales o m i nori tate naţională nouă. Sărăci a
i nv i zibi lă, d i mpotrivă, aduce mai p uţi n pericol dar o m izerie mai mare,
ăcînd pos i b i le nerecunoaşterea totală şi un fe l de d i scriminare automată.
Gîndiţi-vă la bărbaţi i şi femeile i nvizib i l i " ai grupuri lor m inoritare (sau
"
ai castel or i n feri oare), d i n care recrutează v idanj orii, spăIători i de vase,
Îngrij itori i din spitale etc . - a căror prezenţă trece neobservată şi care

51
M J C H A EL W A LZER

rareori sînt priv iţi Î n faţă sau angaj aţi Î n conversaţi e d e către membri i
majorităţi i .
Soc ietăţ i le d e i m i granţi includ î n mod regulat gupuri d e acest fel -
n o i i imigranţi d i n ţări le mai sărace, de exemp l u, care aduc sărăc ia cu e i .
Dar sărăc ia d e d urată şi stigmatu l cu ltural sînt m a i rar soata i m igranţi lor
(care sînt, În cele d i n urmă, membri i parad igmatici ai unei societăţi de
i m i granţi) şi mai curînd a popoare l or i nd igene Învinse sau a grupuri lor
i mpotate prin coerc i ţie, cum au fost sc lav i i negri şi desce ndenţi i lor în
America. Aici cel mai rad ical mod de su bordonare pol itică este Însoţit de
cel mai radical mod de su bordonare econom i că, i ntol eranta rasială j ucînd
un rol important În ambele cazuri . Comb inaţia Între s l ăb i c i u nea pol itică,
sărăcie şi stigmatul rasial pune prob leme extrem de d i i c i le regi m u l u i de
tolerare care ar trebu i să ie soc ietatea i m i granţi l or. Grupuri le sti gma­
tizate nu au, de obice i , resurse le de a menţi ne o vi aţă i nternă putern ică,
aşa că ele Illi pot fun cţiona ca o comun itate rel i gioasă organ i zată corpo­
rativ Într-un cadru i m per ial (deşi băştinaşi lor Înv i n ş i li se perm it uneori
formel e legale al e unei astfe l de comun ităţ i) sau ca o m i noritate naţională
cu bază teritorială. Ş i n ici nu li se perm ite membri lor lor individuali să-şi
cro i ască dru m u l lor propriu, urmînd trepte le de ascens i une soc ială a
i m igranţi lor. Ei formează o castă anormală alată chir la baza si stemului
de c lase .
To lerarea este În mod c l ar com pat i b i l ă cu inegal itatea ori de cîte ori
s i stemul de c l ase se repetă, mai mult sau mai puţi n asemen ea, în iecare
di ntre d i feritele grupuri . Dar această compat i b i l itate d i spare atunci cînd
grupuri le sînt şi clase. Un grup etn i c sau rel i gios care constitu ie l umpen­
proletariatu l soci etăţ i i , subc lasa aceste ia, este mai m u l t ca s i gur că se va
ala În centru l i ntoleranţei extreme - n u ch iar al masacrări i sau al
expu lzări i ( căc i membri i unor astfel de grup uri j oacă adesea un rol
econom i c uti l, pe care n i men i altci neva nu doreşte să şi -I asume), dar al
d i scr i m i n ări i , al resp ingeri i şi al degradări i z i l n i ce. U n i i oamen i acceptă,
ără îndo i a l ă, prezenţa lor, dar acesta nu este tipu 1 de acceptare care să ie
consi derat to leranţă, deoarece este Însoţ it de dor i n ţa de a nu-i vedea. 1 În
pri n c i p i u , se poate pleda pentru respect pentru oame n i i d i n clasa cea mai

I Vezi romanu l clasic al lui Ral ph El lison. Jn visihle Mall (New York, Random House.
1 952).

52
 D e s p re t o l e r a r e

d e jos şi pentru rol u l lor. precum ş i pentru o to lerare m a i largă pentru tot
fe lul de oameni ce efectuează cele mai d iverse m unci, incl usiv munci
grele şi murdare. În pract ică, dacă n u se sărîmă legătura di ntre c l asă şi
gru p nu este pos i b i l n ici respectu l speciic, n ic i tolerarea mai largă.
Scopul acţiun i i airmative sau al d i scri m i nări i pozitive la primirea
studenţi lor Î � un ivers ităţi, la alegerea funcţi onari lor pub l i c i şi la alocarea
fonduri lor guvernamentale este de a sparge legătura dintre grup şi c lasă.
Nici unul d i ntre aceste eforturi nu este egali tar în ceea ce- i priveşte pe
in di vizi ; i n d i v izi i sînt pur şi s i m p l u m i şcaţi În sus şi În jos pe scara
ierarh ică. Acţi unea ai rmativă este ega l i tară doar la ni vel de gru p. unde
are scopul de a produce ierarhi i s i m i l are pri n furni zarea unei clase
superioare. profesionale sau a celei m ij l oci i grupuri l or celor mai
subordonate. Dacă proi l u l soc ial al tuturor grupuri lor este mai m u lt sau
mai puti n ace laş i , d i ferenţa cu lturală este m a i uşor acceptată. Această
teorie nu este va lab i l ă În cazuri le de conl ict naţional sever, dar acolo
unde există dej a pl ural i sm, ca În consoc iaţi i sau În soc i etăţile de i m i ­
granţi , aceasta pare p lauzi b i lă. În acelaş i ti mp, experi enţa State lor U n ite
sugerează că acordarea de pri v i l egi i membri lor grupuri lor subordonate,
ori care ar i consec i nte le ut i l e pe termen l u ng, pe termen scut Întăreşte
in tol eranţa. Aceasta cauzează o adevărată nedreptate an u m itor indivizi
(de obicei membri lor gru pu l u i situat e o treaptă imed iat superioară, Între
ce le defavorizate) şi dă naştere la resenti mente po l itice pericul oase. Se
poate deci Întîmp l a ca tol erarea mai largă d in soc ietăţ i l e plural iste să
neces i te un egalitarism mai l arg. Chei a succesului În aceste regimuri de
to lerare se poate să nu ie repetarea ierarh iei În iecare gru p,- sau nu
numai aceasta - ci şi reducerea ierarh iei d i n soc ietate priv ită ca Întreg. I

I Cititori i pot găsi că este util să examineze un stud iu de caz În afara domeniului meu de

comparaţ ie: Marc Gal anter. Competillg Equalities: Law and rIIe Backward Classes in
India ( B er ke ley. U n i versity of Cal ifornia Press. 1 984). Versi unea in diană a .. discriminări i
compensatorii" a fost creată în mod spec ific pentru a depăşi un regim foal1e vechi de
st i gm at i zare şi i ntol eranţ ă. iar Galanter sust i ne că ef0l1ul de a face aceasta prin Înfi i n ţarea
unei clase de fu ncţionari publici printre . .intuşabil j'· a adus India ceva mai aproape. dar
doar cu putin. de impl i n i re a acelui ţel.

53
M I C H A E L W A LZ E R

Genul

Prob lemele ce ţi n de aranjamente le fam i l iale, rol ur i l e de gen ş'i

compotamentu l sexual sînt d i ntre cele mai acute În toale soci etăţi le
contemporane. Este greşit să credem că aceste dezb i nări sînt total noi :
pol i gamia, concu b i n aj u l , prostituţia rituală. izo l area femei lor, circumci�
zia şi homosexual itatea au fost d i scutate de m i len i i . C u lturi le şi rel i gi i le
s-au del i m i tat pri n pract ici d i st i ncte În aceste probleme şi apoi au criti cat
practi c i le ,.ce lorlalţi" . Dar o dom i naţie mascul i n ă realmente un iversală a
stabi l it l i m ite pentru ceea ce se poate discuta şi pentru c i ne are dreptu l să
pati c ipe la d iscuţie. Astăzi, ide i l e l arg acceptate despre egal itate şi
drepturi le omu l u i pun aceste l i m ite sub semn u l Întrebări i . Totu l poate i
d i scutat acum şi toate cu lturi l e şi re l i gi i le sînt s upuse unor noi ana l i ze
critice. Acest fapt promovează uneori to l erarea, dar uneori. d i m potrivă,
opusu l acesteia. Di st i ncţia teoret ică şi practică Între ceea ce este tol erab i l
şi i nto lerabi l s e pare c ă trebuie dezbătută. V om face şi n o i aceasta. aici�
cu referire l a ceea ce eu voi numi pe scut problemel e genului .
Marile imperi i m u lti naţionale a u lăsat aceste probleme, Î n maj ori ­
tatea cazuri lor, comun ităţi lor constituente. Gen u l a fost considerat ca
i i nd o problemă i nternă; nu i m p l i ca n i c i un fe l de i nteracţiune comuni­
tară. Obicei uri comerciale stran i i n u erau tolerate În pieţe le comune, dar
dreptu l fam i l i e i (dreptul "pri vat " ) era lăsat În Întregime pe seama
autorităţi l or rel igioase trad iţionale sau a bărbaţi lor În vîrstă . . Şi practici le
cutumiare erau în mîi n ile l or; ofi c i al i i i mperiali nu i nterveneau.
Să ne gîn d i m la marea greutate cu care, În cele d i n urmă, englezii aLI
interzis, în 1 829, autosacrifi c area (suttee) văduve lor h i nduse pe rugu l
fu nerar al soţi lor lor În statele ind iene. T i m p de m ulţi an i Compan ia
Ind i i lor de Est şi apo i guve n u l britan i c au to lerat acea;tă pract ică d i n
cau za a ceea c e u n i storic a l seco l u l u i a l XX- lea n u mea " i ntenţia lor
dec larată de a respecta cred inţele h i nduse şi musuJmane ş i de a perm ite
practi carea l i beră a drepturi lor rel i gioase " . Ch iar şi conducători i musul­
man i, care, după acelaşi istori c, nu aveau n ici �m respect pentru
credi nţe le h i nduse, ăceau rareori şi ără tragere de i n i mă, efoturi de a

54
 D e s p r e t o l e ra r e

suprima această practică. I Tolerarea i mperială c e l puţin faţă d e această

practică - avînd În vedere relatăr i l e britan i ce - se exti nde destu l de mul t .
Este d e la s i ne Înţel es că reglementări le con soc iaţionale a r putea
produce o to lerare s i m i l ară. dacă puterea comun ităţi lor Întrun ite ar i În
ech i l ibru perfect şi dacă l ideri i une i a d i ntre ele ar i putern i c ded i cati
an um itor practici trad iţionale. Totuş i , un stat-naţi une În care puterea este
pri n dei n iţie d i stribu ită i negal, nu ar tolera m inorităţi lor naţionale sau
rel i g i oase obi ceiuri ca cel de mai sus. Şi n i c i Într-o soci etlte de i m i granţi
tolerarea nu aj unge la un astfel de n i ve l . Cazu l mormon i lor din Statele
U n ite sugerează că practici dev i ante ca pol i ga m i a nu sînt tol erate n ici
ch iar atunci cînd au l oc doar În i nteriorul secte i sau cînd i mp l i că "doar"
v i aţa domestică. În aceste două cazuri, stat u l garantează cetăţen ie ega lă
tuturor membri lor săi - i n c l usiv văduvelor h i nduse şi soţi i lor mormon i lor ­
şi ap l ică o s i ngură lege. Nu exi stă tri bunale com u n itare; Întreaga ţară este
o si ngură j urisdicţie În cadru l cărei a fu ncţionari i statul u i sînt obl igaţi să
oprească un sacri iciu În desăşurare, la fe l cum sînt obl igaţi să Împ ied i ce
o Încercare de s i n uc i dere, dacă au Într-adevăr pos i b i l itatea. Iar dacă
autosacriicarea este "as istată" În mod coerc itiv, aşa cum se Întîmpla
adesea, fu ncţionar i i trebu ie să cons i dere coerciţia drept omor� n u exi stă
scuze rel igi oase sau cu ltural e.
Toate aceasta decurg din modelele de stat-naţi u ne ş i de soc ietate de
i m i granţi, după cum le-am desc ri s eu. Dar u neori real itatea rămîne În
urmă - cum este cazul u ne i alte practi c i ritu a l i ce În care sînt i mplicate
trupuri le feme i lor: m uti l area gen ita l ă sau mai neutru, cl itoridectomie şi
i llibu lare. Aceste două operaţi i sînt efectuate În n umăr mare În ţări le
africane. de obicei pe fet i ţe sau femei tinere, şi, deoarece n i men i ou a
sugerat interve nţia umanitară pentru a le pune capăt, putem spune că sînt
to lerate În soc ietatea i nternaţională (tolerate la n i ve l de stat, În timp ce l i
se opun activ un n umăr d e organi zaţi i c e act i vează În soc ietatea c i v i l ă
i nternaţională). Acest gen de operaţ i i sînt efectuate şi În comun ităţi le de
i m igranţi african i d i n Europa şi America de Nord . Au fost În mod spe­
c i i c interzise pri n l ege În S ued ia, Elveţi a şi Marea Britan ie. deşi nu s-a
acut n i c i li n efort serios pentru apl i carea acestei i nterd i cţi i. În Franţa,
statu l -naţ i u ne c l asic (care este acum, d u pă cum am văzut, şi o societate

J Sir Percival Griiths. The Br;t;sh Impact Oll Itula (Londra. MacDonald. 1 952) pp. 222. 224.

55
M I C H A E L W A LZ E R

d e i m i granţi), se spune că aproxi mativ 23 .000 de fete erau Î n perico l l a

j umătatea an i lor ' 80. Cît d e m ulte d i ntre acestea a u fost operate n u se
şti e . Dar au fost n umeroase procese foarte med i atizate (sub inc identa
legi i generale contra muti lări i ) împtriva femei lor care se operează şi
Împotriva mamel or fete lor. Femei le au fost condamnate, dar pedepsele
le-au fost ulterior suspendate. Practica este d e fapt condamnată publ ic
(de e l a j u mătatea an i lor '90) d ar În real itate este ea tolerată. '
Argumentu l În favoarea tolerări i este legat de respectarea d iver'
"
sităţi i cu lturale" - d i vers itate concepută, ca În model u l standard de st at ­

naţi une, ca proven ind d i n opţiun i l e membri l or stereoti p i c i ai unei comu­

n ităţi cu lturale. Este şi cazu l u nei cereri d i n 1989 Împotri va i ncri m i nări i a
ceea ce francez i i numesc " exc izie": "A sol ic ita o senti nţă penală
impotri va unui obicei precum este c i rcumc izia, care n u amen inţă ord i nea
republ icană şi care nu are de ce să n u fie atribu it sferei preferi nţelor
private. ar demonstra o i ntoleranţă care ar putea crea .ai mu ltă dramă
umană deCÎt se preti nde a se evita. semn al unei concepţi i despre
democraţie deosebit de Îngustă."z Ca şi În cazul autosacrificăr i i . este
im portant să prezentăm o descri ere corectă: c l itoridectom ia şi infi bu larea
" pot fi comparate . . . nu cu îndepătarea prepuţu l u i ci cu extirparea
pelisul ui"�� cum să ne mai înc h i p u i m că c i rcumcizia; În această fo rmă,
poate fi tratată ca o probl emă de opţiu n e personală? În orice caz, nu se
poate vorbi despre o opţiune vo l untară a fetiţelor, iar statul francez,
trebuie să ne gînd im , le datorează protecţia l egi l or sale: unele di ntre ele
sînt cetăţen i. i ar majori tatea vor fi mame de cetăţen i . Sînt, În orice caz.
rezi denţi ai Frantei şi vi itori patic i panţi la v i aţa economică şi soc ială a
ţări i ; ş i . deşi pot rămîne prizo n i eri ai v ieţi i d i n i nterioru l comunităţi i
i m i granţi lor, pot totodată s ă o ş i părăsească (acesta este avantaj u l să
trăieşti În Franţa). Referitor la i n d i v izi de acest fel , to lerarea, cu
s i guranţă, n-ar trebu i să se extindă la muti larea rituală, d u pă cum nu
acoperă s i n uc iderea rituală. D i vers itatea cu lturală dusă la extremă este

I Urmez relatarea lui Bronwyn Winter, "Women, the Law, and Cul tural Relativism in

Fram:e: The Case of Excision" , Signs. 1 9 ( vara 1 994). 939-974.

2 Citat în ibid. , p 95 1 di ntr-o peti tie Întocmită de Martinc Lefeuvre ş i publicată În 1 989
. .

de către MOllvement Anti- Utili tari ste dans les Sciences Soci ales < M A U S S ) . Eu am
revizuit traducerea.
'
- Ibid., p. 957.

56
 Despre tol erare

protej ată împotriva i nterventi i lor doar atunci cînd gran iţe l e sînt m u lt mai
ferm trasate decît sînt sau pot i vreodată trasate În statele-naţiune sau in
soc ietăţile de i migranţi . '
Î n alte cazuri, În care valori le morale ale unei comun ităti mai mari -
maj oritatea naţion ală sau o coaliţie de m i norităţi - nu sînt atît de direct
contestate, scuza pentru d i ferenţa rel i gioasă sau c u lturală (şi pentru
,.opţi unea privată") poate i acceptată, d i vers itatea respectată, iar pract i­
c i l e de gen neobişnuite - tolerate. Este cazu l m inorităţi lor de m i c i
d i mens i u n i şi al celor sectare. c u m sînt american i i amish s a u hasi d i m i i .
cărora autorităţi le de stat sînt di spuse u neori s ă le ofere (sau tri bunalele
să le med ieze ) d i ferite aranj amente de comprom is - separarea pe sexe în
autobuzele şcol are şi ch i ar În c l ase, d e exemp l u .
Dar astfel de conces i i n u sînt oferite c u atîta uşuri nţă grupuri lor mai
mari, mai puten ice (şi mai ameninţătoare), ni ci ch i ar În cazuri m i nore -
iar comprom i suri l e acordate pot i oricînd contestate de orice sectă sau
membru al u n u i grup care�şi cere drepturi l e de cetăţean . I m ag i n aţi -vă că
s-ar aj unge la o sol uţie (necesară de altfe l ) care să perm ită fete lor
m us u l mane d i n şcol i le publ ice franceze să poarte pe cap basmalele lor
trad iţionale.!
Acesta ar i un comprom is faţă de normele statu lu i-naţi une,
compromis ce ar rec u noaşte dreptu l comu nităţi lor de i m igranţi la o sferă
publ ică mul ticu lturală (modestă). Trad iţi i le laice ale educaţiei franceze ar
continua să predom i ne În calendaru l şi programa şco lară. I magi naţi -vă
acu m că un număr oarecare de fete musul mane ar pretinde că sînt
obl i gate de fam i l i i le lor să poarte basmal e l e şi că reglementarea de

I Trebuie să in sist că argumentu l meu nu are scopul de a cere incri minarea acestor p ractic i

drept cri minale. ci doar de a cere o formă oarecare de intervenţie din partea statului pentru
a le opri. Wintel' insistă mult pen tru eforturi de a da altă formă proceselor de reproducţie
culturală: educarea adulţilor. consu l taţii med icale etc. (ibid.. pp. 966-972). Pentru un alL
studiu de caz al cărui autor ţiu nge la concluzii simi lare. vezi Raphael Cohe n - Al magor ,
.. Female Circumcision and M urder for Fami l y Honour Among M i norities in Israel" , În
Ki rsten E. Schulze. Martin Stokes şi Colm C ampbel l. Nationalism, Millorities and
Dia.\poras: defllit;es and Rights in the Mudie ast (o nd ra, l.B. Tauris, 1 996), pp. 1 7 1 - 1 87.
2 Vezi argumentul inovator en unţat de Anna E l isabetta Galleoti k .. Citizensh ip and

Eq uality: The Place for Toleration" , În Political Theory 2 1 (noiembrie 1 993), 585-605 .
Am beneticiat de conversatii di recte cu dr. Galleoti despre problemele tolerări i În Europa
con temporană.

57
M I C H A E L W A LZ E R

com prom is Î n lesneşte această coerciţie. Compromisul ar trebu i s ă i e

renegociat. Î n statu l-naţi u n e şi Î n soc ietatea d e i m i granţi, deşi n u şi În
imperiul m u lti naţional, dreptu l de a i protej at Îm potriva constrîngeri lor
de acest fe l (aşa cum, În mod mai c l ar, exi stă protecţie Împotriva
constrîngeri i mu lt mai aspre pentlu c l i toridectomie) ar putea avea
pri ori tate asupra .,val ori l o r fam i l i ei " , re l i g i e i sau cu lturi i m i norităţi i .
Acestea sînt probleme d e o sen s i b i l itate extraord i n ară. Su bordo­
n area femei lor - man ifestată prin i zol are, acoperi rea corp u l u i sau
muti larea reală - nu are drept scop numai apl icarea drepturi l or de
proprietate patriarhală. Ea este i m potantă şi pentru continu itatea
cu lturală şi re l igioasă, pentru care fem e i l e sînt considerate a fi agenţi i cei
mai de Încredere. Din punct de vedere i storic, bărbaţi i au i ntrat În vi aţa
publ ică mai largă a armatelor. a tri bunale lor, a ad unări lor şi a pieţel or: e i
sînt mereu agenţi i potenţi a l i ai sch i m bări i şi ai as i m i l ări i . Întocmai după
cum c u ltura naţională este păstrată mai b i ne în med i u l rural decît În cel
u rban. tot astfe l este păstrată mai b i n e În med i u l pri vat decît în cel public
- ceea ce Înseamnă. În cazuri le obişn u ite, printre femei mai degrabă decît
pri ntre bărbaţi . Trad iţia se tran sm ite pri n cîntecele de leagăn pe care le
cîntă mamele. prin rugăc i un i le pe care ele l e şoptesc, pri n hainele pe care
le fac, prin mîncăruri le pe care le gătesc şi prin ritual uri le şi obicei uri le
domestice pe care le practică. Dacă feme i l e i ntră În sfera publ ică, cum se
va mai face această tran smitere? Tocmai pentru că şcoala este pri m u l
pu nct de in trare În viaţa publ ică, probleme ca pu rtarea basmalei tradi­
ţionale În şco l i l e publ ice sînt atît de păti maş dezbătute.
Ac easta este forma pe care o ia d i scuţia cînd re l i gia sau cu ltura
trad iţională se Întîl neşte cu statu l-naţiune sau cu soc ietatea de i m i granţi .
.. V-aţi angaj at să tol eraţi com u n i tatea noastră şi practic i le sale" , spun
tradi ţional işti i . "Avînd În vedere acest angaj ament, n u ne puteţi refuza
contro l u l asupra copi i l or noştri (şi mai ales asupra i i ce lor noastre) -
dacă nu, Înseamnă că nu ne tol eraţi . " To lerarea impl ică dreptu l l a
perpetuarea comunităţi i . Dar acest drept, dacă el exi stă, vine În conl ict
cu dreptu r i l e i nd i v iduale ale cetăţeni lor - care cîndva erau acordate doar
bărbaţ i l o r şi nu erau dec i atît de periculoase, dar ac u m sînt extinse şi
femei lor. Pare i nevitab i l ca dreptu r i l e i n d i vi duale să cîşt i ge, în u ltimă
i nstanţă, căc i cetăţen ia egală este normă de bază atît În statu l-naţi une. cît
şi În soc i etatea de i m i granţi . Perpetuarea com un ităţ i i va i atunc i mai

58
 Des p re tol e rare

puţin s igură sau, cel p u ţ i n , va i rea l i zată p r i n procese ce v o r prod uce

rezu l tate mai puţin u n i forme. Trad iţiona l i şti i vor trebu i să Înveţe o
tolerare a l or - pentru vers i un i d i ferite ale propriei c u l tu ri sau rel i gi i . Dar
Înai nte ca această lecţ ie să fi e învăţată, ne putem aştepta la o serie l u ngă
de reacţ i i .fundamental i ste" centrate, cel mai adesea. pe problema
•

gen u l ui .
Confruntări le pe tema avotu l u i d i n State l e U n ite, din zi l e l e noastre.
sugerează caracteru l acestor po l it i c i reacţionare. Pentru fu ndamenta l i şti,
problema morală este dacă soc ietatea va to l era omorîrea ătu l u i Încă În
pîntece. Dar prob lema po l itică. pentru ambel e părţi, are un alt pu nct
central : c i ne va controla terenuri l e reproduceri i ? Întecel e este doar
primu l d i ntre ele: căm i n u l şi şcoala urmează şi sînt dej a În d i spută, d upă
cum am văzut. Ce d i ferenţe culturale vor mai i de to lerat odată ce aceste
di spute se vor rezol va ( d u pă cum. În cele din urmă, se va Întîmpla) În
favoarea autonom iei femeii şi a egal ităţ i i genuri lor? Dacă tradiţiona l i şti i
au dreptate, nu va mai rămîne n i m ic. Dar este puţin probabi l să ai bă
dreptate. Ega l i tatea gen uri lor va l ua forme d i ferite În ti mpuri şi spaţ i i
d i ferite şi ch i ar În ace laşi timp şi În acel aşi spaţi u, Între d i ferite grupuri
de oameni. i ar unele dintre aceste forme se vor dovedi a corespunde unor
d i ferenţe cu ltu rale. Se poate ch iar întîmpla ca bărbaţi i să j oace un ro l mai
mare În s usţi nerea şi reproducerea cu lturi lor cărora le acordă val oare.

Religia

M aj oritatea oame n i lor d i n Statele U n ite, şi În general d i n vest, cred

că tol erarea re l igioasă este uşoară. Ei citesc des pre războaiele re l igioase
d i n vec inătatea lor ( d i n I r l anda şi d i n Bosn ia) sau de departe (d i n
Orientu l Mij l oc i u sau d i n Asi a d e S u d-Est) ără s ă l e poată Înţelege.
Rel igia d i n acele locuri este contam i n ată probabi l cu etnicitate sau
naţional ism. sau Îmbracă forme extreme, fanatice şi dec i (după cum
Înţelegem noi lucruri le) neobi ş n u ite . Căc i, n u am doved it noi că l i ber­
tatea cu ltu l u i. asoci erea vo l untară şi neutral itatea pol itică l ucrează
Împreună pentru a red uce riscuri le d i ferenţelor re l igioase? Nu Încura­
j ează aceste pri nc i p i i ale plura l i smu l u i american Îngăd u i nţa rec i procă ş i
n u d uc ele la o coexi stenţă fericită? N o i perm item i n d i v izi lor s ă creadă

59
M I C H A E L W A LZ E R

ceea ce v or s ă creadă. s ă s e ad une l i ber cu c e i de aceeaş i credinţă, s ă

meargă la biserica pe care o preferă - sau să n u creadă ceea c e n u vor s ă
creadă, s ă nu meargă l a b i serică etc . Ce-şi mai poate d o r i ci neva? N u este
acesta modelul unui regim de tolerare?
Exi stă. des i gur, şi alte regi m uri real e sau pos i bi le: sistemu l miffet a
fost organizat În mod spec ifi c pentu comu n ităţi re l i gioase, i ar con so­
c iaţi i l e Întrunesc, În mod o b i ş n u it, grupuri d i ferite d i n punct de vedere
re l i gios sau etn ic. Dar tolerarea cred i ncioşi l or i n d ividual i , cum a fost ea
real izată pentru prima dată În A n g l i a seco l u l u i al XVII- lea şi apo i dusă
peste Atlantic, este mode l u l dom i n ant astăzi . De aceea, este necesar să
anal izăm Îndeaproape unele di ntre com p l icaţi i le sale. Doresc să iau În
consideraţie două pro bl eme de i mportanţă i storică şi contemporană: mai
Întîi, pers i stenţa la margini l e statel or-nati une moderne şi ale soc ietăţi lor
de i m i granţi a unor grupuri rel igioase care cer recun oaştere pentru grupul
Însuşi şi nu pentru membri i săi i nd i v i d ual i şi, În al do i l ea rînd, pers i stenţa
unor so l ic itări de to leranţă şi i ntol eranţă " rel igioasă" care depăşesc
pro b l emele asoc ieri i şi cred i ntei şi se extind l a o mare vari etate de alte
practici sociale.
U na d i ntre cauzele pentru care to lerarea fu nctionează atît de uşor În
ţări ca Statel e U n ite este aceea că b i seri c i l e şi congregaţi i le pe care
ind ivizi i le formează sînt foal1e asemănătoare Între e l e, oricare ar i
di sputele l or teologice. Î n seco l u l al XVII- lea tolerarea a Însemnat în
pri m u l rînd o acceptare rec i procă a protestanţi l or. Iar în State le U n i te.
du pă efol1u l i n iţial de a Îni i nţa o " comun itate sintă " în Massachusetts,
reg i m u l de to l erare În cont i n uă extindere a Început să facă grupuri le pe
care l e i nc l udea să semene tot mai m u lt cu cele protestante. Cato l i ci i ş i
evre i i american i a u aj uns treptat s ă arate tot m a i puţin c a evre i i ş i
cato l i c i i d i n a l te ţări : contro l u l com u n ităţi i a s l ăbit, c l eri c i i vorbeau cu
mai puţi nă autori tate, i n d i v i zi i şi-au expr i m at i n dependenţa re l i gioasă,
s-au Îndepărtat de comun itate şi au contractat căsătorii m ixte. Tend i nţele
de sci ndare b i ne cunoscute Încă din primele z i l e ale Reformei au devenit
o caracterist i c ă generală a vieţii rel i gi oase americane. To lerarea a
Îngădu it d i ferenţa, dar a şi promovat pri ntre d i ferite le grupuri o acceptare
a mode l u l u i protestant care a ăcut coexi stenţa mai uşoară decît ar i
putut fi În alte condiţi i .

60
 D e s p re t o l e rare

Totuşi u ne le grupuri s-au opus - sectel e protestante hotărîte s ă evite

dis idenţele, precum şi facţi un i leortodoxe" d i n cadrul com u nităţi lor
"
rei igioase trad iţionale. Voi continua să mă refer la exemplele menţionate
anterior: am ish i i şi h as i d im i i ameri c ani . Reg i mu l de tolerare i-a acceptat
şi pe aceştia, deşi doar marginal izaţi . Le-a perm is izo l area şi a ăcut un
compromis cu ei priv i nd problema critică a şco l arizări i pub l i ce.
Amis h i l or, de exemplu, li s-a perm i s m u lt timp să-ş i educe copi i i acasă;
CÎnd l i s-a cerut, În cele d i n urmă, mai Întîi de către statul Pennsylvan i a şi
apo i de către Curtea S upremă (cu referire la un caz d i n Wiscons i n), să-şi
tr i m ită cop i i i la şcol i le publ ice, li s-a perm i s să-i retragă la o vîrstă mai
m i că decît cea sti pulată În lege. 1 În principi u , ceea ce a fost tolerat nu era
decît o seri e de opţ i u n i i n d i v i d uale, ăcute În generaţi i succes i ve, de a se
alătura congregaţi i l or am ishe şi de a se ruga În manieră am ishă. În
practi că, obiectu l real al to lerări i l-au constituit comunitatea am ishă În
întregu l său şi contro l u l, coercitiv al acestei a asupra propri i l or cop i i (care
a fost doar parţial atenuat pri n şco l arizarea publ ică). De dragu l acestu i tip
de tolerare se perm ite copi i l or am i sh i să pri mească o educaţie mai redusă
În probleme cetăţeneşti decît este i m pusă cop i i lor american i În general .
Această Înţe legere este parţial j usti icată de marginal itatea ami s h i l or şi
parţial de acceptarea de către ei a acestei margina l i tăţi i : angaj amentul lor
profund de a nu trăi n i căieri altundeva decît la margin i l e societăţi i
americane şi de a n u căuta ni ci o altă inl uenţă În afara lor. A lte secte
rel igioase marginale s i m i lare au menţi n ut un contro l asemănător asu pra
copi i l or lor, În mare parte necon testat de către statu l l i bera l .
C e a m a i i nteresantă caracteri stică a to l erări i ameri cane t i m puri i a
fost scutirea de servi c i u l mi l i tar a u nor secte protestante b i ne cunoscute
pentru convi ngeril e lor pacifiste.2 Astăzi refuzul d i n motive de conşt i i nţă
con stitu ie un drept i nd i v i d ual. deşi semn u l conşt i i nţei pe care autorităţile
po l itice sînt cel mai d i spuse să- I rec unoască este apartenenţa la sectele

I Pentru un argument pute rn i c ( care m i e mi se pare prea puternic) î m po triva acestei

reglementări de co mpromis. vezi lan Shap i ro. Democracy 's Place ( I thaca, N . Y " Com e l l
University Press. 1 996) cap.6: "Democratic Autonomy a n d Rel igious Freedom: A
Cri t i q u e of WisCOllsÎlI v. Roder" (scris î mpreu nă cu Rich ard Aneson); vezi şi Am)'
Gutman n . "C ivil Ed u c a ti o n and S ocial Di versity", Erhics 1 05 (aprilie 1 995), 557-579.
� V ezi cul egerea de texte. d i scursuri şi broşuri În Lill ian Sch l issel ( ed.), COl1science in
A merica ( New Y o rk . E.P, Dutton, 1 968).

61
M I C H A EL WALZER

respecti ve. L a origine totuşi, refuzu l d e a face armata a fost de fapt un

drept al grupului . Într-adevăr, opţi u n i l e de conşti i nţă pri v i nd o gamă
largă de probleme soc i ale - refuzu l de a depune j urămînt, de a face parte
d i n j uri i, refuzu l Învăţămîntu l u i p ub l ic, al taxe lor, preferinţa pentru
căsători i pol igame, pentru sacri icări de animale, fo losirea rituală a
droguri lor etc . - obţin legitim itatea pe care o au. ch i ar şi astăzi, pentru că
sînt pract ici rel i gioase, caracterist i c i ale u n u i mod de v i aţă co lectiv.
Aceste pract ici nu ar avea n i c i o legitimitate dacă ar i efectuate pe bază
pur i n d i v i duală, c h i ar dacă i nd i v i zi i ar ins i sta că perceperea a ceea ce ei
trebu ie să facă, sau să nu facă, ar i cunoaştere-comună (con-şt i i nţă)
Îm părtăşită de iecare d i ntre ei cu D i v i n itatea sa.
Practi c i l e şi i nterd icţi i l e re l i gioase ale m i norităţi i. În afară de
asoc iere şi rugăc i u ne, sînt sau nu to lerate În funcţie de vizibi l itatea sau
notorietatea lor, precum şi de grad ul de ofensă pe care ÎI provoacă
maj orităţi i . O mare varietate de Îngădui nţe practice sînt acordate atît În
statele-naţiune cît şi În soci etăţile de i m i granţi . Bărbaţi şi femei care spun
autorităţi lor că re l igia lor le cere să facă una ş i alta ar putea foarte bine să
pri mească aprobare pentru acestea, ch iar dacă nu mai este n i meni
altc i neva ca ei, ş i mai ales dacă le fac În l i n i şte. Ş i acei l i deri care
raportează autorităţi lor statu l u i că p uterea lor coerc it i vă este necesară
pentru su prav ieţui rea comun ităţi i pot foarte bine să pri mească aprobare
să-şi exerc ite acea putere, dacă se supun cîtorva restricţi i l i berale. Dar
pres i unea este constantă, ch iar d acă n u mai interm itentă, În direcţia
mode lului i ndi vidual i st : comu n itatea concepută ca o adu nare l i beră -
i ntrarea şi ieşirea este l i beră, cu pretenţi i şi capac itate reduse de a modela
vi aţa de fiecare zi a partici panţi lor.
în acelaşi ti mp, acest t i p de reg i m de to lerare este supus astăzi, În
Statel e Unite, unor presiuni din partea grupuri l or maj orităţi i creşti ne,
care nu sînt nemu lţu m ite de l i betatea de asociere sau de l i bertatea
cultel or, dar care se tem să nu p i ardă contro l u l soc i a l . E l e sînt di spuse să
to lereze re l i gi i l e m i norităţi lor (sînt dec i apărători ai l i bertăţi i rel i gioase),
dar nu to lerează deloc l i bertatea personală În afara case lor de rugăc i u n i .
Dacă scopul comun ităţi lor sectare este d e a controla com portamentul
propri i l or lor oamen i, membri i cei mai extrem işti ai majorităţi lor rel i­
gioase doresc să contro leze comportamentul tuturor - În numele unei
presu puse trad iţi i comune ( i udeo-creşt i ne, să zicem), al " valori lor

62
 D e s p re t o l e r a re

fam i l i ei " sau al propri i lor lor certitud i n i des pre ce este corect sau greşit.
Acesta este. des igur, un exemp l u de i nto leranţă religioasă . Este totuşi un
sem n de succes parţial al reg i m u l u i de to l erare. că antagon is m u l n u este
îndreptat împotri va an u m itor rel igi i m i noritare. ci mai degrabă Împotriva
am bianţei de l i bertate pe care o creează reg i m u l În Întregu l său .
Fără îndoială că tolerarea Înloreşte În această am bianţă - şi at inge
chiar forma pe care am descri s-o ca fi i nd cea mai i ntensă - dar tolerarea
re l i gi oasă, cel puţin, nu depinde de aceasta. I m portante l e restricţ i i asupra
l i bertăţi i personale, cum ar fi i nterzicerea avorturi lor, cenzurarea cărţi lor
şi a revi ste lor (sau a texte lor În spaţ i u l ci benetic), d i scri m i narea
Îm potriva homosexua l i lor, exc l uderea femei lor d i n an um ite ocupaţi i etc . ,
ch i ar dacă sînt rezu ltate ale intol eranţei re l i gi oase, sînt total compat i b i l e
CLI to l erarea re l i gi oasă - ad i că. cu exi stenţa m a i m u l tor biserici şi c o ngre­
gaţi i d i ferite ai căror membri se roagă l i ber În mai m u lte fe l uri d iferite .
C ontrad icţia nu este Între to lerare şi restri cţie; ea se ală Înrădăc inată În
însăşi ideea de to lerare re l igioasă, pentru că, de fapt, toate rel i gi i le
to lerate au tendi nţa să restrÎngă l i bertatea i n d ividua l ă, ceea ce, pentru
l ibera l i cel puţin, este fu ndamental . Maj oritatea re l i gi i lor sînt organ i zate
pentru a controla com portamentul oamen i lor. Cînd le cerem să renunţe l a
acest scop sau s ă ren unţe la m ij loacele d e real i zare a l e acestu ia,
- l e cerem
o transformare al cărei produs i nal ll u-I putem Încă descrie.
Des igur, com u n ităţi În total itate l i bere d i n punct de vedere re l ig i os
există dej a, dar ele nu par satisăcătoare tuturor cred i ncioşi lor. n i c i măcar
unei majorităţ i . Aceasta este cauza recurenţei re l i g iozităţ i i sectare şi
cu lti ce prec um şi a teo logi i lor fundamenta l i ste, care contestă regimul de
tol erare predom i nant. Să presupunem că sînt depăşite contestaţ i i l e
(aceeaş i presupunere a m ăcut-o şi În secţ i u n i l e anterioare); c e urmează
apo i ? Care va fi puterea de rezistenţă şi forţa organ izaţională a unei
cred i n ţe pur vo l untare?

Educaţia

Şco l i l e au tot apărut În acest eseu - În mod deoseb it În d i scuţia pe

tema gen u l u i şi a reprod uceri i cu ltu rale. Dar există o Întrebare i m portantă
pe care trebu ie să o abordez aici ( ş i d i n nou În secţi u nea pr i v i nd rel i gia

63
M ICHAEL WALZER

civi lă) ş i care s e referă la perpetuarea regi m u l u i de to lerare Îns u ş i . N u

treb u i e regi m u l să- i înveţe pe toţi copi i i , ori cărui grup ar aparţine,
val oarea propri i lor sale reg lementări constituţionale şi virtuţile fonda­
tori lor săi , ale eroi lor şi a l e l ideri lor să i actua l i ? Şi nu va i nterfera sau cel
puţin nu va concura această Învăţătură, care are un caracter mai m u lt sau
mai puţi n unitar, cu soc i a l i zarea cop i i lor În d i feritele comun ităţi cu ltu­
rale? Răspunsu l este, desigur, ai rmativ în ambele cazuri . Toate regimu­
rile intene trebu i e să predea În şco l i valori l e şi virtuţi le propr i i . iar
această predare este, desi gur, Într-o concurenţă cu tot ceea ce sînt învăţaţi
copi i i de către pări n ţ i i lor sau În propri i le lor comun ităţi . Dar competiţia
poate fi o lecţie uti lă despre d ii c u ltăţ i l e to lerăr i i rec i proce . Învăţămîntu l
de stat trebu ie să tol ereze, să spunem, i nstru i rea rel igioasă În afara
şcol i l or sale, i ar profesor i i de rel i gie trebu ie să to lereze i nstru irea organi­
zată de stat în probleme de drepturi cetăţeneşt i , i stori e po l i tică, şti i n ţe
naturale şi alte obiecte l aice. Cop i i i vor Învăţa, probabi l , ceva despre
mod u l cum funcţionează to lerarea În practică şi - atunci cînd creaţion i şt i i
contestă învăţături l e biologie i, de exe m p l u - ceva despre i nevitabi lele e i
tens i u n i .
I m peri i le m u lti naţionale so l i cită ce l mai puţi n procesul educaţional .
I storia lor po l itică, care constă mai m u lt d i n războaie şi cuceriri, nu prea
poate să i nspire senti mente de loial itate la popoare le cucerite, aşa că e
mai b i ne să ie om isă d i n programa şcol ară (ea apare cu s iguranţă în
povestiri le comu n ităţ i l or, des pre ero ism ş i Înfrîngere). Cel mai adesea
este predată l o i a l itatea faţă de Împărat, Înăţişat ca împărat al tuturor
popoarelor sale. Împăratul, mai m u lt decît i mperi ul, este În centru l
educaţiei oficial e, căc i i m peri u l are adesea un caracter c lar naţional, În
timp ce l i deri i i nd i v i d ual i pot cel puţi n să se rid i ce deasupra ori g i n i i lor
naţi onale. Este adevărat că uneori ei îşi doresc o transcendenţă rad icală, o
ze iicare, ceea ce îi e l i berează de orice identitate part i c u l ară. Dar este
totuşi un e xem p l u de i nto leranţă re l i gi oasă ca împărat u l ze i icat să ceară
să fie venerat, idolatri zat de către supuşi i săi - ca acei conducători
roman i care au încercat să-şi aducă statu i l e În templu l din Ierusal im.
Şcoala este un loc mai bun de cunoaştere a i magin i i i m peria le, care poate
privi de S lIS cu blîndeţe asupra copi i lor care stud iază orice, În orice
l i mbă, sub patronaj u l ori cărei autorităţi locale sau com unal e.

64
 D e s p re t o l e r are

Consoc iaţi i l e pot ş i ele preda o programă m i n i mal i stă, una care este
centrată pe o i storie adesea " Însănătoş ită " a coexi stenţe i şi cooperări i În
com u n i tate şi pe instituţi i l e prin care acestea se real izează. Cu cît a durat
mai mu lt coexi stenţa, cu atît este mai probab i l ca id�ntitatea pol itică
com ună să fi dobîndit u n conţi n ut cultural propri u - aşa cum s-a
Întîm plat cu identitatea el veţi ană - şi să i deven it total com petit ivă cu
identităţ i l e d i feritelor comun ităţi . Totuşi, ceea ce se predă, În pri nci piu
cel puţi n, este o istorie pol itică În care aceste comun ităţi au un loc
recunoscut şi ega l .
Des i gur, situaţia este foarte diferită În state le-naţ i u ne cu m i norităţi
naţi onale În care o com uni tate este privi legi ată faţă de toate cel e l alte.
Acest tip de regim este mult mai central izat decît i m peri i le şi conso­
c i aţi i le şi astfel are o mai mare nevoie (mai ales dacă este organizat
democrat ic) de cetăţen i - bărbaţi şi feme i loial i , devotaţi, competenţi şi
fam i l i arizaţi cu sti l u l naţi un i i dom i nante. Şcol i le de stat Îşi vor propune
să formeze astfel de cetăţen i . Astfe l , arab i i d i n F ranţa, de exem plu. vor i
Învăţaţi să fi e loial i statu l u i francez, devotaţi po l it i c i i franceze, compe­
tenţi În practic i le şi modal i tăţi l e expre s i ve ale c u lturi i pol itice franceze ş i
cu noscători a i i storiei pol iti ce şi ai structuri lor i n stituţionale franceze. Î n
mare, părinţi i ş i cop i i i arabi se pare că acceptă aceste obiective educa­
ţionale: ei au căutat să-şi ai rme. d u pă cum am văzut, apartenenţa lor
arabă ş i musul mană doar pri n s i m bol i s m u l vesti mentar, nu prin mod i­
icarea programei şcol are. Sînt, sau par a i, m u l ţum iţi să-şi susţină
c u ltura proprie În şco l i part i c u l are, În cadru l re l i gios sau acasă. Dar
cetăţen i a franceză este o problemă i m portantă, cu o rezonanţă ce
depăşeşte sfera po l it i că. Puterea sa de i ntegrare şi as i m i lare a fost
demonstrată În tim p şi ar putea părea m u ltor pări nţi, dacă nu copi i lo r, ca
o amen i nţare cu lturală. Cu cît mai mu lte ţări ca Franţa dev in (asemă­
nătoare) soc i etăţi de i m igranţi, cu atît această amen inţare va Întîmpina
mai mu ltă opoziţie.
Ce formă poate l ua această opozi ţie se poate vedea d i n d i sputele
asupra programei anal i tice Într-o soci etate de i m i granţi ca Statele Un ite.
A i c i copi i i sînt învăţaţi că ei sînt cetăţeni i n d i vi d ual i ai unei soc i etăţi
plural iste şi tolerante - în care ceea ce este tolerat este propri a lor alegere
pri v i n d i dentitatea şi apaltenenţa cu lturală. Des igur, maj oritatea di ntre ei
sînt dej a identi icaţi din cauza "alegeri lor " pări nţi lor lor sau . ca În cazu l

65
M I C H AEL W ALZER

i dentităţi lor ras iale, d i n cauza l oca l i zări i lor Într-un anume s i stem soc i al
de d i ferenţiere . Dar ei au dreptu l, ca american i, să a i bă şi alte opţi uni şi l i
se cere s ă to lereze i dentităţi l e exi stente, precum ş i opţi u n i l e v i i toare ale
semen i lor lor. Această l i bertate şi această tol erare constitu ie ceea ce se
poate numi l i beral ismul american .
Şcol i le Îi Învaţă pe copi i i d i n toate gru puri le etn ice, re l igioase şi
ras i a l e americane să fie l i bera l i În acest sens şi astfe l să ie american i -
Într-un mod asemănător ce l u i În care cop i i i d i n şco l i l e franceze sînt
În văţaţi să fie republ ican i şi dec i francezi . Dar l i bera l i sm u l ameri can este
neutru din punct de vedere cultural Într-un mod În care republican i s mu l
francez n u poate i . Această d i ferenţă pare să corespundă ce lor două
doctrine pol iti ce: republ icanismu l, d upă cum a susţi n ut Rousseau, necesită
o puten ică bază cu lturală pentru a menţine n ivel u l Înalt de partici pare a
cetăţen i lor� l i beral ismul, care este mai puţi n sol icitant, Iasă mai m u lt loc
v i eţi i pri vate şi di vers ităţi i culturale. Aceste d iferenţe pot i Însă uşor
exagerate. I Liberal ism u l este şi o cu ltu ră pol itică substanţială care-şi are
originea, cel puţin. În istoria protestantă şi engleză. Recunoaşterea
faptu l u i că şco l i le americane relectă de fapt această istorie şi că nu prea
pot i neutre În această pr i v i nţă a ăcut să apară unele grupuri neprotes­
tante şi neengl ezeşti care să ceară o educaţie m u lticu lturală - nu neapărat
excl uderea naraţi un i i l i berale d i n programa şcol ară, ci adău garea altora.
Se spune mereu şi pe drept cuvînt că punctu l de vedere m u lticu ltu­
ral i st este de a preda elev i l or despre cul tura tuturor. de a aduce plura­
l ismu l soci etăţi i de i m i granţi În săl i l e de clasă. Pe cînd prima versiune a
neutral ităţ i i . care era concepută, sau greşit concepută. ca su stragere
cu lturală, avea drept scop să- i facă, pe toţi cop i i i , pur şi s i m p l u am erican i
(cît mai asemănători protestanţi lor englezi ), m u lticu ltural ism u l are drept
scop să-i recunoască drept american i i j uxtapuşi ce sînt şi să- i facă să
Înţe leagă şi să-ş i adm i re propria d i vers itate. Nu există n i c i un mot i v să
credem că această Înţelegere şi adm i raţie se al ă În contrad icţie cu
ceri nţele cetăţen iei l i berale - deşi este i mportant să accentuăm d i n nou că
cetăţen ia l i berală este mai relaxată decît cea a unui stat-naţi une republ ican .

I Pentru o re l atare substanţială şi convi ngătoare a ceri n�elor educaţion ale ale democraţiei

liberale, vezi Amy Gutmann, Democratic Educatioll ( Princeton, N . J . , Pri nceton

University Press. 1 987).

66
 D e s p re t o l erare

Dar m u lticu ltura l i sm u l este uneori ş i un program mai deoseb it, unu l
care are drept scop folosirea şcol i l or de stat pentru a Întări i dentităţi
amen inţate sau devalorizate. Prob lema nu este să- i Înveţi pe alţi copi i ce
Înseam nă să fi i d i ferit Într- un an ume fel , ci să- i Înveţi pe cop i i i care ar
trebu i să ie d i feriţi cum să fie d i feriţi În mod corect. Aşa că program ul
este ne l i beral, ce l puţi n În sensul că Întăreşte identităţ i stabi l e sau
presu puse şi nu are de-a face cu rec iproc itatea sau opţi un i le i n d i v i duale.
Impl i că probabi l ş i an u m i te forme de separare ed ucaţ i onală, ca în teor ia
şi practi ca afrocentri sm u l u i , care este o moda l itate de a le oferi copi i lor
negri din şcol i le de stat ceea ce b i serica le oferă copi i lor catol ici d i n
şcol i l e private. Acum p l ural i s m u l exi stă doar Î n s i stem u l l uat c a un tot,
Il U În vi aţa ori căru i co p i l , iar stat u l trebuie să i n tervină pentru a obl i ga
d i feritele şc o l i să predea, pe lîngă ceea ce predau, şi valori le l i bera­
l i sm u l u i american . Exem p l u l catol i c sugerează că o societate de i m i granţi
poate să se împace cu aceste reglementări , cel pu ţin atîta t i m p cît copi i i
d e şcoală sînt amestecaţi Î n săl i le d e c l asă. Dacă pol it i ca l i berală poate i
susţi nută În cazu l în care toţi copi i i ar pri m i o oarecare vari antă
( propria" lor vari antă), în gen u l unei educaţi i paroh iale cato l ice sau
"
afrocentri ste, este greu de crezu t . Succesul ar depinde atunci de efectel e
educaţiei În afara şco l i i : experienţa de fiecare zi a com u n i cări i î n masă,
munca şi act ivitatea pol itică.

Religia civilă

Gînd iţi-vă la ceea ce se Învaţă În şco l i l e de stat despre valori le ş i

v i rtuţi le statu l u i Însuşi ca revel aţie seculară a "re l i g i e i c iv i le " (termenu l
1
este a l l u i Rousseau ) . C u excepţi a cazu l u i îm păraţi lor zei ficaţi. această
revelatie este re l i gioasă mai m u lt pri n ana logie. dar analogia merită
urmată. Aşa cum o arată foarte clar exemp l u l şco l i i , este vorba despre o
"rel i gie" care nu poate i separată de stat: este crezul adevărat al statului,
cruci a l pentru perpetuarea ş i stab i l itatea sa În t i mp . Rel i gi a c iv i lă constă

I Contract,,1 social. Cartea 4, cap. 8; aplicarea acestui termen la practicile religiei civile

contemporane este opera lui Robert Bellah. vezi The Broken Covenant: American Civi l
Re ligioll ;11 ime (�f Tr;al ( New York. Seabury, 1 975).

67
M I C H A E L W A LZ E R

d i n setu l com p l et al doctrinelor pol it ice, al naraţi u n i lor i storice, al perso­

nal ităţi lor exempl are. al ocazi i l or festive şi al ritual uri lor memoriale pri n
care statu l se ixează În m i nţi l e membri lor săi, În m od deoseb it ale celor
mai ti neri sau mai noi. Cum poate exi sta mai mul t decît u n singur astfel
de set pentru iecare stat? Cu siguranţă că rel i gi i l e civi l e se pot tolera una
pe alta într-o soc ietate internaţională, dar n u ş i Într-un regim i n tern unic.
De fapt. adesea rel i gia ci v i l ă favorizează i ntoleranţa În soc ietatea
i nternaţ i onală, pri n Încu raj area mîndriei loca l e cu privire la vi aţa d i ntr-o
an um ită pate a frontierei şi suspici u nea sau anxi etatea privind viaţa de
cealaltă pate. Efecte le sale i nterne. pri n contrast. pot i ben igne.
deoarece oferă iecăru i a (d i n această parte a front iere i ) o ident itate de
bază com ună şi astfe l face d i feren ţierea u lteri oară mai puţi n amen in­
ţătoare. Desigur că rel i gia civi l ă, ca ş i Învăţămîntu l de stat, i ntră uneori în
com petiţie cu cal itatea de mem bru al unui grup: este cazu l republ ican i l or
şi cato l i c i l or francezi În seco l u l al X IX- lea sau al :publ ican i l or şi
musu l man i lor de astăzi . Dar cum de obicei rel igi i le de stat nu au nici o
teo l ogie. ele pot i Îngăd u itoare faţă de d i ferenţe, ch iar, sau În mod
special. faţă de cele re l igioase . Cu toate conl icte le istorice speciice
an i l or revol uţionari. n u exi stă dec i n ici un un motiv pentru care un
cred i n cios catol i c să nu poată i şi un republ ican devotat.
To lerarea va funcţiona probab i l mai b i ne atunci cînd rel i gia civ i l ă
seamănă c e l m a i puţi n c u o . . . re l i gie. Dacă Robespi erre, de exem plu, ar
i reuşit să i mpună pol iti cii repub l icane un deism foarte e laborat, el ar i
putut să creeze o barieră permanentă Între repu b l ican i şi cato l ici (şi
m usul man i, ş i evrei). Dar n ereuşita l u i este emblemati că� crezu ri le
pol itice pre i au pe ri scu l lor bagaj e l e cred i nţe i rel igioase, În sensu l
propri u al termenul ui . S-ar putea spune ace l aşi l u cru şi despre bagajul
cred in ţe i ant i re l igi oase autentice. Ateism u l m i l itant a acut regi murile
comu n i ste d i n Europa de Est tot atît de i ntol erante cum l e-ar i acut
ori care a ltă ortodox ie - şi, ca urmare, s l abe pol itic: nu au fost În stare să
încorporeze pe foarte m u l ţi di ntre propri i i l or cetăţen i i . M aj oritatea
rel i gi i l or civ i le, cu înţe lepci une, se m u l ţu mesc cu o rel i gi ozitate vagă.
neelaborată, l exibi lă, una care este mai m u lt o chestiune de poveşti ş i
sărbători decît de cred i nţe fe rme şi precise.
Des i gur, se poate ca tocmai faţă de această lexi b i l itate grupuri le
re l i g ioase mai stricte să obiecteze, temÎndu-se că-i vor face pe cop i i i lor

68
 D e s p re t o l erare

toleranţi faţă d e erori l e re l i gi oase sau necred i n ţa secu I ară. Este greu de
şt i ut cum să răspunzi la anxietăţi de acest fe l ; se poate spera ele să ie
Îndreptăţite ş i ca şco l i le p u b l i ce ş i poveşti le şi sărbători l e re l igiei c iv i le
să a i bă exact efectele de care se tem pări nţi i ce aderă la regu l i l e mai
stri cte. Pări nţi i au l i bertatea să-şi retragă cop i i i d i n şco l i l e publ ice şi să
ev ite rel igia ci v i l ă printr-o formă oarecare de izo lare sectară. Dar nu are
sens să susţi nem că respectul pentru d i versitate Împ ied ică o soci etate de
im igranţi ca State le Un ite să predea în şco l i respectu l pentru d iversitate.
A spune poveşti despre istoria d iversităţi i şi a sărbători mari l e ei even i­
1
mente este, des igur, o formă legitimă a acestei educaţi i l i bera l e.
Î n statele-naţi une, poveşti le şi sărbători le vor i de li n tip d i ferit: ele
vor i produse de către naţiu nea maj ori tară şi vor preamări valori le şi
exper ienţele istorice ale acesteia. Î n fe l u l acesta, re l i gia civ i lă face
posi b i l e mai mu lte d i ferenţieri În cadru l maj orităţi i - pe l i n ie rel i gioasă,
regională şi de c l asă - dar nu oferă n i ci o punte de l egătură spre grupurile
m i nori tare. În sch i mb , stab i l eşte standardul pentru asi m i larea indivi d u l u i :
sugerează, d e exem p l u, c ă pentru a deven i francez trebuie s ă fi i Î n stare
să-ţ i i magi nezi că străm oş i i tăi au asa ltat B asti l i a sau, cel puţi n , că ar i
acut acest l ucru dacă ar i fost În Pari s În ace l t i mp . Dar o m i noritate
naţională Cll o re l igie civi lă proprie poate i totu ş i to lerată, atîta t i m p cît
Îş i celebrează ceremon i i l e în part i c u l ar, iar membrii săi pot deven i
cetăţen i. pot învăţa aspectel e cu lturi i po l it ice franceze, ără să facă vreo
i ncurs iune imag i n ară În cal itatea de francez.
I dent itatea com ună cu ltivată de către rel igia c i v i lă este deosebit de
i m portantă în soc ietăţi l e de i m igranţi În care identităţi l e sînt, altfel, atît
de d i verse. Î n i mperi i l e mu lti naţi ona le identităţ i l e sînt şi mai d i verse, dar

J Pentru u n punct de vcdere d i ferit asu pra obiecţ i i lor fu ndamentaliste pri vind ed ucaţi a
l i bera l ă. vezi Nomi Maya Stolzenbcrg . .. « H e Drew a C i rcle That Shut Me Oub) :
Assi m i l at i o n . I n doctri nati o n , n n d the Paradox o f Liberal Education", Harvard a1'
Review 1 06 ( 1 99 3 ) . 5 8 1 -667. Parad oxu l este destul de real şi totuşi probab i l că părinti i.
despre care scrie Stolzenberg cu atîta înţe le gere. creşt i n i fu ndamental işt i . exagerează
efectelc şco l i l or publ ice asupra copii lor l or. .Obiecţ i i de conşt i i n ţă ale unor astfel de
pări nti şi ale co pii lor lor ar putea i totuşi ad mise Într-o soci etate l i berală: vezi recenzia l u i
Sanford Levinson la cartea l u i Stephen Carter Cu/ture of Disbelief, Î n Michigan La '
Revii) I I ' 9 2 . n . 6 ( mai 1 994) , 1 8 7 3 - ] 892.

69
M 1 C H AEL W A LZER

aco l o. î n afară d e perso n a l i tatea uniicatoare a Îm păratu l u i şi de

supunerea o b i şnuită pe care acesta o pret i nde, s i m bo l u ri le comune sînt
mai puţin i mportante. Societăţi l e de i m i granţi contemporane sînt şi state
democratice. ele dep i n zînd, în ce pri veşte sănătatea lor pol iti că, cel puţin
într-o măsură oarecare, de angaj amentu l ş i activismul cetăţeni lor lor. Dar
pentru ca rel i g i a civi lă l oca lă să Întărească aceste cal ităţi şi să le cele­
breze, ea trebuie să accepte n u numai alte re l i gi i, dar şi alte re l i gi i civi le.
Protagon i şt i i săi cei mai entuziaşti vor dori, des igur, să le În locu iască pe
celelalte: acesta a fost de exempl u , scopul campan iei de americani zare de
l a începutu l sec o l u l u i al XX- lea. Ş i poate. într-adevăr, acesta va fi efectu l
p e termen l u n g al experienţei americane. Poate c ă fiecare societate de
i m igranţi este un stat- naţ i u ne În formare, i ar re l i g i a civi lă este unu l di ntre
instrumente le acestei tran sformări . O cam pan ie în n umele său este totu şi
u n act de i nto leranţă, u n act care poate provoca rezistenţă şi care poate
m u lt i p l ica d i viziuni le Între (şi în i nteri oru l ) d i feritel or grupuri.
Î n ori ce caz, se pare că o re l i gi e civi lă ca american ism u l se Împacă
foarte b i ne cu ceea ce am putea n umi practici al ternative În planul rel i giei
ci vi le pri ntre propri i i săi membri i . Poveşti le ş i festivităţi le care au loc. să
zicem, de Ziua Recu noştinţei, de Z i u a Ero i lor ş i de 4 � u l i e pot coexi sta În
v i aţa obişnu ită a american i lor-irlandezi . a afro-american i l or sau a ameri ­
can i lor-evrei cu po veşti ş i fest ivităţi foarte d i ferite. A i � i d i fere nţa n u
Înseam nă contrad ictie. Cred inţele aj u n g î n opoziţie m u lt m a i repede decît
poveşti le, iar o sărbătoare nu n eagă, nu anu l ează şi nu respinge o alta.
Este mai uşor să urmări m sărbători le particu lare ale comun ităţi l or sau
fam i l i i lor concetăţeni lor noştri dacă ştim că ei vor sărbători ş i alături de
noi, În publ ic, cu alte ocazi i . Aşadar, rel igia civi lă fac i l itează tol erarea
d i ferenţe l or parţiale - sau ne Încuraj ează să consi derăm d i ferenţel e ca
i i nd doar parţiale. Sintem american i , dar sîntem ş i altceva şi sîntem În
s i guranţă În această cal itate de altceva, În măsura În care sîntem
ameri can i .
Fără Îndoială c ă exi stă, sau a r putea exi sta, re l igi i c i v i l e minoritare,
e l aborate ideo l ogic sau tehnic, � are contrazic val ori l e americane, dar
acestea nu au fost foarte ev idente În viaţa publ ică americană. De

70
 D e s p re to le rare

asemenea, n u este greu s ă n e imagi năm un ameri cani sm mai i ntolerant,

u n u l . de exempl u , defi n it în termen i creşt i n i , u n u l l egat exc l usiv, ch iar
ras i a l , de origi n i l e sale europene sau care să aibă un conţ i n ut pol itic
restrîn s. American isme de acest fel au exi stat În trecut (de unde noţi unea
de "activităţi neameri cane " fol os ită d e dreapta anticomunistă în an i i " 3 0)
şi continuă să exi ste, dar n i c i un u l n u consti tuie vers iunea domi nantă în
momentu l de faţă. Soci etatea americană este o col ecţi e de i nd i v izi cu
identităţi mu ltiple, parţiale, n u n umai în pri n c i p i u dar şi în real itate .
Re l igi i le au i m p l i cat, desi gur, negări ale aceste i real i tăţi, i ar rel igi i le
c i v i l e pot Încerca o negare s i mi l ară. S-ar putea c h i ar să ie adevărat că
model u l d i ferenţe i din State l e Un ite ş i d i n alte soc ietăţi ale i m i granţi lor
este i n stab i l ş i nepermanent. Ch i ar şi aşa, Kulturkampf împotriva dife­
renţelor nu este cel mai bun răspuns la această si tuaţie. Rel i gia civi lă
poate să reuşească mai degrabă pri n acceptarea decît prin respi ngerea
identităţi l or m u lt i p l e ale bărbaţi lor şi ale femei lor pe care doreşte să- i
angreneze. Obiectivu l său este, de fapt, nu o convertire pe scară l argă, ci
doar o social izare po l itică.

Tolerarea intolerantului

Ar trebu i să-I tol erăm pe cel into lerant? Această întrebare este
adesea prezentată ca pro b l ema centrală şi cea mai d ii c i l ă a teoriei
to lerări i . Dar nu poate i corect, căci maj oritatea grupuri l or care sînt
tolerate în toate cele patru ti puri de regi muri i nterne sînt de fapt
i nto lerante. Există " alţi i " despre care e i n u sînt n ic i entuziaşti şi n i c i
curioşi, ale căror drepturi ei nu le recunosc - faţă de a căror exi stenţă ei
n u sînt n ic i i n d i ferenţi n i ci resem nati. Î n imperi i l e m u lticu lturale,
d i ferite le " n aţi u n i " sînt probabi l resemnate temporar� se complac să
coexi ste sub dom n i a imperi ală. Dar dacă ar trebu i să se conducă ele
Însele, nu ar avea n i c i u n motiv de resemnare, i ar unele ar încerc a, cu
s i guranţă, să pună capăt Într-un fel sau a ltul vechi i coexi stenţe. Acesta ar
putea i un bun motiv pentru a l i se refuza puterea po l i tică, dar n u este

71
M I C H A EL W ALZER

cîtuş i d e puţin u n motiv d e a l i s e refuza tol erarea Î n i mperi u . Cazu l este

s i m i l ar În consoc i aţ i i , u nde întreaga pro b l emă a reglementări lor constitu­
ţiona le este de a restrînge pos i b i la i n to leranţă a comu nităţ i l or asoci ate.
În m od s i m i l ar, m i n orităţi l e d in state l e-naţi une ş i d i n soc ietăţi le de
i m i granţi sînt şi trebuie să ie tol erate, ch iar dacă se ştie că conaţional i i
sau core ligionari i l o r l a putere În alte ţări sînt i nto leranţi Î n mod sălbat ic.
Ace l eaşi m i norităţi n u pot practica i ntoleranţa aici (În Franţa, să spunem,
sau În America), ad ică nu pot să-şi hărţu i ască vec i n i i sau să-i persecute
ori să-i repri me pe i n d i vi zi i eretici sau devianţi d i n m ij l ocu l lor. Dar ei
sînt l i beri să- i excom un ice şi să-i ostraci zeze pe dev ianţi şi pe eretici ş i
sînt l a fel d e l i beri să creadă şi s ă spună c ă astfe l de oamen i vor i
dam naţi pe vecie şi că nu vor avea un l oc În l umea de apo i - sau că
oricare grup dintre concetăţen i i lor tră i esc o viaţă pe care Dumnezeu o
res p i nge sau care este tota l i n c o m pat i b i l ă cu prosperitatea u m ană.
Î ntr-adevăr, mu lte d i ntre secte l e protestante, pentru care a fost organ izat
la Început reg i m u l m odern de tolerare, ş i care l-au acut să funcţioneze,
au crezut şi au spus astfel de l ucruri .
M otivul separări i b i seri c i i de stat în regimuri l e moderne este acela
de a nu da putere pol itică n ic i unei autorităţi rel i gioase, şi se bazează e
real itatea obiectivă că toate sînt, cel puţi n potenţial, i ntol erante. Dacă
această negare este eicientă, s-ar p utea ca re l i gi i le să Înveţe tolerarea�
mai degrabă însă vor Învăţa să trăi ască de parcă ar avea această virtute . Î n
mod ev ident, m u lt mai mu lţi cred i n c i oşi obişnu iţi au această vi rtute, mai
ales în societăţi le de i m i granţi u nde sînt foarte frecvente întî l n irile zi l n i ce
cu .,cei la lţi " , atît d i n i nterior cît şi d i n exter i or. Dar şi aceşti o a men i au
neoie de separare, iar ei doresc să susţi nă această separare, în mod
pol i t ic, ca pe o cale de a se protej a pe ei şi pe toţi cei l alţi Îm potriva
fanatis l11 u l u i pos i b i l al core l i gionari l or l or. Aceeaş i pos i b i l itate de
fanatism exi stă şi pri ntre activi şt i i şi m i l itanţi i etn i i l or (în soc ietăţi le de
i m i granţi), aşa că şi etn icitatea trebui e separată de stat, din exact acel eaş i
moti ve .
Democraţia mai necesită încă o separare, una care nu este b i ne
înţe l easă: aceea a po l i tic i i însăş i faţă de stat. Partidele pol itice se l u ptă

72
 D e s p re t o l e rare

pentru putere şi pentru apl i carea u n u i program care este constitu it, să
s p u n e m , d u pă o i deo l o g i e . Dar part i d u l În v i n gător. c h i ar dacă- ş i
transformă ideo logia Într-un set de legi , n u o poate transforma în crezu l
oficial al rel i gi e i civi le, nu poate transforma ziua ascensiuni i sale l a
putere în sărbătoare naţională, n u poate ins ista ca i storia parti d u l u i s ă ie
obiect de stu d i u obl i gatori u în şco l i le publ ice sau să folosească puterea
de stat pentru a interzice p u b l icaţii l e sau ad unăr i l e altor partide . I Aceste
l ucruri se întîmplă În regimuri l e total itare şi este exact cazul cînd prin
politică se i n stitu ie o s i n gură bi serică monol itică. Rel i gi i le care speră să
devină oic iale ş i partide le care v i sează la contro l u l total pot i tolerate
atît În statele-naţi une l i beral democratice. cît şi În societăţi le de imigranţi -
şi de ob icei sînt to lerate. Dar ( după cum am sugerat la Începutu l acestui
eseu) e le pot i împied icate să ia puterea în stat şi ch i ar să participe l a
2
competiţia pentru aceasta. Separare Înseamnă în cazu l l o r o restrÎngere
la soci etatea civi lă: pot să pred ice, să scrie şi să se Întî l nească; l i se
perm ite doar o exi stenţă sectară.

I Proclamarea Zil ei Munci i ca o sărbătoare publ ică în Statele Un ite ne oferă un exemp lu

interesant de ce se poate şi n u se poate (sau ar trebui sau nu) să ie ăcut. I Mai a fost
sărbătoarea mi şcării muncitoreşti şi a diferitelor p art i de şi secte asociate acestei mişcări:
avea un în ţ e les politic sp ec i ti c şi restrictiv care probabil o ăcea n ep otriv i tă pentru a fi
re s pec t at ă pc plan naţional. Noua denumire şi dată a sărbători i a deschis calea pentru o
sărbătorire n es pe cifică şi n e i de olog i c . nu atît a mişcări i mu n c itore şt i cît a bărbaţilor şi a
fe mei lor în sine.
2 C. argume ntul l u i Herbert Marcuse pentru lim ite mult mai radicale: .. retragerea tolerării
Înai ntea fapte i. În momen tul comun icări i prin cuvi nte. tipar şi i magin e" ( . .R epress i v e
To l erance". in Robert Pau l Wolff. Barrington Moore. Jr. şi Herbert Marcuse, A Critique
of Pure Tolerallce [Boston. Beacon. 1 965 J. p. 1 09). Argumen tul lui Marcuse deri vă dintr­
o Încredere extraordinară În pro p ria sa putere de a recunoaşte .. fo rţele emancipări i" şi de a
refuza tol erarea doar duşman i l or acestora.

73
 CA PITOLUL 5

Tolerarea lIodenă şi postmodenă

Proiecte moderne

Am exp lorat unele d i ntre l i m itel e tolerări i, d ar nu am discutat Încă

tipuri de regim uri ale i ntol eranţei , aşa cum sînt cu adevărat m ulte i mperi i ,
state-naţiune ş i soc ietăţi d e i m igranţi . Î n aceste regimuri, to lerarea
d i ferenţelor este În l ocu ită cu o cursă pentru unitate şi si ngu l aritate.
Centru l i mperial ti nde să creeze ceva asemănător mai m u l t cu statu l­
naţi une: acesta a fost scopu l cam pan i i l or de " rus ii care " ale ţari lor d i n
secol u l al XIX-lea. Ori statu l-naţi une intens iică pres i u n i l e asupra
m i n orităţi lor şi asupra i m i granţi lor: lăsaţi-vă as i m i l aţi sau p l ecaţi ! Ori
societatea de i m i granţi Îş i Înc i n ge "creuzetu l", urmărind să sudeze o
naţi onal itate nouă (de ob icei du pă mode l u l u n u i grup de colon işti sau
i m igranţi mai vech i ) . "American i zarea" d i n State l e U n ite de la Începutul
secol u l u i al XX-lea este exemplul pe care l-am folosit pentru acest al
do i l ea proi ect, care este de fapt o încercare de a aduce imigran ţi ără a
Încorpora d i ferenţe le.
Eforturi l e de acest fe l reuşesc uneori să şteargă d i ferenţele cu lturale
şi re l i gioase. dar uneori, cînd nu aj ung să i a forma unor persecuţi i
profu nde, au ca efect accentuarea diferenţe l or. Î i izo l ează pe membrii
grupu ri l or m i noritare, îi d i scri m i n ează negativ d i n cauza apartenenţe i l or
la grup, îi obl igă să depindă unul de altu l, conso l i dează so l idarităţi
profunde. Şi totuş i , n i ci l ider i i unor astfel de grupuri m i noritare, n i ci

74
 Despre t o l erare

'
mem bri i l o r cei m a i devotaţi n u a r a l ege u n regim al i ntoleranţe i . Dacă
vor avea ocazia, ei vor alege o formă sau alta de to lerare i ndivi duală sau
co lect ivă: as imi larea iecăru ia, u n u l cîte u n u l , În rîndui cetăţeni l or sau
recunoaşterea grupul u i l or Î � soc ietatea ,i ntenă sau i nternaţională, cu un
oarecare grad de autoguvemare - autono m i e regională sau funcţiona lă,
consoc iaţie sau statut de stat suveran .
Am putea con si dera aceste două forme de tolerare - asimi l area
individuală şi recu noaşterea grupu l u i - drept proiecte central e ale
politi c i i democratice modene . Acestea sînt concepute în teneni ce se
exc lud reciproc: ie i nd ivizi i, ie gru puri l e vor i e l i berate de persecuţie şi
anon i mat, iar ind ivizi i vor i e l i beraţi d oar În măsura În care îşi
abandon ează grupuri le. Am citat dej a poziţia l u i Sal1re cu privire la
această a doua situaţie, care-şi are ori g i n ea în Revol uţia Franceză. Revo­
l uţionari i au avut drept scop să-I eli bereze pe indi vid d i n vechi le comu­
n ităţi corporatiste şi să- I i n cl udă - pe e l (mai tîrzi u ş i pe ea) - într-un cerc
de drepturi. A poi, au urmărit să-i Înveţe pe aceşti bărbaţi şi feme i
purtători de drepturi că, în cal itatea lor de cetăţen i, au şi o b l i gaţi i . Î ntre
i nd i v id şi reg i m u l po l itic. republ ica cetăţen i lor francezi, exi sta (în m i ntea
revo l uţionari lor) doar s pati u gol. ceea ce a fac i l itat trecerea uşoară de l a
viaţa pri vată la viaţa pu b l i că ş i a încuraj at astfe l as i m i larea culturală ş i
participarea po l itică.
Liberal i i şi democraţ i i postrevo l uţi onari au aj uns treptat să apre­
cieze asoci aţi i le i ntermed iare, care ump leau de fapt acest spaţiu, atît ca
expresie a intereselor şi a cred i n ţe l or ind ividuale, cît şi ca şco l i ale
democraţi e i . Dar aceste asociaţ i i a u oferit şi un fel de căm i n pentru
m i norităţile naţionale, un căm in în care identitatea colectivă poate i
cu ltivată. şi unde se poate rezi sta pres i u n i lor de as i m i l are. L i beral i i
democraţi pot accepta atît cul tivarea cît şi rezi stenţa. În an um ite l i m ite.
pînă la punctu l Ca căru i l ocal izare este mereu d i sputată) în care asoc iaţi i l e
amen inţă să- i reprime pe membrii i n d ividual i sau să le red ucă

J Argu men tul bi necu noscut al lui Jean-Paul Sartre după care antisemitismul este cel care

sustine identitatea evreiască poate i repetat pentru mu lte alte grupuri m inoritare. dar e
puţin probabil că va fi acceptat de membri i acestora ( mai ales de membrii cei mai
devotat i ) . care atri buie valoare reală istoriei şi culturi i grupulu i şi airmă că această
valoare este cea care generează identiicarea ind ividuală. Vezi prefata mea la Ami-Semite
oUl .le H'.

75
M I C H AE L W A LZ E R

angaj amentu l republ ican . Cetăţen i i repub l i can i îi to lerează p e ind ivizi i
minoritari incl uzÎndu- i drept concetăţen i , oricare ar i etn ia sau re U gta
l or, şi apoi prin tol erarea grupuri lor pe care ei le formează - în măsura în
care acestea sînt, în sensu l cel mai putern ic al cuvîntu l u i , asociaţi i
secundare .
I ncluderea democrat ică este pri m u l proiect modern . Ne putem
i magi n a pol itica stîngi i dem ocrat i ce d i n u lt i mel e două seco le ca o serie
de l upte pentru inclu dere : evrei, muncitori, feme i , negri ş i i m i granţi de
m u lte şi d i ferite fe l uri atacă şi sparg zidurile oraş u l u i burghez. Î n ti mpu l
l uptei, ei formează partide şi mi şcări putern i ce, organ izaţ i i pentru apărare
şi progres co lect iv. Dar cînd i ntră În oraş, intră ca i nd ivizi.
Alternativa i ntrări i este separarea. Acesta este al doi l ea pro iect
moden : Înzestrarea grupu l u i l uat ca un Întreg cu o voce, un spaţ i u şi o
pol it ică propri i . Acum este necesară nu o l u ptă pentru incl udere, ci o
l u ptă pentru frontiere. S l ogan u l crucial pentru această l u ptă este ,.autode­
term inare " , care i m p l ică neces itatea u n u i teritori u sau măcar a u n u i set de
i n st ituţ i i independente - aşadar, descentra l izarea, devo l uţia, autonom ia,
separarea ş i suveran itatea. Obţi nerea frontiere l or corecte, nu doar în
termeni geograici ci ş i funcţional i , este terib i l de diici lă. Orice rezo l­
vare po l itică este apri g d i sputată. Dar trebu ie să existe o rezolvare, dacă
d iferite le gru puri urmează să exerc ite un control important asupra
propriu l u i lor destin şi să facă aceasta În oarecare si guranţă.
Această acţi une se desăşoară ş i În prezent: adaptarea vech i l or
aranj amente imperiale şi extinderea s i stem u l u i i nternaţional modern,
pro l i ferarea statel or-naţ i u ne, a reg i u n i l or autonome, a societăţ i l or d i s­
t incte, a autorităţ i l or l ocale etc. Să o bservăm ce este recunoscut ş i tol erat
în acest al do i l ea pro iect: este vorba Întotdeauna de grupuri şi de membri i
acestora, bărbaţi şi femei consi deraţi a avea i dentităţi s ingu lare, sau
măcar primare, cu caracter etn ic sau re l i gios. Acţ i unea depi nde, desigur,
de mobil izarea acestor oamen i, dar doar l i deri i lor sînt ce i angajaţi În
mod efect iv, u n u l cu altu l, peste front iere (cu excepţia cazu l u i cînd
angajamentul este de natură m i l itară). A utonomia comu n itară con irmă
autoritatea e l itel or trad iţionale: con soc i aţi i l e iau de obice i forma aranj a­
mente l or de îm părţire a puteri i Între ace l eaş i el ite; state le-naţiune i nterac­
ţionează prin corpuri le lor d i plomatice şi prin l ideri i pol it i c i . Pentru masa
membri lor gru pu l u i , tol erarea este menţin ută prin separare, pe baza

76
 D e s p r e t o l e r a re

presupuneri i că aceşti oameni se înţeleg ca mem bri şi că doresc să se

'
asoc ieze unul cu altu l . Ei cred că " a i veci n i bun i dacă ai un gard bun".
Dar aceste două proiecte pot i urmărite s i m u ltan de grupuri d iferite
sau c h i ar de d iferiţi mem bri ai ace l u i aş i gru p. A doua pos i b i l itate este de
fapt cea real izată în mod obiş n u it: unii oamen i doresc să evadeze din
gran iţele apartenenţe i l or etn ice sau re l igi oase, pret inzînd că sînt doar
cetăţen i , în timp ce alţi i doresc să ie recunoscuţi şi to leraţi tocmai ca
membri ai une i com u n ităţi organ i zate de cred incioşi sau de rude etn ice.
I nd ivizi cu voinţă putern ică (sau doar excentric i ), care s-au desprins din
med i u l lor com un itar, coexi stă cu bărbaţi ş i femei angajaţi (sau doar
aşezaţi ) care constitu ie med i u l şi doresc să- I propage. Deci ce le două
pro iecte par a i în concurenţă u n u l cu altu l : să preferăm evadarea
ind ividuală sau angaj amentu l de grup? N u exi stă n i c i un motiv pentru o
preferi nţă dei n itivă. Tens i u nea trebuie rezo l vată În iecare caz În parte,
diferit pentru gupuri diferi te, în regimu ri d i ferite (am anal i zat deja un
număr de exem ple). Ea n u poate i e l i m i nată, căc i de unde ar mai evada
i nd ivizi i dacă nu ar exi sta angaj amentu l de grup? Cum s-ar mai mîndri că
au evadat, dacă nu ar i Întîmpi nat rezi stenţă? Şi cine ar i e i, dacă nu ar
i trebuit să se l u pte pentru a deven i ceea ce sînt? Coexi stenţa grupuri lor
puten ice şi a indivizi lor l i beri, cu toate d iicu ltăţi le sale, este o caracte­
ristică pers i stentă a modern ităţi i .

Postmodernitate ?

Ultimul d intre modelele mele de tolerare i ndică totuşi, o structură

d i ferită şi, poate, un proiect postmod ern . Î n soci etăţ i l e de im igranţi (acum
ş i În statele-naţi une aflate sub presi u nea i m igrări i), oamen i i au Început să
tră iască ceea ce am putea crede că este o v i aţă ără frontiere prec ise şi
ară ident ităţi s igure ori s i ngu l are. D i ferenţa este, să spunem, d i spersată,
aşa că se Întî l neşte peste tot, În i ecare zi . Ind ivizi i evadează d in
În l ănţu i ri le lor paroh iale şi se amestecă l i ber cu membri i maj orităţ i i . dar

I Acest vers este spus de un personaj În poemul narativ al l ui Robert Frost Mendi ng
"

Wall" ( Tlle Poems of Robert Fro"t, New York. Modern Li brary, 1 946. pp. 35-36). Poetul
nu-I sprij ină În total itate.

77
M I C H A EL W A LZER

n u s e Iasă as i m i laţi, În mod n ecesar, de o ident itate comună. Priza

gru puri lor as upra membrilor lor este mai s l abă decît a fost vreodată, dar
nu s-a destrămat com p l et . Rez u ltatul este un amestec de indiv i zi cu
i dentităţ i amb i gue, care se angaj ează În căsători i m i xte, un m u lti cu ltu­
rai ism foarte i nten s care apare nu n u mai În societatea p�iv ită ca Întreg,
ci şi Într-un n u măr crescînd de fam i l i i şi ch i ar Într-un n umăr crescînd
de i n d i v iz i . Acum tolerarea Începe acasă, unde adesea trebu i e să ne
îm păcăm d i n punct de vedere etn ic, re l ig i os şi cu ltural cu soţi i sau soţ i i l e
noastre, CI pări nţi i ş i fraţi i l or, c u rudele ş i cop i i i noştri - ş i ch iar c u
propri u l nostu e u amestecat s a u d i vi zat .
Acest t i p de toleranţă este deosebit de problematic În cazu l primei
generaţ i i a fam i l i i lor m i xte ş i a euri lor d i v i zate, cînd i ecare Încă Îş i
am i nteşte sau tînj eşte d u pă foste l e comun i tăţi mai coerente şi conşt i i nţe le
mai un itare. · Fundamendal i sm u l reprezi ntă această nostal gie În form ă
ideo l ogică; i ntol eranţa fundamenta l i şti lor este centrată, d upă cum am
arătat, nu atît asupra altor ortodoxi i , cît asu pra confuziei şi anarh iei
secu lare . Ch iar pentru ace i oamen i care nu au Înc l i n aţi i fu ndamenta l i ste,
. confruntarea Îndeaproape cu d i ferenţele poate i tu l burătoare. Căci mu lţi
di ntre ei sînt Încă loial i, sau nosta lgici faţă de grupuri le cu care e L
pări nţi i şi bu n i c i i l or au avut legături istori ce.
I maginaţi-vă acum cîteva generaţi i mai j os pe dru m u l postmodern,
bărbaţ i şi femei total ru pţi de ori care d i ntre aceste l egătu ri, modelîndu-şi
propri u l " eu" din ră măşiţe fragmentate ale vech i l or cu lturi şi re l i gi i (şi
din orice mai pot găs i ). Asoc i aţi i l e În care i ntră aceşti i nd iv i zi autofor­
maţi sau În autoformare pot i doar puţi n mai m u lt decît al ianţe
temporare ce se pot destrăma uşor cînd apare ceva mai prom iţător. N u
vor i to l eranţa ş i i ntoleranţa În locuite, Într-un astfel de context, cu
s i m p l a s i m pat ie sau anti patie? N u vor i vech i le controverse pu b l i ce şi
con l icte po l itice despre obi ectu l ş i măsura to l erări i În l ocuite cu
mel odrame personale? Din această perspect ivă e greu să vedem un vi itor
pentru ori care d i ntre tipuri le de regi muri de tol erare. Vom reacţiona,
presupun, cu resemnare, i nd i ferenţă,- sto i c i s m, curi ozitate şi entuziasm la
aceste necazuri ale semen i lor noştri postmodern i . Dar din cauză că aceşt i
semeni - aceşt i ce i l alţi - nu vor apărea În grupuri recognosc i b i le,
reacţi i l e n oastre nu vor urma un tipar constant.

78
 D e s p re t o l erare

Proiectul postmodern subm inează orice fe l de identitate com ună ş i

d e com portament standard : e l prezi ntă o soc ietate î n care pronu mele
pl urale " noi " ş i "e i " , ş i ch iar " noi " şi "eu " , n u vor avea o referi nţă fixă;
ne îndreptăm spre adevărata perfecţi une a l i bertăţi i i nd ividuale. Scri i­
toarea bu lgaro-franceză J u l i a Kri steva este u n u l d i ntre susţinători i
teoretici cei mai i nteresan ţi ai acest u i proiect� ea ne Îndeamnă să
recunoaştem o l ume de străin i ( " căc i n u mai stră i n ătatea este universală " )
şi să recunoaştem stră i n u l d i n noi înş i ne. Pe lîngă o pledoarie psiho lo­
gică, de care nu pot să mă ocup a i c i . ea reai rmă un raţionament moral
foarte vechi , a căru i primă versi une este porunca b i b l ică " nu-I opri maţi
pe străin, căci şi vo i aţi fost stră i n i În ţara Egi ptu l u i " . Kristeva sch imbă
pronumele, timpul verbal şi geograia Într-o re iterare contem porană: nu-I
oprimaţi pe străin căci sîntem cu toţ i i stră i n i c h i ar pe acest tărîm .
Desi gur, ne este mai uşor să to lerăm alteritatea dacă recu noaştem pe
)
ce lălalt În noi Înşine.
Dar dacă toţi sîntem stră i n i, atu nci n i men i nu e stră i n . Căci atîta
t i m p cît nu real i zăm puten ic ident itatea, n u putem să recun oaştem n ici
alteritatea. O Întovărăş ire de stră i n i ar fi ce l mult o grupare de moment,
exi stînd doar În opoziţie cu vreo comun itate durab i l ă. Dacă nu ar exista o
astfel de comun itate, nu ar putea exista n ic i această întovărăş ire. Ne
putem i magi na funcţionari de stat " to lerÎnd " toţi stră i n i i postmodern i ;
codul penal a r stabi l i l i m ite le tolerări i ş i n i m i c altceva nu a r m a i fi
necesar. Dar pol itica d i ferenţei , negoci erea cont i n uă a re laţi i l or între
grupuri şi a drepturi lor ind ividuale ar i fost efectiv desi i nţate .
Kri steva încearcă să prezi nte un stat-naţi une care se Îndreaptă, să
zicem, către această stare; ea fo l oseşte Franţa (În masura în care aceasta
d uce mai departe moşten irea sa i l u m i n istă) ca un exemp l u al " inter­
pretăr i i opti me" pentru un astfel de stat - ceea ce face din ea u n u l di ntre
ace i i m i granţi idea l i care man i festă un patrioti sm m a i pri ncipial decît ar
i man ifestat vreodată un francez nativ. Franţa este, scrie Kri steva, În ce
are ea mai bun, o soc ietate de " tranziţie " În care tradiţ i i l e naţionale sînt
Încă " rezi stente " , dar i n d i v i z i i pot, În oarecare măsură cel puţin, să-ş i

I Ju l i a Kristeva. Naliofls Without Nationalism. trad. Leon S. Roudiez ( New York.

Co l u m bia lJ n i versity Press. 1 993), p. 2 1 şi următoare le. Vezi şi K ri s te v a Strangers to
.

79
M I C H AEL WALZER

determ i n e propri i l e ident ităţi ş i să-ş i creeze propri i le l o r grupări soc iale
"
" prin l uciditate ş i n u atît prin dest i n . Această autodeterm inare semna­
lează o " comun itate po l i valentă ' " o l ume ără stră i n i " , Încă " neprev i­
z i b i l ă " dar cu s i guranţă i l11 ag i n a b i l ă - ceea ce În seamnă şi o Franţă
ără francezi (deci patriotismu l l u liei Kri steva este, poate, doar u n u l
temporar) . I
C h i ar ş i ce l e mai avansate soci etăţi de im i granţi - În care i n d i vi zi i
automode laţi ş i vers i un i le i n d ividual izate a l e cu ltur i i ş i re l i giei a u apărut
mult mai În forţă decît În Franţa - n u sînt Încă " comun ităţi pol i val ente " .
Sîntem ·încă În acea pri mă generaţie: nu tră i m În l umea stră i n i lor tot
timpul şi n i c i nu Întî l n i m stră i nătatea ce l u i lalt doar în raporturi ul1l1-la­
unu. Î n schi mb, Încă trăim d iferenţel e În mod col ect iv, În situaţi i În care
re laţi i le personale trebu ie d u b l ate de po l itica to lerări i . Nu este vorba doar
ca proiectu l postmoden să În locui ască pur şi s i m p l u modern itatea, ca
Într-o grand i oasă metanarati une a etape lor i stori ce. E l e se su prapun ără
să se e l i m ine reci proc. Exi stă Încă frontiere, dar ele sînt oarecum
an i h i l ate de multiplele treceri. Ştim Încă c ine şi ce sîntem, dar această
conşt i i nţă este nesigură, pentru că sîntem şi una şi alta. Gupuri cu
identităţi putern ice exi stă şi se manifestă pol itic, dar l o i a l itatea
membr i l or lor se măsoară În grade de-a l un gu l unei l i n i i conti nue, cu tot
mai mu lţi membri ad unaţi la capătu l Îndepărtat al aceste i a ( de aceea
m i l itan ţi i d i n capătu l apropiat sînt atît de stridenţi În z i l e l e noastre ).
Dual is mu l modern-postmodern neces ită ca d i ferenţa să fie acceptată
de două or i : mai Întîi În vers i un i l e s i ngu l are, ind ivi duală şi colect ivă ş i
apoi Î n vers i u n i l e pl ura l i ste, d i spersate şi d i vizate. Avem nevoie s ă i m
toleraţi şi protej aţi c a cetăţeni a i statu l u i şi c a membri a i gru pu l u i -
precum şi ca stră i n i faţă de am b i i . Autodeterm inarea trebuie să ie
s i m u ltan po l iti că ş i personală - cele d ouă au legături dar nu sînt i dentice.
Vechea Înţe legere a diferenţei , care-i leagă pe ind ivizi de gru puri l e lor
autonome sau s uverane, va i contestată de i nd iv izi d i sidenţi ş i ambi va-

O/trse!ves, trad. Leon S . Roudiez ( New York. Co l u mbia Uni versity Press, 1 99 1 ) .
I Kri stcva. Narioll s WirllOl/t Nationalism. pp. 35-43 .

80
 Despre tol erare

lenţ i . Dar orice nouă interpretare care este centrată doar pe d i sidenţi v a i
contestată de bărbaţi şi femei care se l u ptă Încă să absoarbă, să ap l ice, să
e l aboreze. să rev izui ască şi să transm ită o re l i gie comună sau o trad iţie
cu lturală com ună. Aşa că, pentru moment ce l puţi n, d i ferenţa trebuie
to lerată de două ori - l a n ive l personal şi l a cel pol i t ic - cu un amestec
oarecare (nu trebuie să ie acelaşi, în ambele cazuri) de resemnare,
indiferenţă, stoic ism, curiozi tate şi entuziasm .
Nu sînt totuşi s i gur că aceste d ouă vers i u n i ale tol erării sînt moral
sau pol itic ech i val ente. Euri le d i v i zate ale postmodern ităţ i i par să fie
paraziţi i pe grupuri le un itare d i n care prov in, care formează baza
cu lturală, să zi cem aşa, a automod e l ări i lor. Despre ce vor i l ucizi
sub iecţi i l u i Kri steva dacă n u despre trad iţi i le lor rezi stente? Cu cît se
Îndepărtează de această bază culturală, cu atît vor avea mai puţine
eforturi de ăcut. N u cumva este posi b i l ca proi ectu l postmodern ,
cons iderat ără med i u l său istoric necesar, să prod ucă indivizi tot mai
supericial i ş i o viaţă culturală considerabi l redusă? S-ar putea atu nci să
avem motive mai bune să trăim permanent cu prob leme le pe care le-am
n u m it ale primei generaţi i . Ar trebu i să apreciem extraord i nara l i bertate
personală de care ne bucurăm ca stră i n i şi ca pos i b i l i stră i n i În soc ietăţ i le
c ontemporane "de tranziţie " . Dar este necesar, În ace laşi ti mp, să
adaptăm regi murile de tol erare în moduri care să fort iice d i feritele
gru puri şi poate chiar să- i încuraj ăm pe indivi zi să se identifice puten ic
cu u n u l sau mai mu lte d i ntre ele. Moden itatea im pune, după cum am
arătat, o tens iune de durată Între i nd i vid şi grup, Între cetăţean şi
membru l grup u l u i . Postmodern itatea rec lamă o tensi une la fe l de rezis­
tentă cu moden itatea însăş i : între cetăţeni ş i membri, pe de o parte, şi e u l
divizat, stră i n u l cu ltural, p e de altă parte. Libel1atea total ă este l i psită de
mari sat isfacţi i dacă nu există Într-o l ume care să-i opună o puten ică
rezi stenţă.
Dar dacă această observaţie este corectă, atunci airmaţia mea
anterioară că tolerarea funcţionează cu orice at itud ine d i n spaţiul defi n it
de resemnare, i nd i ferenţă, stoicism, curiozitate şi entuziasm, este

81
M I C H A EL W A L Z E R

probab i l doved ită ca fa lsă, c h i ar Î n t i mpu l nostru . N u m a i dacă grupuri le

se autosusţin, resemnarea, ind i ferenţa sau acceptarea stoică vor i
suic iente pentru coexi stenţă. Aceasta a fost, într-adevăr, presupoziţia de
l a baza tuturor regimuri l or: că gru puri l e re l igioase, naţionale şi etn ice
există pur şi simplu, că e l e suscită o l oial itate putern ică care trebu ie, dacă
e nevoie, să ie mod i icată pentru a face l oc patr iotism u l u i şi cetăţeniei
comune . Dar dacă grupuri l e sînt s l a be ş i au nevoie de aj utor (după cum
vo i arăta În cazu l american d i n epi l og), atunci o oarecare comb i naţie de
cu riozitate şi entuziasm este necesară. N i m ic i n ferior n u va motiva
aj utoru l de care au nevo i e . I n d i vizi i l iberi şi fragmentaţi din soc ietăţi le
democratice n u vor oferi ei În ş i ş i acest aj utor ş i n u vor autoriza guvene le
l or să- I ofere, dacă n u vor recunoaşte i mportanţa grupuri l or (al lor
propriu şi toate celelalte) În formarea ind ivizi l or, cum sînt ei înşişi - dacă
n u recu nosc că scopul tolerăr i i nu este, ş i n-a fost n ic iodată, de a e l i m ina
pe " noi" şi pe ,.e i " (şi des i gur n i ci pe " m i n e " ), c i de a asigura coexi stenţa
şi interacţiunea lor paşn ică. Euri l e d i vizate ale postmodern ităţi i compl ică
această coexi stenţă, dar, În acelaşi ti mp, dep i n d de ea În ceea ce priveşte
propria creare şi Înţe legere de s ine.

82
 E P I LOG

Relecţii asupra
multiculturalismului american

Două putern ice forţe centrifuge operează În State le U n ite În zilele

noastre. Una e l i berează grupuri Întregi de oamen i di ntr-un presupus
centru comun; ceala ltă Îm prăştie i n d i v i zi . Ambele aceste m i şcăr i
descentral i zatoare, separat iste, au criti c i i l or care susţin că prima este
generată de un şov i n i sm Ingust, i ar a doua pur şi s i m p l u de egoi sm.
Gru puri le separate sînt văzute de aceşt i criti ci ca triburi exclusiviste şi
i ntolerante, i nd ivizi i separaţi ca egoi şt i dezrădăci naţi, singuratici şi
i ntolerab i l i . N ici una d i ntre aceste opini i n u este total greş ită, dar nici
total corectă. Cele două m i şcări trebu ie con s iderate împreună, pe
fu nda l u l unei societăţi de i m i gran ţi şi al unei pol itici democratice care,
împreună, perm it acestor forţe centrifuge să acţi oneze . Î nţel ese În
context. fiecare di ntre ce le două forţe mi se par, În c i uda legi lor izic i i , a
fi fiecare remediu] celei ] aHe .
Prima d i ntre aceste forţe este o tot mai putern ică airmare a
d i ferenţe i de grup. Este o afirmare nouă, desi gur, pentru că diferenţa
Însăşi - plural ismu l , ch iar multicu ltural ismul - a fost o caracteristică a
vi eţi i americane începînd de foarte devreme . John Jay , în Federalistu/
(nr. 2) îi descrie pe american i drept un popor " desci nzÎnd d i n aceiaşi
strămoşi, vorb ind aceeaşi l i mbă, îm părtăşind aceeaş i re l i gie, cred incioşi
acel oraş i pri n c i p i i de guvernare, foarte asemănători În obiceiuri ş i
tradiţii " . Aceste rînduri erau dej a i nexacte cînd Jay l e-a scri s, î n anii

83
M I C H A EL W A L Z E R

1 7 80, ş i au fost În total i tate contrazise În cursul seco l u l u i al XIX-lea.

I m i grarea în masă a tran sformat State l e Un ite Într-o ţară cu mu lţi şi
d i feriţi strămoş i , cu m u lte l i m b i, re l i gi i , man iere ş i obicei uri . Principi i l e
po l itice şi maximele pr ivind to lerarea: acestea const itu ie si ngurel e
noastre an gaj amente sta b i l e şi com une. Democraţ ia şi l ibertatea ixează
l i mite şi stabi l esc regu l i l e de bază pentru pl ural ismul american.
Co ntrastel e pe care l e-am remarcat În cadru l tipol ogiei regi muri l or
ne pot aj uta să Înţe l egem caracteru l rad ical al acestu : pl ural ism. Să
cons iderăm, mai întîi, re lati va om ogen itate a unor state- naţi une precllm
Franţa, O l anda, N orvegia, German i a, J apon ia şi C h i na, În care, oricîte
d i ferenţe regionale ar exista, marea maj oritate a cetăţeni lor au o si ngură
identitate etn ică şi respectă o s i ngură i storie com ună. Ş i să cons iderăm,
În al doi lea rînd, eterogen itatea cu bază teritori a l ă a vech i l or imperii
- m u lti naţion ale şi apoi a state lor care sînt urmaşe le l or contem porane - ca
fosta Iugos l avie, noua Eti opie, noua Rusie, N i geia, Irak, India etc. - În
care un număr de m i norităţi etn i ce şi re l ig ioase revend ică patr i i
strămoşeşti (ch iar dacă frontierele sînt d i sputate mereu) . Statele Unite
d i feră de ambele aceste grupuri de ţări : ea nu este omogenă d i n PU IlCt de
vedere naţional sau local� este eterogenă peste tot - o ţară a diversităţii
dispersate care n u este (cu excepţi a american i l or băşti naşi) patria
străbună a n i mănu� . Ex i stă, desigur, ti pare de segregare locală, vo l u ntară
sau i nvo l untară; există cartiere etn i ce şi l ocuri n um ite i nexact şi ech ivoc
" ghetouri". Dar n i ci u n u l d i ntre gru puri le noastre, cu excepţia parţială şi
tem porară a mormoni l or d i n Utah, nu a real izat ceva asem ănător cu o
predom i nanţă geograică stabi lă. N u exi stă n i ci o S i ove n ie americană,
nici un Quebec sau Kurdi stan american . C h i ar şi În med i i le ce l e mai
protej ate, american i i simt d i ferenţa În iecare z i .
Ş i t otu ş i airmarea ferventă şi p e scară mare a d i ferenţe i În State le
Un ite este un fenomen destu l de recent. O istorie l un gă de prej udecăţi, de
subordon are şi de frică a acţionat Îm potriva oricăre i airmări pub l i ce a
"obice i u r i l or şi trad iţi i lor" m i noritare şi astfel a contribuit la ascu nderea
caracteru l u i rad ical al p l ural is m u l u i american . Doresc să iu foarte clar În
l egătură cu această i storie. Î n extremele sale a fost brutal ă, după cum pot

84
 D e s pre t o l e rare

mărturi s i americ� n i i ind i gen i şi sclav i i negri; Î n centru l său. cu privire la

re l i gie şi etn icitate mai mult decît la rasă, a fost re l ativ blîndă. A fost o
societate de i m i granţi care a pri m it cu bunăvoinţă noi i m igranţi, sau ce l
puţin le-a ăcut l oc, le-a to lerat cred i nţe l e şi pract i c i l e cu mai puţină
nepl ăcere decît se man i festa de o b i cei În alte părţi. Toate m i norităţi le
noastre au Învăţat, totuşi, să fie l i n i şt ite : ti m id itatea a fost caracte ristica
po l it i c i i m i noritare pînă de curînd. Conşt ient izarea total ă a ceea ce
Înseamnă să tră ieşti pri ntre i m i granţi s-a rea lizat foarte Încet.
Î mi ami ntesc. de exemp l u , cum În an i i ' 3 0 şi "40 orice semn de
afirmare evrei ască - ch i ar şi apariţia "prea mu ltor" n ume evre ieşti printre
democraţ i i asoc iaţi po l it i c i lor din epoca N ew Deal. pri ntre organ izatori i
s i nd i cal i sau printre inte l ectual i i soci al i şti ori comun işt i - era primi t
printre evrei cu un ior co lectiv. Vîrstn ici i com u n ităţ i i spuneau " Sst ! " N u
faceţi zgomot, nu atrageţi atenţia, n u vă Înghesuiţi În faţă, nu spuneţi
n i mic provocator! Acesta era mod u l În care ei au Înţeles sfatu l dat de
profetu l Ieremia pri m i l or exi laţi evrei În Bab i l on cu mai mult de două
m i len i i În urmă şi frecvent repetat de atunci : " Căutaţi b i nele ţări i În care
v-am dus rob i " (Ieremia 2 9 : 7 ) - ad ică ii loial puteri l or, or icare ar i e le,
ş i păstrează un proi l po l itic red u s . Evre i i i m i granţi s-au consi derat
exi laţi. musai ri ai american i l or (adevăraţi ) m u lt timp după ce au devenit
cetăţen i american i .
Astăz i, toate acestea sînt, după cum s e spu ne, istorie. Î n an i i ' 90.
Statel e Un ite este d i n punct de vedere social, dar nu ş i econom ic, un
spaţiu mai egal itar decît fusese cu c i ncizeci sau şaizeci de an i În urmă.
Contrast u l di ntre ega l itatea econom i că şi cea socială este foarte
im portant şi voi reven i la e l ; acum voi anal iza aspectul social. N i men i nu
ne mai Închide gura, n i meni nu mai este i nti midat sau poto li t . Vechi
i dentităţi ras iale ş i re l igioase ş i -au asumat o mai mare proemi nenţă În
v i aţa pu bl ică. Preferinţele de gen ş i sex au fost adăugate amestecu lui, iar
val u l actual de i migran ti d i n Asia şi America Lat i n ă contri buie semn ii­
cativ cu noi diferenţe Între cetăţen i i ş i potenţial i i cetăţeni american i . Şi
toate acestea sînt exprimate, se pare, tot timpu l . Voc i l e sînt tari , accentel e
diferite, i ar rezultatul n u este armonie - c u m era î n vechea imagi ne a

85
M I CH AEL W A LZER

plural i s mului ca o simfonie. î n care iecare grup cînta l a instrumentul său

(dar cine a scris muzica?); rezu ltatul este o d i sonanţă str identă. Seamănă
foate mult cu dezacord u l d i s idenţi lor protestanţi de la Începutul
Reformei, cu mu lte secte care se d ivi zau şi se subd ivizau ş i cu mulţ i
profeţi şi fal ş i profeţi ce vorbeau toţi deodată. Aşa se expl ică poziţia
centrală a tol erări i ca probl emă pol itică, man i festată prin discuţ i i pol itice
zgomotoase despre corectitud i nea po l itică, d iscursuri pl ine de ură,
programe şco l are m u lticu lturale, pri m a şi a doua l i mbă, i m i graţie etc.
Ca răspuns la această cacofon i e, lin alt grup de profeţi - i ntelectual i ,
uni vers itari şi j un a l işti l i bera l i şi n eocon servatori îş i frîng mî i n i l e ş i ne
asi gură că ţara se d uce de rîpă, că p l ural ismul nostru m u lt trÎm bi ţat
creează d i vizi u n i peri culoase ş i că avem nevo i e cu d isperare să
reairmăm h egemon i a unei s in gure c u lturi . Foarte curios, această cultură
pres upusă necesară şi În mod necesar singu l ară ne este adesea descrisă ca
o cu ltură înaltă, de parcă dator ia n oastră com ună faţă de Shakespeare.
Di ckens şi J ames Joyce ne-a ţinut Împreună În toţi aceşti an i . Cu
s i guranţă, cu ltura în altă ne desparte, aşa cum a acut-o totdeauna - şi
probabi l că o va face În orice ţară cu putern ice tendi nţe egal itare ş i
popul i ste . N u ne amintim cu toţi i de cartea l u i Richard Hofstadter Anti­
Intellectualisl11 in American Lfe? I M i şcări le pol itice care au drept scop
un itatea i nvocă mai degrabă un autohton is m vulgar şi neautentic, al căru i
conţinut cultural este cu siguranţă scăzut. Aceste m i şcări nu fac apel la
canonul l i terar sau fi l osofic. Dar, m i se pare m i e, există un răspuns mai
bun la pl u ral ism: însăşi pol itica dem ocrat ică, pri n care toţi membri i
tuturor grupuri lor sînt (în pri ncipiu) cetăţen i egal i care trebuie nu numai
să d i alogheze între ei dar şi să aj ungă, cumva, la o Înţe legere. Ceea ce
Învaţă e i din desăşurarea negoc ieri lor şi a comprom i suri lor necesare este
probab i l mai i mportant decît orice ar putea Învăţa d i n studiul can onu l u i .
Ave m nevoi e s ă relectăm asupra mod u l ui Î n care această Învăţătură
pract i că şi democratică poate i promovată.
Dar nu este oare această învăţătură dej a destu l de avan sată - avînd
În vedere că au loc con l icte m u lticulturale În arena d emocratică şi că

I New York. KnopL 1 963.

86
 Despre t o l erare

pentru aceasta protagOn IştI I lor trebuie să dovedească o gamă l argă de

cal ităţi şi performanţe spec iic democrati ce? Dacă studiem i storia asoc ia­
ţi i lor etn ice, rasi a l e şi re l igioase d in Statele U n ite vom vedea, cred, că ele
au serv it ca veh icol e pentru i ntegrarea ind iv iduală ş i de grup - cu toate
( sau . poate, d i n cauza) confl ictele pol itice pe care l e-au generat . I Chiar
dacă scopul v i eţi i În asoci aţie este de a menţine d i ferenţele. el trebuie
real izat În cond iţi i americane, iar rezu ltatul este de ob icei un fe l nou şi
i nvo l untar de d i ferenţiere. Am citat dej a un exempl u al acestui fenomen :
d i ferenţierea d i ntre cato l i c i i şi evre i i american i , nu atît de mult Între ei
sau faţă de majoritatea protestantă, cît faţă de cato l i c i i şi evre i i din alte
ţări . Grupuri le minoritare se adaptează la cultura pol itică l ocală: ei devin
american i j uxtapu ş i . Iar dacă ţe l u l lor princi pal este autoapărarea,
tolerarea, drepturi c i vi le, un loc sub soare, rezultatul succesulu i lor este,
Încă şi mai clar, o american i zare a ace lor d i ferenţe pe care le apără.
Dar acel aşi l ucru se Întîm p l ă şi grupuri lor " autohton i ste" s au
maj oritare: şi mem bri i acestora trebu i e să se adapteze la o Americă pl ină
de stră i n i . Î nch i pu i ndu-şi că sînt ameri can i i origi nari, şi ei sînt Încet şi
dureros "american izaţi " . N u vreau să spun că d i ferenţele sînt acceptate
sau apărate În l i n işte . L i n i ştea nu face parte d i n convenţi i l e noastre
pol it ice� a deveni american Înseam n ă, adesea, a Învăţa să nu ii l i n i şt it. Ş i
n i ci succes u l urmărit d e un grup n u este compatibi l totdeaun a c u succesu l
tuturor celorlalţi (sau al vreu n u i a). Confl i cte l e sînt real e şi ch iar şi
victori i le pe scară mi că pot i extrem de amen inţătoare. I ată o idee
i mportantă: to lerarea pune capăt persecuţi i l or şi temeri lor, dar nu este o
formu l ă pentru armon ie soc i a l ă. Grupuri le nou to lerate, în măsura în care
sînt cu adevărat d iferite, vor i adesea şi antagon i ste şi vor urmări
avantaje pol itice.

I I rv i ng H owe face aceeaşi remarcă referitor la asociaţi ile po l i tice de stinga În catea sa
Socialism alUl America ( S an Diego , Harcourt Brace Jovanovich, 1 985), în care el descrie
cllm mil itant i i social işti au devenit organ izatori şi fu ncţ ionari sindical i şi apoi au ocupat
poziţii local! şi de stat În campan i i l e Partid u l u i Democrat. Această opin ie despre
soc ial i sm văzut ca o .. şcoaIă pregătitoare" pentru partidele şi mişcările principale este.
sustine Howe. neplăcută pentru social işti . In trarea în aceste mişcări princi pale este adesea,
de fapt. o chesti une dureroasă. Vezi relatarea sa, pp. 78-8 1 . 1 4 1 .

87
M I C H A E L W A LZ E R

M ari l e d i icu ltăţi apar totuşi d i n dezavantaj e şi nereuşite, m a i ales

d i n nereuş ite repetate. S l aba putere de asoc iere, cu anxi etăţile şi
resenti mentel e care decurg din aceasta, reprezi ntă cauza care Îndepăr­
tează oamen i i u n i i de a l ţi i În moda l i tăţi pericu loase şi, produce noi forme
de i ntoleranţă şi b i gotism - ca În vari ante l e cele mai vio lente şi mai
puritan e ale "corectit ud i n i i polit ice" şi În cazuri le cele mai exagerate ale
revend icări lor m ito logiei etn ice ş i ras iale. Gru puri le ce le mai zgomotoase
d i n contemporaneitatea noastră d i scordantă, şi care au revendicări l e cele
mai mari, sînt grupuri l e cel e mai s l abe ş i mai sărace. Î n oraşele
americane, astăzi, oamen i i sărac i - cei mai m u l ţi, membri ai grupuri lor
m i nori tare - găsesc cu d i icu ltate modalitatea de a l ucra Îm preună În mod
coerent. Aj utoru l rec iproc. păstrarea cu lturi i şi autoapărarea sînt airmate
cu voce tare, dar sînt ap l i cate În mod i neicient. Sărac i i contemporan i nu
au i nst ituţi i puten ice şi b i n e i nanţate pentru a-ş i concentra en ergi i l e sau
pentru a-şi d isci p l ina membri i rătăci ţ i . Ei sînt expuşi d i n punct de vedere
social şi vul nerab i l i .
Ceea c e s-a Întîmp l at î n Statel e Unite Î n aceste u lti me decen i i este
pe cît de neaşteptat, pe atît de Îngrijorător - dar şi, probabi l , Într-u n mod
pe care trebuie să-I expl ic, Încu raj ator. Deca l aj u l economic s-a mărit În
aceeaşi măsură În care decalaj u l soc ial s-a restrîns; i negal ităţi l e în
ven ituri ş i resurse sînt mai mari astăzi decît erau acu m o j u mătate de
secol. dar ele nu produc. În mod con si stent. I a n i ve l u l treptelor inferioare
ale ierarh iei sociale, conştientizarea "corespunzătoare" , imaginea mentală a
înfrîngeri i : resemnare ş i deferenţă. Nu ex istă o cultură l argă a confor­
mări i . N i ci un grup de oamen i nu este moral pregătit să ie doci l şi supus
cum erau " respectab i l i i sărac i " de demu lt. Sau, dacă ex i stă astfel de
oamen i , ei sÎnt� mai m u l t decît au fost pînă acum, invizi b i l i - neai rmaţi
şi nereprezentaţi atît cu ltural cît şi po l i tic. Ceea ce vedem este cît se
poate de descuraj ant: un nu măr mare de bărbaţi şi femei ără legături .
ără putere şi adesea demoral izaţi, în numele cărora se vorbeşte şi pe care
îi exp loatează un n umăr tot mai mare de demagogi ras i a l i şi re l i gioş i ş i
găl ăgioşi carismati c i . Dar c e l puţin aceşt i oamen i n u sînt tăcuţi , dărîmaţi,
distruşi , aşa că simţim că cel puţin u n i i di ntre ei ar putea partic ipa l a o
mob i l izare mai reuşită Într-o altă conj unctură pol itică.
Conj unctura pol itică este, totuş i , aceea care este şi n u oferă mari
speranţe pe termen sCUI1. S lăb iciunea este trăsătura generală, ch iar dacă

88
 Despre tolerare

i negală. a vieţii asoc iative În America d e astăzi ; orice program pentru

reÎnnoire po l itică trebu i e să ponească de la această rea l itate . Soci etatea
civi l ă americană este deosebit de variată: s i nd icate, b i serici, grupuri de
i nterese, organ izaţii etn ice, patide şi secte po l iti ce, soc i etăţi pentru
autodezvoltare şi opere de b i nefacere, fi lantropi i l ocale, c l uburi şi coope­
rat ive de cartier, sol i darizări rel i gioase, frăţ i i . M aj oritatea d i n aceste
asoc i aţii au totuşi o exi stenţă nes igură, sînt fi nanţate i n sufi cient şi mereu
supuse riscu l u i . Au mai puţină aud ienţă şi putere decît aveau cîndva. I
Număru l american i lor care sînt neorgan izaţi, i n activi şi neapăraţi ( d eşi
furi oşi şi zgomotoşi ) este În creştere. De ce?
Răspunsul are l egătură cu a doua forţă centrifugă activă În soc ie­
tatea ameri cană contemporană. Această ţară este const i tu ită nu n umai
dintr-o m u ltitudine de grupuri, ci şi d i ntr-o multitudine de indivizi ; regi ­
mul său de tolerare este centrat, după cum am văzut, mai m u lt pe
preferi nţe ş i sti l uri de v i aţă personale decît pe moduri com une de viaţă.
Este, probab i l , cea mai ind ividual istă soci etate d i n istoria omen i ri i .
Comparîndu-ne cu bărbaţi i ş i femei l e oricărei alte ţări a l um i i vech i, noi
sîntem Cll toţi e l i beraţi În mod rad ical . Sîntem l i beri să ne urmăm
propri u l nostru drum, propri i le noastre vi eţi, să ne al egem o carieră. un
partener (sau o succesiune de parteneri) , o religie (sau nici u na), o
po l itică (sau o ant i po I itică). un st i l de viaţă (ori care) - iÎntem l i beri să
" facem ce vrem". Li bel1atea person a l ă şi formele rad icale de to lerare
care o În soţesc sînt, cu s i guranţă, cele mai extraord inare real izări ale
"no i i ord i n i a secolel or" menţionată pe M arele Sig i l i u al Statelor Un ite .
Apărarea aceste i l i betăţi Împotriva puri tan i l or ş i a b i goţi lor este una
d i ntre problemele permanente ale po l it i c i i americane ş i creează momen­
te l e ei ce l e mai arzătoare; i m portanţa aceste i l i bertăţi , precum şi

I Acesta este argumentul lui Robert Putnam di ntr-un număr de lucrări care nu sînt încă.

acum CÎnd scriu. în formă de carte. Am auzit critici discutînd că există de fapt asociaţi i
care sporesc in Statele Un ite astăzi - organ izaţi i de diter ite feluri care furnizează serv icii
membrilor lor (ca Asociaţia americană a pensionari lor), grupuri terapeutice (ca Alcooli c i i
anon i m i ). retele in ciberspaţiu etc. D a r nu este clar dacă aceste grupuri oferă aceeaşi
educaţie şi di scipl ină pentru lucru l în comun care erau oferite de partide, mişcări şi
biserici. de care se ocupă Putnam în mod deosebit. Vezi .,Bowl ing Alone: America's
Dec l i n i ng Capital", .lot/mal of Democracy 6 ( i anuarie 1 995), 65-78.

89
M I C H AEL WA LZER

indi vidual i tatea şi creativitatea p e care e a l e perm ite, constitu ie o temă

permanentă a l iteratur i i noastre.
L i bertatea personală n u este totuşi o Încîntare neştirbită, căci mu ltor
ameri can i le l i psesc m ij l oace l e şi p uterea să "facă ce vor " sau ch i ar să
şt ie ce vor să facă. Î mputern i c i rea este de cele mai m u lte ori o real i zare
fam i l ială, de c l asă sau com u n itară, şi nu una indiv i duală. Res ursel e
treb uie acu m u l ate În cooperare, Î n timp de generaţi i . I a r ără resurse,
i n d i vi zi i, bărbaţi şi femei, se al ă la strîmtoare d i n cauza problemelor
economice, a dezastrel or n aturale, a i nsucceselor guvernamentale sau a
crizelor personale. Mu lţi di ntre ei trăiesc zi l n i c cu frustrări le i n slcce­
su l u i . Nu pot conta pe un sprij i n con stant sau important din partea
fam i l i ei sau a com u n ităţ i i . Adesea fug de fam i l ia, clasa sau comunitatea
lor pentru a găs i o viaţă nouă şi o i dentitate nouă În această l ume nouă.
Dacă reuşesc, n u se mai u ită În urmă; dacă au nevo ie să rev i nă, este
posi b i l să-i găsească pe cei pe care i-au părăsit de-abia În stare să se
Întreţină. Acestea sînt frămîntări l e postmodern ităţ i i , dar ele se term ină
adesea cu o poveste tristă sau cu o serie de poveşti tri ste s i m i lare� dar
separate .
Să ne gîn d i m puţin la grupuri l e ·' cu lturale ( etn ice, ras iale şi re l i­
gioase) care constituie mu lticu l tura l ism u l nostru presu pus vio lent ş i
d i vizat. Toate acestea sînt asociaţi i vo l untare, cu un n ucleu d e m i l itan ţi,
activ işti şi cred incioşi ş i cu o mu lţime de bărbaţi ş i femei mai pasivi, care
de fapt sînt, di n punct de vedere cu ltural, " pasageri clandest i n i " . Aceşti
oamen i Îşi revend ică o i dentitate (sau mai mu lte) pentru care să n u
pl ătească cu ban i, cu timp sau c u energie. Cînd s e a l ă Î n Încu rcătură, ei
cer aj utor de l a bărbaţi ş i femei identi icaţi În ace laşi mod. Dar aj utoru l
nu este sigur, căc i aceste ident ităţi sînt În mare parte ără merite. ără
profunzime. I n d i v izi i nestatonici n u sînt membri pe care să poţi conta.
N u exi stă gran i ţe În j uru l grupuri lor noastre cu ltura l e şi, des i gur, n i ci o
po l i ţie de frontieră. Bărbaţ i i ş i fem e i l e sînt l i beri să patticipe sau nu,
după cum doresc, să vi n ă şi să plece, să se retragă de tot sau pur şi simplu
să d i spară În depărtări . Sînt l i beri să se amestece ş i să se piardă În cu lturi
d i ferite. să exp loreze şi să conteste toate fronti ere l e. Această l i bertate, o
spun d i n nou, este u n u l d i ntre avantaj e l e unei soc i etăţ i de i m igranţi; În
acelaşi ti mp, ea nu creează asoc iaţi i putern ice sau strînse. Î n sirşit, n u
sînt sigur c ă e a creează i nd ivizi putenici ş i Încrezători Î n forţe le propri i .

90
 Despre t o l e rare

Fenomenu l retrageri i d i n asoc i aţi i l e cu ltura l e ş i o pţiunea pentru o

sol uţie personală În căutarea ferici ri i (sau În at i ngerea subzistenţei
econom ice) este atît de pronunţat În zi l e l e noastre, Încît toate grupuri le
sînt preocupate să-şi menţină membri i margi n a l i şi să-ş i as igure propriul
vi itor. Adună permanent fonduri. recrutează mereu activi şti, a l i aţi şi
sprij i n itori, ţin pred ici Împotriva as i m il ări i , Împotriva căsători i lor m i xte,
împotriva pas ivităţi i . F i ind l i psite de orice putere coercitivă şi nesi gure
de pu terea l or de convingere, unele di ntre aceste gru puri sol icită pro­
grame guvenamental e (Îndreptăţiri d i rijate sau s i steme de cote) care să
le aj ute să-şi menţină propri i i membri i . Din perspectiva lor, alternat iva
adevărată faţă de to lerarea m u lticu lturală n u este un americani s m
pute n i c şi i mportant (ca şi c u m America a r i u n stat-naţiune d i n l umea
veche), ci u n i ndi vidua l i s m gol sau al i men tat la întîmpl are, un morman
de epave umane purtate În derivă, departe de orice centru creator.
Aceasta este. d i n nou, o pers pectivă u n i laterală asupra l i bertăţi i
i ndividuale într-o soci etate de i m igranţi. dar nu este În totalitate greşit
orientată. Î n ci uda aparenţe l or, con l i ct u l critic În viaţa americană astăzi
nu este Între mu lticu ltural ism şi un fe l oarecare de hegemon ie sau
s i ngu l aritate cu lturală, Între p l ural ism şi u n itate sau Între cei mulţi ş i
i n d i v i d . Trăim. Î n sch i m b, Î n con l i ctu l spec i i c modern ş i postmodenl
di ntre m u l t i p l i citatea grupuri lor şi cea a ind ivizi l or. [ar acesta este un
con l i ct În care n u avem n ici o alternativă, decît a afi rma valoarea
ambe l or părţ i . Cele două p l ura l i sme fac Am erica ceea ce este şi stabi l esc
mode l u l pentru ceea ce ar trebu i să ie. Luate Împreună. şi numai
Îm preună, ele sînt În dep l i n ă concordanţă cu o cetăţen ie democrat ică
comună.
Să consi derăm ac um i nd ivizi i tot mai d i sociaţi ai societăţi i
americane contemporane. Cu siguranţă că ar trebui să im îngrijoraţi cu
pri v i re la procesele care produc d i soci erea ş i care decurg d i n ea (ch i ar
dacă acestea sînt, unele d i n tre ele, şi procese de emanci pare): I
- rata Înaltă a d i vorţuri l or. În creştere constantă pînă recent, cînd se pare
că s-ar fi stabi l i zat ;

"
1 Mţj oritatea informaţ i i lor din l ista care urmează provine de la S i roul de Recensămînt al
S . U . A . . Statistical Abftract of tlle Vllited Statef: / 994. ed. 1 1 4 (Washi ngton D.C.. 1 994):
vezi şi cartea l u i Andrew Hacker. foate uti l ă. VIS: A Sta tistical Port/·ait of the American
People ( New York. V iking. 1 983).

91
M I C H A EL W A LZER

n umăru l Încă mare de cop i i crescuţi de mame s mgure şi adesea

Înspăi mîntător de ti nere;
- înmu lţirea relatări lor despre cazuri de maltratare şi abandonare a
cop i i lor;
- n umăr u l În creştere al oamen i l or care trăi esc s i nguri (în ceea ce
recensămîntu l n umeşte .,gospodări i de o s i n gură persoană");
- descreşterea n umăru l u i de mem bri În s i n d i cate, în vech i l e biseri c i
consacrate (deşi biseri c i le şi sectel e evangh e l i ce sînt În creştere),
precum şi în soc ietăţi l e i l antropice, în organizaţ i i l e de profesori­
pări nţi şi În c l u buri le de cartier;
- scăderea ratei de part i c i pare la vot; dec l i n u l loial ităţ i i faţă de partidele
po li tice (ce l mai b i ne i l ustrat În alegeri le l ocale) ;
- rata În altă a l� ob i l ităţ i i geograice. ceea ce red uce coeziunea
comun ităţi lor;
- apariţia neaşteptată a unor bărbaţi ş i fem e i ără dom ic i l i u ;
- creşterea val u l u i de v io l enţe ocazionale.

Aparenta stabi l izare a n i velu l u i înalt al şomaj u l u i În rîndul ti neri l or

ş i grupuri lor m i noritare intens ifică toate aceste procese ş i agravează
efectel e lor. Şomaj u l face re l aţ i i l e fam i l i ale mai fragi l e, Îi izolează pe
oamen i de s i nd i cate ş' de grupuri le de i nterese, seacă resursele comuni­
tăţilor, duce la a l i en are pol itică ş i retragere ş i măreşte tentaţia vi eţ i i
infracţionale. Vechea zicală despre mîin i l e leneşe ş i i ucrătura diavo l u l u i
Il lI este n eapărat adevărată, dar dev i n e adevărată o r i de cîte ori l i psa d e
ocupaţie este o situaţie p e care n i meni n u a r al ege-o d e b u n ă voie.
Înc l i n să cred că aceste procese sînt mai Îngrijorătoare decît d i so­
nanţa m u lticu lturală - ch iar şi numai pentru că, într-o societate demo­
crati că, acţi unea În com u n este mai bună decît retragerea În s i ngurătate,
tumultul este mai bun decît pas i v itatea şi scopur i l e com une (ch i ar atunci
cînd n u le aprobăm) sînt mai bune d ecît i nd i ferenţa pri vată. Este probab i l
adevărat c ă mu lţi d� ntre aceşti i n d i v izi disoci aţi sînt d i spon i b i l i pentru
mobi l i zări de extrema dreaptă, ultranaţionaliste. fundamental i s te s au
xenofobe. e care democraţi i l e ar trebu i să le ev ite, dacă pot. Desigur,
există astăzI scri itori care pret i nd că m u lt i c u ltural i s m u l este, el În suş i , un
produs al acestor tipuri de mobi l izări : soc ietatea ameri cană, în och i i lor,
se ală I1lI numai la l i m ita d i so l uţ i e i , dar şi la aceea a războ i u l u i c iv i l

92
 D e s p re t o l e r are

)
"bos niac " . De fapt, noi am av ut pînă în prezent doar semne ale unei
po l itici cl are de şov i n ism şi ras i sm. M u lt mai mu lţi american i sînt
impl icaţi în ciudate culte rel i g i oase decît în grupuri po l itice de extremă
dreaptă (deşi uneori acestea se suprapun). Ne al ăm Într-o conj unctură în
care Încă putem să aducem p l u ral ismu l gru puri l or pentru a salva
pl ura l i s m u l ind ivizi lor disociaţi .
I ndiv izi i sînt mai putern i c i , mai încrezători, mai înţelepţi cînd
participă la viaţa com ună. cînd răsp u nd În faţa altor oamen i sau pentru e i .
N u m ă Îndo iesc c ă această re laţie n u este valab i l ă pentr u orice v i aţă în
comun � nu recomand cultele rel i gi o ase strani i - deş i ch i ar acestea trebuie
tol erate. În l i mi te l e stab i l i te de i dei l e noastre de cetăţenie ş i drepturi
i n d ividuale. Poate că bărbaţi i şi feme i l e care reuşesc să treacă pri n astfe l
d e grupuri vor ieşi m a i întăriţi d i n această experienţă, educaţi pentru o
com un itate mai modestă. Căci doar în context u l activităţi i de asoc iaţie
în vaţă i ndi v idul să de l i bereze, să d i scute să i a decizi i şi să-şi as ume
,

răspu nderi Acesta este un arg u m ent vech i . em is prima dată cu referire la
.

con gregaţi i l e protestante care au serv it. după cum se spune, drept şco l i
a l e democraţiei Î n A n g l i a seco l u l u i a l XIX- lea, c u toate l egăturile inten se
şi exc l u s i viste pe care le-au creat şi cu îndo i e l i le e x primate des pre
mîntu i rea necred incioşi lor 2 Ind i v i zi i au fost. într-adevăr, salvaţi prin
.

aparten enţa la congregaţ i i - salvaţi de izol are, s i n g u rătate. de senti mentu l

de i n ferioritate, d e inact i v itate permanentă de i ncom petenţă ş i d e un fel
,

de vid moral - şi au devenit cetăţen i uti l i . Desigur, este l a fe l de adevărat

că Ang l i a a fost sal vată de represi unea protestantă pri n putern icul
i ndi vidual ism al aceloraş i cetăţeni uti l i : aceea a fost o mare parte a
uti l ităţi i lor.
Dar nici un fel de regi m de tol erare nu poate fi constuit doar pe
astfe l de i n d i v izi " puternici " , căc i ei sînt produsul v i eţi i de gru p şi nu vor
putea reproduce de un i i si nguri legături l e care au acut pos i b i l ă forţa lor.
Aşa că trebu ie să susţinem şi să Întărim l egătu r i l e de asoc iaţie, deş i
aceste legături ne conectează pe un i i di ntre noi cu alţi i şi nu pe iecare

I Acesta este o exagerare a argument u l u i l u i Arthur M. Schlesi nger Jr. The Disllnitil1� ql
.

A meria ( N ew York: Norton. 1 992). dar nu ş i a ceea ce a urmat publicări i cărţi i - I a radio
şi televiziu ne. in editori alele şi coloanele ziarelor. in reviste etc.
� A. D. Lindsay. Tlle Modem Democratic State. voI. 1 (nu a mai apărut un al doilea

volu m), Londra. Oxford Universiry Press, 1 943, cap. 5.

93
M I C HAEL W ALZER

di ntre n o i cu toţi ce i l alţi. Exi stă mu lte căi d e a real iza aceasta. Cele mai
i mportante sînt l egi l e guvern amenta l e care creează locuri de muncă şi
care sponsorizează şi sprij i n ă s i n dical izarea forţe i de muncă. Căci
şomaj u l este probab i l cea mai pericu l oasă formă de disoci ere, i ar
si ndicatele · nu sînt n umai terenuri de antrenament pentu poli tica
democratică, ci şi i n stru mente de "contrabal an sare a puteri i " În econom ie
'
şi de sol i daritate l ocală ş i aj utor reci proc. La fel de i mportante sîn t
programele care Întăresc v i aţa de fami l ie, nu n umai În varianta sa
convenţion ală, dar şi În variantele neconvenţi onale - pentu a produce
rel aţi i stabi l e şi reţe l e de sprij in .
Acum doresc s ă rev i n asu pra asoci aţ i i lor cu l turale, pentru c ă acestea
sînt con si derate a i atît de ame n i nţătoare astăz i . După m i ne, ele par să
amen inţe vi aţa noastră comună nu pri n forţa l or, ci pri n s l ăbic iunea l or. O
cauză a dec l i nu l u i sind icate lor În A merica de astăzi este totala di spariţie
a unei cu lturi muncitoreşti d ist i n cte - sau, mai degrabă, a unei d i vers ităţi
de cu lturi munc itoreşti ( irlan deză, ital i ană, s l avă, scan d i n avă etc.) , ceea
ce a acut posibil radi cal ismul muncitoresc la sirşitu l seco l u l u i al XIX-lea
şi la începutul seco l u l u i al XX-lea. Bărbaţi i şi femei le au nevo ie de
legătu rile care se trans m it prin l i m bă, prin am intiri, pri n ritual uri le
fami l iare de ani versare sau de do l i u, pri n practic i l e comune, ch iar şi pri n
j ocuri l e şi cîntece le comune, dacă vor lucra Împreună o peri oadă mai
l u ngă de t i m p. Re l igia ci v i l ă fu rn izează unele d i ntre aceste legături
pentru toti cetăţen i i l ao l altă, dar vi tal itatea şi d i sc i p l ina unei soc ietăţi de
i m i granţi depinde de legături l e mai i ntense oferite de gru puri le sa le
constitut ive. Aşa că avem nevoie de mai mu lte asoc iaţii cu lturale, nu de
mai puţi ne, şi de unele mai putern ice şi mai coezive, cu o gamă mai l argă
de răsp underi .
Asoci aţi i l e de acest fe l Illi sînt obiecte ale to l erări i În soc ietăţi le de
im igranţi, dar e le pot i ăcute obiecte - sau mai bine zi s, scopuri - ale
po l iti c i i guvernamentale. Să consi derăm, de exemplu, actual u l ansamblu
de programe federale - În care sînt i ncluse scutiri de im pozit. subvenţi i şi

I Vezi John Kenneth Galbraith, American Capitali.1I: The CO/lcept of Countervailing

Pmver ( Boston. Houghton Mii in. 1 952), şi Richard B. Freeman şi I ame s L. Medof
. .

Wlwt Do Ulliollî Do ? (New York . Basic Books. 1 984).

94
 D e s p re t o l erare

îndreptăţiri - care aj ută comunităţi l e re l i gioase să-şi gesti oneze propri i l e

l or spitale, azi l uri pentru bătrîn i , şco l i , căm i n e ş i serv i c i i pentru fam i l i i .
Acestea sînt soci etăţi d e prestări soc iale, Într-un " stat a l bunăstări i " care,
În Ameri ca, este descentral izat şi Încă nedesăvÎrş it. Ban i i d i n impozite
sînt fo l osiţi pentru a se adăuga la contri buţi i l e caritabi l e În forme care să
con sol ideze mode lele de aj utor reci proc şi reproducere c u lturală care
apar spontan în soc i etatea c i v i lă. Dar aceste forme trebuie mu lt extinse,
deoarece În prezent acoperi rea este extrem de neu n i formă. Şi tot mai
m u lte grupuri trebu i e atrase În fun izarea de asi stenţă socială: grupuri
rasiale şi etn ice, precum şi grupuri re l i gioase (şi de ce n u şi sind icate,
cooperative ş i corporaţi i ?).
Trebu ie să mai găs i m şi alte programe prin care guvern u l să
acţioneze indirect pentru sprij i n i rea cetăţe n i lor care activează direct În
comunităţi l e locale: acestea ar putea i nc l ude şcol i particul are, organ izate
şi con duse de profesori şi pări nţi; autoadmi n i strarea l ocui nţelor de către
ch i riaşi şi ach iziţion area l ocuinţe lor publ ice de către unele asoc i aţi i �
conducerea şi În suşirea Î n propri etate d e către munc itori a fabrici lor ş i a
compan i i lor� proiecte i n iţiate pe plan l ocal pentru con strucţii , pentru
gospodări re locală şi pentru preveni rea cri m i nal ităţi i ; muzee, centre
pentru tineret, staţ i i de rad i o şi c l uburi sportive cu baze locale. Programe
de acest fel vor crea şi vor Întări com un ităţi l e paroh iale şi vor genera
confli cte pr ivind bugetul de stat, precum şi l u pte locale pentru contro l u l
spaţi u l u i po l itic ş i al funcţi i lor i n sti tuţionale. Tolerarea, s ă n e am i ntim,
nu este o form u lă pentru armonie: ea l egitimează grupu ri le repr imate sau
i nvizi b i l e anterior ş i , În fe l u l acesta, le perm ite să i ntre În competiţie
pentru resu rse le dispon i b i l e. Dar prezenţa acestor grupuri, În forţă, va
mări şi spaţi u l po l itic, precum şi număru l şi sfera de cuprin dere a
fu ncţi i l or in stituţionale ş i , deci, oportun i tăţ i l e de partici pare a i n divizi l or.
I ar partici parea ind ivizi lor, care contri buie la creşterea sent i mentu l u i de
eicienţă proprie, este cea mai bună protecţie Împotriva paroh ial ismu l u i
şi a i ntoleranţei grupuri lor În care act ivează. �

Cei i m p l i caţi dev i n tot mai act ivi - în d i ferite asoci aţi i l ocale sau
naţionale. Aceasta este o con statare com un ă a pol ito logi lor şi a

95
M I C H A EL W A LZ E R

sociologi lor (şi una foate surprinzătoare: cum Î ş i găsesc aceşti oamen i
'
timpul necesar?). Ea ne aj ută să ne expl icăm de ce angaj area conduce,
Într-o soci etate pl ural i stă, la subm i n area angaj amentel or po l itice şi
ideologii lor ras iste sau şov i ne. Ace i aşi oameni partic i pă la şed i n ţe
sindicale, l a proiecte de cartier, l a activ ităţi electorale, În com itetele
bisericeşti şi - cu s i guranţă - În cabina de votare în ziua alegeril or.
Maj oritatea se exprimă c l ar, au o p i n i i personale, sînt pricepuţi, siguri de
ei şi perseverenţi. O combi naţie m i steri oasă de responsab i l itate, am biţie
şi dori n ţa de a se impl ica îi poartă d e l a o Întrunire l a alta. Toţi se plîng
că sînt atît de puţi n i cei ca ei. Este număru l l or mic o con secinţă
inev itab i l ă a vieţi i sociale, i ar sporirea asoc i aţi i l or va sol icita ş i mai mult
pătura de oamen i com petenţi? Presupun că economi şt i i ori entaţi către

" cerere" pot prezenta o altă vers i u n e despre acest "capital uman": m ări ţi
ofertel e pentru oameni competenţi ş i ei vor apărea. Măriţi oportun ităţ i l e
pentru acţiuni Î n com un şi activişti i vor apărea să prindă ocazi i l e . U n i i
d intre e i , ără În doială, vor i cu mi ntea Îngustă sau bigoţi , interesaţi doar
de ce ar putea favoriza propri u l l or grup, dar cu cît număru l l or este mai
mare şi cu cît este mai variată activitatea l or, cu atît mai puţin este pos i b i l
ca mi ntea îngustă şi bigoti smu l să predom ine.
U n an ume fel de stridenţă este un aspect a ceea ce am putea
recunoaşte Într-o zi ca multi cu l tural ism timpuriu: evident aceasta apare
cu precădere pri ntre grupuri l e cele mai noi şi mai sl abe, cel e mai sărace
şi cele mai puţ i n organ izate, printre gru puri l e În care l i psuri le econom ice
se Îm b i n ă cu statutu l de mi noritate - unde c l asa este, nu în întregime dar
În m are pal1e. determ inată de rasă ş i cu ltură. Această stridenţă este
produsu l unei peri oade i storice În care egal itatea socială prom i să (şi, În
parte, oferită) de regimul nostru de tol erare este constant d i m i nuată de
inegalitatea econom ică.
Organ i zaţi i le mai putenice, capab i l e să col ecteze resurse şi să ofere
benefi c i i reale membri l or l or, vor duce aceste gupuri , treptat, spre tole­
rare rec i procă şi spre o po l itică d e incl udere democratică. Fără Îndoială

I G abri e l A. Almond şi S idney Verba. The Ch';c Culture: Political Attitudes mut

De11locracy in Five Nations ( Pri nceton. N . J . , Pri nceton U n i versity Press. 1 963), În special
cap. 1 0.

96
 D e s p re t o l e r are

că există o tens iune Între membri ş i cetăţen i , Între i nteresele particul are şi
i nteresele comune, dar exi stă şi o cont i n u itate real ă Între ele. Cetăţen i i
devotaţi i nteresu l u i comun n u apar d i n neant. E i sînt membri a i grupu­
r i l or care simt că- i i nteresează ţara În Întregu l său, m ai lntîi regimul de
to lerare şi apoi pol itica mai largă a reg i m u l u i . Şi astfel ei urmăresc să
parti c i pe la l uarea de decizi i pe p l an n aţional .
Ne am i ntim că acest l ucru s-a mai întîmpl at în timpu l conl ictelor
etn ice şi de c l asă. Cînd grupuri l e se consol idează, centru l cupri nde peri­
feria ş i o transformă Într-o bază pol i tică. Astfel, m i l itanţi i s i nd i cal i Încep
de la pichetu l şi com itetu l de grevă şi aj ung apo i în cons i l i u l de
conducere al şco l i i şi În cons i l i u l l ocal. S au activiştii re l igioşi ş i etn ici
încep pri n apărarea intereselor propri i lor lor comun ităţi ş i aj ung apo i în
coal iţi i pol itice, l u ptînd u-se pentru un l oc pe l i sta de votare " ech i l i brată"
şi vorb i nd (cel puţin) despre b i n e l e comun. Coezi unea gru pu l u i Îi
Îl1vi gorează pe membi i săi, i ar ambiţia ş i mob i l itatea celor mai viguroşi
mem bri l i bera l i zează gru p u l .
U n i i d i ntre membri vor părăsi grupul propriu, se vor alătura altora
sau se vor lansa în compl icate cariere transcu lturale. Se vor folosi de
pos i b i l ităţi le de d isoc iere sau de al i pi re. Vor acţiona ca indivizi cu totu l
l i beri, urmărindu-ş i propri i le i nterese materi al e sau spirituale. Dar dacă e i
acţionează Într-un med i u caracterizat d e grupuri putern ice, vor i şi agenţi
ai i novări i cu lturale şi ai cunoaşteri i rec i proce. Vagabonzi i postmodern i.
atunc i CÎnd nu-i În locuiesc pe membri şi pe cetăţeni ci trăi esc Împreună
cu ei, n u vor i În situaţia de a vorbi doar pentru ei, nu vor fi absorbiţi de
eul propriu l a i ni n it; vor deveni participanţi În conversaţ i i i nteresante.
Aceste conversaţi i ar trebui să aibă loc pretut i ndeni, dar, probabi l ,
Î n mod deosebit Î n şco l i le publ ice ( ş i Î n colegi i le şi universităţi l e publ ice
ş i pri vate) care au fost marcate În ti mp, cel puţin în centrel e majore de
i m i grare, de un mod i ntegrat iv de asociere. Şco l i l e publ ice reunesc copi i i
unor pări nţi dedi caţi d i ferite lor com u n ităţi re l igioase ş i etn ice - precum
ş i copi i i pări nţi lor care au evadat sau sînt Într-un proces de evadare din
astfe l de angaj amente. Presupuse neutre faţă de comun ităţi şi faţă de
membrii lor evadaţ i , şco l i le ar trebui să prezinte o relatare s i mpatet ică a
i storiei şi a fi l osoiei propri u l u i nostru t i p de regim de tol erare, din care
nu se pot el i m i n a uşor origi n i l e sale spec ifice şi partic u l ari ste
( protestantismul englez) . Ele trebuie să predea re l i gia civ i l ă americană şi

97
M I C H A E L W A LZER

s ă aibă drept scop fonarea cetăţen i lor american i şi, Î n fe lul acesta, vor
l ansa o i nev itabi lă provocare la adresa com un ităţi l or cu lturale în care
acest t i p de cetăţen ie este necunoscut.
Ar trebui şco l i l e publ ice să facă mai m u lt decît atît? Ar trebu i ele
să-i aj ute pe cop i i să părăsească com u n i tăţi l e de acest, fel ş i să rătăcească
de u n i i s i n guri prin l umea culturală? Ar trebui ele să producă mai mulţi
vagabonzi? Este, desi gur, tentant să ne i magi năm educaţia democratică
asemeni unui antrenament În gînd i rea critică, În aşa fel încît studenţi i să
poată Întrepri nde o eval uare indepen dentă, de preferat sceptică, a tuturor
sistemel or de credi n ţe şi a tuturor practic i l or cu lturale: căc i nu sînt oare
'
critici i cei mai bun i cetăţe n i ? Poate că da; În orice caz avem nevoie de
mai mu lţi d i ntre aceştia. Şi totu şi, se poate ca ei să nu ie cei mai
toleranţi concetăţen i ; se poate ca ei să nu ie resemnaţi sau i n d i ferenţi
faţă de l o i a l itatea paroh i a l ă a semen i l or lor - sau ch i ar să o accepte cu
stoici sm. Democraţi i l e au nevoie de critici care să posede virtutea
toleranţei , ceea ce înseamnă, probab i l , oamen i care să aibă loial ităţi
propri i şi un oarecare sentiment al val ori i v i eţi i de asoc iaţie. Şco l i le pot
contri bui la rea l i zarea acestei u ltime neces ităţi Într-un mod s i mplu, pri n
recu noaşterea p l ural ităţii cu lturi lor ş i prin transmiterea măcar a unor
informaţ i i despre d i ferite l e grupuri (ch i ar şi ără spi rit critic: trăirea
d i ferenţelor va încuraj a ea în săş i rep l i c i l e criti ce). Căci s i stemul de stat ar
trebu i să aibă şi un al doi l ea ţel. care este pe dep l i n compati b i l cu primu l :
d e a produce cetăţeni juxtapuşi , bărbaţi ş i femei care vor apăra tolerarea
în i nteri oru l d iferite lor l or com u n ităţi , aprec i i nd şi promovînd, în ace laş i
timp regÎnd ind şi rev izu i nd d i ferenţel e .
Aceste rezu ltate n u vor apărea d i n întîmp l are; poate n u vor apărea
deloc . Totu l este mai difici l acum - fam i l i i l e, cl asele şi comun ităţ i l e sînt
mai puţi n un ite decît erau cîndva; guvernele şi asoc i aţi i l e caritabi l e au l a
d i spoziţie mai puţi ne resurse : l umea i n fracţi onală a străzi l or şi a dro­
guri l or este mai înspăimîntătoare, i ar bărbaţi i şi feme i l e par mai rătăci ţi .
Exi stă totuşi o dificultate sup l i mentară p e care a r trebu i s ă o acceptăm. Î n
trecut, grupuri l e organ izate au reu şit să i ntre în curentu l principal
american doar l ăsînd în urmă alte grupuri ş i ch i ar pe cei mai s l abi d intre
membri i propri i. Iar bărbaţi i şi femei le lăsaţi în urmă Îşi acceptau de

I Vezi argu mentul în Gutmann, Democratic Educatiol1.

98
 Des pre tol erare

obicei soarta şi n i ci n u ăceau prea mult zgom ot d i n această cauză.

Astăzi. după cum am arătat, gradu l de resemnare este mult mai scăzut şi,
dacă mare parte din zgom otu l care rezu ltă este incoerent ş i zadarn ic, el
fol oseşte totuşi să am i ntească celorl alţi � i ntre noi că exi stă o agendă
soc ia l ă mai mare decît propri u l nostru succes . M u lticu ltura l i smu l ca
ideologie este un program pentru o mai mare egal itate soc i ală şi
econom ică. N i c i un tip de regim de tol erare n u va funcţiona m u lt timp
într-o societate de i m i granţi, plura l i stă, modern ă şi postmodernă, ără o
com binaţie oarecare a acestor două el emente: apărarea d i feren ţe lor de
grup şi atacarea d iferenţe lor de clasă.
Dacă dorim ca Întărirea reci procă a comun ităţi i ş i a individual ităţi i
să servească i nteres u l u i comun. va trebui să acţionăm pol itic pentru a le
face eici ente. Ele neces ită an umite condiţi i de med i u şi de cadru care pot
fi oferite doar prin acţiun i ale stat u l u i . V iaţa de grup n u-i va sal va pe
bărbaţi i şi femei le ind iv idual i de d i soc iere şi de pas i v itate, dacă nu exi stă
o strategie pol itică de mob i l izare, de organizare şi, la. nevoie, de subven­
ţionare a acel or grupuri care n eces ită acest tratament. Iar indiv izi i cu
convingeri putern ice nu-şi vor d i versifica angaj amente l e ş i nu-şi vor
exti nde ambiţi i le dacă n u vor avea oportu n ităţi - s l uj be, funcţ i i şi
răspunderi - desch ise pentru ei în lumea l argă. Forţe le centrifuge ale
cu lturii şi individua l ităţi i se vor corecta una pe cea l altă doar dacă o
asemenea corecţie este p lan ificată. Trebu ie să căutăm ech i l i brarea lor.
Aceasta înseamnă că nu vom putea n i ciodată să im apărători consecvenţi
ai multicultural ism u l u i sau ai indiv idua l i sm u l u i ; n u putem fi n i c iodată
doar comun itarieni sau l i bera l i , modern i şti sau postmodern işti, ci trebuie
să i m cînd u na cînd alta, după cum ech i l i bru l o cere. Mi se pare că
n um e l e cel mai bun pentru ech i l i bru l Însuşi - crezu l pol itic care apără
cadru l , care sprij i nă forme l e necesare ale acţi u n i lor statu l u i şi astfe l
s u sţ i n e regi muri l e moderne d e to lerare - este soc i al -democraţia. Dacă
astăzi m u l t i c u l t u ra l i s m u l ad uce mai m u lţ necaz d ecît speranţă,
aceasta se Întîm p l ă . În parte, d i n cauza s lăbic i u n i i soc i a l -democraţi e i
(în această ţară, l i bera l i s m u l d e stî n ga) . D a r aceasta este o al tă
poveste, m u l t mai l u ngă.

99
 Mulţumiri

Această carte are o istorie com p l i cată. A început ca o prel egere

sponsorizată de U n i one Ital i an a del Lavoro, în care prezentam sumar cele
c i nci t i puri de regi muri de tol erare. Această prelegere a fost prezentată
mai întî i la Pal ermo, apoi la Fl orenţa şi apoi la o conferi nţă despre
naţion alism organ i zată de Robert McK i m şi Jeff McMahan l a
Universitatea Il linois (volumul v a fi publ icat l a Oxford Uni versity Press) .
După aceea, am călătorit un ti mp, ţi nînd conferi nţa şi pri m ind comentari i
ut i le şi ch iar critici severe de la priete n i şi colegi d i n Ita l ia, Canada,
Angli a, G erman i a, Austria, Olanda şi State le U n ite. Deşi nu pot Înş iru i
aici p e toţi cei care m-au aj utat s ă gîndesc asupra probleme l or tolerări i În
tot acest ti mp, le sînt recunoscător tuturor. U nora di ntre ei l e-am
mu lţumit în mod deosebit În note.
Am Început apoi să extind - prelegerea, pentru a aborda şi
comentari i le l or, ş i am mai scris un articol s i m i l ar în Dissent (primăvara
] 994), cu titlul " M u i ti cultural ism and Indi vidual i sm " , despre cum
fu ncţionează tolerarea În State le U n ite. Discuţi i le cu co l egi i şi invitaţ i i de
l a Institute for Advanced Study de l a Pri nceton m-au determ i nat să
rev izu iesc atît pre legerea, cît şi articol u l . Com itetul pentru Pre legeri l e
Castle mi-a oferit m i nunata ocazie de a p u n e cel e d o u ă l ucrări împreună
şi de a le testa coerenţa la Yale, în faţa unei asi stente însuleţite şi
capti vante. l an Shap i ro a organ i zat vi zita mea la N ew Haven şi m-a
convins să mă gîn desc la această carte ca l a o carte. Redactori i de la Y al e
Un i versity Press mi -au oferit mu lte comentari i ş i criti c i ; trei recenzenţi -
J ane M ansbridge, Susan Oki n şi Bernard Yack - au renunţat l a anon i mat
şi m i-au perm i s să- i menţi onez aic i . Am urm at m u lte d i n sugest i i l e lo.
Această carte ar i cu siguranţă mai bună, dar şi mai l ungă, dacă le-aş i
urmat pe toate.