Herniile inghinale reprezinta 75% din herniile abdominale Sunt mai frecvente la barbati datorita prezentei funiculului spermatic in canalul inghinal Exista 2 tipuri de hernii inghinale o Directe o Indirecte
Hernia inghinala indirecta (congenitala)
Reprezinta 2/3 din herniile inghinale Factorul predispozant principal il reprezinta persistenta in totalitate a procesului vaginal Are o frecventa crescuta Sacul herniar este format din peritoneul procesului vaginal, invelisurile funiculului spermatic si viscere (intestin subtire) Hernia strabate canalul inghinal in interiorul cordonului spermatic Emergenta se produce prin inelul inghinal superficial Ajunge frecvent pana la nivelul labiilor mari sau a scrotului Inelul inghinal superficial se poate palpa supero-lateral de tubeculul pubic, prin invaginarea cu degetul index a tegumentului din portiunea superioara a scrotului Prezenta herniei indirecte este sugerata de un impuls in dreptul inelului superficial
Hernia inghinala directa
Factorul predispozant este reprezentat de rezistenta scazuta a peretelui abdominal la nivelul trigonul inghinal cauzata de distensia inelului inghinal superficial sau de subtierea aponevrozei la barbatii de peste 40 de ani Frecventa este redusa, de o treime din herniile inghinale Sacul hernian este compus din peritoneu si fascia transversalis localizate la exteriorul cordonului spermatic si de asemenea de viscere (intestinul subtire) Trece prin canalul inghinal sau la exteriorul lui , de obicei doar 1/3 mediala a acestuia, paralel cu vestigiul procesului vaginal Emergenta are loc prin canalul inghinal superficial lateral de cordonul spermatic Rareori ajunge la nivelul scrotului Se palpeaza prin plasarea fetei palmare a a degetelor index si/sau mijlociu in zona trigonului inghinal, rugand pacientul sa tuseasca sau sa efectueze efort de defecatie Daca pacientul prezinta hernie directa medicul va percepe o pulsatie puternica la varful degetelor