Chimie organică

1-1
 ALCANI CnH2n+2
 Alcanii sunt hidrocarburi saturate aciclice (alifatice):
- au în compoziţie numai atomi de carbon şi hidrogen
- conţin numai legături covalente simple (σ) C–C [ C sp3 ]
- fiecare atom de carbon este legat prin legături C–H de un nr
maxim de atomi de hidrogen, corespunzător tetravalenţei lui
- au catene deschise, liniare sau ramificate
 Alcanii reprezintă familia de bază a chimiei organice, fiind
importanţi pentru înţelegerea terminologiei şi nomenclaturii
altor clase de compuşi organici, care pot fi considerate derivate
din alcani.

1-2
 Structura alcanilor CnH2n+2
 Cel mai simplu compus din familia alcanilor are
H
formula moleculară CH4 (molecula conţine un
H C H
singur atom de carbon şi patru atomi de hidrogen).
H
În formula structurală corespunzătoare, toţi cei
patru atomi de hidrogen sunt echivalenţi.
Sunt echivalenţi atomii legaţi de acelaşi tip de atom de carbon -
nular, primar, secundar sau terţiar.
 Înlocuind oricare atom de hidrogen din structura
anterioară cu un C la care vor fi legaţi 3 atomi de H H
hidrogen corespunzător celor trei valenţe libere, H C C H
obţinem alcanul cu 2 atomi de carbon C2H6. Din H H
formula lui structurală se vede că cei şase atomi
de hidrogen sunt echivalenţi (toţi sunt legaţi de
atomi de carbon primari). 1-3
 Structura alcanilor CnH2n+2
 Înlocuind oricare atom de hidrogen din H H
structura anterioară cu un C la care vor fi H C C H
legaţi 3 atomi de hidrogen corespunzător celor H H
trei valenţe libere, obţinem alcanul cu 3 atomi
de carbon C3H8. Din formula lui structurală se H H H
vede că şase atomi de hidrogen sunt legaţi la H C C C H
Cprimar şi doi atomi de hidrogen sunt la Csecundar. H H H
Astfel, atomii de hidrogen nu sunt echivalenţi .
atom de carbon intern
H H H
H C C C H
H H H
atomi de carbon terminali
1-4
 Structura alcanilor CnH2n+2
 Înlocuind un atom de hidrogen de la un H H H H
carbon terminal din alcanul C3H8 cu un C şi H C C C C H
atomii de hidrogen corespunzători, obţinem H H H H
alcanul cu 4 atomi de carbon C4H10. Formula
lui structurală redă o catenă liniară.
 Înlocuind un atom de hidrogen de la carbonul H H H
intern din alcanul C3H8 cu un C şi atomii de H C C C H
hidrogen corespunzători, obţinem tot un H H
alcan cu 4 atomi de carbon şi aceeaşi formulă H C H
moleculară C4H10. Formula lui structurală H
redă o catenă ramificată.
 Alcanii cu cele două structuri diferite – liniară şi ramificată –
corespunzătoare aceleiaşi formule moleculare – C4H10 – sunt
izomeri de catenă.
1-5
 Izomeria alcanilor
Izomeria este fenomenul specific compuşilor organici care au
aceeaşi formulă moleculară, adică acelaşi tip şi acelaşi număr de
atomi, dar se prezintă în formulă structurală diferită, astfel încât
manifestă proprietăţi fizice, chimice şi biologice diferite.

Substanţele între care există fenomenul de izomerie sunt

numite substanţe izomere sau izomeri.
Izomerii de catenă: substanţe din aceeaşi familie, care au aceeaşi
formulă moleculară, dar se prezintă în structuri diferite deoarece
atomii de carbon sunt conectaţi diferit în scheletul moleculei.

Alcanii cu cel puţin 4 atomi de carbon în moleculă prezintă

izomeri de catenă, deoarece atomii de hidrogen din structura
lor nu sunt echivalenţi. 1-6
 Izomeria alcanilor
 Numărul izomerilor de catenă corespunzători unei formule
moleculare este cu atât mai mare cu cât ea conţine un număr
de atomi de carbon mai mare.
• C4H10 → 2 izomeri de catenă
• C5H12 → 3 izomeri de catenă
• C6H14 → 5 izomeri de catenă
• C7H16 → 9 izomeri de catenă...
• C10H22 → 75 izomeri de catenă...
• C20H42 → 366.376 izomeri de catenă
 Alcanii cu catenă liniară sunt consideraţi alcani normali şi
notaţi generic n-alcani
 Alcanii cu catenă ramificată sunt izoalcani; prefixul izo arată
că ei au aceeaşi formulă moleculară cu un alcan normal, liniar
1-7
 Structura şi reprezentarea alcanilor
 Odată cu creşterea numărului atomilor dintr-o moleculă
redarea structurilor corespunzătoare prin reprezentarea
tuturor legăturilor dintre atomi devine greoaie şi se apelează la
structuri condensate şi structuri de schelet.
 Într-o structură condensată legăturile C–H nu sunt prezentate:
- 1 carbon legat de 4 atomi de hidrogen se scrie CH4
- 1 carbon legat de 3 atomi de hidrogen se scrie CH3
- 1 carbon legat de 2 atomi de hidrogen se scrie CH2
H H H H
H C C C C H
H H H H

sau
CH3– (CH2)2 – CH3 1-8
 Structura şi reprezentarea alcanilor
 Într-o structură de schelet atomii de carbon şi atomii de
hidrogen nu sunt reprezentaţi:
- prezenţa atomilor de carbon se subînţelege la intersecţia a
două liniuţe (legături) aşezate în zig-zag, sau la capătul fiecărei
liniuţe.
- numărul atomilor de hidrogen corespunzător fiecărui atom de
carbon se subînţelege, ştiind că atomul de carbon are valenţa 4
H H H H H H H
H C C C C H H C C C H
H H H H H H
H C H
H

1-9
 Nomenclatura alcanilor liniari (n-alcani)
Formulă moleculară Formulă structurală
Denumire IUPAC
CnH2n+2 plană condensată
CH4 CH4 metan
C2H6 H3C–CH3 etan
C3H8 H3C–CH2–CH3 propan
C4H10 H3C–CH2–CH2–CH3 butan
C5H12 H3C–(CH2)3–CH3 pentan
C6H14 H3C–(CH2)4–CH3 hexan
C7H16 H3C–(CH2)5–CH3 heptan
C8H18 H3C–(CH2)6–CH3 octan
C9H20 H3C–(CH2)7–CH3 nonan
C10H22 H3C–(CH2)8–CH3 decan
1-10
 Nomenclatura alcanilor liniari (n-alcani)
Formulă moleculară Formulă structurală
Denumire IUPAC
CnH2n+2 plană
C11H24 H3C–(CH2)9–CH3 undecan
C12H26 H3C–(CH2)10–CH3 dodecan
C13H28 H3C–(CH2)11–CH3 tridecan
C14H30 H3C–(CH2)12–CH3 tetradecan
C15H32 H3C–(CH2)13–CH3 pentadecan
C16H34 H3C–(CH2)14–CH3 hexadecan
C17H36 H3C–(CH2)15–CH3 heptadecan
C18H38 H3C–(CH2)16–CH3 octadecan
C19H40 H3C–(CH2)17–CH3 nonadecan
C20H42 H3C–(CH2)18–CH3 icosan
1-11
 Nomenclatura alcanilor ramificaţi
• Un alcan ramificat sau izoalcan are o catenă de bază
(reprezentată de lanţul cu cel mai mare nr de atomi de C) şi cel
puţin o ramificaţie reprezentată de un radical alchil
Radicalul alchil este o specie chimică instabilă provenită dintr-un
alcan prin îndepărtarea unui atom de hidrogen, astfel încât la un
atom de carbon apare o valenţă liberă.

• Radicalii alchil sunt denumiţi înlocuind sufixul -an din numele

alcanului din care provin cu sufixul -il
CH4 H3 C H3C CH3 H3C CH2
metan metil etan etil

1-12
 Nomenclatura alcanilor ramificaţi
• Pentru hidrocarburile cu peste doi atomi de carbon se obţin
radicali alchil şi prin îndepărtarea atomului de hidrogen de la
atomi de carbon interni:
CH3–CH2–CH3 H3C CH2 CH2 propil
propan
H3C CH CH3 sec-propil (izopropil)

CH3–CH2–CH2–CH3 H3C CH2 CH2 CH2 butil

butan
H3C CH CH2 CH3 sec-butil

H3C CH CH3 H3C CH CH2 izobutil

CH3 CH3
izobutan H3C C CH3 terţ-butil
CH3 1-13
 Nomenclatura alcanilor ramificaţi
Paşi de urmat pentru denumirea izoalcanilor*:
- se identifică catena de bază – lanţul cel mai lung sau cel cu mai
multe ramificaţii – care va reprezenta baza denumirii
- se numerotează atomii C din catena de bază a.î. prima
ramificaţie să fie cât mai apropiată de un carbon terminal
- se identifică ramificaţiile (radicalii alchil) şi li se atribuie un
număr pentru a localiza punctul de ataşare la catena de bază
- se scrie numele compusului folosind virgulă între indici şi
cratimă între denumirea radicalilor
- radicalii alchil substituenţi ai atomilor de hidrogen din alcanul
corespunzător se trec în ordine aflabetică, utilizând prefixe de
multiplicare (di-, tri-) dacă se repetă.
indici-nume ramificaţie-nume alcan din catena principală
1-14
Nomenclatura alcanilor ramificaţi
CH3–CH2–CH2–CH3 H3C CH CH3
CH3
butan
2-metil-propan
(izobutan)
CH3
H3C CH2 CH2 CH2 CH3 H3C CH2 CH CH3 H3C C CH3
pentan CH3 CH3
2-metil-butan 2,2-dimetil-propan
(izopentan) (neopentan)
CH2 CH3
H3C CH CH CH2 CH3
CH2 CH2 CH3

4-etil-3-metil-heptan
5-izopropil-2,7-dimetil-decan
1-15
 Proprietăţi fizice ale alcanilor
Alcanii sunt compuşi organici cu molecule nepolare; între
moleculele alcanilor se manifestă forţe slabe de atracţie, de tip
van der Waals; de aceea ei au constante fizice scăzute şi sunt
insolubili în apă (solvent polar). Sunt solubili în solvenţi
nepolari organici (hidrocarburi, compuşi halogenaţi)
Stare de agregare: C1...C4 - gazoşi, inodori; C5...C18 – lichizi
cu miros de benzină; C19...alcani superiori, solizi şi inodori
Punctele de fierbere şi de topire cresc odată cu nr atomilor de
carbon şi scad cu ramificarea catenei (izoalcanii au puncte de
fierbere mai scăzute decât alcanii liniari)
Densitatea este mai mică decât densitatea apei (0,6 - 0,8 g/cm3)
Alcanii lichizi sunt solvenţi pentru compuşi organici, nepolari
Alcanii intens volatili (C1...C8) sunt foarte inflamabili
Alcanii au toxicitate redusă
1-16
 Proprietăţi chimice ale alcanilor
 Alcanii au reactivitate relativ redusă deoarece legăturile
covalente C–C și C–H sunt interacţiuni puternice şi stabile.
 Alcanii sunt inerţi chimic până la 300 - 400oC de aceea sunt
numiţi şi parafine (parrum affinis – puţină afinitate)
 Metanul (CH4) este stabil până la 800oC
 Stabilitatea termică a alcanilor scade odată cu creşterea nr
atomilor de carbon din moleculă

• cracare • substituţie
• izomerizare • dehidrogenare
C C H • oxidare
• ardere

1-17
 Proprietăţi chimice ale alcanilor
Reacţia de substituţie: înlocuirea unui atom de hidrogen din
molecula unui alcan cu un atom sau grup de atomi din molecula
unui reactant. Substituţia este reacţie caracteristică alcanilor

C H + A B C A + H B

alcan reactant

 Reacţia de halogenare
 Reacţia de nitrare

1-18
 Proprietăţi chimice ale alcanilor
 Reacţia de halogenare
- înlocuirea unui atom de hidrogen cu un atom de halogen (X)
prin ruperea unei legături C–H şi formarea unei legături C–X
- se realizează în condiţii termice (300 - 400oC) sau fotochimice
(la lumină, hν) numai cu Cl2 sau Br2 (X = Cl, Br); derivaţii
ioduraţi sau fluoruraţi ai alcanilor se obţin prin alte metode.
- în urma reacţiei se obţine o halogenură de alchil (clorură sau
bromură) notată R–X şi un acid halohidric (HX)

C H + Cl Cl C Cl + H Cl

alcan clorurã de alchil acid clorhidric

- este influenţată de structura alcanului şi de raportul molar de

combinare alcan : halogen
1-19
 Proprietăţi chimice ale alcanilor
 Reacţia de halogenare
- pentru un alcan cu atomi de hidrogen echivalenţi în moleculă şi
pentru un raport molar alcan : halogen = 1:1 se obţine prin
substituţie un singur compus monohalogenat
h
CH4 + Cl2 H3C Cl + HCl
metan clorură de metil
(clorometan)

CH3 CH3
h
H3C C CH3 + Br 2 H3C C CH2 Br + HBr
CH3 CH3
2,2-dimetilpropan 1-bromo-2,2-dimetilpropan
(neopentan) (bromură de neopentil)

1-20
 Proprietăţi chimice ale alcanilor
 Reacţia de halogenare
- cu halogen în exces se obţine un amestec format din compuşi
mono-, di-, tri- şi tetrahalogenaţi
h
CH4 + Cl2 H3C Cl
metan clorometan
(clorură de metil)
+Cl2 -HCl Cl
+Cl2 +Cl2
H2C Cl Cl HC Cl Cl C Cl
-HCl -HCl
Cl Cl Cl
diclorometan triclorometan tetraclorometan
(clorură de metilen) (cloroform) (tetraclorură de carbon)

1-21
 Proprietăţi chimice ale alcanilor
 Reacţia de halogenare
- pentru un raport molar alcan : halogen = 1:1 şi atomi de
hidrogen nechivalenţi în molecula alcanului, se obţine un
amestec de compuşi monohalogenaţi izomeri de poziţie.
• Reacţia are mecanism regioselectiv deoarece este substituit
preferenţial atomul de hidrogen cel mai reactiv, adică legat
de cel mai substituit atom de carbon. Reactivitatea atomilor
de hidrogen din structura alcanilor scade în ordinea:
Cterţiar – H > Csecundar – H > Cprimar – H
• Regioselectivitatea reacţiei de halogenare este influenţată şi de
tipul halogenului: atomul de brom are o selectivitate mai
accentuată decât atomul de clor.
Reacţia de bromurare pentru butan şi izopentan
1-22
 Proprietăţi chimice ale alcanilor
 Reacţia de halogenare
H3C CH2 CH CH3 (80%)
300oC Br
H3C CH2 CH2 CH3 + Br2 2-bromobutan
-HBr
n-butan
H3C CH2 CH2 CH2 (20%)
Br
1-bromobutan

Br
H3C CH CH2 CH3 + Br2 H3C C CH2 CH3 + HBr
CH3 CH3
2-metil-butan 2-bromo-2-metil-butan
(izopentan)

1-23
 Proprietăţi chimice ale alcanilor
 Reacţia de nitrare
- înlocuirea unui atom de hidrogen cu o grupare nitro (–NO2),
prin ruperea unei legături C–H şi formarea unei legături C–N
- se realizează în prezenţă de acid nitric (HNO3) în mediu acid
- în urma reacţiei se obţine un nitroalcan (R–NO2) şi apă
H2SO4
C H + HO NO2 C NO2 + H OH

alcan acid azotic nitroderivat apã

Reacţia de nitrare a propanului

1-24
 Proprietăţi chimice ale alcanilor
Reacţia de dehidrogenare: eliminarea unei molecule de hidrogen
(H2) prin ruperea a două legături C–H la doi atomi de carbon
vecini. Prin pierderea hidrogenului, între cei doi atomi de carbon
apare o legătură dublă C=C.
toC + H2
C C C C
H H alchenă hidrogen
molecular
alcan

- reacţia de dehidrogenare transformă un alcanii inferiori

C2...C5 în alchenele corespunzătoare (cu acelaşi nr de atomi de carbon)
- reacţia se desfăşoară catalitic (Cr2O3/Al2O3, 400-600oC, presiune)
- alcanii C6...C9 sunt transformaţi în hidrocarburi aromatice,
proces numit reformare catalitică sau aromatizare

1-25
 Proprietăţi chimice ale alcanilor
Reacţia de izomerizare: este o reacţie de transpoziţie, realizată
prin reorganizarea unor legături C–C din molecula alcanului şi
migrarea unor atomi de hidrogen. În urma reacţiei alcanii liniari
(n-alcani) sunt transformaţi în alcani ramificaţi (izoalcani) şi
invers. Deoarece reacţia este reversibilă, se obţine un amestec de
hidrocarburi izomere.
AlCl3
H3C CH2 CH2 CH3 H3C CH CH3
umezitã
CH3
n-butan izobutan
82% 18%
- reacţia de izomerizare este un proces catalitic, realizat în
prezenţă de clorură de aluminiu (AlCl3) umedă, la 50-100oC

1-26
 Proprietăţi chimice ale alcanilor
Reacţia de oxidare: introduce în molecula alcanilor atomi de
oxigen, prin stabilirea unor legături carbon–oxigen. Reacţia de
oxidare se realizează cu oxigen molecular (O2) în condiţii energice
(catalizatori, presiune, temperatură). În urma reacţiei se obţin
iniţial hidroperoxizi (R–O–O–H ) care apoi sunt transformaţi în
compuşi oxigenaţi (alcooli, aldehide, cetone, acizi carboxilici).

CH4 + toC, p H3C O O H H3C OH

O2
metan hidroperoxid de metil metanol (alcool metilic)

oxizi de azot
CH4 + O2 H3C O O H H2C O + H2O
t oC
metan hidroperoxid de metil metanal
(aldehida f ormicã)

1-27
 Proprietăţi chimice ale alcanilor
Cu exces de oxigen sau în prezenţă de aer şi la temperaturi înalte,
are loc oxidarea totală a hidrocarburilor, care sunt transformate
în CO2 şi H2O. Acest proces reprezintă o reacţie de ardere sau
reacţie de combustie

CnH2n+2 + 3n+1 O2 n CO2 + (n+1) H2O + ΔHc

2
căldură de ardere
(căldură de combustie)

Reacţia de ardere a butanului şi heptanului

1-28
 Cicloalcani
 Cicloalcanii sunt hidrocarburi saturate ciclice :
- au în compoziţie numai atomi de carbon şi hidrogen
- conţin numai legături simple (σ) de tip C–C şi C–H [ C sp3 ]
- atomii carbon formează catene închise numite cicluri sau inele
- închiderea catenei implică pierderea a doi atomi de hidrogen
din molecula alcanului corespunzător, astfel încât formula
moleculară generală este CnH2n
cicloalcani cu inele mici (C3...C4) cicloalcani monociclici
cicloalcani cu inele normale (C5...C7) cicloalcani biciclici
cicloalcani cu inele medii (C8...C12) cicloalcani policiclici
cicloalcani cu inele mari (> C12)

1-29
 Nomenclatura cicloalcanilor monociclici
H2
• cicloalcanii simpli au denumirea C H2C CH2
obţinută cu prefixul ciclo la numele H2C CH2 H2C CH2
alcanului corespunzător
ciclopropan ciclobutan
• pentru cicloalcanii care au cel puţin un atom de hidrogen substituit
cu o catenă laterală, se identifică hidrocarbura de bază:
- dacă nr atomilor C din catena ciclică este mai mare sau egal cu nr
atomilor C din catena laterală, denumim ca cicloalcan substituit cu
radical alchil CH3
HC CH3
H2C CH2 metil-ciclopentan
metil-ciclopropan
- dacă nr atomilor C din catena laterală este mai mare, denumim
ca alcan substituit cu o radical cicloalchil CH2CH2CH2CH3
1-ciclopropilbutan
1-30
 Proprietăţile fizice ale cicloalcanilor
 ciclopropanul şi ciclobutanul – cicloalcani gazoşi
 C5...C10 cicloalcani lichizi; > C10 cicloalcani solizi
 punctele de fierbere şi de topire sunt în general mai mari
decât ale alcanilor corespunzători, chiar dacă au masa molară
mai mică cu două unităţi şi depind de coeziunea moleculelor şi
de simetria lor
 ρalcani< ρcicloalcan < ρapă
 sunt insolubili în apă, solubili în solvenţi organici
 ciclopropanul şi ciclobutanul au miros caracteristic; omologii
lor sunt compuşi inodori

1-31
Proprietăţile chimice ale cicloalcanilor
 Cicloalcanii au reactivitate influenţată de stabilitatea lor.
 Ciclizarea catenei produce o deviere a valenţelor atomului de
carbon, ceea ce determină apariţia unei tensiuni în ciclu,
numită tensiune Baeyer: cu cât tensiunea Baeyer este mai mare
cu atât cicloalcanul este mai instabil
 Catenele ciclice cu 3 şi 4 atomi de carbon au tensiuni Baeyer
mari, fiind mai puţin stabile, astfel încât participă uşor la
reacţii în care se deschide catena ciclică (Reacţii de adiţie).
 Catenele ciclice cu 5 şi 6 atomi de carbon au tensiuni Baeyer
mici şi sunt cele mai stabile, astfel încât participă uşor la reacţii
caracteristice alcanilor.

1-32
Proprietăţile chimice ale cicloalcanilor
 Reacţii de adiţie: ciclopropanul şi ciclobutanul, având molecule
mai puţin stabile, adiţionează uşor H2, hidracizi (HX) sau
halogeni (Cl2, Br2, I2) prin desfacerea catenei ciclice → alcani,
derivaţi monohalogenaţi sau dihalogenaţi saturaţi aciclici.*
 Reacţii de substituţie: ciclopentanul şi ciclohexanul, având
molecule mai stabile, dau uşor reacţii de substituţie ca şi alcanii.
Ei pot fi halogenaţi fotochimic sau nitraţi, obţinându-se compuşi
monohalogenaţi sau nitroderivaţi ciclici.
 Reacţii de izomerizare: transfromă cicloalcanii cu inele medii şi
mari în cicloalcani de 5 sau 6 atomi de carbon. CH
CH3 3

CH3
CH3
75% 25%
0% 3% 97%
1-33