Cuprins

Introducere

Cuvântul “whiskey” provine din gaellic-ul “uisge”, devenit “usky”,

variantă abreviată de la “uisge beatha”, care înseamnă “apa vieţii”, mai bine
cunoscută din latinescul “aqua vitae”. Whiskey-ul, ca multe alte tipuri de alcool, a
fost iniţial folosit în scopuri medicale, atât pentru uz intern cât şi extern. Credinţa
cum că ar prelungi viaţa era destul de comună. Legenda ne povesteşte că Sfântul
Patrick este cel care a introdus procedeul distilării în Irlanda în secolul al V-lea,
precum şi toate secretele triburilor de scoţi care au sosit în Kintyre în acelaşi secol,
cunoştinţe care ar fi provenit din Spania şi Italia.
Whisk(e)y este un rachiu nobil. În timp ce Cognac și Armagnac se prepară
din vin de struguri, Clavados din cidru , romul din melasă din trestie de zahăr,
tequila din suc fermentat de agave, iar rachiurile noastre de fructe se prepară din
fructe indigene cu semințe mici, cu un singur sâmbure mare sau din fructe mici,
fără sâmburi, whisk(e)y face parte din grupa rachiurilor din cereale. În funcție de
țara de origine, ca materii prime se folosesc malțul de orz, orzul, grâul, secara,
ovăzul, meiul și porumbul. După al Doilea Război Mondial, până în anii ‘80,
conceptul de whisk(e)y a reprezentat un simbol al statutului social. În ziua de azi,
piața unică s-a deschis, astfel că în era UE, acesta a devenit un lux pentru pe care
și-l poate permite aproape oricine.
Țările clasice de origine sunt Scoția și Irlanda (Scotch, Irish). Odată cu
valul de imigranți către Lumea Nouă, whisk(e)y a ajuns și în Ameica și în Canada
(Ameica, Canadian). Din 1923, se prepară whisk(e)y și în Japonia (Suntory, Nikka,
Kirin) și Australia (Myers Distillery). Și în Germania și Austria s-a încercat
prepararea de whisk(e)y. Marca germană “Racke rauchzart” a câștigat o anumită
parte din piață, în timp ce whisk(e)y-ul de producție austriacă a rămas totuși în
zona produselor ieftine. În ambele țări este vorba de amestecuri de whisk(e)y de
malț, scoțian, cu rachiu de porumb, indigen. În Scoția și Canada, denumirea este
“whisky”, în timp ce Irlanda și America denumesc produsul “whiskey”. Denumirea
de “whisky” a devenit oficială abia în 1775, odată cu adoptarea ei în dicționarul
lui Dr. Smuel Johnson.

2
 CAP I. WHISKY SCOȚIAN

Este un fapt acceptat că whisky-ul se obține prin distilare deja de

sute ani în Scoția. Pământ al clanurilor și castelelor, Scoția este și
națiunea care produce tipurile de whisky cele mai celebre în lume. Arta
distilării - povestesc irlandezii – a fost învățată de călugări de la arabi,
fiind apoi adusă în Irlanda și Scoția.
Prima menționare oficială a whisky-ului scoțian se găsește în
arhiva trezoreriei scoțiene din anul 1494. Unui călugăr, i s-au acordat 8
boll de orz pentru a produce apa vieții (1 boll reprezintă 6 banițe, 1
baniță reprezintă 36,4 l). Până în secolul al XI-lea, fiecare scoțian își
putea produce liber apa vieții, fără a fi nevoit să cedeze cote.

a. DENUMIREA TIPURILOR DE WHISKY ÎN SCOȚIA

MALT whisky - Produs din 100% malț = PURE MALT
GRAIN whisky – Produs din 85-90% materie primă crudă (orz,
grâu, secară, ovăz, porumb).
BLENDED whisky – Un amestec de whisky Malt și Grain, în
care cantitatea de Malt poate varia între 5 și 75%, într-un Blend putând
intra până la 50 de Malt Whiskies diferite. De regulă, un Blend conține
2-3 Grain Whisky-uri. Cu cât procentul de malț dintr-un Blend e mai
mare și cu cât Malt Whiskies sunt mai vechi, cu atât mai mare va fi și
prețul lui. Grain whisky are un gust mult mai aproape de neutru decât
Malt whisky, iar conținutul de substanțe aromate este de 25-30%.
b. PRODUCEREA DE MALT WHISKY
Pentru producerea de Malt Whisky în Scoția se folosesc
următoarele materii prime:
− Apă - izvoare, fântâni, pârâie, lacuri
− Orz - din el se face malțul în mălțăire

3
− Drojdie - în timpul fermentației, descompune zahărul în alcool,
CO2, căldură și produși scundari de fermentație
− Turbă - folosită, în parte, pentru uscarea malțului. Conferă acestuia
gustul de afumătură, rezultând malțul afumat.
Mălțuirea
Principiul mălțuirii este crearea de enzime care vor fi necesare la
brasaj, pentru transformarea grăunțelor de malț în zahăr. Procesul de
mălțuire se compune din 3 etape:
− Înmuierea - cca 12 ore, temperatură de înmuiere 10-15° C
− Germinația - durează 6-8 zile, iar rezultatul obținut dupa cca 8 zile
se numește malț verde
− Prăjirea - malțul verde se întinde în straturi de 30-60 cm grosime, pe
tablă cu găuri sau fante, se menține cca 12-14 ore la 75-80° C, până
la un conținut de apă de 3-5%.
În prima cameră a distileriei se prelucrează, malțul și apa, pentru
a se transforma conținutul bobului de malț în maltoză. Acest proces are
loc în camera de brasaj cu ajutorul enzimelor create în timpul mălțuirii.
Camera de brasaj
Malțul este scos din siloz, trece printr-o perioadă și pe un cântar
ajunge la moară, unde este măcinat până la o granulație și mai mică și
transformată în șrot, ajunge într-un siloz. Se amestecă șrotul cu apă (1:4;
1:5), la temperatura de 60-75°C, are loc transformarea amidonului din
malț în maltoză, așa-zisa zaharificare, durează cca 2-3 ore. Mustul de
bere (la 70°C ) obținut, se separă de tescovină prin decantare, curge
printr-un vas intermediar, trece printr-un aparat de răcire și ajunge în
camera de fermentație.
Camera de fermentație
Aici, mustul adus la 18-24°C se pompează în cuve de fermentație
mari, din lemn. Se adaugă un al treilea ingredient, drojdia și începe
4
fermentația. Înainte de a fi adăugată, drojdia este fie presată, fie
frământată. Fermentația are loc la cca 10-20°C, timp de 30 de zile.
Cantitatea de alcool va fi de –10% vol. Fermentația este de
suprafață, ceea ce înseamnă că se va folosi drojdie de suprafață (drojdia
de bere). Odată cu creșterea cantității de zahăr, crește și randamentul
fermentației - se obține mai mult alcool dar și mai multe substanțe
aromate.
Camera de distilare
Distilarea unui Malt Whisky se face prin metoda alambicului,
adică pin procedeul de pot still (se folosesc două alambicuri).
Alambicul de rachiu brut se umple cu soluție fermentată,
maturată, obținându-se rachiul brut cu un conținut de alcool de cca 20-
30% volum. Rachiul brut trece în alambicul de rachiu fin. Pentru a se
obține rachiul fin, ingredientele volatile care nu sunt nobile, sunt
separate în prima și ultima fază, folosindu-se doar rachiul de mijloc, cu
o concentrație de 65-70% volum alcool.
Prepararea rachiului brut și a celui fin, durează în funcție de
modelul instalației, cca 6-8 ore.
Depozitare și maturare
Rachiul de mijloc proaspăt distilat, are de obicei, o concentrație
de alcool de 65-69% volum de alcool, nu are culoare, este aspru, brut,
lipsit de armonie.
După ce este pompat în spațiul de depozitare, se diluează cu apa
de izvor a distileriei până ajunge la o concentrație de 62% volum de
alcool, și se toarnă în butoaie de lemn.
În distileriile mici “Baby Whisky”, se toarnă direct în recipiente.
În întreprinderile mai mari, rachiul se colectează într-un recipient mare,
are loc o primă egalizare, apoi amestecul este turnat în butoaie. Acum
începe perioada de depozitare, care trebuie să dureze minim 3 minute.

5
Whisky-ul învechit 3 ani nu se vinde, ca Single Malt, ci se folosește
pentru crearea de blends. Single Malt-urile se maturează de regulă 8-20
de ani.
În mod normal, Mlat Whisky-urile își ating apogeul după 20 de
ani, până la 25 de ani. De obicei se folosesc butoaie de stejar pentru
depozitare, pentru că acest lemn are porii mari, care împiedică
scurgerea whisky-ului și permite în același timp pătrunderea aerului din
exterior. Totodată are loc și o reducere a concentrației de alcool și a
cantității de distilat.
Până de curând în comerț se găseau aproape numai whisky-uri de
la 8 până la 13 ani, însă în ultima vreme au apărut și whisky-urile mai
vechi ( de 25, 30, 40, 50 până la 100 de ani ).
O vechime impresionantă nu explică și nu garantează întotdeauna
o calitate ridicată, nici măcar prețul ridicat cerut.
Îmbuteliere și etichetare
Malt Whisky-ul este depozitat și lăsat la maturație în halele de de
butoaie ale distileriei, după depozitare se predă anumitor firme care, la
comanda distileriei, preiau turnarea în sticle. În prezent există numai 1-
2 distilerii care să aibă și să folosească instalația de îmbuteliere proprie.
c. PRODUCEREA DE BLENDED WHISKY
Atunci când un neinițiat vorbește despre whisky, respectiv despre
whisky scoțian, se referă în general la Blended Scotch Whisky. Malt-
urile pure, puternice, pline, au rămas până azi la nivelul unui număr
restrâns de cunoscători.
Un blend este un cupaj de Malt Whisky și Grain Whisky, adică o
diluare a distilatelor de tip malt, puternice, cu cele slabe de tip grain (
cantitatea de Grain Whisky nu este stabilită de lege ).

6
 Inventatorul cupajului (blending) a fost Andrea Usher, care a fost
primul care a amestecat Malt Whisky din ani diferiți (de calitate bună
și de calitate redusă) pentru a obține o calitate uniformă.
Cu cât procentul de malt dintr-un Blended Whisky e mai mare,
de exemplu 50-70% și cu cât crește vechimea whisky-urilor folodite, de
exemplu 8, 10, 12, 18 ani sau mai mult, cu atât mai scump va fi blend-
ul.
Printre blend-urile de lux se numără, de exemplu Dimple, Chivas
Regal, Old Parr, Antiquary și altele. Există și blend-uri ieftine, care nu
conțin mai mult de 20% Malt Whisky sau chiar 5%.
d. PRODUCEREA DE GRAIN WHISKY
Până la fermentație, prepararea de Grain Whisky presupune alte
procese decât cele necesare pentru producerea de Malt Whisky.
Procesul de producție al Grain Whisky se aproprie, în primă fază,
de cel al rachiului de cereale produs în distileriile profesionale de
cereale din Germania, sau de cel al alcoolului brut din cereale.
Procesul de distilare are loc pentru Grain Whisky altfel decât
pentru Malt Whisky. Pentru Malt Whisky, materia primă este orzul
mălțuit, deci malțul de orz, care se usucă, uneori direct deasupra unui
foc de turbă sau cocs.
Pentru Grain Whisky se folosește în loc de la malț așa-zisul fruct
brut, adică orz, porumb.
Solubilizarea amidonului se face în vase de presiune, la presiuni
de până la 6 bari și temperaturi de 130-150°C, iar procesul durează ăn
jur de o oră. Se formează decoct frământat, solubilizat termic la 100°C.
Decoctul este răcit prin agitare, fiind adus, pentru început la 75-77°C.
Acum are loc adăugarea de alfa-amilază, care rupe lanțurile de amidon
în bucăți mai mici. Această fază se numște lichefierea amidonului,
pentru că pasta de amidon devine brusc lichidă.

7
 La temperatura de 55-57°C are loc zaharificarea propriu-zisă a
amidonului. Decoctul se aduce la cca 30°C și se adaugă o pastă de
drojdie. Începe fermentația, care se faceca pentru Malt Whisky și se
încheie după 3-5 zile. Procesul de distilare se numește Patent-still, care
presupune o distilare continuă, spre diferență de cea în șarje care are loc
în cadrul procesului Pot-still.
Grain Whisky se maturează mai repede decât Malt Whisky-ul
aromat, perioada fiind de 3 ani. Grain Whisky are doare 25-30% din
substanțele aromate care se găsesc într-un Malt Whisky similar. De
asemenea, Grain Whisky este notabil mai ușor și este folosit pentru
crearea de blend-uri.

Fig. 1. Single Malt, Blended, Grain Whisky – preluat de la [6]

8
 CAP II. WHISKEY IRLANDEZ

Așa cum am învățat, când vine vorba de Irlanda, ne referim la

whiskey, nu la whisky. Iar datele istorice spun că irlandezii au fost mai
rapizi ca scoțienii în producerea acestei băuturi, întrecându-i cu câteva
secole. Ceea ce înseamnă că în secolul 13 bravii irlandezi distilau deja
cereale precum porumbul și orzul și le maturau în butoaie pentru lungi
perioade de timp. Rezulta o băutură alcoolică de un galben-portocaliu
închis, cu arome de fructe uscate. Așa s-a născut whiskey-ul.
Producerea whiskey-ului irlandez se aseamănă din multe puncte
de vedere cu cea a whisky-ului scoțian, existând totuși și diferențe
semnificative. Nu se folosește turbă pentru prăjire, ci, dacă încălzirea
este directă, dar cocs sau cărbuni, motiv pentru care malțul nu va avea
deloc aromă de afumătură de turbă. Pentru distilare se folosește
procedeul Pot-still, ca și pentru whiskey-ul scoțian.
Distilarea este întotdeauna triplă. Produsul primei distilări este
rachiul brut, numit aici low wines. Din al doilea rachiu, rachiul fin, se
obțin două șarje, weak low wines și strong low wines. Storng low wines
conțin cea mai mare parte a alcoolului și a substanțelor aromate și se
distilează și a treia oară.
Perioada de depozitare este, conform legii, de 3 ani, dar în ziua
de azi sunt mai comune perioadele de depozitare de 8-12 ani. Pe lângă
butoaiele noi de stejar, se utilizează și butoaie de Sherry.
Distilatul depozitat este întotdeauna cupajat, folosindu-se însă
doar whiskey-uri din tipuri diferite butoaie sau din ani diferiți. Spre
deosebire de Scotch, care este o băutura corpolenta, whiskey-ul irlandez
se dorește a fi mult mai delicat și fin.

9
a. TULLAMORE DEW
Acest whiskey irlandez are în spate aproape 200 de ani de istorie,
iar rețeta a fost constant rafinată. O culoare aurie și un miros dulce de
citrice și cereale sunt primele calități pe care le veți observa. Apoi
urmează arome de lemn și vanilie care se finalizează aproape insesizabil
într-o notă dulce acrișoară.
b. BUSHMILLS WHITE LABEL- “WHITE BUSH”
Parte legenda, parte adevăr povestea acestui whisky datează din
anul 1207 pe când Sir Robert Savage își îmbărbăta trupele cu un strop
de “uisce beatha”- apa vieții. “White Bush” este un whisky delicat si
rafinat învechit în butoaie de stejar american.
Totul începe cu un miros suav de flori sălbatice și un strop de
caramel și căpșuni. Apoi aceste arome pălesc și lasă loc unui val de
prospețime de apă de izvor care se finalizează cu un gust dulce de
cereale încălzite de soare.
c. KILBEGGAN
Kilbeggan este un whiskey mai puțin irlandez.
Este distilat doar de două ori și din aceasta cauza este privit
oarecum ca o anomalie. Susținătorii Kilbeggan motivează aceasta
“doar” dubla distilare spunând că astfel whiskey-ul își păstrează mai
mult din aromele naturale. Îi lăsăm pe ei să dezbată, iar noi vom povesti
despre băutura în sine.
O culoare aurie către arămiu lasă loc unor arome fine de cereale,
caramel și nuci. Apoi urmează un gust aproape strident de miere și puțin
picant care finalizează într-o nota astringentă de lemn proaspăt.
d. CONNEMARA
Connemara aduce mai degrabă a Scotch însă e produs în Irlanda
și e singurul whiskey irlandez afumat.

10
 Din pahar vor exploda arome de fum, flori de câmp, miere și
scorțișoară. Imaginați-vă că sunteți într-un câmp pe la început de luna
mai, la un picnic, cu borcanul de miere desfăcut și la câteva sute de
metri cineva face un foc de tabără… Așa e Connemara.

Fig. 2. Tipuri de whiskey irlandeze – preluat de la [4]

11
 CAP III. WHISKEY AMERICAN

Whiskey-ul american este relativ tânăr și își datorează apariția

imigranților irlandezi și scoțieni. Pe lângă Rye Whiskey (whisky de
secară), Bourbon Whiskey (whisky de porumb) este tipul care se
produce în America și care diferă clar la gust față de whiskey-urile
scoțiene și irlandeze.
Procedeele pentru solubilizarea, lichefierea și pentru
zaharificarea amidonului sunt similare celor folosite pentru obținerea
de Grain Whisky. Ca agent de lichefiere și zaharificare se folosește, și
aici, mațul de orz. Procentul de porumb per șarjă trebuie să fie de
minimum 51% și maximum 79%. Regulie sunt aceleași pentru whisky-
ul de secară.
Pentru fermentare există două metode diferite: Metoda Sweet
Mash - în cadrul acestu procedeu se adaugă în mod constant droidie
nouă pentru fermentare. Această metodă este scumpă și are o influență
asupra gustului, mai exact, distilatele obținute vor avea o aromă mai
slabă. Metoda Sour Mash – procesul este semănător celui din
distileriile germane de la țară. Decoctul dulce se introduce într-o cuvă
pentru reducerea pH-ului, i se adaugă borhot și se lasă la fermentat.
a. BOURBON-UL
Este produs prin metoda Sour Mash, își trage numele de la
Bourbon County și, practic, din punct de vedere legal poate fi produs
oriunde în Statele Unite. Bourbonul diferă de whiskey-ul canadian, de
pildă, producția lui fiind supusă unor reguli stricte legate de distilare,
maturare, sursa de apă, lemn, compoziția mixului de cereale și
integritate – adică neadăugarea vreunui colorant sau aromatizant.
Dulceața bourbon-ului provine de la folosirea porumbului în
combinația de cereale iar legea spune că porumbul trebuie să fie în

12
proporție de cel puțin 51% din totalul cerealelor, celelalte incluzând
secara, grâul și malțul de orz. Și, probabil la fel de important ca aceste
combinații de cereale, este noul stejar american folosit la construcția
butoaielor în care se maturează băutura, care elimină aromele de fum și
adaugă note de caramel și mirodenii.
b. WHISKEY-UL DE SECARĂ
Rye Whiskey. Este un whiskey american distilat din secară
fermentată. Este puțin picant și este foarte popular pentru cocktailuri.
Deși o perioadă bună de timp, acest whiskey a stat în umbră, astăzi este
într-o creștere foarte puternică de vânzări. La rândul lui, diferă de
whiskey-ul canadian, fiind și el supus reglementărilor legale. El trebuie
să fie făcut din cel puțin 51% secară, să fie distilat la nu mai mult de
160 proof și maturat în noile butoaie de stejar american. Utilizarea
secarei conferă whiskey-ului o aromă aparent diferită, în comparație cu
bourbonul. Dacă bourbonul posedă arome mai dulci, cu o vâscozitate
mai mare, whiskey-urile de secară sunt mai fine, cu un caracter ceva
mai amărui. Acesta este și motivul pentru care whiskey-urile de secară
se foloseau predominant în rețetele de cocktailuri în trecut iar mixologii
contemporani au readus din nou în prim plan această tradiție.
c. WHISKEY-UL DE TENNESSEE
Este cunoscut și sub numele de Jack Daniel’s sau George Dickel,
adică acele companii care s-au făcut cunoscute prin producția lui. Acest
whiskey este filtrat prin cărbune, fie imediat după distilare, fie după
îmbătrânire. În afară de acest detaliu, este aproape identic cu bourbonul.
Ar fi trebuit să poarte un nume mai simplu, și anume Jack. Iconicul Jack
Daniels este perceput de multe ori în mod greșit ca fiind bourbon sau
ca… nefiind bourbon, fiindcă e distilat în afara statului Kentucky.
Whiskey-ul de Tennessee nu e un bourbon dar acest lucru nu are
de-a face cu locul în care e produs ci cu modul în care e produs. La

13
producerea lui se folosește Procesul Lincoln County, în care whiskey-
ul e filtrat prin cărbuni de arțar înainte de a fi trimis la maturare. Iar
bourbon-ul (ca să vedem diferența) este interzis în a fi trecut prin orice
fel de filtru de aromă. Acest lucru conferă, de fapt, Jack-ului caracterul
său particular. Concluzionând, whiskey-urile americane sunt făcute din
mixuri de cereale – porumb, secară, grâu, orz, maturează un minim de
2 ani (dar majoritatea ajung la mai mult de 4) și sunt de tip Straight,
Single Barrel, Small batch și Vintage.

Fig 3. Tipuri de whiskey Americane – preluat de la [7]

Fig. 4. Linia de producție a whisky-ului Marker’s Mark – preluat

de la [7]

14
 CAP IV. WHISKY CANADIAN

Canadienii nu folosesc „e”-ul în whisky, ei detașându-se de

băutorii americani de whiskey, în special în perioada Prohibiției. Legile
canadiene sunt mai blânde și mai relaxate comparativ cu cele ale
vecinilor din sud. În afară de faptul că băutura trebuie să fie distilată în
Canada, să fie din cereale, și să fie maturată cel puțin 3 ani, nu există
alte reglementări pentru producerea whisky-ului canadian care poate fi
făcut și din secară, atunci când această cereală depășește procentul de
51% din mixul final. Tipurile de whisky canadian sunt single malt și
blend.
Whisky-ul canadian (whisky canadian sau whisky de secară din
Canada) diferă de cel scoțian și cele americane: o băutură cu propria
istorie și un gust ușor de recunoscut. Interesant este că, cele mai multe
whisky-uri canadiene sunt adesea numite „secară“, deși cantitatea de
cereale în compoziție poate fi neglijabilă, iar cuvântul „secară“ pe
etichetă este mai degrabă un tribut adus tradiției decât o indicație reală
de acest fel.
Canada ocupă locul al treilea în lume în producția de whisky, care
deține 17% din piața mondială. O trăsătură distinctivă a băuturii locale
este amestecarea. Canadienilor nu le place versiunea clasică a single
malt și sunt mai înclinați la amestecuri.
a. CANADIAN CLUB
Patria whisky-ului canadian cel mai bine vândut din lume este
orășelul Walkerville, ridicat și dezvoltat chiar în jurul distileriei cu
același nume. Povestea sa a început în îndepărtatul 1856, când un tânăr
negustor de cereale a cumpărat 400 de acri într-o zonă ideală pentru a
deschide o distilerie.

15
 Canadian Club are o culoare deschisă, limpede, cu tonuri
profunde de chihlimbar natural și o lejeritate inedită. Aroma este
delicată, florală, cu tonuri de iasomie și mușcată; gustul, cald și
catifelat, dezvăluie senzații plăcute de secară.
b. CANADIAN CLUB CLASSIC
Fiind mândria unei fabrici care se laudă cu mai mult de 150 de
ani de activitate, nu este o întamplare că whisky-ul Canadian Club
Classic a suferit în timp numeroase tentative de imitație. Delicatele
caracteristici organoleptice care îl disting de celelalte sunt rezultatul
unui proces de fabricație îndelungat și complex, care se încheie cu o
perioadă de învechire de 12 ani. Rezultatul este un whisky de culoare
limpede, cu tonuri de chihlimbar natural, cu o aromă dulce de fructe, cu
savoare de tartă de prune și vanilie, și cu un gust de miere care oferă
senzații de frișcă și caramel.
c. CANADIAN MIST
În ciuda originilor sale recente, este whisky-ul canadian cel mai
vândut în Statele Unite, probabil datorită gustului blând și delicat,
rezultat al distilatelor de orz de malțat. Produs de colosul whisky-ului
Brown-Forman, whisky-ul Canadian Mist reprezintă perfect spiritul
tânăral țării sale. În afară de delicatețea care îl caracterizează, trebuie
subliniată limpezimea pe care i-o dau distilatele din grâu. Are o aromă
de fructe, cu tonuri de portocale și lămâie și iz de tutun; re o culoare
intensă aurie și un gust care tinde spre caramel cu senzații de frișcă și
biscuit.

16
 CAP V. WHISKY JAPONEZ

Producerea de whisky a debutat în Japonia chiar la începutul

anilor ‘20 ai sec. XX. Încercările de a imita whisky-ul scoțian prin
construirea unor instalații identice și prin folosirea acelorași materii
prime și metode au eșuat.
Climatul nu poate fi imitat. Astfel, whisky-urile japoneze au
rămas aproape exclusiv în Japonia, importându-se totuși, în paralel,
cantități importante de whisky din Scoția. Pentru producerea whisky-
ului propriu, japonezii folosesc cantități mari de whisky scoțian la
cupaj.
a. NIKKA GOLD & GOLD
Whisky de culoare intensă aurie, tinzând spre aur vechi, are o
aromă subtilă, cu nuanțe de fructe și de flori și iz de lemn vechi. Gustul
de malț, tandru și bine structurat, cu senzații de turbă ușoare, dar
persistente.
Acest blended este caracterizat de packaging care, pe lângă
sticlele convenționale, propune și soluții neobișnuite inspirate din
iconografia militară japoneză.
b. NIKKA KINGSLAND PREMIER
Pentru a produce acest apreciat bended, sunt folosite apa foarte
pură a izvorului care curge prin straturi bogate în turbă și o bună calitate
a a malțului, care este foarte aromat.
Are o culoare auriu intens cu reflexe portocalii și o aromă de malț
cu nuanțe de fructe și iz de lemn vechi. Acestora li se suprapune un gust
tandru, bine structurat, în care se dezvăluie nuanțe lejere de turbă.
c. NIKKA RARE SUPER OLD
Cei mai calificați experți internaționali l-au definit drept “unul
dintre cele mai bune blended din lume”. Una dintre specificitățile sale

17
este echilibrul perfect și rar între blândețea aromatică a malțului și
gustul subtil de turbă.
Acest whisky este de culoare auriu intens tinzând spre chihlimbar
și aromă parfumată, de malț și fructe, cu nuanțe de afumat și lemn vechi;
gustul intens oferă savori de gutui și de turbă, dar poate dezvălui și o
senzație dulce și cremoasă care provine din parfumul de condimente și
de mentă.

Fig. 5. Nikka Rare Super Old – preluat de la [3]

18
 Bibliografie

1. RALUCA, Oancă. “Whisky. Ghid complet: istorie, prelucrare,

degustare, varietăţi din toată lumea” – traducere din limba intaliană
2. PETER, Jager. “Whisky în producție casnică”
3. www.academiabarbatilor.ro/
4. www.craftginclub.co.uk
5. www.bautura-online.ro/
6. https://drinks.seriouseats.com
7. https://top5ofanything.com

19