LICEUL TEHNOLOGIC NR.

1 BALȘ
PROFIL: SERVICII
SPECIALIZAREA: TEHNICIAN ÎN GASTRONOMIE

PROIECT
PENTRU OBTINEREA CERTIFICATULUI DE
COMPETENTE PROFESIONALE, NIVEL 4
SPECIALIZAREA: TEHNICIAN ÎN GASTRONOMIE

Coordonator:
Prof.Ing. IONELA LUMINIȚA DRĂGHICI

Elev: GHIOCEL ILIE DĂNUȚ

Clasa: a XII-a A

BALȘ
2020
LICEUL TEHNOLOGIC NR.1 BALȘ
PROFIL: SERVICII
SPECIALIZAREA: TEHNICIAN ÎN GASTRONOMIE
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

TEMA PROIECTULUI
„AMBALAREA ȘI ETICHETAREA
PRODUSELOR ALIMENTARE”

Coordonator:
Prof. Ing. IONELA LUMINIȚA DRĂGHICI

Elev: GHIOCEL ILIE DĂNUȚ

Clasa: a XII-a A

BALȘ
2020

CUPRINS

1
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

Argument ………………………………………………………………………………...................pag.3

CAPITOLUL I Conceptul de ambalare ………………………………………………....................pag.4

CAPITOLUL II Ambalarea produselor alimentare …………………….........................................pag.6

2.1. Rolul și funcțiile ambalajului………………………………………………………..................pag.6

2.2. Clasificarea ambalajelor …………………………………………………………...................pag.10

2.3. Caracterizarea principalelor tipuri de ambalaje ……………………………….......................pag.11

2.4. Metode de ambalare ……………………………………………………………….................pag.13

2.5 Ambalajul ecologic …………………………………………………………………...............pag.17

CAPITOLUL III Etichetarea produselor alimentare ……………………………………………..pag.20

Bibliografie ……………………………………………………………………………….............pag.24

Argument

2
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

Ambalarea mărfurilor a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în timp, ca uramre a tehnologiei

avansate folosite atât în producția de mărfuri, cât și în obținerea de noi materiale pentru ambalaje, de
noi tipuri de ambalaje și metode de ambalare din ce în ce mai perfecționate, care să mențină calitatea
produselor și a mediului înconjurător la un nivel ridicat.
De asemenea, exigențele consumatorilor față de ambalaj și ambalarea mărfii au crescut o dată
cu evoluțiile înregistrate în modul de viață și de consum. Producătorii de mărfuri și de ambalaje s-au
aliniat acestor exigențe și chiar au venit în întâmpinarea cerințelor consumatorilor.
Ambalarea şi ambalajul in industria alimentara au un efect cu o importanţă deosebită asupra
calităţii, conservării şi valorii comerciale a unui produs alimentar pe toată filiera de producere a
acestuia cuprinsă între realizarea materiilor prime, procesarea acestora, condiționarea și conservarea
produsului finit, distribuția, comercializarea și consumul acestuia.
Ambalajul este adesea considerat ca fiind o parte integrantă a proceselor de dezvoltare a unor
noi produse. Mediul economic de astăzi se caracterizează prin intensificarea concurenţei. Orice
strategie concurenţială inclunzâd aici strategia calității, trebuie să se raporteze la triada produs-piaţă-
tehnologie, la care se adaugă variabila mediu. În aceste condiţii ambalajul devine un adevărat
barometru al economiei, iar stadiul actual al dezvoltării noastre economice ridică probleme complexe
în domeniul managementului materialelor de ambalare.
Scopurile multiple ale ambalării în economia de piaţă, examinarea felului în care companiile
selectează modalităţile de ambalare a produselor rolul pe care ambalarea îl joacă într-un sistem
modern de distribuţie a produselor se înscriu în contextul general al impactului de dezvoltare
economică-echilibru ecologic, într-o viziune merceologică.
Mi-am ales tema „ Ambalarea produselor alimentare” , deoarece consider că fară acest mijloac
destinat să cuprindă sau să învelească un produs, nu pot fi menținute calitățile și integritatea
alimentelor în starea de livrare, sau pe parcursul manipulării. Conţinutul ştinţific al lucrării l-am
structurat pe trei capitole în aşa fel încât să pot atinge fiecare aspect important al acestei teme.
În primul capitol am prezentat un scurt istoric al ambalajelor, în capitolul al II-lea obiectivele
ambalajelor iar în capitolul III etichetarea ambalajelor.

CAPITOLUL I

3
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

CONCEPTUL DE AMBALARE

Simțul comun ne îndeamnă să asociem ambalarea diverselor produse cu o practică a

individului modern. În realitate, omul a simțit nevoia de a-și ambala bunurile pentru transport si
depozitare încă din antichitate, metodele prin care acest lucru se realizează modificându-se odată cu
evoluția tehnologică si noile descoperiri de materiale.
În antichitate, ambalajele se constituiau din materiale naturale, precum: coșuri din stuf, plosti
din piele de animal, cutii din lemn, butoaie din lemn, vase ceramice si diverse sacoșe țesute. Odată cu
trecerea timpului, a apărut nevoia utilizării unor recipiente mai sigure și fiabile în același timp. Astfel,
istoria și-a urmat firesc cursul, iar dezvoltarea tehnologică a dus la apariția unor ambalaje din
materiale procesate, precum vasele din sticlă și bronz. După anii 1000 se atestează utilizarea hârtiei
pentru ambalare.
Secolul XVI se remarcă în acest context prin începerea utilizării a cutiilor de carton, iar mai
târziu, în secolul XVIII, apar cutiile pliabile și plasele din hârtie. Secolul XX este caracterizat de o
dezvoltare uluitoare în industria ambalării. Se remarcă un progres fulminant în ceea ce privește atât
metodele, cât și alternativele de ambalare. A apărut necesitatea utilizării unor condiții personalizate
pentru diferite categorii specifice de produse, dezvoltându-se ca știința ingineria ambalării.
Apariția consumerismului a generat o altă schimbare a “direcției de mers” în contextul
ambalajelor, apărând necesitatea reciclării. în zilele noastre, eforturile de reciclare devin tot mai
vizibile, iar consumatorii au devenit conștienți de nevoia de exploatare cât mai sustenabilă a resusrelor
planetei. Desigur, această abordare sustenabilă se află intr-o fază incipientă, fiind necesare o serie de
măsuri și schimbări de obicei pentru că aceasta să devinp un proces de impact, care să contribuie la
îmbunatățirea calității vieții. în anul 2015, ambalarea produselor a reușit să își consolideze o poziție de
industrie puternică, reprezentând un proces semnificativ din produsul intern brut al țărilor dezvoltate
din punct de vedere economic.
Conform STAS 5845/1-1986, ambalajul este „un mijloc (sau ansamblu de mijloace) destinat să
cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecția
temporarădin punct de vedere fizic, chimic, mecanic, bioologic, în scopul menținerii calității și
integrității acestora în starea de livrare, în decursul manipulării, transportului, depozitării și desfacerii
– până la consumator sau până la expirarea termanului de garanție”.
Ambalajul poate fi considerat un produs finit oarecare, cu o anumită destinație la fabricarea
căruia s-au efectuat cheltuieli cu materii prime, materiale și de obținere.
Ambalarea mărfurilor este definită, conform STAS 5845/1 – 1986, ca fiind operația, procedeul
sau metoda prin care se asigură cu ajutorul ambalajului, protecția temporară a produsului, în decursul

4
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

manipulării, transportului, depozitării, contribuind și la înlesnirea acestora până la consumarea sau

până la expirarea termenului de garanție.

Capitolul II
Ambalarea produselor alimentare

2.1. Rolul și funcțiile ambalajului

5
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

Ambalajul este o componenta fundamentală in marketing, deoarece atrage și convinge

consumatorii să cumpere un produs și este cel care permite ciculația produselor din momentul
fabricației până la consumatorul final. Importanța ambalajului este atăt de mare, încat acesta poate
contribui la succesul sau insuccesul unei afaceri, mai ales dacă se ia în calcul faptul că o bună
prezentare a produselor comercializate crează o primă imagine care are un rol esențial în decizia de
cumpărare. Specialiștii în domeniu spun că modul în care este prezentat un produs poate contribui în
proporție de 20% la succesul acestuia.
Importanța ambalajelor este evidențiată de principalele funcții pe care ambalajul trebuie să le
îndeplinească precum: conservarea si protecția produselor, manipulare, transport, depozitare,
informarea si promovarea produselor.
Funcția de conservare si protecție a produselor
Fiind considerată o funcție elementară a ambalajelor, aceasta face referire la proprietățile
ambalajului de a opri sau inhiba reațtiile chimice sau biologice ce ar putea aparea la contactul direct
dintre ambalaj si produs. Această funcție se realizează prin conservarea produsului prin protecția față
de factorii externi, aflați în mediul înconjurator, precum: factorii fizici (umiditatea aerului, particulele
de praf din atmosferă, lumina, temperatura etc.), factorii chimici și fizico-chimici (aer, apă, oxigen
etc.), factorii biologici (microorganisme, insecte etc.).
Ambalajele trebuie proiectate astfel incat produsele sa se conserve in limitele stabilite de
legislatia si standardele in domeniu, cele mai frecvente exemple in acest sens fiind: prelungirea
perioadei de valabilitate a unui produs alimentar in plus de valabilitatea sa naturala sau mentinerea
sterilitatii produselor medicale sau alimentare.
Factorii fizici sunt:
 Solicitările mecanice (trepidațiile din timpul transportului)- pot comprima, tasa produsul în
ambalaj, cerându-se astfel un spațui între produs și ambalaj și ca urmare produsul nu mai este
protejat împotriva solicitărilor mecanice ulteriare.
 lumina - produce decolorări și degradări ale mărfurilor.
Exemple:
- produsele care conțin coloranți naturali se decolorează sub acțiunea luminii sau prezintă pete și
culoare neuniformă;
- pierderea vitaminelor sub influența luminiiși a oxigenului;
- râncezirea alimentelor bogate în grăsimi, sub acțiunea directă a luminii și a oxigenului.
Pentru a opri pătrunderea luminii în interiorul ambalajului se folosește ambalajul opac, ca de exemplu
cel obținut din amnioplaste (materiale plastice) pentru medicamente sau din materiale complexe pentru
lapte, sucuri.

6
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

 temperatura – ambalajul trebuie să protejeze produsul de temperaturile ridicate sau scăzute,

sau de variațiile de temperatură; se folosesc în acest scop ambalaje din materiale plastice, lemn, folii
de aluminiu, protecții auplimentare cu rumeguș;
- pentru a asigura protecția produsului, ambalajul trebuie să fie rezistent la temperaturi ridicate,
dacă produsul necesită sterilizare, sau la temperaturi scăzute, dacă produsul este conservat prin
congelare.
Ambalajul trebuie să asigure protecția produselor față de diferite substanțe chimice, ca:
hidrogen, amoniac, dioxid de sulf, dioxid de carbon, apă, vapori.
Ambalajul joacă un dublu rol:
a) de barieră la transferul de gaze din exteriorul în interiorul ambalajului:
- bariera la oxigen și vapori de apă, eliminându-se riscul dezvoltării mucegaiurilor, bacteriilor
sau oxidării produselor;
- barieră la substanțele volatile din mediu (fum, parfum) care ar putea modifica proprietățile
organoleptice (gust, miros).
b) De barieră la transferul de gaze din interior spre exterior, evitându-se pierderea aromei
produsului (de ex. la cafea), deshidratarea produsului sau pierederea gazului sau amestecului gazos
introdus în ambalaj în vederea conservării produsului (dioxid de carbon, azot).
Pe de altă parte ambalajul trebuie să fie neutru față de produs, să nu influențeze negativ
produsul în urma unor reacții chimice.
Funcția de manipulare, depozitare și transport
Această funcție are ca scop facilitarea transportului, manipulării, stocării și distribuției
produselor, fiind în strânsă legatură cu funcția de protecție deoarece produsele ambalate sunt supuse
unor solicitări mecanice, care le pot deteriora.
Ambalajul trebuie să permită adaptarea la condițiile de transport a produselor pentru că acestea
să își păstreze forma inițiala. Forma si mărirea ambalajelor utilizate pentru transport și depozitare
trebuie să permită stivuirea ușoară a acestora în depozite, precum și manevrarea lor cu mecanisme
speciale. În plus, ambalajul de depozitare trebuie să conțină și înscrisuri referitoare la condițiile de
depozitare, indicațiile de stivuire și eventualele precauții de manipulare.
Se consideră că pe parcursul circuitului tehnic, mărfurile și ambalajele lor sunt supuse la circa
30 – 40 operații de manipulare și deci unor solicitări mecanice, care le pot deteriora.
Pentru a înlesni operațiile de manipulare, depozitare, transport, ambalajele trebuie să
îndeplinească următoarele condiții.
 să asigure securitatea operatorilor și stabilitatea încărcăturii;
 să fie ușor de stivuit;
7
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

 să fie precizate condițiile în care pot fi manipulate;

 să reziste la variații de temperatură și umiditate în spații deschise;
 să fie adaptate la normele de transport;
 să prezinte un raport optim volum-greutate;
 să poată fi adaptate la unitățile de încărcare utilizate (palete, camioane, vagoane).
Ambalajul oferă o serie de informații cu privire la condițiile de manipulare, transport, depozitare,
printr-o serie de simboluri

8
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

În perioada actuală s-au raționalizat procesele de manipulare, depozitare, transport, prin

operațiuni de paletizare, containerizare, modulare.
Paletizarea - permite manipularea, deplasarea, stivuirea produselor grupate pe unități de
încărcare, folosindu-se palete și electrostivuitoare.
Containerul – este un utilaj pentru transportul economic al mărfurilor, construit din materiale
rezistente, flexibile, care permit plierea după utilizare; asigură foarte bine integritatea și calitatea
mărfurilor.
Modularea – constă în corelarea dimensiunilor ambalajelor de desfacere cu cele de transport
general, cu alte containerelor, ale mijloacelor de transport și cu cele ale spațiului de depozitare.
Funcția de informare si promovare a produsului
Ambalajul are un rol important în ceea ce privește informarea consumatorilor despre
caracteristicile unui produs prin informații cu privire la păstrare, preparare și utilizare, modalitatea de
deschidere a ambalajului, dar și avertizări prinvind produsul. În plus, consumatorul găsește pe ambalaj
și informații privind ingredientele, caracteristicile și beneficiile produsului, dar poate conține și
informații cu privire la modul de gestionare a ambalajului când acesta devine deșeu după utilizarea
produsului conținut. (De exemplu: Dupa golire, ambalajul se pliază și se depune în containerul
albastru).
Fiind o interfață între un produs și utilizator, rolul ambalajului nu se limitează numai la a
conține diverse informații, ci reprezintă și un mod facil de vânzare a produsului. Ambalajul trebuie să
fie eficient în promovarea produsului conținut, iar acest lucru se poate realiza prin utilizarea unor
imagini atrăgătoare, diverse culori sau desene sau o grafică expresivă și ilustrații compatibile cu
produsul ambalat. Pentru obținerea unui produs ambalat unic, se recomandă optarea pentru ambalaje
personalizate. În funcție de tipul produsului, se poate opta fie pentru ambalaje fie pentru pungi
personalizate din polietilenă.
Această funcție are o importanță deosebită, deoarece acceptarea unor produse de către
consumatori, depinde într-o mare măsură de estetica ambalajulu.
Pe de o parte informează consumatorul asupra produsului, iar pe de altă parte îl atrage prin
dimensiunea sa estetică.
Pentru a-și îndeplinii această funcție, ambalajul trebuie să îndeplinească o serie de condiții:
 să atragă atenția cumpărătorului în mod spontan, să fie uțor de recunoscut, să sugereze o idee
precisă despre produs; ambalajul atrage atenția cumpărătorului prin modul de realizare, eticheta,
marca, design.
 să facă publicitate produsului, dar în niciun caz să nu inducă în eroare cumpărătorii, pentru
aceasta ambalajul trebuie să comunice clienților caracteristicile produsului, elementele de identificare

9
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

ale produsului, condiții de utilizare; informațiile prezentate prin texte, etichete, pictograme, coduri ce
se referă la denumire, marcă proveniență, mod de utilizare, compoziție chimicătoxicitate, impactul
asupre mediului înconjurător, termenul de valabilitate etc.
 să pună în valoare caracteristicile esențiale ale produsului astfel încât consumatorii să-l
deosebească cu ușurință de produsele similare.
 noul ambalaj să nu ducă la scăderea încrederii clienților fideli în calitatea produsului, să fie
superior celui vechi.
 să permită situarea produsului într-o grupă de produse (produse alimentare, produse
cosmetice, chimice, produse de lux etc.).
 caracteristicile estetice ale ambalajului au mare importanță acționând asupra psihicului
cumpărătorului, determinând astfel atracția față de produs.
2.2 Clasificarea ambalajelor
În ultimele decenii ambalajele s-au diversificat mult, atât din punct de vedere al materialelor
din care acestea sunt făcute, cât și din punct de vedere funcțional.
Ambalajele se clasifică în funcție de mai multe criterii, care sunt utilizate frecvent în practică :
După materialul folosit în confecționarea ambalajelor :
 ambalaje din hârtie și hârtie;
 ambalaje din sticla;
 ambalaje din metal;
 ambalaje din materiale plastice;
 ambalaje din lemn înlocuitor din lemn și împletituri;
 ambalaje din materiale textile;
 ambalaje din material complexe;
După sistemul de confecţionare:
 ambalaje fixe;
 ambalaje demontabile;
 ambalaje pliabile;
După tip:
 plicuri;
 pungi;
 plase;
 lăzi;
 cutii;
 flacoane;

10
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

 borcane etc.
După domeniul de utilizare :
 ambalaje de transport;
 ambalaje dedesfacere și prezentare.
După specificul produsului ambalat:
 ambalaje pentru produse alimentare;
 ambalaje pentru produse nealimentare;
 ambalaje pentru produse periculoase;
 ambalaje individuale;
 ambalaje colective.
După gradul de rigiditate:
 ambalaje rigide;
 ambalaje semirigide;
 ambalaje suple.
După modul de circulație al ambalajului:
 ambalaje refolosibile;
 ambalaje nerefolosibile – tip pierdut.
După sistemul de circulație:
 sistem de restituire a ambalajelor;
 sistem de vânzare – cumpărare ambalajelor.
După căile de transport:
 ambalaje pentru transport terestru;
 ambalaje pentru transport fluvial-maritim;
 ambalaje pentru transport aerian.
După destinație:
 ambalaje pentru piața externă;
 ambalaje pentru piața internă.
2.3. Caracterizarea principalelor tipuri de ambalaje
1. Ambalaje din hârtie , carton (material celulozice). Hârtia și cartonul au o serie de
proprietăți care le recomandă pentru utilizarea ca ambalaje :
 masă mică (între 0,8 – 1,2 g/m² pentru hârtia de ambalaj și maximum 1 g /m² pentru
cartonul ondulat ;
 inodore, insipide (apte pentru contactul cu alimentele) ;
 hârtia pergament, are permeabilitate scăzută ;

11
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

 hrtia și cartonul acoperite , laminate sunt rezistente la ulei, gaze, alcool, eteri, acizi
slabi, baze, „bariere” la radiații ultraviolete, la mirosuri, vapori de apă, la aer, arome
Ambalajele din hârtie-carton se obțin din următoarele tipuri de materiale de bază :
 hârtie pentru ambalaj;
 carton plat;
 duplex;
 triplex;
 carton ondulat.
2. Ambalaje din materiale plastic. Materialele plastic sunt utilizate pe scara largă pentru
obținera ambalajelor , datorită urmatoarelor proprietăți:
 masă specifică redusă ( 1 – 1,5 g/cm³);
 rezistentă la mediul umed ;
 rezistența la acțiunea acizilor și alcaniilor ;
 rezistența mecanica bună;
 prelucrare ușoară , obținându-se ambalaje de forme și dimensiuni diferite ;
 proprietăți igenico-sanitare.

Ambalajele din materiale plastice se găsesc în următoarele forme :

 saci, pungi – ambalaje flexibile obținute din polietilenă, polipropilenă, policlorură de
vinil (PVC), poliamidă; sunt impermeabile și stabile dimensional;
 pahare, tăvi, farfurii – obținute din folii rigide, care au capacitate de formare la cald ;
 ambalaje din materiale complexe – se folosesc în special pentru ambalarea băuturilor;
permit ambalarea în vid, gaz inert, ambalarea produselor supracongelate; sunt impermeabile la gaze și
vapori de apă.
3. Ambalaje din metal. Metalul este utilizat mai ales pentru cutiile de conserve din industria
alimentară . Cutiile metalice se obțin din tablă de oțel și acoperită cu un strat subțire de cositor,
staniu, aluminiu. Se mai pot obține și din aluminiu, care este un material cu greutate mică, lipsit de
toxicitate, dar utilizarea lui e limitată din cauza faptului că este scump
Cutiile metalice oferă însă avantajul rigiditării, evitând riscurile de spargere în timpul
transportului.
Cutiile mai pot fi realizate dintr-o combinație de materiale: carton, folie de aluminiu, mase
plastice, folosite la ambalarea produselor sub formă de granule sau pulberi: lapte praf, cacao, cafea
instant, etc.

12
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

Pentru ambalarea produselor alimentare sensibile, care absorb mirosul din mediu exterior se
folosesc foliile de aluminiu, impermeabile la gaze, lichide, razele de lumină ( aluminiu este un
material maleabil permițând prelucrarea sa în folii foarte subțiri).
4. Ambalaje din sticlă. Ambalaje din sticla: butelii, borcane, damigene, flacoane, dețin o
pondere importantă în totalul ambalajelor, datorită proprietăților sticlei :
 oferă protecție bună ;
 este transparent ;
 este inertă din punct de vedere chimic față de produsele alimentare;
 prezintă stabilitate ridicată față de alcani , acizi ;
 nu are miros, nu modifică gustul alimentelor ;
 poate fi colorată, protejând produsul față de radiațiile ultraviolet, evitându-se astfel
decolorarea produsului sau pierderea vitaminelor ;
 poate fi prelucrată în forme variate;
 prezintă o bună rezistență la presiuni interne ridicate;
 duritate ridicată ;
 proprietăți igenico-sanitare ;
 material reciclabil si economic .
5. Ambalaje din lemn. Lemnul se folosește în special la confecționarea ambalajelor de
transport datorită rezistenței la solicitările macanice . Substanțele organice sianorganice influențează în
mod pozitiv caracteristicile organoleptice ale produselor.
6. Ambalaje din materiale textile. Sacii textili prezintă avantaje ca: rezistența la rupere,
permeabilitate la aer, apă, vapori, dar și dezavantaj: mediu prielnic pentru dezvoltarea
microorganismelor, nu rezistă la foc, pot fi atacați de rozătoare și insecte .
Au o pondere mică în ambalarea mărfurilor.
7. Ambalaje din materiale complexe. S-a constatat că un singur tip de material nu raspunde
întodeauna la toate cerințele unui produs sau altul, de aceea s-a folosit tehnica acoperirii unui material
(hartie, carton, material plastic, metal ), cu două sau trei straturi de alte materiale, astfel încât
materialul complex obținut să însumeze proprietățile componentelor și astfel să le depășească.
Unele dintre aceste materiale au effect de “barieră” față de vaporii de apa, gaze, substațe
volatile, radiațiile ultraviolet, microorganisme.
2.4. Metode de ambalare
Odată cu dezvoltarea societății și implicit a proceselor de producție s-a dezvoltat și industria
de  ambalare.  Se  caută  ca  prin  procedee  noi  să  se  ajungă  la  o  mai  bună  realizare a funcțiilor

13
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

ambalajelor. Totodată, se urmărește creșterea productivității muncii, atât la confecţionarea

ambalajelor, cât și la ambalarea produselor.
Ambalarea se poate face pe linii semiautomate sau automate de mare productivitate, ce pot
realiza formarea ambalajelor, desfacerea lor, umplerea si închiderea lor.
Ambalajul și produsul formează un sistem, de aceea metodele de ambalare trebuie să țină
seama de relațiile de interdependență ce se stabilesc între elementele componente ale sistemului.
Tendințele actuale remarcate în concepția ambalajelor și a metodelor de ambalare sunt:
 reducerea consumului de materii prime, materiale și energie;
 creșterea duratei de conservare a produselor;
 sporirea performanțelor ambalajelor prin combinarea materialelor de confecționare;
 facilitarea reintegrării în mediu a ambalajelor în etapa post-consum.
Metoda de formare a ambalajului se adoptă în funcție de materialului celulozic folosit, tratat
sau netratat, sau în funcție de posibilitatea de închidere prin termosudare, prin lipire sau pliere.
Metodele și tehnicile de ambalare a produselor oferite de Rondocarton sunt:
Ambalarea colectivă – această metodă se foloseşte pentru ambalarea într-un singur ambalaj a
mai multor produse. Această metodă uşurează mult manipularea și transportul produselor, ajutând la
paletizarea acestora. Metoda poate fi utilizată cu succes și pentru produsele alimentare de uz curent
(zahăr, faină, orez, mălai etc.), precum și pentru ambalarea unor produse deja preambalate.

Ambalarea porţionată - ambalajul porţionat este acela al cărui conţinut se consuma o singură
dată. Aceste ambalaje pot fi plicuri, cutii, tivite etc. Astfel, se pot ambala atât produsele perisabile
(produsele lactate, carne, fructe), cât și cele neperisabile (biscuiţi,
napolitane, cafea etc.).
Ambalarea în cutii de carton se realizează în trei etape,
indiferent de complexitatea maşinilor folosite:
 formarea sau deschiderea ambalajului pliat – materialul
poate fi sub forma de bandă sau carton desfăşurată de pe o bobină,

14
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

bucată de carton croită corespunzător dimensiunilor și formei ambalajului sau chiar o cutie de carton
deja formată, care se află în stare pliată;
 umplerea ambalajului;
 închiderea – închiderea bazei cutiei se face, în cele mai multe cazuri, înaintea umplerii, există
însă produse rigide, care se pot introduce mai întâi în cutie și apoi aceasta se închide la ambele capete.
Pot exista și operații secundare: imprimarea codului produsului, introducerea de hartii cu
indicații legate de produs sau obiecte de reclamă, etc. care se realizează pe parcursul procesului de
ambalare.
Ambalarea în cutii de carton se face pe linii manuale, semi-automate sau automate, în funcţie
de modul în care se introduce produsul în ambalaj. Astfel, dacă introducerea produsului în ambalaj se
face de către mașină, chiar dacă alimentarea dispozitivului de încărcare se face manual, sistemul se
consideră automat. Dacă însă, introducerea produsului în ambalaj se face manual, iar  celelalte operaţii
se fac automat, atunci sistemul se consideră semi-automat.
Sunt mai mulți factori de care trebuie să se țină seama la alegerea liniei de ambalare. Aceștia se
referă la:
 utilajul folosit la ambalare;
 dimensiunea ambalajelor ce trebuie formate;
 producţia care trebuie realizată;
 frecvența schimbărilor ambalajului;
 spațiul necesar montării liniei.
 modificările probabile ale produsului, influenţează alegerea materialului de ambalare
folosit (de exemplu, produsul trebuie ambalat in materiale cu ridicate proprietăţi de bariera la arome,
grăsimi etc.).
Ambalarea tip aerosol, ambalajuleste un recipient rezistent la presiune, uțor (din aliuminiu,
sticlă, material plastic) prevăzut cu o valvă. Aceasta sigurăetanșeitatea produsului pe de o parte, iar pe
de altă parte permite distribuirea acestuia în momentul în care este acționată. Recipientul nu este
reutilizabil. Se folosesc în special recipiente din aluminiu care conțin produsul și un gaz comprimat
(agent propulsor).
Gazul propulsor poate fi: azot (gaz inert față de majoritatea substanțelor farmaceutice și
alimentare, inodor, neinflamabile, nu este toxic) sau dioxid de carbon (bun agent propulsor, netoxic,
neinflamabil, bacteriostatic).
Metoda se utilizează pentru ambalarea produselor cosmetice, farmaceutice, alimentare (frișcă),
chimice (vopsele), produselor chimice (insecticide).

15
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

Ambalarea în folii contractibile- presupune ambalarea produselor așezate pe o placă suport,

închise prin acoperirea cu folie și termosudare. Foliile pot fi din polietilenă, polipropilenăî, policlorură
de vinil.
Ambalarea aseptică – termenul aseptic presupune absența microorganismelor. Acestea sunt
distruse prin sterilizare.
Tipuri de sterilizare:
 sterilizare HTST (High Temperature Short Time)
 sterilizare UHT ( Ultra High Temperature)
 sterilizare LTLT ( Low Temperature Low Time).
Pentru obținrea ambalajelor se folosesc materiale complexe pe bază de carton și hârtie.
Structura cutiilor este următoarea: hârtie- pentru rezistență și rigiditate; polietilenă- pentru
etanșeitate; - folie de aluminiu- barieră contra aerului, luminii.
Cele mai cunoscute ambalaje de acest fel folosite pentru ambalarea produselor sterilizate și
pasteurizate sunt Tetra Pack și Tetra Rex.
Ambalarea în vid – constă în introducerea produsului într-un ambalaj impermeabil la gaze și
scoaterea aerului, deoarece oxigenul rămas în ambalaj ar putea reacționa cu produsul, deteriorând
calitatea acestuia.
Materialele folosite pentru acestă metodă sunt cele din carton pentru ambalajul exterior și folii
din materiale complexe de ambalare, impermeabile, termosudabile, cu rezistență mecanică bună.
16
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

Protecția față de lumină se obține prin folosirea foliilor complexe ce conțin un strat de
aluminiu.
Ambalarea Cryovac este o variantă îmbunătățită a ambalării în vid care presupune pe lângă
scoaterea aerului din ambalaj prin aspirație și introducerea ambalajului în care se află produsul în apă
la temperatura de 92ºC- 97ºC, timp de o secundă. Foliile Cryovac se contrag cu 50 – 89%, etanșeizând
astfel produsul.
Metoda se practică la ambalarea legumelor și fructelor, peștelui, brânzeturilor, cărnii,
mezelurilor, preparatelor din carne.
Constă în închiderea produsului într-un ambalaj în care atmosfera este modificată (conținutul
în dioxid de carbon, oxigen, azot și vapori de apă).
Modificarea atmosferei se face în funcție de natura produsului pentru a permite controlul
reacțiilor chimice, enzimatice, microbiene din produs, prelungindu-se astfel durata păstrării fără
conservanți.
Concentrația de oxigen este redusă iar în mai multe cazuri acesta este eliminat complet și
înlocuit cu azot pentru a elimina oxidarea grăsimilor. În unele cazuri, ca de exemplu la ambalarea
cărnii, legumelor amestecul gazos conține și oxigen mentyru menținerea culorii.
Dioxidul de carboneste agent bacteriostatic și fungiststic, reducând deci multiplicarea
bacteriilor aerobe și mucegaiurilor.
Temperatura este cel mai important factor care influențează calitatea produselor ambalate în
atmosferă modificată. De aceea ea terbuie menținută și controlată permanent pe petrioada depozitării.
Metoda se folosește pentru ambalarea produselor vegetale proaspete, pastele făinoase, cărnii,
peștelui, cafelei.
2.5 Ambalajul ecologic
Pentru protejarea mediului înconjurător au apărut ambalaje ecologice produse din materiale
care ulterior pot fi reciclate, depozitate sau distruse fără a periclita mediul ambient.
„Ambalajul total” presupune pe lângă îndeplinirea celor trei funcții prezentate anterior și
compatibilitatea cu mediul ambiant (fincția socială a ambalajului).
Reciclarea deşeurilor de ambalaje este operaţiunea de reprelucrare într-un proces de producţie
a deşeurilor de ambalaje pentru a fi reutilizate în scopul inițial sau pentru alte scopuri.
Ne putem da uşor seama dacă un produs pe care îl cumpărăm este reciclabil, identificând
semnul grafic specific pentru reciclare. El este format din trei săgeţi care formează un triunghi. Fiecare
săgeată reprezintă un pas al procesului de reciclare:
a)colectare şi procesare;
b) prelucrare ;

17
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

c) cumpărare produse reciclate.

Degradarea naturală a ambalajului se numește biodegradare și constă în distrugerea
materialului de către microorganismele existente în sol ( materialul trebuie să fie rapid și complet
biodegradabil).
Caracterul antipoluant al unui ambalaj, se determină pe baza următoarelor criterii:
 consum minim de material;
 posibilitatea de distrugere a ambalajului după utilizare;
 lipsa de nocivitate prin distrugerea ambalajului;
 posibilitatea de reutilizare a ambalajului sau a materialului.
Bucla Moebius - Simbolul internaţional al reciclării
Produsul sau o anumită parte din componenetele produsului pot
fi reciclate sau că ambalajul este parţial sau în întregime făcut din
materiale reciclate. Indică procentajul în care, pentru producerea
produsului, au fost folosite materiale reciclate. 
 

Simbolul eco-ambalajului.
”Punctul verde” – simbol internaţional care indică faptul că
producătorul a avut o contribuţie la reciclarea ambalajelor. Nu înseamnă
neaparat că ambalajul poate fi reciclat sau că este făcut din material
reciclat.

Simbol pentru reciclare separată.

Indică faptul că acest tip de deşeu se colectează separat.

Simbol pentru sticlă reciclabilă!

Indică faptul că recipientul din sticlă este reciclabil.

18
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

Simbol pentru metale reciclate

Indică faptul că recipientul conţine metal reciclabil.

Simbol pentru aluminiul reciclabil!

Indică faptul că recipientul conţine aluminiu reciclabil

Sistemul de identificare şi marcare a ambalajelor din plastic:

Simbol pentru ambalajele din plastic.

Simbolurile pentru identificarea şi marcarea ambalajelor din
plastic sunt împărţite în funcţie de materialele plastice. Cifra care este
situată în interiorul triunghiului indică tipul de plastic. Sub triunghi
abrevierea de caractere indică tipul de plastic astfel:

PET -
Polyethylen terephthalat: recipienţi băuturi, ulei etc. Cod 1; Este bine să fie reciclate şi refolosite.
HDPE - Polietilenă de mare densitate: recipienţi produse chimice (şampoane, detergenţi
lichizi, clor, soluţii de curăţat etc.). Cod 2;
PVC - Policlorura de vinil: dopuri, tăvi, folie, ţevi, tuburi, mobilier ușor, carduri, autocolante
etc. Cod 3;
LDPE - Polietilenă de joasă densitate: pungi, saci, folii. Cod 4;

19
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

PP - Polipropilenă: cutii de margarină, pahare, sticle de sirop şi ketchup, diverse ambalaje
alimentare etc. Cod 5;
PS - Polistiren: tăvi, pahare de unica folosinţă, cutii iaurt, carcase casete şi cd-uri etc. Cod 6.
Alte mase plastice: Cod 7-19. Ambalaje marcate cu această cifră nu pot fi reciclate.
Sistemul de identificare şi marcare a ambalajelor din hârtie şi carton:

PAP - Carton ondulat. Cod 20.

PAP - Carton neondulat. Cod 21.
PAP - Hârtie. Cod  22.
Sistemul de identificare şi marcare a ambalajelor din metal:

FE - fier: conserve, capace de borcane, tuburi de spray, cutii cu lacuri şi vopsele etc. Cod 40.
ALU - aluminiu: doze băuturi, folii şi ambalaje alimentare. Cod 41.
Alte metale: mai ales metale neferoase (cupru, alamă, inox etc.) Cod 42-49

CAPITOLUL III
20
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

Practica activităților comerciale a impus utilizarea unui instrument esențial pentru asigurarea
unei comunicări rapide și precise a informațiilor despre mărfuri. Acest instrument este eticheta ,
folosita ca purtător al informațiilor referitoare la mărfuri , între producători , distribuitori si
consumatori. În antichitate , eticheta , a reprezentat mai ales un semn dinstinctiv al producătorului și a
îmbrăcat diferite forme , specifice fiind pictogramele , ideogramele si monogramele , care făceau corp
comun cu obiectul pe care se aplicau (cărămizi , amfore si alte produse ceramic , produse metalice ,
etc.)
Perioada renascentistă a stimulat dezvoltarea schimburilor comerciale , iar eticheta a început
să individualizeze produse similare, realizate de producători diferiți. În perioada capitalismului
timpuriu, eticheta a devenit purtătoarea unor informații legate de desfășurarea operațiunilor
comerciale: denumirea produsului, numele producătorului, locul de origine, iar când mărfurile au
început sa fie ambalate se indică și cantitatea de produs cuprinsă în ambalaj.
Etichetarea produselor alimentare este reglementată pe plan internațional, deoarece are run
rol esențial în protejarea consumatorilor.
Comitetul pentru etichetarea buurilor alimentare din cadrul Comisiei Codex Alimentarius,
care-și desfășoară activitatea sub egida FAO/OMS, a elaborat o serie de reglementări, cu caracter de
recomandare.
„Codul de etichetare a bunurilor alimentare” definește etichetarea astfel:
„ totalitatea fișelor, mărfurilor, imaginilor sau a altor materiale descriptive scrise,
imprimate, ștanțate, gravate sau aplicate pe ambalajul unei mărfi alimentare sau alăturate lui;
etichetarea cuprinde eticheta și toate materialele scrise sau imprimate având legătură cu
produsul alimentar sau însoțindu-l”
În țara noastră Hotărârea Guvernului nr. 106 din 7 februarie 2002 privind etichetarea
alimentelor, definește eticheta astfel:
„orice material scris, imprimat, gravat sau ilustrat, care conține elemente de
identificare a produsului și care însoțește produsul sau este aderent la ambalajul acestuia.”
În prezent , eticheta trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele mențiuni :
- Denumirea sub care este vândut alimentul
- Lista cuprinzând ingredientele
- Cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente
- Cantitatea neta pentru alimentele preambalate
- Data durabilității minimale

21
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

- Condiții de depozitare sau de folosire

- Locul de origine sau de proveniență a alimentului
- Instrucțiuni de utilizare
- Concentrația alcoolica pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2% in volum
- O mențiune care sa permită identificarea locului de fabricație
Scopul etichetării este de a da consumatorilor informațiile necesare, suficiente, verificabile și
ușor de comparat, astfel încât sa permită acestora să aleagă acel produs care corespunde exigențelor lor
din punct de vedere al nevoilor și posibilităților lor financiare, precum și de a cunoaște eventualele
riscuri la care ar putea fi supuși.
Informațiile înscrise pe eticheta nu trebuie sa inducă în eroare consumatorii , la achiziționarea
produselor , în privința :
a) caracteristicilor alimentului și în special a naturii, identității proprietarilor, compoziției,
cantității, durabilității, originii sau provenienței sale, precum si a metodelor de fabricație sau de
producție;
b) atribuirii de efecte sau proprietăți alimentelor pe care acestea nu le poseda;
c) sugerării ca alimentul are caracteristici speciale atunci când în realitate toate produsele
similare au astfel de caracteristici.
Etichetele alimentare trebuie sa conțină în mod obligatoriu :
a) lista cuprinzând ingredientele;
b) cantitatea din anumite ingrediente sau categorii de ingrediente, conform art. 8;
c) cantitatea neta pentru alimentele preambalate;
d) data durabilității minimale sau, in cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic
au un grad înalt de perisabilitate, data limita de consum;
e) condițiile de depozitare sau de folosire, atunci când acestea necesită indicații speciale;
f) denumirea sau denumirea comercială și sediul producătorului, al ambalatorului sau al
distribuitorului;
g) în cazul produselor din import se înscriu numele și sediul importatorului sau ale
distribuitorului înregistrat în Romania;
h) locul de origine sau de proveniență a alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi de natură sa
creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau proveniența reala a alimentului;
i) instrucțiuni de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare
necorespunzătoare a alimentelor;
j) concentrația alcoolica pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2% in volum;
k) o mențiune care sa permită identificarea lotului;

22
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

l) mențiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse.

BIBLIOGRAFIE
23
 AMBALAREA ȘI ETICHETAREA PRODUSELOR ALIMENTARE

 Tănțica Petre, Gabriela Iordache „Studiul calității produselo și serviciilor”, Editura Niculescu,
2004;
 Mira Elena Ionică, „Noi abordări privind ambalarea și etichetarea produselor alimentare”,
Editura Universitaria Craiova, 2018;
 Emilia Pascu, „Calitatea produselor și serviciilor”, Editura Universitaria, 2014.

24