Sunteți pe pagina 1din 12

CALITATEA RELAȚIEI CU PARTENERUL:

CONFLICTUL, PRINCIPALA CAUZĂ A INSATISFACȚIEI ÎN RELAȚIA DE CUPLU

Rezumat: cauzele cele mai frecvente ale conflictului în relația de cuplu sunt: diferențele
și incompatibilitățile între persoane, nevoile/interesele umane, comunicarea, stima de sine,
nerespectarea normelor explicite sau implicite, comportamente neadecvate, agresivitatea,
competențele sociale, cadrul extern, stat social, prestigiul, puterea, utilizarea și comunicarea
culturii și informațiilor.
Cuvinte Cheie:învățare, motivație,

1. Definirea conflictului
Mitrofan și Mitrofan (1991) apud (Mitrofan și Ciupercă 2009, p. 350) au definit conflictul
prin intermediul următoarei definiții: „Conflictul conjugal reprezintă o stare de disfuncționalitate
în viața și activitatea conjugală, ce poate avea intensități diferite și se poate întinde pe diverse
perioade de timp.” Autorii susțin că forma de manifestare a conflictului poate varia „de la certuri
la contraziceri, și până la agresivitate sau refuzul asumarii unor obligații de rol. Conflictul
conjugal, mai ales în forma sa ușoară, constituie o iminență în evoluția interacțională familială,
având în esență o valoare dinamogenă în procesul interacțiunii diadice. Însă, în situațiile în care
intensitatea, conținutul, forma de manifestare și frecvența conflictelor cresc semnificativ, acestea
capată valențe dezorganizatoare în microgrupul familial, devenind simptome ale sindromului
disfuncțional familial”.
Conflictul conjugal este o iminență în evoluția interacțional familială, având în esență o
valoare dinamogenă și cathartică în procesul evolutiv al sistemului familial. Dacă frecvența
conflictelor cresc în mod semnificativ, atunci relația dintre soți se alterează progresiv. Astfel, un
tip de conflict conjugal poate deveni un simptom al unei patologii interacționale (Mitrofan și
Ciupercă, 1998).
Saxton (1986) apreciază că un conflict apare atunci când ceva care înseamnă satisfacție
pentru pentru unul dintre parteneri, pentru celalt partener înseamnă deprivare. Acest lucru
semnificând faptul că de cele mai multe ori este imposibil ca ambii parteneri să aibă aceleași
dorințe/expectanțe, iar astfel inevitabil se produce conflictul între parteneri. Pentru persoana care
simte această deprivare apare sentimente precum frustrare și autodevalorizare. În acest caz,
persoana deprivată va căuta să răspundă cu un comportament orientat spre apărare sau cu unul
orientat spre realitate. Un comportament orietntat spre realitate presupune că persoana în cauză
analizează natura conflictului și incercările de a-l rezolva într-un mod care nu reprezintă
deprivare pentru cealalt partener.În schimb, comportamentul de tip apărare nu rezolvă conflictul,
ci are ca țintă să atace partenerul ce este perceput vinovat, asfel stabilindu-se un „ învingător” și
un „ învins”.
Pruitt și Rubin (1994) pentru a defini conflictul folosesc termeni precum percepții și
convingeri. Ei susțin că conflictul reprezintă divergența de interese sau o convingere că
aspiratiile părților implicate în conflict nu pot fi împlinite simultan.
Cele mai multe cupluri atunci când întâmpină emoții negative,de tipul furie,gelozie, dezgust,
ranire, tradare, partenerii întampină dificultați în gestionarea lor, astfel au tendița de a le reprima.
Oslon și DeFrain (2000) susțin că există două motive pentru care partenerii își reprimă emoțiile
negative, astea fiind de natură psihologică și de natură sociologică. Din punct de vedere
psihologic, reprimarea emoțiilor negative sunt rezultatul nesiguranței ființei umane. Acest lucru
însemnând ca unele personane se tem că nu vor mai admirate/iubite de către partener dacă își
exprima emoțiile si astfel vor fi abandonate. Din punct de vedere sociologic, societatea este cea
care consideră că furia este o manifestare greșită a sentimentelor, ea fiind caracteristică relațiilor
nepotrivite. Astfel, partenerii pentru a nu fi etichetați reprimă aceste sentimente.
Ca urmare a conflictului conjugal, relațiile interpersonale și funcțiile familiei sunt afectate.
Într-o mare proporție, dezvoltarea psihică normală a cuplurilor evoluează după un model
interacțional conflictual patogen. Acestă dezvoltare poate conduce la nașterea reacțiilor și
comportamentelor nevrotice și psihopatice la unul sau la ambii parteneri (Mitrofan, 1989).

2. Cauzele conflictului in relația de cuplu


După cum susține Constantin Stoica (2004), cauzele cele mai frecvente ale conflictului în
relația de cuplu sunt: diferențele și incompatibilitățile între persoane, nevoile/interesele umane,
comunicarea, stima de sine, nerespectarea normelor explicite sau implicite, comportamente
neadecvate, agresivitatea, competențele sociale, cadrul extern, stat social, prestigiul, puterea,
utilizarea și comunicarea culturii și informațiilor. De asemenea, autorul consideră ca o implicație
foarte mare în conflictele conjugale îl au disfuncțiile sexuale.
Sternberg (2010), în baza credinței că una din cauzele conflictului în relații este faptul că
partenerii nu își expun încă de la începutul relației expectanțele și perspectivele legate de viitor,
concluzionează că „unul dintre motivele pentru care relația „se strică ” este acela că lucrurile
care contează la început sunt diferite de cele care contează mai târziu; dar tindem sa ne alegem
partenerii pe baza lucrurilor care contează la început, nu pe baza celor care contează mai târziu”.
În studiul cercetătorilor Bader Riddle și Sinclair (1981) au demonstrat că sursele
conflictuale se modifică o dată cu trecerea timpului. Pentru susținerea acestei ipoteze autorii au
făcut următorul studiu: au intervievat mai multe cupluri în mai multe momente de timp, înainte
de căsătorie și după căsătorie, respectiv după șase luni, un an și după cinci ani. Înainte de
căsătorie cauzele cele mai frecvente ale conflictului erau job-ul bărbatului, atenția și probleme
legate de gestionarea timpului. În al doilea moment, după șase luni cauzele conflictului au
devenit sarcinile în casă și problemele financiare, în timp ce problema gestionării timpului din
prima etapă a studiului și atenția au avut un ultim loc. Însă, în a treia etapă a studiului pe primul
loc se situau gestionarea sarcinilor în casă, în al doilea plan probleme legate de atenție și timp,
iar pe locul al treilea problemele financiare. În ultima etapa a studiului, adică spre finalul celor
cinci ani de căsnicie, pe primul loc se situau gestionarea sarcinilor în casă, probleme legate de
timp și atenți, însă marea schimbare fost ca pe locul doi se situau probleme legate de viața
sexuală. Astfel, concluzia cercetatorilor cu privire la acest studiu, este că cele mai frecvente
cauze ale conflictului marital sunt reprezentate de gestionarea sarcinilor în casă și timpul și
atenția oferită partenerului.
Într-un studiu realizat de Beck și Jones (1973) raporându-se la consilierii maritali, au
constat că cele mai multe cupluri ce veneau la consiliere aveau cauze principale de conflict
precum viața sexuală, infidelitatea, gestionarea timpului, copii și rudele.
Atunci când vorbim despre conflict marital un aspect important îl constituie natura
acestuia. În viața maritală conflictul își face simțită prezența cel mai mult decat în perioada de
curtare. Majoritatea conflictelor sunt complexe și implică multe nevoi interrelaționate așa încât
problema ințială capătă adesea un caracter multidimensional. În principal, natura confictelor
survin din faptul că partenerii nu își comunică asteptările fiecaruia, întâmpină dificultăți de a
accepta ideile partenerului, astfel se ajunge cu ușurință la dezacorduri, neînțelegeri și conflicte.
În urma unui conflict nerezolvat apar următoarele consecințe: frustrarea, scăderea stimei de
sine (apare în consecința faptului că un partener nu arată înțelegere față de celălalt într-o
problemă importantă. În acest caz, imaginea și stima de sine sunt afectate întru-un mod extreme),
deplasare cauzei de conflict (se produce atunci când frustrarea apărută are un efect prea
amenințător asupra stimei de sine a unui partener, acesta deplasează în mod inconștient
sentimentele de agresiune de la sursa primară către o țintă mai convenabilă).
Disfuncția conjugală exprimă un incident critic interacțional, generat de o configurație
specifică a factorilor individuali, interpersonali, de grup și situaționali, care dezechilibrează
balanța intra și intermotivațională, afectivă, cognitivă și comunicațională în cuplu, periclitând
stabilitatea și finalitățile bio-psihosociale ale întregului sistem familial” (Mitrofan, Ciupercă,
1998, p. 249). Astfel, din această perspectivă, studiul conflictului conjugal reliefează ruptura
dintre necesități și disponibilități între parteneri. În lucrarea „ Elemente de psihologie a
cuplului”,autorii dorind să caute cauzele ce conduc la dizarmonie în cuplu, concluzionează că
cele mai importante trei cauze sunt: ignoranța psihologică,disputa puterii și inabilitățile
comportamentale în jocul de rol. De asemenea, ceea ce perturbă homeostazia cuplului este
negocierea redusa a mecanismelor de acomodare și stratificare între cei doi parteneri (Mitrofan,
Mitrofan, 1994).
Welwood (2006, p. 12) a emis ipoteza conform căreia originea dificultaților din relația de
cuplu se regăsește în relația pe care o avem cu noi înșine. Autorul susține că „rana umană
universală” constituie izvorul principal a insatisfacției în relația de cuplu. Aceasta principală
sursă apare din princina raționamentului că „putem fi iubiți cu adevărat sau suntem demni de a fi
iubiți pentru ceea ce suntem.”
Turndorf (2003, p. 81) susține că „inconștientul apelează la modalități ineficiente de a
vindeca traumele psihologice: repetând alaturi de partener, evenimentele nefericite din trecut în
speranța de a obține un rezultat mai bun de această dată.”

3. Tipuri de conflict
Cole (1996) confirmă existența în relațiile interpersonale a cinci tipuri de conflict:
emoționale,cognitive, de valori, de interes, de scop. Aceste conflicte apar în urmatoarele
situații:
a) Atunci când sentimentele unei persoane incompatibile cu o altă personă, vorbim de un
conflict emoțional;
b) Atunci cand apar diferențe la nivelul gândirii dintre două persoane care interpretează un
eveniment este vorba despre conflictul cognitiv;
c) Conflictul de valori este caracterizat prin diferențe de ideologii/valori între parteneri;
d) Atunci cand două persoane sau mai multe aleg sa acționeze diferit într-o anumită
conjunctură, vorbim de un conflict de interese;
e) Vorbim despre un conflict ce ține de scop atunci când partenerii au scopuri diferite în
vederea obținerii unui rezultat final.
Mccubbin și Dahl (1985) fac distincția între două tipuri de conflict, și anume conflictul
declarat și conflictul sub acoperire. Conflictul declarat poate fi definit drept conflictul care este
deschis, putând fi observat direct, pe când conflictul sub acoperire presupune ascunderea acestui
conflict, prin urmare nu poate fi obsevat în mod direct, fiind asemănător cu comportamentul
pasiv – agresiv.
Cercetătorul Gottman (1994) realizează un studiu ce are la bază surprinderea interacțiunii
dintre cupluri. Pentru monitorizarea cuplurilor cercetătorul folosește camera video, monitoare
EKG și diferite instrumente de măsurare speciale. Astfel, s-a observat diferiți indicatori implicați
în procesul interacțiunii între cupluri, cum ar fi: diferite expresii faciale, gesturi, indicatori
fiziologici ( schimbări în bătăile inimii și a respirației în timpul conflictului), abilități de
ascultare, sarcasmul și disprețul dintre parteneri.
Una dintre constatările lui Gottman, este faptul că stilul relațional pe care cuplurile îl
folosesc, mai ales în situațiile conflictuale, reprezintă un indicator important al duratei căsniciei
și al sentimentelor de satisfacție în acea căsnicie. De asemenea, un aspect foarte important este
că elementele definitorii pentru clasificarea unui cuplu provin din modul în care cei doi
ineracționează în starile conflictuale.
Conform lui Gottman (1994) pentru o căsătorie stabilă, cel mai important aspect îl constituie
momentele pozitive ce alimenteaza bucuria și satisfacția în cuplu, astfel alimentând rezistența
cuplurilor în situațiile conflictuale. În căsniciile stabile, raportul dintre momentele pozitive și
negative este de cinci la unu. În schimb, în căsniciile predispuse divorțului, la fiecare interacțiune
pozitivă există o interacțiune negativă.
În baza acestui studiu, Gottman (1994), a delimitat două tipuri de casnicii: stabile și instabile.
Caracteristic cuplurilor instabile, unul dintre comportamentele negative majore este disprețul,
fiind prezent prin nerespectarea sau insultarea intenționată a celulalt, putând fi de două moduri,
verbal sau nonverbal. Atunci când partenerii manifestă dispreț, adoptă o atitudine rece care
trasmite superoritate și sarcasm (Shapiro, Gottman, 2004). La polul opus, cuplurile stabile
transmit comportamente comunicaționale mai mult pozitive decât negative. Specific unei
comuncari comportamentale pozitive sunt interesul față de interacțiune, afecțiune, umor, bucurie
(Shapiro, Gottman, 2004). O altă concluzie a cercetatorilor este ca un indicator evident al unei
interacțiuni pozitive este validarea, ce este definită prin „acceptare și deschidere față de punctele
de vedere și sentimentele unui partener care comunica respect, chiar și atunci când cei doi
parteneri nu sunt de acord” (Shapiro, Gottman, 2004). Validarea se indentifică prin
comportamente de tipul: păstrarea contactului vizual în conversații și reformularea și
completarea propozițiilor unuia către celalalt.
După modul în care cuplurile abordeaza situațiile conflictuale, Gottman a stabilit existența a
două tipuri de cupluri instabile și anume cuplurile implicate într-un mod ostil și cele detașate
într-un mod ostil. Pentru cuplurile stabile, s-a stabilit următoarele tipuri de cupluri: evitante,
validante și volatile (Gottman, 1994).
Caracteristic cuplurilor cu stil evitant este să minimalizeze conflictul și sunt de acord să
abordeze problema în cauză, însa fără a-și arăta opiniile. Din pacate, abordarea acestei atitudini
nu duce la soluționarea conflictului. Specific acestor cupluri este să pună mai presus dragostea și
fericirea din căsnicie, astfel prin lucruri pozitive sa depășească evenimentele negative,
neacorzându-le atenție (Gottman, 1994).
Conform lui Gottman, cuplurilor ce adoptă stilul de validare, în timpul unui conflict se
comportă ca și cum părerile și emoțiile fiecăruia sunt validate. Acest lucru însemnănd că
respectul dintre parteneri este prezent și elimină numeroase probleme ce pot tulbura relația de
cuplu. De asemenea, afectele pozitive sunt seminficativ mai mari decât afectele negative, astfel
încercările de convingere sunt blânde, lipsite de invalidarea punctelor de vedere ale celuilalt. Prin
urmare, stilul de validare nu include ostilitate sau intenția de a rani din punct de vedere
emoțional partenerul. Gottman susține că de multe ori cuplurile ce sunt implicate în stilul de
validare la finalul conflictului se înteleg mai bine unul pe celălalt decât înainte de conflict
(Gottman, 1994).
Cuplurile ce adoptă stilul volatil au relații intense emotional ce prezintă nivele extreme de
afecte pozitive și negative. Specific partenerilor din relațiile volatile este să se considere egali,
considerând că relație trebuie să evidențieze și să consolideze individualitatea. Deoarece în
cadrul relațiilor volatile sinceritatea este mare atât pentru a exprima emoții negative, cât și
negative, relația rămane interesantă și pasională de-a lungul decursului ei (Gottman, 1994). De
altfel, în timpul unui conflict partenerii manifestă o implicare activă, încercând să își schimbe
unul altuia punctele de vedere, având chiar si accese de furie atunci când nu cad de comun acord
asupra unui aspect. Cuplul volatil în ciuda luptelor dramatice ce le duce, nu este lipsit de
afecțiune, împacarile acestora fiind pasionale, tandre (Gottman, 1994).
Gottman (1994) susține că toate stilurile sunt constructive, astfel partenerii adoptând stilul ce
li se potrivește lor ca sa poată menține un echilibru al celor cinci momente pozitive pentru fiecare
moment negativ. Însă, pentru cuplurile instabile în care se prezintă comportamente distructive s-a
dovenit că stilul ostil/implicat si ostil/detașat conduc la insatisfacție și instabilitate în cuplu.
Cuplul ostil/implicat este implicat direct în conflict, prezină tendința de apărare din partea
ambilor parteneri, utilizând disprețul și criticile. Spefic certurilor sunt afirmațiile ce atacă direct
caracterul partenerului (Gottman, 1994).
Cuplul ostil/detasat manifestă detașare emoțională și lipsă de implicare. În conflict, partenerii
intră în interacțiuni scurte care sunt caracterizate prin atac și apărare (Gottman, 1994). Astfel,
Gottman apreciază că aceste cupluri au un tipar conflictual distructiv, numindu-l „ Cei patru
cățăreți ai Apocalipsei”. Acest tipar este prezent pentru cuplurile care se despart/divorțează și are
la bază următoarele patru comportamente: plângeri și critici, dispreț și dezgust, apărare și blocaj
și lipsa de colaborare.

BIBLIOGRAFIE:

Ashton, M. C. (2013). Individual differences and personality. Academic Press.

Bader, E., Riddle, R., & Sinclair, C. (1981). Do marriage preparation programs really help?: A
five year study. Family Therapy News, 7, 1-10.
Barbaro, N., Pham, M. N., & Shackelford, T. K. (2015). Solving the problem of partner
infidelity: Individual mate retention, coalitional mate retention, and in-pair copulation
frequency. Personality and Individual Differences, 82, 67-71.

Barbaro, N., Pham, M. N., & Shackelford, T. K. (2015). Solving the problem of partner
infidelity: Individual mate retention, coalitional mate retention, and in-pair copulation
frequency. Personality and Individual Differences, 82, 67-71.

Beck, D. F., & Jones, M. A. (1973). Progress on family problems: A nationwide study of clients'
and counselors' views on family agency services. Family Service Association of America.

Botwin, M. D., Buss, D. M., & Shackelford, T. K. (1997). Personality and mate preferences:
Five factors in mate selection and marital satisfaction. Journal of personality, 65(1), 107-136.

Bowlby, J. (1969). Attachment and Loss: Attachment; John Bowlby. Basic Books.

Brassard, A., Lussier, Y., & Shaver, P. R. (2009). Attachment, perceived conflict, and couple
satisfaction: Test of a mediational dyadic model. Family Relations, 58(5), 634-646.

Buss D. M. (1998). Psychological sex differences: Origins through sexual selection. In: Clichy
B. M., Norem J. K. (Eds.). The Gender and Psychology Reader (pp. 228–235). New York: New
York University Press.

Cole, M. (1996). Interpersonal conflict communication in Japanese cultural contexts.

Creţu, R. Z. (2012). Perspective clasice în psihologia personalităţii. Editura Universitară.

Croyle, K. L., & Waltz, J. (2002). EMOTIONAL AWARENESS AND


COUPLES'RELATIONSHIP SATISFACTION. Journal of marital and family therapy, 28(4),
435-444.

Dictionary, R. H. W. S. U. (2001). of the English Language. just published, crown 8vo. cloth, 5s.
6d

Feeney, J. A., & Noller, P. (1996). Adult attachment (Vol. 14). Sage.

Funk, J. L. & Rogge, R. D. (2007). Testing the ruler with item response theory: Increasing
precision of measurement for relationship satisfaction with the Couples Satisfaction Index.
Journal of Family Psychology, 21, 572-583.
Gaunt, R. (2006). Couple similarity and marital satisfaction: are similar spouses
happier?. Journal of personality, 74(5), 1401-1420.

Gonzaga, G. C., Campos, B., & Bradbury, T. (2007). Similarity, convergence, and relationship
satisfaction in dating and married couples. Journal of personality and social psychology, 93(1),
34.

Gottman, J. M., & Levenson, R. W. (2000). The timing of divorce: Predicting when a couple will
divorce over a 14‐year period. Journal of Marriage and Family, 62(3), 737-745.

Guerrero, L. K., & Burgoon, J. K. (1996). Attachment styles and reactions to nonverbal
involvement change in romantic dyads patterns of reciprocity and compensation. Human
Communication Research, 22(3), 335-370.

Hawkins, J. L., Weisberg, C., & Ray, D. W. (1980). Spouse differences in communication style:
Preference, perception, behavior. Journal of marriage and family, 42(3), 585-593.

Hazan, C., & Shaver, P. (1987). Romantic love conceptualized as an attachment process. Journal
of personality and social psychology, 52(3), 511.

ILLOUZ, E. (2014). Of Rationality and Passions1. Communication of Love: Mediatized


Intimacy from Love Letters to SMS. Interdisciplinary and Historical Studies, 23.

Iolanda, M. (1989). Cuplul conjugal-armonie şi dizarmonie.

Jones, D. N., & Weiser, D. A. (2014). Differential infidelity patterns among the Dark
Triad. Personality and Individual Differences, 57, 20-24.

Jones, D. N., & Weiser, D. A. (2014). Differential infidelity patterns among the Dark
Triad. Personality and Individual Differences, 57, 20-24.

Kenrick, D. T., Groth, G. E., Trost, M. R., & Sadalla, E. K. (1993). Integrating evolutionary and
social exchange perspectives on relationships: Effects of gender, self-appraisal, and involvement
level on mate selection criteria. Journal of Personality and Social Psychology, 64(6), 951.

Lee, J. A. (1973). Colours of love: An exploration of the ways of loving. New Press

Levenson, R. W., & Gottman, J. M. (1985). Physiological and affective predictors of change in
relationship satisfaction. Journal of personality and social psychology, 49(1), 85-94.
Levenson, R. W., Carstensen, L. L., & Gottman, J. M. (1994). Influence of age and gender on
affect, physiology, and their interrelations: A study of long-term marriages. Journal of
personality and social psychology, 67(1), 56.

McCubbin, H. I., & Dahl, B. B. (1985). Marriage and family: Individuals and life cycles. John
Wiley & Sons Inc.

Mirgain, S. A., & Cordova, J. V. (2007). Emotion skills and marital health: the association
between observed and self–reported emotion skills, intimacy, and marital satisfaction. Journal of
Social and Clinical Psychology, 26(9), 983-1009.

Mitrofan, I., & Ciupercă, C. (1998). Incursiune în psihosociologia şi psihosexologia familiei.


Edit Press Mihaela.

Mitrofan, I., & Mitrofan, N. (1994). Elemente de psihologie a cuplului. Şansa.

Murphy, S. M., Vallacher, R. R., Shackelford, T. K., Bjorklund, D. F., & Yunger, J. L. (2006).
Relationship experience as a predictor of romantic jealousy. Personality and Individual
Differences, 40(4), 761-769.

Murphy, S. M., Vallacher, R. R., Shackelford, T. K., Bjorklund, D. F., & Yunger, J. L. (2006).
Relationship experience as a predictor of romantic jealousy. Personality and Individual
Differences, 40(4), 761-769.

Norton, R. (1983). Communicator style: Theory, applications, and measures. Beverly Hills, CA:
Sage Publications.

Olson, D. H., & DeFrain, J. (2000). Marriage and the family: Diversity and strengths. Mayfield
Publishing Co.

Pham, M. N., Shackelford, T. K., & Sela, Y. (2013). Women’s oral sex behaviors and risk of
partner infidelity. Personality and Individual Differences, 55(4), 446-449.

Pham, M. N., Shackelford, T. K., & Sela, Y. (2013). Women’s oral sex behaviors and risk of
partner infidelity. Personality and Individual Differences, 55(4), 446-449.

Răşcanu, R. (2007). Psihologie şi comunicare. Editura Universităţii din Bucureşti.


Rubin, J. Z., Pruitt, D. G., & Kim, S. H. (1994). Social conflict: Escalation, stalemate, and
settlement. Mcgraw-Hill Book Company.

Rubin, Z. (1973). Liking and loving: An invitation to social psychology. Holt, Rinehart &
Winston.

Saxton, L. (1986). individual, marriage, and the family. Wadsworth Pub. Co..

Shapiro, A. F., & Gottman, J. M. (2004). The specific affect coding system. Couple
Observational Coding Systems. Mahwah, NJ: Lawrence Erlbaum. (DE VERIFICAT IN
BIBLIOGRAFIA DIN DISERTATIE DACA ESTE ACELASI STUDIU)

Sillamy, N. (1996). Dictionary of psychology. Publishing House Encyclopedic Universe,


Bucureşti, 231.

Starratt, V. G., Weekes-Shackelford, V., & Shackelford, T. K. (2017). Mate value both positively
and negatively predicts intentions to commit an infidelity. Personality and Individual
Differences, 104, 18-22.

Starratt, V. G., Weekes-Shackelford, V., & Shackelford, T. K. (2017). Mate value both positively
and negatively predicts intentions to commit an infidelity. Personality and Individual
Differences, 104, 18-22.

Sternberg, J.R., (2010), Săgeata lui Cupidon, cursul dragostei în timp, Editura Trei, București.

Stoica-Constantin, A., & Neculau, A. (2004). Conflictul interpersonal: Prevenire, rezolvare şi


diminuarea efectelor. Polirom.

Tannen, R. S. (2014). The Female Trickster: The Mask That Reveals, Post-Jungian and
Postmodern Psychological Perspectives on Women in Contemporary Culture. Routledge.

Turliuc, M. N. (2004). Psihologia cuplului şi a familiei. Performantica.

Turliuc, M. N., & Scutaru, E. L. (2014). Construction and Validation of Emotional Responses to
Sexual Infidelity Scale–ERSIS. Procedia-Social and Behavioral Sciences, 159, 473-479.

Turliuc, M. N., & Scutaru, E. L. (2014). Construction and Validation of Emotional Responses to
Sexual Infidelity Scale–ERSIS. Procedia-Social and Behavioral Sciences, 159, 473-479.
Turndorf, J., & Dorneanu, S. (2003). Arena conjugală: soluţionarea conflictelor. Curtea Veche.

Welwood, J. (2006). Psihologia trezirii. Elena Francisc Publishing.

Wood, J. (2012). Gendered lives. Nelson Education.

Yelsma, P., & Marrow, S. (2003). An examination of couples' difficulties with emotional
expressiveness and their marital satisfaction. The Journal of Family Communication, 3(1), 41-62.

Zandbergen, D. L., & Brown, S. G. (2015). Culture and gender differences in romantic
jealousy. Personality and Individual Differences, 72, 122-127.

Zandbergen, D. L., & Brown, S. G. (2015). Culture and gender differences in romantic
jealousy. Personality and Individual Differences, 72, 122-127.