MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

Școala Postliceală Sanitară

CENTRUL DE STUDII ,,Ștefan cel Mare și Sfânt” PAȘCANI

PROIECT
PENTRU EXAMENUL
DE CERTIFICARE
A CALIFICĂRII PROFESIONALE

Nivel: Postliceal
Domeniul: Sănătate și asistență pedagogică
Calificarea profesională: Asistent Medical Generalist

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ULCER GASTRIC

ȘI DUODENAL

MAISTRU INSTRUCTOR,
LILIANA PERȚU

ABSOLVENT,
UNGUREANU ALEXANDRA

2014
 CUPRINS

INTRODUCERE

CAP 1. ULCERUL GASTRIC ȘI DUODENAL

1.1. Etiopatogenie

CAP 2. ULCERUL DUODENAL

2.1. Etiopatogenie
2.2. Manifestări clinice
2.3. Examenul fizic
2.4. Diagnostic
2.5. Tratament
2.6. Complicațiile ulcerului gastro-duodenal

CAP 3. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

CU ULCER GASTRIC ȘI DUODENAL
3.1. Rolul asistentei medicale în asigurarea condițiilor de îngrijire
3.2. Igiena generală și corporală
3.3. Rolul asistentei medicale în aplicarea tratamentului

CAP 4. PLAN DE NURSING AL UNUI PACIENT CU ULCER GASTRO-

DUODENAL
BIBLIOGRAFIE

2
 INTRODUCERE

Ulcerul gastric și cel duodenal continuă să fie o problemă medicală majoră. Ele provoacă
dureri puternice și tulburări digestive la aproximativ 10 la sută din oameni în anumite perioade ale
vieții lor, iar în urma unor complicații severe, ca, de exemplu, hemoragia, pot constitui, chiar în
zilele noastre, cauza unei morți premature.
Până în 1976, singurul tratament radical al ulcerului, menit să țină sub control secre ția
gastrică acidă, era tratamentul chirurgical, în diferite variante. Intervențiile chirurgicale nu erau
totdeauna reușite, pacientul rămânând adesea un infirm, incapabil să se alimenteze în mod obișnuit.
Cu douăzeci de ani în urmă, cercetatorii britanici au descoperit o nouă clasă de medicamente
(antagoniști ai receptorilor H2 ai histaminei), care au schimbat viața suferinzilor de ulcer.
Administrate în formă de comprimate, aceste medicamente au putut controla secreția gastrică acidă,
determinând dispariția rapidă a simptomelor. Totuși, acestea din urmă reapăreau dacă pacienții nu
luau căte o doză mică în fiecare noapte.
Pacienții cu ulcer consideră adeseori boala lor drept o afecțiune minoră. Când încep să simtă
arsuri gastrice înghit câteva comprimate antiacide sau beau un pahar cu lapte. Nu își dau seama că
ulcerul poate deveni o boală foarte gravă.

Definiție

Ulcerul gastro-duodenal reprezintă o lezare a mucoasei digestive de la nivelul stomacului sau

duodenului, mergând de la o ușoara leziune, până la perforarea peretelui tubului digestiv de la
acest nivel pe întreaga sa grosime. Afectarea mucoasei stomacului se numește ulcer gastric, iar
lezarea mucoasei duodenului produce ulcerul duodenal.

3
 1. ULCERUL GASTRO-DUODENAL

Ulcerul gastro-duodenal este o boală caracterizată prin apariția unor ulcerații la nivelul
mucoasei esofagiene, al stomacului și duodenului sau ansa anastomotică a stomacului operat,
strabătând mucoasa și depășind muscularis mucosa. Clinic se manifesta prin sindrom ulceros,
boala interesând întreg organismul.

Ulcer gastro-duodenal

Prevalența acestei boli în Romania este de 8-10%. Raportul barbați/femei este de 1,5 pentru
ulcerul gastric și 2,2 pentru ulcerul duodenal.
Clasificare – formele uzuale de ulcer:
ulcer asociat cu Helicobacter pylori (75% din ulcerul gastric și 90% din ulcerul duodenal);
ulcer asociat cu consumul de AINS (antiinflamatoare nesteroidiene);
ulcer de stres

4
 1.1Etiopatogenie

Există trei linii de aparare la nivelul mucoasei:

 mucus – strat aderent care împiedică acțiunea pepsinei asupra celulelor gastrice;
 stratul epitelial – participă la aparare prin: membrana apicală; glutation; excreția ionilor de
H+, difuzati pasiv în celula, prin transportori bazolaterali.
 Circulația sangvină: preia ionii de H+; asigură aportul energetic.
Când aceste linii de apărare sunt depășite, intervin mecanismele epiteliale de refacere a
mucoasei, constituite din trei linii: reconstituirea stratului epitelial prin acoperirea spațiilor libere
de către celulele adiacente; replicarea celulelor epiteliale; vindecarea clasică prin țesut de
granulație, angiogeneza și prin remodelarea membranei bazale.
Ulcerul apare, deci, prin insuficienta capacității de refacere a mucoasei gastrice. Studiile
cele mai recente au evidențiat faptul că cele mai frecvente cauze de ulcer sunt infecția cu
Helicobacter pylori și consumul de AINS, în absenta cărora ulcerul este foarte rar.
Infecția cu Helicobacter pylori
Este cea mai răspândită infecție de pe glob, însă doar 10-20% dintre cei infectați fac ulcer.
Se asociază deseori cu duodenita și cu inflamație cronică predominant antrală.
Principalele efecte ale infecției cu Helicobacter pylori sunt:
- prin intermediul citokinelor produse de celulele inflamatorii, se realizează o creștere a
gastrinemiei;
- s-a observat că pacienții infectati cu H.pylori au o secreție scazută de somatostatină,
ceea ce determina o hipersecreție de gastrină ca raspuns la stimuli alimentari (33%
dintre bolnavii cu ulcer duodenal au hiperaciditate).
Dar, pe lângă efectul H.pylori în producerea hiperacidității, mai intervin și alți factori
predispozanți.
Consumul de AINS
Este cea de-a doua cauză frecventa a apariției bolii ulceroase. Aceste medicamente pot
afecta mucoasa gastrică prin contact direct, pe cale sistemică sau prin circuit enterohepatic.
Acțiunea acestor medicamente constă în inhibarea producției endogene de prostaglandine
prin inhibarea ciclooxigenazei care catalizează formarea endoperoxizilor din acidul arahidonic
derivat din fosfolipidele membranei celulare. În consecință, este afectat mecanismul de aparare și
reparație al mucoasei gastrice dependent de prostaglandine.
Leziunile care apar pot fi diferențiate în 3 categorii:
- leziuni superficiale – eroziuni și peteșii (hemoragii punctiforme intramucoase);
- „ulcer endoscopic” – evidențiat la 10-25% dintre consumatorii de AINS;
5
 - „ulcer clinic” – care se manifestă prin hemoragie, perforare sau obstrucție, întâlnit la
aproximativ 1-2% dintre consumatorii de AINS.
Riscul de apariție a complicațiilor este crescut la femeile vârstnice, probabil din cauza
consumului crescut de AINS la acest grup de vârstă.

2.ULCERUL DUODENAL
2.1.Etiopatogenie

În acest tip de ulcer apare o exacerbare a factorilor ulcerogeni (de agresivitate a mucoasei
gastrice). Astfel sunt:
 masa celulelor parietale crescută;
 crește eliberarea de gastrină la diferiți stimulenți;
 crește sensibilitatea celulei parietale la stimuli normali (histamina, gastrina, alimente);
 crește concentrația pepsinogenului I.

Factori ulcerogeni

6
 Se produce astfel o hipersecreție de acid clorhidric (atât bazală cât și stimulată).
Acestor condiții li se asociază următorii factori patogeni: factorul genetic, fumatul
(crește secreția de acid clorhidric, scade secreția de mucus, inhibă secreția prostaglandinelor,
scade secreția de bicarbonat din pancreas, stomac și duoden, scade presiunea sfincterului piloric),
infecția cu H.pylori (considerată factorul primordial al producerii ulcerului duodenal).
Aproximativ 95% dintre ulcerele duodenale sunt localizate în prima porțiune a duodenului,
majoritatea fiind unice.
Microscopic, se decelează infiltrat inflamator cu necroză eozinofilică. Majoritatea
pacienților cu ulcer duodenal asociază gastrita antrală tip B și leziuni de duodenită. La nivelul
duodenului se descriu leziuni de metaplazie gastrică, Helicobacter pylori colonizând doar mucoasa
de tip gastric.

Ulcer duodenal

2.2.Manifestări clinice

Durerea abdominală este cel mai frecvent simptom, fiind de regulă intensă, ca o senzație de
foame dureroasă, de gol dureros epigastric, de arsură, de roadere sau de sfredelire. Apare la 90-180
minute postprandial, deseori trezește bolnavul din somn, cel mai adesea la orele 1-2 noaptea.
Sediul durerii este, în general, în epigastru inferior cu iradiere spre hipocondrul drept. Durata este
cuprinsă între 30-60 minute. Durerea este calmată de ingestia alimentară sau de administrarea de
antiacide. Se descrie o periodicitate sezonieră, crizele dureroase apărând mai ales primavara și

7
toamna, și durează aproximativ 2 săptămâni. Se însoțește uneori de o simptomatologie conexă ce
cuprinde eructații, regurgitație acidă, pirozis, grețuri și/sau vărsături.
În funcție de caracterul și evoluția durerii, putem observa unele situații deosebite: când
durerea devine constantă și nu se mai calmează la ingestia alimentara sau la administrarea de
antiacide, însoțită de iradiere posterioară, ne putem gândi la un ulcer penetrant în pancreas (a
erodat peretele gastric până la nivelul subseroasei, determinând reacția inflamatorie a
pancreasului); când durerea este accentuată de alimente și este însoțită de vărsături, sugerează o
stenoza pilorica; o durere extrem de severă, cuprinzând întregul abdomenul, cu contractura
abdomenului, sugerează ulcer perforat în marea cavitate peritoneală.

2.3.Examenul fizic

Acesta ne oferă următoarele semne:

 abdomen dureros la palpare în epigastrul inferior și paraombilical drept;
 perforația în marea cavitate abdominală determină apariția contracturii musculaturii
abdominale, cu durere difuză a întregului abdomen, iar auscultația poate decela inițial o
accentuare a zgomotelor intestinale;
 obstrucția evacuării gastrice se însoțește de clapotaj;
 paloarea cutaneomucoasă poate însoți hemoragia acută sau cronică;
 decelarea unei hipotensiuni arteriale cu tahicardie sugerează apariția unei hemoragii acute.

.
2.4.Diagnostic

Diagnosticul pozitiv se bazează pe datele obținute la examenul clinic precum: durerea

abdominală (caracterul, evoluția), simptomele însoțitoare și prezența eventualilor factori
agravanți (fumatul și antecedentele heredocolaterale de ulcer).
Confirmarea suspiciunii de ulcer duodenal se realizează prin mijloace paraclinice,
respectiv endoscopic și radiologic.
Endoscopia digestivă este net superioară tranzitului baritat radiologic, care decelează doar
70-80% dintre cazuri, examinarea cu dublu contrast mărind sensibilitatea metodei la 90% (deci
aproape similară cu a endoscopiei).

8
 La examenul radiologic se observă un plus de substanță de contrast care depășește
conturul virtual al duodenului (nișă vizualizată din profil) sau ca o opacitate rotundă înconjurată
de o zonă de edem în fază activă a ulcerului, cu pliuri convergente (nișă vizualizată în imagine
directă). Pot aparea imagini false de ulcer din cauza pliurilor mucoasei duodenale sau a bariului
insuficient fluidizat.
La examenul endoscopic se vizualizează craterul ulceros de diferite forme și dimensiuni,
acoperit de o membrană alb-sidefie de fibrină.
Endoscopia este indicată ca primă investigație paraclinică de confirmare a ulcerului
duodenal sau ca urmare a tranzitului baritat în următoarele situații:
 radiologic nu se detectează ulcer duodenal la pacienți cu simptome tipice;
 pacienți cu aspect radiologic de bulb deformat;
 se impune atunci când ulcerul este prea mic sau prea superficial pentru a fi detectat
radiologic;
 în hemoragiile digestive superioare la care se incriminează ulcer duodenal drept cauză.

Duodenoscopie

Pentru că ulcerul gastric este benign, nu este indicată efectuarea biopsiei de mucoasă
duodenală sau repetarea endoscopiei la sfârșitul tratamentului. De menționat că studii repetate au
arătat că nu are nici o justificare utilizarea de rutină a ambelor proceduri (endoscopică si
radiologică) pentru diagnosticarea ulcerului duodenal.
Chimismul gastric este inutil la pacienții cu ulcer duodenal.
Determinarea gastrinemiei se recomandă la pacienții cu suspiciune de gastrinom sau la
condidații la tratamentul chirurgical al ulcerului duodenal.

9
 2.5.Tratament

Obiective:
- ameliorarea durerii;
- vindecarea ulcerului;
- prevenirea recidivelor;
- prevenirea complicațiilor;
- tratamentul complicațiilor.
Regim de viață și igieno-dietetic : renunțarea la fumat; reducerea consumului de alcool;
interzicerea utilizării de AINS sau asocierea acestora cu administrarea de prostaglandine (dacă nu
se poate renunța la ele – poliartrita, spondilita); dieta va exclude alimentele care produc dureri:
sosurile, tocăturile, cârnații, mezelurile, conservele, condimentele și acriturile.
Tratamentul medical: durerea în ulcerul duodenal este datorată atât tulburărilor de
motilitate, cât și stimulării acide a chemoreceptorilor. Pentru ameliorarea durerii și vindecarea
ulcerului pot fi utilizate următoarele clase de medicamente: antiacide (Maalox, Gelusil, Almagel,
Calmogastrin, Dicarbocalm – acestea ameliorează simptomatologia, îmbunătățesc vindecarea și
reduc recurentele), antagoniști H2 (Cimetidina –Tagamet; Ranitidină, Famotidină – sunt utili atât
în calmarea durerii, cât și în vindecarea ulcerului și în scăderea recurentelor), anticolinergice
(Pirenzepina, Telenzepina – sunt mai rar utilizate în prezent, din cauza efectelor adverse multiple,
unele interferând cu funcția gastrointestinală), inhibitorii pompei de protoni (Omeprazol,
Lansoprazol – sunt cei mai puternici antiacizi, blocând ATP-aza H+-K+ a membranei celulei
parietale gastrice, având o durată lungă de acțiune), protectoare ale mucoasei – prostaglandine
(Enprostil, Misoprostol, Riboprostil – acestea cresc secreția de mucus gastric, cresc secre ția de
bicarbonat, cresc fluxul sangvin prin mucoasa gastrică, stimulează refacerea mucoasei) – agenți
activi topici (Sucralfat – Carafate – la pH acid devine polar și se leagă la suprafața craterului
ulceros, creând o barieră protectoare, leagă și inactivează pepsina și acizii biliari; Ulcogant;
Bismut coloidal – formează un film protector pe suprafața craterului ulceros și previne contactul
cu factorii de agresiune intraluminali, stimulează sinteza de prostaglandine, stimulează sinteza
glicoproteinelor din mucus, rol bactericid față de Helicobacter pylori; Carbenoxolona –
stimulează sinteza de mucus și de prostaglandine, dar este mai puțin folosită din cauza efectelor
secundare: retenție hidrosalină, hipokaliemie, HTA), antibiotice (Amoxicilina, Tetraciclina,
Metronidazol, Claritromicina – se adaugă în primele 7-14 zile ale tratamentului antisecretor).
Tratamentul chirurgical – indicațiile acestuia sunt: eșecul tratamentului medical corect
administrat: persistența durerii abdominale, semne radiologice sau endoscopice de ulcer,
persistența hiperacidității, persistența infecției cu H.pylori; ulcere duodenale agresive (post-
10
 bulbare, se recomandă intervenție chirurgicală radicală pentru aceste două situații – vagotomie cu
bulbantrectomie și excizia ulcerului); tratamentul chirurgical ca o alternativă a celui medical
(există o categorie de pacienți care sunt greu de tratat medical și de urmărit pentru evaluare –
vagotomie supraselectivă laparoscopică).

Vagotomie

2.6.Complicațiile ulcerului gastro-duodenal

Cele mai frecvente complicații ale ulcerului sunt:

 Hemoragia – incidența hemoragiei digestive superioare (HDS) majore este de 150:100000, iar
peste 80% dintre acești bolnavi relatează un istoric de boală ulceroasă simptomatica.
Mortalitatea în HDS se menține ridicată, în ciuda îmbunătățirii spectaculoase a mijloacelor de
diagnostic, de tratament și de îngrijire a bolnavilor. Dintre bolnavii cu ulcer, 15-20% prezintă
această complicație în decursul evoluției bolii. Clinic – peste 95% dintre bolnavi se prezintă cu
HDS evidentă prin: hematemeză (vărsătură cu sânge proaspat roșu sau în “zaț de cafea”);
melena (scaun moale, lucios, de culoare neagra – “ca pacura”, urât mirositor); hematemeza și
melena. Alte simptome și semne asociate care apar sunt: astenia fizică, sincopa, setea,
transpirațiile, șocul. Principalele etape de intervenție în caz de HDS sunt:
- prevenirea exsanguinării este de prim ordin: resuscitarea – înainte de stabilirea cauzei
hemoragiei; internare în secția de terapie intensivă; consult terapeutic endoscopic și chirurgical
cât mai repede; tratament specific cauzei de hemoragie.
Nu se practica endoscopie de diagnostic!!!

11
- echilibrarea hemodinamică – instalarea unei linii venoase, introducerea rapidă de ser
fiziologic 0,9%, transfuzie de sânge pentru menținerea Hb în jur de 10 g/dl (nu ne orientâm
dupa hematocrit!!).
- localizarea sediului hemoragiei se realizează după stabilizarea bolnavului, prin anamneză
(istoric sau simptome sugestive de ulcer) și endoscopie. În caz de sângerare activă, cheag
aderent și vas sangvin vizibil, se efectuează tratamentul endoscopic al hemoragiei prin
injectare de alcool, substante sclerozante ori adrenalina sau prin electrocauterizare.

Fotocoagulare hemoragie digestivă

 Perforația – apare de 4-8 ori mai frecvent la barbați decât la femei. Constă în perforarea

peretelui gastric de către craterul ulceros, cu deschiderea acestuia în cavitatea peritoneala și

eliminarea conținutului gastric la acest nivel. Clinic – se prezintă de cele mai multe ori ca un
abdomen acut, fiind o urgența chirurgicală. Pacientul stă nemișcat în pat, cu respirații
superficiale. Abdomenul este intens dureros, predominant în epigastru, cu spasm al
musculaturii abdominale până la contractură. Paraclinic, analizele de sânge indică leucocitoza,
uneori amilazemie. Radiografia abdominală simplă evidențiază pneumoperitoneul. Tratamentul
este chirurgical, de obicei cu sutura simplă a perforatiei și vagotomie selectivă.

Ulcer perforat

12
Sutura perforatiei și vagotomie

3.ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU

ULCER GASTRO-DUODENAL

3.1. Rolul asistentei medicale în asigurarea condițiilor de îngrijire

Boala duce la pierderea calității vieții, modifică relațiile sociale la nivel de familie,
profesional, timp liber și generează anumite probleme sociale, motive care impun asistentei
medicale și celorlalte cadre medicale un efort deosebit în realizarea unui mediu de îngrijire optim.
Într-un spital, indiferent de sistemul de construcție – pavilionar / monobloc, funcționează
mai multe servicii (secții) în raport cu structura acestuia.
Secția de gastroenterologie are o structură specială care conferă o funcționalitate aparte și
cuprinde : saloane cu paturi, sala de tratamente, cabinete pentru investigații paraclinice, anexe
strict necesare pentru desfășurarea activității – iar unele spitale au chiar bloc operator și sala de
terapie intensivă la nivelul secției pentru a se putea interveni în cazul unei urgențe majore, cum

13
este hemoragia digestivă, sau pentru a evita transferul pacientului pe secția de chirurgie, lucru
care poate creea o stare majoră de teamă și anxietate a acestuia.
Atunci când secția are în componență bloc operator, acesta trebuie să reprezinte
compartimentul specific și de bază al secției, fiind o unitate functională aparte – el fiind izolat de
restul secției, având circuite separate pentru septic și aseptic – construit din materiale ce pot fi
dezinfectate ușor. Structura blocului operator trebuie să cuprindă mai multe încăperi care să-i
asigure funcționalitatea:
 camera “filtru” în care personalul medical se dezbracă de ținuta de spital și îmbracă alta
curată și sterilizată.
 camera de pregătire a medicilor chirurgi care cuprinde un spațiu pentru spălarea mâinilor,
dotat cu 2-3 chiuvete cu robinete speciale, apa sterile, săpun și solutii pentru sterilizarea
mâinilor.
 camera de îmbrăcare a lenjeriei sterile pentru operație, prevăzută cu o masa pe care se
găsesc halate, măști și mănuși sterile.
 săli de operație (cel puțin 3-4 pentru fiecare bloc operator), complet izolate de exterior,
climatizate cu trecerea aerului prin filtre speciale, care să asigure sterilizarea aerului, cu o
temperatură între 180-220 și umiditatea de 50-70%.
Mobilierul unei sâli de operație trebuie să fie redus la strictul necesar și va cuprinde:
- masa de operație de construcție specială cu lampa scialitica
- mese pentru instrumentele necesare intervenției
- mese / polițe pentru depozitarea casoletelor cu câmpuri sterile și a cutiilor cu
instrumentar
- aparatul pentru anestezie generală și măsuța cu medicamente
- aspiratoare, bisturie electrice, aparate de chirurgie celioscopică, aparatul Roentgen
mobil, lămpi mobile cu picior, lămpi pentru US, electrocauterizator, taburete rotative;
 camera de preanestezie și de trezire, în care se face pregătirea anestezică și se asigura
trezirea completă a bolnavului operat.
 camera de spălare a instrumentarului folosit în timpul intervenției (de obicei o cameră
pentru 2 săli de operație).
 camera de depozitare a lenjeriei murdare, magazia cu aparatura și instrumentar de rezervă,
grup sanitar, o cameră de repaus pentru medici și personal.
Sala de tratament servește la pansarea bolnavilor precum și la efectuarea unor examene
clinice (tusee rectale / vaginale, anoscopii), a unor proceduri speciale (spălături vaginale, clisme,
puncții) sau la recoltarea de analize. În principiu trebuie să fie o sală aseptică și alta pentru
bolnavii septici. Într-o sală de pansamente trebuie să existe în mod obligatoriu o canapea, o masă
14
pentru examinare, căruciorul cu soluții, instrumente, comprese pentru pansat, dulapuri pentru
instrumente (sterile și nesterile), chiuvete pentru spălat instrumente, cuve pentru dezinfecția unor
instrumente, seringi, ace, lame, eprubete pentru recoltat produse biologice.

3.2.Igiena generală și corporală

Asistenta medicală are un rol deosebit în realizarea și asigurarea igienei bolnavului, un

element primordial referindu-se la:
 aerisirea salonului (în perioadele reci se va avea în vedere că pacientul să fie întors cu
spatele către fereastra deschisă, sau va fi bine acoperit cu pătura pe spate și cap); se va
evita așezarea în zone expuse curenților de aer.
 menținerea curățeniei riguroase a saloanelor și dezinfecția periodică, aplicând măsuri de
asepsie si antisepsie.
 curățenia așternuturilor și a lenjeriei de corp – schimbarea ei de câte ori este nevoie, sau
protejarea patului cu musama și aleză. Se urmărește ca lenjeria să nu fie strânsă și
mototolită – favorizează escarele de decubit.
Toaleta bolnavului se va face la pat sub formă de băi parțiale sau complete, în măsura în
care bolnavul poate fi mobilizat.
Asistenta medicală va lua măsuri de precauție în timpul băii, pentru ca bolnavii să nu fie
expuși curenților de aer.
Curățarea tegumentelor întregului corp se efectuează pe regiuni, descoperindu-se treptat
numai zonele care se spală.
Scopul efectuării toaletei este îndepărtarea de pe suprafața pielii a stratului cornos,
descuamat și impregnat cu secrețiile glandelor sebacee sau sudoripare, a microbilor sau a altor
substanțe străine care aderă la piele, având ca efect activarea circulației cutanate, crearea unei
stări de confort pentru bolnav. Pentru efectuarea toaletei, asistenta medicală trebuie să aibă în
vedere următoarele:
- să convingă pacientul cu mult tact și delicatete;
- să menajeze pacientul, protejându-l cu un paravan față de ceilalți bolnavi;
- să asigure o temperatură adecvată în salon, pentru a-l feri de răceală;
- să pregătească materialul necesar în prealabil, pentru ca îngrijirile să fie cât mai
operative
- să acționeze rapid, sigur dar cu blândețe pentru a scuti bolnavul de alte suferințe și de
efort sau oboseală.

15
 Indiferent de regiunea căreia i se face toaleta, patul este protejat cu mușama și aleză. Daca
bolnavul se poate deplasa, se preferă efectuarea băii generale în sala de duș.
Alimentația se poate efectua activ sau pasiv în funcție de starea bolnavului, asigurându-se
o poziție cât mai comodă (se așează un prosop pe marginea patului), pacientul fiind a șezat
sprijinit (dacă este posibil), fie prin ridicarea patului, fie pe 2-3 perne, pe piept i se așeaza vasul cu
mancarea, iar asistenta medicala stă alaturi, îl supraveghează sau îl ajută.
Dacă alimentația se face pasiv, asistenta medicală trebuie să manifeste calm și răbdare, să
nu încarce lingura prea mult, să nu îl zorească pe pacient și, de asemenea, să verifice temperatura
alimentelor. Se va avea grijă ca firimiturile să nu se împraștie sub pacient. Se va supraveghea și
efectua aranjarea patului și întinderea lenjeriei – deoarece favorizează formarea escarelor.
Indiferent de modul de administrare al alimentelor, asistenta medicală va avea în vedere
orarul meselor, prezentarea alimentelor cât mai estetic și pe cât posibil va ține cont de
preferințele pacientului, în limita restricțiilor impuse de medic. Asistenta medicală va respecta
numârul de calorii necesare, pentru a nu fi supraalimentat (problemele de tranzit fiind prezente în
marea majoritate a cazurilor de cancer de colon, precum și evitarea obezității).
Pacientul trebuie educat de către asistenta medicală în privința unei alimentații sănătoase,
cu rol deosebit de important în cazul afecțiunilor canceroase.
Comportarea personalului față de bolnavii imobilizati trebuie să fie cât se poate de atentă,
deoarece aceștia sunt anxioși, irascibili, capricioși.
Asistenta medicală va ține cont de starea psihica a bolnavului, având o comportare plină
de blândețe, calm, să fie preocupată de programul zilnic, să-l scoată la aer (cu căruciorul sau
eventual cu patul) – atenția cu care este înconjurat contribuind la întărirea încrederii în personalul
sanitar precum și la suportarea cu ușurință a perioadei de spitalizare de către bolnav.
În cazul pacienților cu ulcer gastro-duodenal asigurarea regimului igieno-dietetic are un rol
primordial.
Se va administra un regim cât mai complet posibil care să conțină alimente cu to ți factorii
nutritivi, cu pregătire corectă și sub toate formele de pregătire, suficient ca aport caloric, în
funcție de vârsta pacientului și solicitările energetice și neuropsihice profesionale și
extraprofesionale ale acestuia.
Asistenta medicală asigură dieta de protecție gastrică individualizata în funcție de fazele
evolutive ale bolii, alimentatia fiind repartizată în 5 mese pe zi, precum și repausul fizic și psihic
al pacientului, mai ales postprandial în perioada dureroasă. Înaintea fiecărei mese întreabă
pacientul dacă a prezentat dureri epigastrice și se asigură ca acestea au dispărut după consumul de
alimente. Va cântări bolnavul o dată pe săptămână, pentru a observa din timp scăderile în greutate.

16
 Atunci cand pacietul prezintă inapetență datorată simptomelor de greață și vărsături și
alimentația și hidratarea este afectată prin deficit, asistenta medicală alimentează pacientul
parenteral pentru ca acesta sa fie echilibrat hidroelectrolitic și nutrițional, instituind perfuzii cu
glucoză 5%,10%; hidrolizate de proteine și amestecuri de aminoacizi (Marisang, Aminomel),
vitamine și electroliti după indicatța medicului. Aceasta calculează numărul de calorii în funcție
de diferite stări patologice, adăugând 13% pentru fiecare grad de temperatură peste 370C; 20-30%
pentru agitație, convulsii, distrucții celulare.
După încetarea vărsăturilor, rehidratează pacientul treptat, cu cantități mici de lichide reci,
oferite cu lingurița.
Asistenta medicală exploreaza gusturile și obieceiurile alimentare ale pacientului și
conștientizează pacientul asupra importantei regimului alimentar în menținerea sănătății. Face
bilanțul lichidelor ingerate și eliminate.
Servește pacientul cu alimente la o temperatură moderata, la ore regulate și prezentate
atrăgător. Învață pacientul categoriile de alimente din ghidul alimentar și echivalentele calitative
și cantitative ale principiilor alimentare, în vederea înlocuirii unui aliment care declanșează
anumite simptome cu altul. Echilibrarea psihică o face asigurând un climat cald, confortabil,
explicându-i scopul interventiilor și încurajând pacientul.

3.3.Rolul asistentei medicale în aplicarea tratamentului

Tratamentul are ca obiective:

 ameliorarea durerii;
 vindecarea ulcerului;
 prevenirea recidivelor;
 prevenirea complicatiilor;
 tratamentul complicatiilor.
Daca în stabilirea diagnosticului prin etapele sale rolul major îl are medicul, asistenta
medicală doar ajutându-l pe acesta sau pe pacient, în aplicarea tratamentului medical sarcina
revine aproape în totalitate acesteia.
În cazul ulcerului gastro-duodenal pot fi aplicate următoarele tipuri de tratament:
 regim de viață și igieno-dietetic;
 tratament medical;;
 tratament chirurgical.
Regim de viață și igieno-dietetic
17
 - renunțarea la fumat;
- reducerea consumului de alcool;
- interzicerea utilizării de AIND sau asocierea acestora cu administrarea de prostaglandine –
dacă nu se poate renunța la ele, cazul poliartritei, spondilitei
- dieta va exclude alimentele care produc dureri: sosuri, tocături, cârnați, mezeluri, conserve,
condimente și murături.
Tratament medical
Durerea în ulcerul duodenal este datorată atât tulburărilor de motilitate, cât și stimulării
acide a chemoreceptorilor. Pentru ameliorarea durerii și vindecarea ulcerului pot fi utilizate
următoarele clase de medicamente: antiacide (Maalox, Gelusil, Almagel, Calmogastrin,
Dicarbocalm – acestea ameliorează simptomatologia, îmbunătățesc vindecarea și reduc
recurentele), antagoniști H2 (Cimetidina –Tagamet; Ranitidina, Famotidina – sunt utili atât în
calmarea durerii, cât și în vindecarea ulcerului și în scăderea recurentelor), anticolinergice
(Pirenzepina, Telenzepina – sunt mai rar utilizate în prezent, din cauza efectelor adverse multiple,
unele interferând cu funcția gastrointestinală), inhibitorii pompei de protoni (Omeprazol,
Lansoprazol – sunt cei mai puternici antiacizi, blocând ATP-aza H+-K+ a membranei celulei
parietale gastrice, având o durată lungă de acțiune), protectoare ale mucoasei – prostaglandine
(Enprostil, Misoprostol, Riboprostil – acestea cresc secreția de mucus gastric, cresc secre ția de
bicarbonat, cresc fluxul sangvin prin mucoasa gastrică, stimulează refacerea mucoasei) – agenți
activi topici (Sucralfat – Carafate – la pH acid devine polar și se leagă la suprafața craterului
ulceros, creând o barieră protectoare, leagă și inactivează pepsina și acizii biliari; Ulcogant;
Bismut coloidal – formează un film protector pe suprafața craterului ulceros și previne contactul
cu factorii de agresiune intraluminali, stimulează sinteza de prostaglandine, stimulează sinteza
glicoproteinelor din mucus, rol bactericid față de Helicobacter pylori; Carbenoxolona –
stimulează sinteza de mucus și de prostaglandine, dar este mai puțin folosită din cauza efectelor
secundare: retenție hidrosalină, hipokaliemie, HTA), antibiotice (Amoxicilina, Tetraciclina,
Metronidazol, Claritromicina – se adaugă în primele 7-14 zile ale tratamentului antisecretor).
Asistenta medicală trebuie să cunoască mecanismul de acțiune al AINS, pentru a putea
efectua educația pacientului la care ulcerul s-a produs pe fondul consumului acestora. AINS
reprezintă un grup de substanțe care acționează asupra unor etape ale răspunsului inflamator
vizând diminuarea acestuia.
Cele mai frecvente efecte secundare sunt:
 digestive
 renale
 hepatice
18
  hematologice
 reacții alergice
Tulburările digestive sunt urmarea inhibiției rolului protector al PG asupra mucoasei gastrice.
În mod normal PG scad secreția acidă și o cresc pe cea de mucus. Inhibi ția lor prin AINS duce la
creșterea secreției acide și la distrugerea barierei de mucus, favorizând apariția / reactivarea
ulcerului gastroduodenal.
Tulburările renale se produc prin anularea efectului normal vasodilatator produs de PG; de
aceea, la bolnavii cu flux sangvin renal scăzut (insuficiența cardiacă, ciroza hepatică cu ascita)
AINS pot produce IRA.
Tulburarile hepatice sunt reversibile și se manifestă prin creșterea enzimelor (TGP) și uneori
prin creșterea bilirubinei și a timpului de protrombina.
Modificările hematologice cele mai frecvente sunt: agranulocitoza, anemia aplastică sau
tulburări ale hemostazei, iar cele alergice: rinita, astm, reactii cutanate.
Pot apărea și tulburări neurologice: cefalee, vertij.
Calea de administrare a medicamentelor este indicată de medic în funcție de:
 rapiditatea asimilării medicamentului de către organism
 resorbția și metabolizarea medicamentului
 interacțiuni medicamentoase
 compatibilitatea țesuturilor față de substanța administrată
Asistenta medicală efectuează administrarea medicamentelor în condiții de igienă, asepsie,
dezinfecție, sterilizare și menținere a măsurilor de supraveghere și control a infecțiilor
nosocomiale sau intraspitalicești.
Pregătirea injectiei
Asistenta medicală are obligația să supravegheze și să participle activ la administrarea
medicației, cunoscând foarte bine regulile generale de administrare a medicamentelor precum și
efectele secundare ale acestora, pentru a putea învăța pacientul să nu se sperie la apariția lor, fapt
care ar putea declanșa starea de anxietate a acestuia. Deosebit de importantă este cunoașterea de
către asistenta medicală a căilor de administrare a medicamentelor, aceasta putând fi orală sau
enterală și parenterală (ocolește tractul digestiv, are efect mai rapid), precum și a tehnicilor de
efectuare a tratamentului medicamentos parenteral (injecții s.c., i.m., i.v.) cu respectarea regulilor
de asepsie și antisepsie. Va urmări funcțiile vitale și va nota în FO valorile acestora, pentru a
putea constata efectul medicației și diminuarea simptomelor bolii.
Medicamentele sunt substanțe folosite în scopul de a preveni, a ameliora sau a vindeca
bolile, extrase sau sintetizate din produse vegetale, animale sau din substante minerale. Ac țiunea
lor asupra organismului depinde de structura lor chimică, de doza administrată și de calea de
19
administrare. Aceeași substanță poate funcționa ca aliment, medicament sau toxic, după
cantitățile introduse în organism, asistenta medicală având rolul de a cunoaște foarte bine
prezentarea medicamentelor, cantitatea de substanță conținută, dozarea și timpul de acțiune al
acestora.
Diferențierea acțiunii medicamentelor asupra organismului este în funcție de dozele de
administrare. Se deosebesc:
doza terapeutică – doza utilizată pentru obținerea efectului terapeutic dorit, fără ca prin
aceasta să se producă vreo acțiune toxică asupra organismului;
doza maximă – este doza cea mai mare suportată de organism fără să apară fenomene
toxice reacționale;
doza toxică – este cantitatea care, introdusă în organism, provoacă o reacție toxică
periculoasă;
doza letala – este doza care produce exitus-ul.
În vederea urmăririi efectului medicamentelor, asistenta medicală trebuie să cunoască:
efectul ce se așteaptă de la medicamentul respectiv, pentru care a fost de fapt administrat, timpul
necesar după care poate fi așteptat efectul, efectele secundare ale medicamentelor, fenomenele de
obisnuință și de acumulare, fenomenele de hipersensibilitate.
Administrarea medicamentelor se face ținând cont de anumite reguli, dintre care amintim:
respectarea întocmai a medicamentului prescris, identificarea medicamentelor prin citirea etichetei
și a datei valabilității, verificarea calității acestora, respectarea căilor de administrare, a dozajului
prescris și a orarului de administrare, respectarea somnului pacientului, evitarea incompatibilității
între medicamente, administrarea imediată a medicamentelor deschise, respectarea ordinii
succesive de administrare a medicamentelor (soluții, picături, injecții, ovule vaginale,
supozitoare), administrarea medicamentelor în prezența asistentei, servirea bolnavului cu doze
unice de medicament, respectarea asepsiei și antisepsiei la administrarea parenterală, pentru
evitarea infecțiilor nozocomiale.
Căile de administrare ale medicamentelor sunt:
 respiratorie,
 orală / bucală,
 percutanată,
 rectală,
 parenterală,
 prin aplicații locale.

20
 Calea orală sau bucală este calea naturală de administrare a medicamentelor, acestea
putând fi introduse sub diverse forme: lichide (solutii, infuzii, decocturi, tincturi, uleiuri, extracte)
sau solide (prafuri, tablete, granule, substanțe mucilaginoase).
Se renunță la această cale de administrare când:
 medicamentul se descompune sub influența sucurilor gastrice sau este inactivat de
acestea;
 bolnavul refuză luarea medicamentelor pe această cale;
 medicamentul are proprietăți iritante asupra mucoasei digestive;
 bolnavul este inconștient (comă, are trismus)
 medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă;
 medicul dorește să ocolească sistemul venei porte.
Medicamentele astfel introduse au efect: - local sau general, acestea se resorb la nivelul
mucoasei digestive, pătrund în sânge desfășurându-și efectul asupra întregului organism sau doar
asupra unor anumite organe. Medicamentele lichide se pot administra ca atare sau diluate cu apă,
ceai, lapte, iar pentru mascarea gustului dezagreabil pot fi îndulcite cu miere, siropuri. Când
medicamentele solide nu pot fi înghițite ca atare, se mojarează (se pisează) apoi pot fi diluate cu
apă sau ceai.
Administrarea medicamentelor pe cale parenterală oferă anumite avantaje ce nu pot fi
neglijate:
 absorbția este ușoară, iar efectul se instalează rapid;
 dozajul este precis, absorbția nefiind în funcție de condițiile speciale ale tubului digestiv;
 medicamentele sensibile la acțiunea sucurilor digestive, nu sunt alterate sau modificate în
stomac sau intestin;
 se pot introduce medicamente și în caz de intoleranță digestivă sau când calea enterală este
contraindicată.
Prin calea parenterală se înțelege de obicei ocolirea tubului digestiv și administrarea
medicamentelor prin injectare. Injecția reprezintă introducerea substanțelor în stare lichidă în
organism prin intermediul unui ac ce traversează țesuturile.
Prin calea parenterală se înțelege de obicei ocolirea tubului digestiv și administrarea
medicamentelor prin injectare. Injecția reprezintă introducerea substanțelor în stare lichidă în
organism prin intermediul unui ac ce traversează țesuturile.
Astfel:
 se utilizează calea subcutană când substanțele sunt ușor resorbabile, au densitate mică
și presiune osmotică apropiată cu cea a organismului, nu provoacă iritația sau lipoliza
țesutului celular adipos de sub piele;
21
  se recurge la calea intramusculară dacă densitatea medicamentului este mai mare, dacă
prin stagnarea în țesuturi ar provoca iritația acestora, iar efectul urmărit trebuie să se
instaleze rapid sau dacă întârzierea absorbției ar produce modificări în compoziția
medicamentului injectat;
 calea intravenoasă se folosește când se așteaptă o acțiune promptă și când substanța
medicamentoasă introdusă printre țesuturi ar provoca distrucții tisulare, nefiind suportată
de celulele țesuturilor moi.
Asistenta medicală are un rol deosebit de important în administrarea medicamentelor pe
cale parenterală, de aceea ea trebuie să cunoască fiecare tehnică foarte bine, locurile de elecție,
tipul soluțiilor care pot fi injectate pe cale s.c., i.m. sau i.v., regulile de asepsie precum și
modalitatea de a interveni în cazul unor accidente sau incidente, dintre care amintim: durere vie
prin lezarea nervului sciatic (situație în care se impune retragerea acului), hematom prin în țeparea
unui vas (se evită această situație printr-o aspirare după introducerea acului – dacă apare sânge se
retrage sau se introduce acul mai profund, până trece de vasul de sânge respectiv), supurație
aseptică datorită unor substanțe ce nu sunt resorbite, ruperea acului ce impune extracția
chirurgicală (toate acestea pentru injecția intramusculară); injectarea soluției în țesutul perivenos,
manifestată prin tumefierea țesuturilor și durere, flebalgia produsă prin injectarea rapidă a soluției
sau a unor substante iritante, hematom prin străpungerea venei, amețeli, lipotimie sau colaps
(toate acestea în cazul injectiei i.v.);
Perfuzia endovenoaăa urmărește introducerea în circuitul sangvin, picătură cu picătură a
unor soluții izotone, hipertone sau hipotone cu scopul de a susține aportul necesar de lichide și
electroliți sau pentru reechilibrare hidroelectrolitică, hidroionică și volemica și introducerea unor
medicamente prin care se urmărește efectul prelungit.
Pe lângă administrarea tratamentului asistenta medicală are rolul de a monitoriza funcțiile
vitale: respirația, tensiunea arterială, temperatura, pulsul, diureza și scaunul.
Indicațiile tratamentului chirurgical pentru ulcerul duodenal:
ulcerul complicat prin perforație, penetrație, stenoză (indicații absolute), hemoragie
(indicații diferențiate în funcție de caz).
ulcerul rezistent la tratament medical corect condus 6-8 săptămâni. De obicei astfel de
cazuri au ca substrat ulcere penetrante, prepilorice sau postbulbare, ulcere endocrine. De
menționat, de asemenea rezistența relativ frecventă la tratament medical a ulcerului apărut
la adultul tânăr sau vârstnic, sau în cazurile în care în antecedente există un episod
hemoragic sau perforativ.

22
 O indicație relativă este constituită de imposibilitatea bolnavului de a suporta costul
ridicat al unui tratament medical eficient care trebuie să fie de lungă durată pentru
prevenirea recăderilor.
Obiectivul principal al intervenției chirurgicale este reducerea secreției clorhidropeptice,
factor patogenic esențial în determinismul ulcerului duodenal. În măsura în care este posibil,
operația va ridica și leziunea ulceroasă.
Intervenția chirurgicală implică – pregătirea preoperatorie și ingrijirile postoperatorii.
 Pregătirea preoperatorie
Se efectuează diferențiat în funcție de terenul bolnavului (vârsta, tare biologice), de gravitatea
bolii și complexitatea operației care va trebui practicată .
Înaintea executarii intervenției chirurgicale, indiferent de vârsta pacientului, de afecțiunea
pentru care se internează și de durata actului operator, bolnavii trebuie pregătiți psihic, biologic și
chirurgical.
Pregătirea psihică a bolnavului începe din momentul internării și are drept scop adaptarea
bolnavului la noile condiții de viață, obținerea încrederii în personalul medical și restabilirea
echilibrului sau psihic.
Asistenta medicală are un rol foarte important în asigurarea confortului – care este unul din
factorii care ajută bolnavul să-și mențină un tonus psihic optim – astfel saloanele vor fi bine
aerisite și luminate, cu temperatura de 200-220C. Aceasta va cuceri încrederea bolnavului printr-un
comportament corect și binevoitor, va calma teama care-l domină la gândul că va suferi o
intervenție chirurgicală cu posibile urmări nefaste, îi va explica, în termeni simpli, în ce constă
boala și ce posibilități terapeutice există, va combate anxietatea acestuia prin administrare de
tranchilizante ușoare / barbiturice (Fenobarbital, Diazepam).
Pregătirea biologica diferă în funcție de vârstă, afecțiune, stare generală, natura
intervenției și vizează atât cercetarea constantelor hemostatice, cât și tratarea unor eventuale tare
biologice, ce ar putea îngreuna evoluția postoperatorie favorabilă. Pregătirea preoperatorie
presupune realizarea unui bilanț biologic riguros. În afara HLG, a VSH-ului, a probelor hepatice
și a celorlalte constante sangvine, se recomandă și efectuarea unei radiografii pulmonare și
EKG. O urocultură de rutină se va efectua la cea mai mică suspiciune de infecție urinară.
Examenul fizic și istoricul medical al pacientului pot impune necesitatea efectuării unor
teste suplimentare sangvine și de altă natură cum ar fi: grup sangvin și Rh, timp de sângerare și
coagulare, uree sangvină, proteinemie, colesterol, EAB pentru întregirea investigațiilor și în cazul
unei operații mai mari.
Evaluarea preoperatorie corectă este importantă și pentru anticiparea complicațiilor
generate de substanțele anestezice / alte medicamente, mai ales când coexistă afecțiuni cardiace,
23
pulmonare, hepatice sau renale grave. Anemia și nivelul scăzut de K trebuie corectate. Medicația
antiinflamatoare trebuie întreruptă cu câteva zile înaintea intervenției chirurgicale.
Intervenția chirurgicală se realizează, de obicei cu anestezie generală i.v. / intubație
orotraheală, dar se poate efectua și anestezie rahidiană / bloc epidural. Alegerea îi aparține
anestezistului și se bazează pe existența unor probleme medicale specifice.
Pregătirea chirurgicală a bolnavului, presupune aplicarea unor măsuri care să asigure
desfășurarea actului chirurgical în condiții optime.
Igiena bolnavului trebuie avută în vedere încă de la internare, când se face baie generală, apoi
acesta va îmbrăca rufe curate. De la această regula fac excepție doar urgențele majore a căror
igienă va fi făcută de asistenta medicală pe porțiunea de interes chirugical.
În seara premergătoare intervenției, bolnavul este din nou invitat să facă baie generală,
îmbracă lenjerie curată, tegumentele păroase din zona de interes chirurgical vor fi rase apoi
dezinfectate cu alcool și derivați de iod și pansate steril.
Clisma preoperatorie nu este întotdeauna necesară – același efect se poate obține prin
administrarea cu 12-24 ore înainte de operație, de laxative ușoare cu efect mai puțin brutal și
consumativ și cu un mai mic efect psihologic neplăcut asupra bolnavului. În cazul persoanelor de
sex feminin se îndepărtează machiajul și lacul de unghii, pentru observarea corectă și atentă a
circulației.
 Îngrijiri postoperatorii
Scopul îngrijirilor în perioada postoperatorie este recuperarea rapida a pacientului, prevenirea
sau, după caz, recunoașterea și tratarea complicațiilor, precum și asigurarea confortului
pacientului până la externarea sa din spital.
În perioada postoperatorie îngrijirile acordate de asistenta medicală joacă un rol foarte
important în evoluția favorabila a pacientului. Dupa operație, pacientul va fi transportat, fie la
salonul de trezire, fie la secția de terapie intensivă sau la salon, în funcție de tipul de interven ție
chirurgicală și de anestezie la care a fost supus și de tarele asociate de care suferă. Transportul din
sala de operație se face cu brancardul. Este indicat ca pe timpul transportului să fie însotit de
medicul anestezist, care să-i asigure o ventilație optimă.
Asistenta medicală din secția în care este adus pacientul trebuie să ceară informa ții despre
tipul de operație, pierderea de sânge estimată, tuburile de dren, diagnosticul postoperator și
complicațiile intraoperatorii.
Patul trebuie să fie curat și încălzit, iar în secția de terapie intensivă, când pacientul se
află încă sub efectul anesteziei, este indicat ca acesta să fie dotat cu bare de protecție laterală care
să împiedice căderea. În apropierea patului trebuie să se găsească: tensiometru, stetoscop,

24
aspirator, apăsator de limbă, pipă împotriva înghițirii limbii, tăviță renală, set de traheostomie,
sursă de oxigen.
Poziția bolnavului în pat trebuie să permită mișcările respiratorii și eliminarea secrețiilor.
Poziția trebuie să fie schimbată obligatoriu odată la maximum 2 ore.
Asistenta medicală va fi pregatită să dea date despre starea pacientului, valorile pulsului,
TA, temperaturii, drenajului, diurezei precum și despre eventualele alterări ale semnelor vitale, iar
aceste date le va nota în FO.
Asistenta medicală trebuie să urmărească continuu pacientul în această fază și să
semnaleze oricare din modificările ce pot surveni în starea acestuia. O atenție deosebită trebuie
acordată calmării durerilor și a agitației de după trezire, existând acum posibilitatea de control
asupra durerii prin PCA sistem (patient control analgezic). Acest sistem este deosebit de util în
primele 6 ore după o intervenție chirurgicală, putând fi monitorizată durerea pacientului și efectul
analgezicelor administrate.
Asigurarea aportului de lichide se realizează prin perfuzii i.v. în perioada imediat
postoperatorie, administrarea per os făcându-se imediat ce toleranța digestivă o permite, în prima
zi dându-i apă, ceai neîndulcit, limonadă, zeamă de compot, iar din a doua zi se poate da supă de
legume strecurată.
Pacientul fără sondă urinarâă trebuie să urineze în primele 6-12 ore de la opera ție, iar
primul scaun trebuie să apara la 48-72 ore postoperator.
Pentru urmărirea evoluției pacientului în perioada de convalescență asistenta medicală
trebuie să cunoască o serie de date clinice:

 faciesul trebuie să revină treptat la normal. Paloarea, cianoza, faciesul vultuos trebuie să
ridice problema unor complicații circulatorii sau de altă natură.
 limba uscată denotă o proastă hidratare.
 temperatura moderat crescută (37,50-380) din primele trei zile postoperator, denotă o buna
reactivitate a pacientului. Febra care se menține sau apare după trei zile de la operație,
poate fi expresia unei infecții la plagă, a unor complicații respiratorii, circulatorii sau a
unei reacții alergice.
 diureza se evaluează cantitativ și calitativ, notând eventualele modificări de culoare și
transparență, VN fiind de ~ 1500 ml/zi.
Un rol deosebit de important are asistenta medicală în profilaxia complicațiilor
postoperatorii. Aceste complicații pot fi:
 precoce (infecția, tromboza venoasă profundă, hemoragia)
 tardive

25
 4. PLAN DE NURSING AL UNUI BOLNAV CU ULCER GASTRIC ȘI
DUODENAL

I. CULEGEREA DATELOR
DATE GENERALE
Nume: S
Prenume: D
Sex: masculin
Vârsta: 59 ani
Stare civilă: căsătorit
Ocupaţia: pensionar
Naţionalitatea: română
Religia: ortodoxă
Alergii: nu prezintă alergii alimentare sau medicamentoase
Proteze: prezintă proteză dentară mobilă
Aspectul faciesului: facies palid
Acuitate vizuală: miopie VOD=1/2ccp;VOS=1/2ccp(-2dsf)
Acuitate olfactivă şi gustativă: percepe mirosul şi gustul
Acuitate auditivă: în limite fiziologice
Sensibilitate tactilă: integră
Acuitate dureroasă: dureri colicative în etajul abdominal superior (în epigastru)
Semne particulare: cicatrice postcolecistectomie
Mobilizare: bună, fără mijloace ajutătoare
Grup sanguin 0(I), Rh pozitiv
ROT: prezente bilateral
DATE VARIABILE
Domiciliu: localitatea Racaciuni, judeţul Bacau.
Condiţii de locuit: locuinţă salubră, din cărămidă, cu 4 camere şi două anexe, iluminare electrică,
locuieşte împreună cu soţia.
Condiţii psihosociale: pacientul prezintă o stare de disconfort şi anxietate moderată, stare de
conştienţă, acceptă rolul de bolnav
Sursa de susţinere: familia constituită din soţie şi 2 copii căsătoriţi care-l vizitează zilnic,
încurajându-l şi susţinându-l în procesul de vindecare.

26
Data internării: 21.03.2013 ora 13.00
Data externării: 27.03.2013 ora 12.30
Antecedente heredo-colaterale: neagă bolile infecto-contagioase şi dermato-venerice în familie
Antecedente personale patologice: ulcer duodenal de 10-15 ani
Antecedente personale chirurgicale: colecistectomie în urmă cu 2 ani.

MOTIVELE INTERNĂRII
- dureri colicative în regiunea epigastrică
- greaţă, vărsături alimentare şi bilioase postprandiale tardive ~200ml
- pirozis
- astenie fizico-psihică progresivă
- transpiraţii abundente şi reci
- cefalee, ameţeli
- insomnie
- anxietate moderată

ISTORICUL BOLII
Pacientul în vârstă de 59 ani cu antecedente de ulcer duodenal cronic de 10-15 ani, datorită
nerespectării tratamentului din ambulator şi a regimului igieno-dietetic, de aproximativ o săptămână
acuză dureri în etajul abdominal superior pe un fond de astenie fizico-psihică progresivă şi asociate
cu cefalee, transpiraţii reci, greaţă şi vărsături alimentare şi bilioase postprandiale tardive, insomnie,
anxietate moderată, motiv pentru care se internează pe secţia de gastroenterologie pentru
investigaţii şi tratament de specialitate.

EXAMEN CLINIC GENERAL

Stare generală: pacient afebril T=36,7°C
Tegumente şi mucoase: palide şi umede
Ţesut şi sistem musculo-adipos: normal reprezentat
Sistem gangliono-limfatic: nepalpabil, nedureros
Sistemul osteo-articular: integru
Aparat respirator:
- torace normal conformat,
- ambele hemitorace prezintă mişcări simetrice de ridicare şi coborâre în timpul inspiraţiei şi
expiraţiei
- respiraţia: de tip abdominal, ritmică, profundă, amplă, liberă pe nas, frecvenţa R=21/min
27
Aparat cardiovascular:
- cord în limite le vârstei
- şocul apexian în spaţiul V intercostal stâng pe linia medio-claviculară,
- aria matităţii cardiace în limite normale
- zgomote cardiace ritmice,
- TA = 135/80 mmHg, P=84/minut
Aparat digestiv şi anexe:
- abdomen suplu, elastic, mobil cu mişcările respiratorii, dureros la palpare în epigastru şi
hipocondrul drept
- ficat situat la 3 cm sub rebord, de consistenţă crescută; splină nepalpabilă
- tranzit intestinal fiziologic
- apetit diminuat
Aparat uro-genital:
- morfofuncţional aparent normal
- loji renale libere, nedureroase, rinichi nepalpabili
- micţiuni fiziologice 5-6/zi
Sistem nervos central: echilibrat psihic, orientat temporo-spaţial
ELEMENTE DE IGIENĂ
Obiceiuri alimentare:
Pacientul neglijează orarul meselor şi dieta impusă, de aproximativ 3 luni. Se alimentează des
pentru a i se calma durerea din regiunea epigastrică.
Alimente preferate: nu are
Lichide preferate: ceaiuri din plante, cantitatea de lichide ingerate ~ 1500ml/zi
Eliminări
scaun:
- frecvenţa – 1 scaun/zi,
- orar: dimineaţa după trezire
- forma – cilindrică,
- consistenţă păstoasă, omogenă, în funcţie de alimentaţie
- culoarea – brună,
- miros – fecaloid.
urina:
- micţiuni fiziologice: 5-6 micţiuni pe zi,
- cantitatea –1200 - 1400 ml/24 ore,
- culoare – galbenă ca paiul,
28
- miros – amoniacal
- ritmul: 2/3 din numărul micţiunilor ziua, 1/3 noaptea
diaforeza:
- transpiraţii reci, abundente
- miros acru, înţepător
- cantitatea: 250 ml
vărsături:
- postprandiale cu conţinut alimentar şi bilios
- culoare galben-verzui
- orarul: tardive, la 2-3 ore după mese
- cantitatea 200ml/zi
- miros: acru-acid
expectoraţie: absentă

Obişnuinţe igienice: pacientul este independent în satisfacerea îngrijirilor igienice zilnice.

Activităţi de recreare: pacientul îşi petrece timpul liber în compania nepoţilor, îi plac plimbările în
mijlocul naturii.
Stare mentală: orientat temporo-spaţial.
Date antropometrice: G=67 Kg
Î=1,72m
Diagnostic medical
Ulcer duodenal cronic în puseu acut dureros, cu nişă
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
PROBLEME ACTUALE
- dureri colicative în regiunea epigastrică cu iradiere în hipocondrul drept, cu caracter neperiodic,
suportabile, apar noaptea şi diminuă la ingerarea de alimente
- greaţă, vărsături alimentare şi bilioase postprandial, tardiv ≈ 200ml
- cefalee frontală, ameţeli, astenie fizico-psihică progresivă
- pirozis
- transpiraţii abundente şi reci
- anxietate moderată
- insomnie
PROBLEME POTENŢIALE
- hemoragie digestivă superioară
- perforaţie
29
- stenoză
- malignizare
- deshidratare

30
PLAN DE ÎNGRIJIRE

DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENŢIILE ASISTENTEI CU ROL PROPRIU ŞI DELEGAT EVALUARE

NURSING
1.Disconfort,durere Pacientul să Rol propriu: 21.03.2013
abdominalǎ: prezinte o - asigur condiţii de microclimat cu salon curat, aerisit şi temperatura optimă ora 13
Cauza: diminuare a de 18-20°C, fără curenţi de aer. Pacientul acuză dureri coli-
- alterarea integrităţii durerilor în de- - asigur pacientului repausul fizic şi psihic în perioada dureroasă şi cative la nivelul epigastrului
mucoasei gastro- curs de 2-3 zile. obligatoriu postprandial. Ora 14
duodenale - manifest înţelegere faţă de suferinţa pacientului; ajut pacientul să descrie După administrarea analge-
Manifestări: corect durerea şi să sesizeze momentele de remisie sau exacerbare. zicelor, antispasticelor se
- dureri colicative în - evaluez caracteristicile durerii: debut şi durată, localizare, iradiere, observă o uşoară ameliorare
epigastru, neperiodice, intensitate şi caracter, factorii care o declanşează sau o agravează. a durerilor.
ce apar la 1-2 ore - ajut pacientul să descrie durerea dându-i exemple, făcând analogii. Ora 18
postprandial şi - sfătuiesc pacientul să se relaxeze, să practice o respiraţie abdominală de 5- După dispariţia efectului
noaptea şi care 10 minute după administrarea de analgezice. medicaţiei durerile s-au
diminuă la ingestia Rol delegat: accentuat. Se administrează
alimentelor - la indicaţia medicului pregătesc materialele necesare şi pacientul pentru a din nou analgezice.
- pirozis recolta sânge în vederea examenelor de laborator: hemogramă, hematocrit,
- “foame dureroasă” VSH, leucocite, glicemie, uree, creatinină, fosfatază alcalină, TGP, TGO,
Colesterolemie, bilirubinemie totală şi directă, proteinograma, electroforeza Ora 22
şi urină pentru examen sumar de urină. Durerile au diminuat după

31
DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENŢIILE ASISTENTEI CU ROL PROPRIU ŞI DELEGAT EVALUARE
NURSING
- pregătesc în rol delegat pacientul pentru examene paraclinice EKG, administrarea analgezicului.
echografie abdominală, radioscopie pulmonară, radioscopie gastro- 22.03.2009
duodenală Între orele 23-6 pacientul
- în ziua internării, administrez la indicaţia medicului perfuzie litică cu: prezintă dureri suportabile.
Ser glucozat 5% 1000ml Ora 12
Scobutil 1f (1f=1ml) Durerile au diminuat dar nu
Papaverină 1f (1f=1ml) în totalitate.
Algocalmin 1f (1f=2ml) Ora 18
Zantac 3f (1f=2ml) 1f 7:13:19 Durerile epigastrice reduse.
- din a doua zi administrez următoarea medicaţia cu rol delegat: Ora 22
Scobutil 3 cp/zi 1cp 7:13:19 Pacientul nu mai prezintă
Papaverină 3cp/zi 1cp 7:13:19 dureri.
Algocalmin 3cp/zi 1cp 7:13:19 23.03.2009
Ranitidină 3cp/zi 1cp 7:13:19 Pacientul nu mai acuză
- observ efectul medicaţiei asupra organismului dureri. Obiectiv realizat.
- menţin intervenţiile cu rol propriu şi delegat şi în zilele următoare
2. Deficit de volum Pacientul să fie Rol propriu: 21.03.2013
lichidian menajat fizic şi - menajez fizic şi psihic pacientul în timpul vărsăturii ora 13
Cauza: psihic în timpul - protejez lenjeria cu muşama şi aleză Pacientul prezintă greţuri şi
- alterarea mucoasei vărsăturii. - aşez pacientul în decubit dorsal cu capul într-o parte aproape de marginea vărsături şi i se
32
DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENŢIILE ASISTENTEI CU ROL PROPRIU ŞI DELEGAT EVALUARE
NURSING
digestive Pacientul să patului după ce înainte l-am izolat cu un paravan de restul salonului administrează antiemetice.
Manifestări: prezinte o stare - îndepărtez proteza dentară mobilă a pacientului şi îi aşez sub bărbie o Ora 21
- greţuri de bine fără tăviţă renală. Când apare vărsătura cu o mână îi ţin tăviţa sub bărbie iar cu După administrarea
- vărsături de origine greţuri şi cealaltă susţin fruntea bolnavului antiemeticului, greaţa şi
periferică, cu conţinut vărsături, în - după încetarea vărsăturii ofer pacientului un pahar cu apă pentru clătirea vărsăturile au dispărut.
alimentar şi bilios, termen de 8 ore. cavităţii bucale şi apoi îndepărtez tăviţa renală 22.03.2013
≈200ml. - apreciez macroscopic aspectul şi cantitatea vărsăturii şi informez medicul Pacientul nu mai prezintă
despre aceasta vărsături ci doar o uşoară
- pentru a atenua greaţa sfătuiesc pacientul să inspire profund greaţă.
- supraveghez funcţiile vitale şi vegetative: puls, tensiune arterială, 23.03.2013.
respiraţie, temperatură, diureză, scaun, greutate corporală şi le notez în foaia Pacientul prezintă o stare de
de observaţie. bine fără greaţă şi fără
Rol delegat: vărsături.
- în ziua internării, la indicaţia medicului administrez medicaţie
simptomatică: Obiectiv realizat.
Metoclopramid 1f intramuscular (1f=2ml)
- din a doua zi de la internare, administrez la indicaţia medicului:
Metoclopramid 3cp/zi 1cp 7:13:19
Vitamina C200 3 cp/zi 1cp 7:13:19

33
DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENŢIILE ASISTENTEI CU ROL PROPRIU ŞI DELEGAT EVALUARE
NURSING
Glubifer 3 cp/zi 1cp 7:13:19
- observ efectul medicaţiei
- menţin intervenţiile cu rol propriu şi delegat şi-n zilele următoare
3Defici de Pacientul să Rol propriu: 21.03.2013.
alimentatie: recâştige - aerisesc salonul înaintea fiecărei mese Pacient alimentat parenteral
apetitul treptat. - prezint meniul atractiv pe o tavă protejată cu un şervet curat cu soluţie electrolitică, ser
Cauze: Pacientul să - ajut pacientul să adopte o poziţie comodă cu partea cefalică a patului glucozat, vitamine.
- greţuri aibă o ridicată 22.03.2013.
- vărsături alimentare alimentaţie - pe timpul vărsăturilor suprim alimentaţia pe cale orală şi alimentez Pacient alimentat per os cu
şi bilioase postpran- corespunzătoare parenteral cu glucoză izotonică, vitamine, soluţie de electroliţi alimentaţie hidrică, respec-
diale tardive cantitativ şi - după încetarea vărsăturilor, rehidratez pacientul treptat cu cantităţi mici de tând regimul impus de
- inapetenţă calitativ. lichide reci oferite cu linguriţa, în special lapte câte 200 ml la 2 ore interval boală.
Manifestări: Evaluare iar în cursul nopţii la 4 ore ori de câte ori este necesar. După fiecare pahar 23.03.2013.
- astenie fizico-psihică zilnică. cu lapte pe care îl bea îi ofer pacientului apă alcalină pentru a-şi clăti gura Pacientul respectă regimul
progresivă - regimul alimentar este un regim etapizat, bolnavul primeşte supe de orez alimentar şi primeşte un
- paloarea strecurate, supe mucilaginoase, preparate cu lapte şi unt, griş, fulgi de orez, regim hidric.
tegumentelor ouă fierte moi 24.03.2013.
- fracţionez necesarul caloric în trei mese principale şi două gustări, Pacientul este alimentat per
administrate la orele: oral, nutriţional.
Mic dejun – ora 8 25.03.2013.
Prânz – ora 13 Pacientul primeşte o
Cina – ora 19 alimentaţie hidro-lacto-
Gustarea I – ora 10.30 zaharoasă.
Gustarea a II-a – ora 15 26.03.2013.
- nu insist pentru a consuma întreaga cantitate de alimente Pacientul revine la alimen-
- fac bilanţul zilnic între alimentele ingerate şi eliminări taţia obişnuită impusă de
- administrez în rol delegat medicaţia prescrisă în raport cu orarul meselor: regimul de cruţare a
Antiemetice – înainte de mese stomacului şi duodenului.
34
DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENŢIILE ASISTENTEI CU ROL PROPRIU ŞI DELEGAT EVALUARE
NURSING
Fermenţi digestivi – în timpul mesei
Restul medicaţiei – post alimentar
- menţin intervenţiile cu rol propriu şi delegat şi-n zilele următoare
4. Diaforeza Pacientul să - explorez obiceiurile pacientului în legătură cu cunoaşterea şi respectarea În urma intervenţiilor
prezinte normelor de igienă curente, pacientul prezintă
Cauza:
tegumente şi - planific un program de igienă cu pacientul adaptat la starea sa fizică tegumente şi mucoase
- dureri colicative în
mucoase curate. - observ modul în care pacientul îşi efectuează toaleta zilnică curate. Obiectiv realizat.
regiunea epigastrică
Evaluare la 2 - asigur temperatura camerei de 20-22°C şi a apei 37-38°C favorabilă
Manifestări:
zile. efectuării toaletei zilnice
- transpiraţii reci,
- asigur îmbrăcăminte uşoară şi comodă
abundente, localizate
- învăţ pacientul să poarte şosete din bumbac (absorbante) şi să le schimbe
la nivelul axilei,
frecvent
palmelor.
- educ pacientul să-şi menţină igiena riguroasă a plicilor şi spaţiilor
interdigitale
- conştientizez pacientul în legătură cu importanţa menţinerii curate a
tegumentelor, pentru prevenirea îmbolnăvirilor
- menţin intervenţiile programate
5. Tulburari ale Pacientul să Rol propriu: 22.03.2013.
ritmului de somn: prezinte un - menţin condiţiile necesare somnului, respectând dorinţele şi deprinderile Pacientul a avut un somn
Cauze: somn calitativ şi pacientului agitat cu treziri frecvente în
- nelinişte cantitativ în - observ dacă perioadele de relaxare, odihnă sunt în raport cu necesităţile cursul nopţii.
- cefalee limite organismului şi întocmesc un program de odihnă corespunzător 23.03.2013.
- dureri epigastrice fiziologice 7-8 organismului Pacientul a prezentat un
Manifestări: ore pe noapte. - înlătur stimulii externi: auditivi, vizuali ce ar putea perturba somnul somn medicamentos.
- ore insuficiente de Evaluare la 24 pacientului
somn calitativ şi ore. - învăţ pacientul să practice tehnici de relaxare, exerciţii respiratorii cu 5-10 24.03.2013
cantitativ minute înainte de culcare Pacientul a beneficiat de 7-8
- observ şi notez calitatea, orarul somnului şi gradul de satisfacere a ore de somn calitativ, fără
celorlalte nevoi. treziri nocturne, odihnitor.
35
DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENŢIILE ASISTENTEI CU ROL PROPRIU ŞI DELEGAT EVALUARE
NURSING
Rol delegat:
- la indicaţia medicului administrez:
Fenobarbital 1f intramuscular ora 21 (1f=2ml)
- observ efectul medicaţiei
- menţin intervenţiile cu rol propriu şi delegat cât timp este nevoie
6. Anxietate moderată Pacientul să fie Rol propriu: 21.03.2013.
Cauza: echilibrat psihic - favorizez adaptarea pacientului la noul mediu Pacientul este neliniştit,
- necunoşterea în decurs de 2 - identific cu pacientul cauzele anxietăţii temător, agitat.
prognosticului bolii zile. - asigur un climat de calm şi securitate, creez un climat de înţelegere 22.03.2013.
Manifestări: empatică Anxietatea pacientului s-a
- nelinişte - pregătesc pacientul din punct de vedere psihic pentru investigaţiile diminuat dar este încă
- agitaţie paraclinice şi pentru administrarea tratamentului prezentă.
- teamă - încurajez pacientul pentru a-i înlătura anxietatea cauzată de spitalizare 23.03.2013.
- cefalee frontală - pun pacientul în legătură cu bolnavi ce prezintă aceeaşi afecţiune pentru ca Pacientul este echilibrat din
prin schimb de experienţă pacientul să capete încredere în vindecare punct de vedere psihic şi
- încurajez relaţia pacientului cu familia permiţând acesteia să fie cât mai anxietatea a dispărut.
mult posibil alături de pacient

Rol delegat:
- la indicaţia medicului administrez
Hidroxizin 1dg/zi
- observ efectul medicaţiei
- menţin intervenţiile cu rol propriu şi delegat şi în următoarele zile
7. Dificultatea de a Pacientul să - determin pacientul să-şi exprime propriile convingeri şi valori 21.03.2013.
participa la activităţi beneficieze de - planific împreună cu pacientul activităţi religioase Obiectiv realizat.
religioase modalităţi de - apreciez importanţa credinţei în viaţa pacientului şi sentimentul
Cauza: practicare a pacientului faţă de boală
- spitalizarea religiei pe - caut modalităţi de practicare a religiei – citirea unor documente religioase
Manifestări: perioada - menţin intervenţiile cu rol propriu şi în zilele următoare
36
DIAGNOSTIC OBIECTIV INTERVENŢIILE ASISTENTEI CU ROL PROPRIU ŞI DELEGAT EVALUARE
NURSING
- imposibilitatea de a spitalizării
participa la activităţile
grupului religios de
care aparţine
8. Deficit de cu- Pacientul să - explorez nivelul de cunoştinţe al pacientului cu privire la afecţiune, mod 21.03.2013
noştinţe în legătură cu acumuleze de manifestare, de prevenire, proces de recuperare, factorii declanşatori,
Pacientul a recepţionat noile
menţinerea sănătăţii cunoştinţe tratament, regim de viaţă
informaţii cu privire la
Cauza: suficiente - informez pacientul cu privire la mijloacele şi resursele de informaţie:
boala sa, este dornic să afle
- inaccesibilitatea la despre boală pe broşuri, cărţi, reviste
cât mai multe lucruri noi
informaţii toată durata - stimulez dorinţa de cunoaştere a pacientului şi motivez importanţa
privind modul cum să-şi
spitalizării. acumulării de noi cunoştinţe
păstreze sănătatea şi să
Manifestări: - conştientizez pacientul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea sa
prevină complicaţiile.
- cunoştinţe - verific dacă pacientul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit
insuficiente despre corect noile cunoştinţe.
regimul alimentar, Fac pacientului educaţie pentru sănătate:
evoluţia bolii, - îi explic pacientului care sunt alimentele permise şi interzise:
tratament. Alimente permise: lapte integral la 3-4 ore interval, ouă fierte moi,
smântână, frişcă, brânză de vaci, caş, biscuiţi, pişcoturi, supe mucilaginoase,
piureuri moi, făinoase fierte în apă sau lapte, carne slabă de vacă, viţel,
pasăre fiartă, peşte slab, zarzavaturi fierte
Alimente interzise: supe de carne, slănină, mezeluri, grăsimi prăjite, sosuri
cu rântaş, ciuperci, brânzeturi fermentate, lapte bătut, legume tari,
condimente, pâine neagră, ciocolată,
Îi este interzis cu desăvârşire alcoolul, băuturile carbo-gazoase, tutunul,
cafeaua
Nu are voie să consume alimente reci sau fierbinţi, trebuie să respecte orarul
meselor
Îi explic că trebuie să evite stresul, să aibă un regim de viaţă echilibrat, să
urmeze tratamentul în ambulator, să se prezinte la control
37
TABEL CU ANALIZE DE LABORATOR

VALORI
DATA ANALIZA CERUTĂ MOD DE RECOLTARE VALORI NORMALE
OBŢINUTE
21.03.2009
Hemoleucograma:
Hematii
Hemoglobina 5mil/mm3 4,5-5,5 mil/mm3
Hematocrit 15,2g% 14-16g%
Trombocite Se recoltează 2 ml sânge prin puncţie venoasă pe 45% 45%
heparină sau EDTA dimineaţa pe nemâncate 271000/mm3 150000-400000/mm3
Leucocite 4000-8000/mm3
Eozinofile 6500/mm3 2-3%
Bazofile 2% 0-1%
Limfocite 0% 20-40%
Monocite 38% 4-8%
7%
Recoltez 1,6ml sânge pe 0,4ml citrat de sodiu 3,8% 5-10 mm/h
VSH 5mm/h
prin puncţie venoasă, dimineaţa pe nemâncate 10-20 mm/2h
Se recoltează 5-8ml sânge prin puncţie venoasă fără
Uree sanguină 36mg% 20-40 mg%
substanţe anticoagulante, dimineaţa pe nemâncate
Se recoltează 5-8ml sânge prin puncţie venoasă fără
Glicemie 89mg% 80-120 mg%
substanţe anticoagulante, dimineaţa pe nemâncate
Se recoltează 5-8ml sânge prin puncţie venoasă fără
Fosfatază alcalină 5 u Bodanski 2-6 u Bodanski
substanţe anticoagulante, dimineaţa pe nemâncate
TGP Se recoltează 5-8ml sânge prin puncţie venoasă fără 10 ui 4-13 ui
TGO substanţe anticoagulante, dimineaţa pe nemâncate 17 ui 5-17 ui
Se recoltează 5-8ml sânge prin puncţie venoasă fără
Creatinină 0,64 mg% 0,6-1,3mg%
substanţe anticoagulante, dimineaţa pe nemâncate
38
 VALORI
DATA ANALIZA CERUTĂ MOD DE RECOLTARE VALORI NORMALE
OBŢINUTE
Bilirubinemie Se recoltează 5-8ml sânge prin puncţie venoasă fără BT=0,57mg% BT=0,4-1mg%
substanţe anticoagulante, dimineaţa pe nemâncate BD=0,17mg% BD=0-0,2mg%
BI=0,40mg% BI=0,2-0,8mg%
Proteinograma Se recoltează 5-8ml sânge prin puncţie venoasă fără
Proteine totale substanţe anticoagulante, dimineaţa pe nemâncate
7,99g% 7-8g%
Albumine
54,4% 50-60g%
Globuline
45,6% 40g%
Raport A/G
1,19 1
Electroforeza Se recoltează 5-8ml sânge prin puncţie venoasă fără
Globuline α1 substanţe anticoagulante, dimineaţa pe nemâncate
2,8% 2-4,5%
Globuline α2
8,59% 6-12%
Globuline β
13,42% 8,5-13,3%
Globuline γ
20,78% 13-20%
Examen sumar de urină Se face toaleta organelor genitale externe apoi se Albumină, glucoză, Albumină, glucoză,
recoltează 100-150 ml urină din jetul mijlociu într-o pigmenţi biliari, pigmenţi biliari, corpi
sticlă perfect curată. Aceasta se etichetează şi se corpi cetonici, uro- cetonici, urobilinogen –
trimite la laborator bilinogen – abs. Se- absenţi. Sediment
diment urinar: rare urinar: epitelii foarte
leucocite, hematii rare, leucocite rare, he-
atipice, rare epitelii matii şi cilindri granu-
loşi absenţi

39
EXAMENE PARACLINICE

EXAMENUL
DATA PREGĂTIREA PACIENTULUI REZULTAT
CERUT
21.03. Electrocardiograma - pregătesc pacientul din punct de vedere psihic, pentru a înlătura factorii emoţionali În limite
- transport pacientul în sala de examinare cu căruciorul cu 10-15 minute înainte de
2013 fiziologice.
înregistrare
- aşez bolnavul comod pe patul de consultaţie rugându-l să-şi relaxeze musculatura
- montez electrozii standard cât mai aproape de rădăcina membrelor aşezând sub placa
de metal o pânză înmuiată în soluţie de electrolit (1 lingură sare la 1 pahar apă), astfel:
roşu – mâna dreaptă, galben – mâna stângă, verde – picior stâng, negru – picior drept
- montez electrozii precordiali: V1 – spaţiul IV intercostal pe marginea dreaptă a
sternului; V2 – spaţiul IV intercostal pe marginea stângă a sternului; V3 – între V2 şi
V4; V4 – spaţiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară; V5 – la intersecţia dintre
orizontala dusă din V4 şi linia axilară anterioară stângă; V6 – la intersecţia dintre
orizontala dusă din V4 şi linia axilară mijlocie stângă.
- înregistrez derivaţiile unipolare şi precordiale
- după terminarea înregistrării îndepărtez electrozii de pe pacient
- ajut pacientul să se îmbrace şi-l conduc în salon
- notez pe electrocardiogramă: numele şi prenumele pacientului, vârsta, data şi ora
înregistrării, semnătura celui care a efectuat-o.
- pregătesc psihic pacientul: îi explic condiţiile în care se va face examenul (cameră în
semiobscuritate)
- conduc pacientul la serviciul de radiologie
- explic pacientului cum trebuie să se comporte în timpul examinării (să facă câteva
mişcări respiratorii după care să urmeze o perioadă de apnee, timp în care se face
radiografia, după care să urmeze o inspiraţie profundă)
Pregătirea fizică a pacientului:
- dezbrac complet regiunea toracică a pacientului şi îi îndepărtez obiectele radioopace
- aşez pacientul în poziţie ortostatică cu mâinile în şolduri şi coatele aduse înainte (fără
40
 EXAMENUL
DATA PREGĂTIREA PACIENTULUI REZULTAT
CERUT
să ridice umerii) în spatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran sau caseta care poartă
filmul
- când poziţia verticală este contraindicată aşez pacientul în poziţie şezând sau în decubit
- după examen ajut pacientul să se îmbrace şi îl conduc la pat.

- anunţ pacientul şi îi explic importanţa tehnicii pentru stabilirea diagnosticului, explic

tehnica investigaţiei şi regimul alimentar necesar pentru reuşita acesteia
- cu două-trei zile înaintea examinării administrez pacientului un regim fără alimente
care conţin celuloză şi dau reziduuri multe (fructe, legume şi zarzavaturi, paste făinoase,
pâine) şi ape gazoase şi administrez cărbune animal şi triferment câte 2 tablete de 3
ori/zi
M.R.F.
- în ziua precedentă examenului îi dau pacientului un regim hidric compus din supe,
21.03. Nu sunt leziuni
2013 limonade, ceai, apă negazoasă
pleuro-pulmonare.
- în seara precedentă îi ofer pacientului o cană cu ceai şi pâine prăjită şi două linguri de
ulei de ricin
- în ziua examenului, înainte de efectuarea acestuia îi interzic pacientului să consume
alimente sau lichide
- conduc pacientul la serviciul de radiologie, îl ajut să se dezbrace şi să se aşeze în
decubit dorsal pe masa radiologică
- după efectuarea examinării ajut pacientul să se îmbrace şi-l conduc la salon unde-l
41
 EXAMENUL
DATA PREGĂTIREA PACIENTULUI REZULTAT
CERUT
instalez comod în pat.

- anunţ pacientul cu două zile înainte, explicându-i necesitatea tehnicii şi importanţa ei

pentru diagnosticul bolii, tehnica investigaţiei şi regimul alimentar pe care trebuie să-l
respecte.
- administrez pacientului cu 1-2 zile înaintea examinării un regim alimentar neflatulent şi
uşor digerabil, format din supe, ouă, pâine prăjită, unt, făinoase, produse lactate
- seara, în ajunul examinării, efectuez pacientului o clismă evacuatoare
- anunţ pacientul că în ziua examinării nu trebuie să fumeze pentru că fumatul măreşte
secreţia gastrică şi că nu trebuie să mănânce
- în ziua examinării, conduc pacientul la serviciul de radiologie
- dezbrac complet regiunea toracică a bolnavului şi-l conduc sub ecran unde îi ofer cana Ficat, colecist,
22.03. Echografie cu sulfatul de bariu pregătit înaintea examinării (se amestecă 150g sulfat de bariu cu o pancreas, splină,
2013 abdominală cantitate de 200-300 ml apă rece amestecând continuu cu o lingură de lemn) rinichi, aspect
- după terminarea examinării ajut pacientul să se îmbrace şi-l conduc la pat normal echografic.
- administrez un purgativ (o lingură de ulei de parafină) după efectuarea examinării şi
informez pacientul că va avea scaunul colorat în alb

42
 EXAMENUL
DATA PREGĂTIREA PACIENTULUI REZULTAT
CERUT

Esofag normal.
Stomac cu pliuri
normale, hiperton,
22.03. hiperkinetic, lichid
2013 Radioscopie gastro- de hipersecreţie în
duodenală cantitate mare.
Bulb duodenal cu
nişă pe peretele
posterior,
înconjurată de o
zonă de edem

43
TABEL CU MEDICAMENTE

Denumirea Mod de Calea de Doza

Data Acţiune Reacţii adverse
medicamentului prezentare administrare Unica Totală
21.03. Ser fiziologic Fl=500ml perfuzie 1fl 2fl/zi Substituent Hipernatremie
2013 hidroelectrolitic Hipercloremie
21.03. Soluţie glucoză 5% Fl=500ml perfuzie 1fl 1fl/zi Hidratare şi Perfuzarea rapidă–
2013 remineralizare diureză osmotică
21.03. F=1ml perfuzie 1f 1f Antispastic Scăderea secreţiilor
22-27.03. Scobutil Cp=10mg p.o 1cp 3cp
bronşice
2013 7:15:20
21.03. Papaverină F=1ml perfuzie 1f 1f Antispastic Somnolenţă, cefalee
22-27.03.2014 Cp=100mg p.o. 1cp 3cp
7:15:20
21.03 Algocalmin F=2ml perfuzie 1f 1f Analgezic Reacţii alergice
22-27.03.2013 Cp=500mg p.o. 1cp 3cp
7:15:20
21.03 Metoclopramid F=2ml perfuzie 1f 1f Antiemetic Vertij, hipotensiune,
22-27.03.2013 Cp=10mg p.o. 1cp 3cp
cefalee, meteorism
7:15:20
21.03. Zantac F=2ml i.m. 1f 7:15:20 3f Antiulceros Reacţii alergice
22-27.032013 Ranitidină Cp=150mg p.o. 1cp 3cp
cefalee, vertij,
7:15:20
somnolenţă, tulburări
gastro -intestinale

44
 Denumirea Mod de Calea de Doza
Data Acţiune Reacţii adverse
medicamentului prezentare administrare Unica Totală
21.03. Fenobarbital 1f=2ml i.m. 1f seara 1f Sedativ Excitaţie nervoasă
2009
22-27.03.2013 Vitamina C200 Cp=200mg p.o. 1cp 3cp Factor vitaminic Rareori diaree
7:15:20
22-27.03.2013 Glubifer Cp=100mg p.o. 1cp 3cp Aport de fier Tulburări digestive
7:15:20
22.03. Hidroxizin Cp=25mg p.o. 1cp 1cp Tranchilizant Somnolenţă
2013

45
 EVALUARE LA EXTERNARE
Pacientul în vârstă de 59 ani se internează pe secţia gastroenterologie acuzând dureri
colicative în regiunea epigastrică, greaţă, vărsături alimentare postprandiale tardive, pirozis,
astenie fizico-psihică progresivă, transpiraţii abundente şi reci, cefalee, ameţeli, insomnii,
anxietate moderată.
De comun acord cu pacientul medicul a hotărât externarea în data de 27.03.2013.
Intervenţiile asistentei medicale:
pregăteşte documentele necesare medicului pentru a realiza externarea pacientului
pregăteşte pacientul şi anunţă familia asupra datei externării
Starea pacientului la externare - ameliorată
Grad de autonomie: pacientul îşi poate îndeplini singur nevoile fundamentale
Recomandări:
- pacientul să cunoască şi să respecte normele de igienă
- să beneficieze de o educaţie sanitară adecvată
- să respecte regimul alimentar evitând alimentele bogate în lipide, condimentele
- să evite stresul, factorii de risc
- să urmeze întocmai tratamentul de întreţinere prescris
- să se prezinte la medic imediat ce apar complicaţii
Educaţia pentru sănătate:
Educ pacientul :
- să urmeze tratamentul igieno-dietetic
- repaus fizic şi psihic
- să nu consume alcool, tutun, cafea, condimente fără prescripţia medicală
- să urmeze un regim bogat pe alimente uşor digestibile, bogate în vitamina
- să se prezinte la control

46
 BIBLIOGRAFIE

 Patologie chirurgicala – Florea Ticmeanu, Sorin Simion, Editura Medicala, Bucuresti – 2000
 Chirurgie – Mircea Constantinescu, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti – 1996
 Ghid de nursing – Lucretia Titirca, Editura Viata medicala romaneasca, Bucuresti – 1998
 Anatomia si fiziologia omului – I.C.Voiculescu, I.C.Petricu, editia IV, Bucuresti – 1998
 Tehnica ingrijirii bolnavului – Carol Mozes, Editura Medicala, Bucuresti – 1999
 Substante medicamentoase – Agenda medicala – 2000
 Boli interne – Prof.dr. Dan Georgescu, Editura National, Bucuresti – 1998
 Patologie chirurgicala – Prof.dr.Nicolae Angelescu, Editura Celsius, Bucuresti – 1997
 Ingrijirea bolnavului – Karl Heinz Kristel, Editura All, Bucuresti – 1998
 Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistenta medicala - Lucretia Titirca, Editura Viata
Medicala Romaneasca, Bucuresti – 2000
 Urgente medico-chirurgicale – Lucretia Titirca, Editura medicala, Bucuresti – 1999
 Chirurgie – Silvian Daschievici si Mihai Mihailescu, Editura Medicala, Bucuresti – 1999
 Biologie – Manual pentru clasa a XI-a – I.T. Exarcu, Ileana Ciuhat, Silvia Gherghescu, Maria
Soigan, Editura Ministerului Invatamantului, Bucuresti – 1996
 Atlas de anatomie – Trevor Weston
 Cursuri de nursing – Profesor instructor Maria Szabo
 Manual de ingrijiri speciale acordate de asistenta medicala – Lucretia Titirca, Editura Viata
Medicala Romaneasca, Bucuresti - 2000
 Curs de semiologie medicala – I. Petrescu, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti – 1996
 Ingrijirea omului bolnav si sanatos – Chiru Florian, Editura Medicala – 1998

47