RESTAURĂRI DIRECTE CU AMALGAM

Amalgamul de argint este un material folosit cu succes de aproximativ 150 de ani. Popularitatea
lui şi m zilele noastre este ilustrată prin faptul că se utilizează în proporţie de 75 % faţă de alte materiale
stomatologice, fiind considerat ani de-a rândul metoda de elecţie în restaurarea dinţilor posteriori.
Annual se obturează încă cu amalgam aproximativ 100 milioane de cavităţi. Actualmente amalgamul
reprezintă indicaţia de elecţie, în situaţiile de igienă bucală deficitarâ, sau a posibilităţilor financiare
limitate.
Vechile principii ale lui Black au fost înlocuite: nu se mai foloseşte principiul extensiei preventive, nu se
mai realizează cavităţi suplimentare de retenţie, etc. Chiar şi aceste preparări minimale slăbesc stmctura
de rezistenţă a dintelui.
Restaurările cu amalgam se indicâ pe una, două sau trei suprafeţe, m cavităţile mici şi medii, m special în
situaţiile când estetica nu este o necesitate absolută Dinţii care au mai mult de jumătate din coroane
distruse se pot restaura cu obturaţii de amalgam asociate cu mijloace suplimentare de
retenţie: pinuri, crampoane parapulpare Amalgamele cu mijloace suplimentare de retenţie se indicâ în
cazul dinţilor cu distrucţii coronare mari, în cazul dinţilor cu tratament endodontic, sau m situaţiile când
s-ar putea indica şi un onlay MOD sau alte restaurări extracoronare. Amalgamul poate înlocui chiar un
cuspid distms, putând asigura rezistenţa structurilor restante. Uneori se recomandă ca dintele
reconstituit cu amalgam şi cu pinuri sâ fie acopent cu o coroană de învehs.
Dintre avantajele restaurârilor coronare cu amalgam se pot enumera: eficienţa clinică pe
termen lung, uşunnţa manipulării şi a tehnicii restauratorii, preţul dc cost redus.
Dezavantajul major este cfbctul fîzionomic nul şi slăbirea rezistenţei ţesutunlor dentare,
putând duce uneori chiar la fracturarea peretilor. Un alt dezavantai este reprezentat de amaigam
armata cu crampoanc parapulare, care reface un cuspid distrus faptul că nu se face economie de
ţesutun dentare ca şi m preparârile pentru obturaţii adezive. Amalgamul nu are propnctăţi canostatiee,
corodează, se coloreazâ şi are un potenţial adeziv limitat. Amalgamul mi aderă dc structurilc dentare

acestora atât de dentină, cât şi de amalgam, dacă

amalgamul este condensat la nivelul preparârii înainte ca răşina să se evapore. Conform
producătorului (Parkell, Farmmgton) Amalgambond-ul formează o legâtură mecanică prin
penetrarea m canaliculii dentinari şi în acelaşi timp formează un strat hibrid cu colagenul
dentinar.
în ceea ce priveşte riscul pe care îl prezintă obturaţiile de amalgam pentru sănătate, sunt
publicate o serie de studii controversate. Rata eliberării Hg este crescută m momentul
condensării amalgamului şi m special m momentul îndepărtării obturaţiilor din amalgam.
In Germania de exemplu este interzisă îndepărtarea obturaţiilor de amalgam la temeile
gravide.
Medicii stomatologi reprezintâ o grupă profesională la care nivelul concentraţiei de
mercur în sânge este mai crescut, deci există un risc profesional. Astăzi, m condiţiile unor
contradicţii privind toxicitatea amalgamului, medicii stomatologi pot oferi pacienţilor diferite
altemative pentru restaurarea dinţilor posteriori.
Stomatologia viitorului egte cu siguranţă una fârâ metale, decada următoare fîmd de
tranziţie spre aşa-numita „ societate fără amalg