Sistemul fiscal în Elveţia

Datorită structurii federale a statului, în Elveţia nu există un sistem fiscal centralizat, cu anumite
impozite care sunt percepute exclusiv de către autorităţile federale, în timp ce alte impozite sunt percepute pe
criteriu concurenţial, la nivel de canton, comună. Deşi cota de impozitare la nivel federal este consistentă, cele
practicate la nivelul fiecărui canton sunt diferenţiate (actualmente există proiecte legislative propuse pentru a
diminua dacă nu chiar elimina această variaţie, de a reorganiza împărţirea resposabilităţilor şi a încasărilor între
administraţiile federale, respectiv cantonale, dar datele de aplicare ale acestora sunt încă în fază de proiect).
Prin urmare, întrucât diferenţele actuale în sistemul de impozitare sunt signifiante, alegerea cantonului este un
element important în tot ceea ce înseamnă planificare fiscală.
Conform standardelor internaţionale şi OECD, ratele de impozitare practicate de Elveţia sunt relativ
scăzute.
 Impozitarea persoanelor fizice
Persoanele fizice care obtin un venit fix pot fi scutite de impozitul pe venit sau li se pot adauga
suprataxe in baza unor legi speciale.
Cotele de impozitare sunt stabilite de cantoanele si municipalitatii aferente, putand diferi in mod
considerabil de la un canton la altul. De obicei, se aplica o cota de impozitare progresiva.
Cuplurile casatorite sunt impozitate cu un “discount”, beneficiand de anumite de deduceri la baza
impozabila, cum ar fi contributiile sociale. Cu toate acestea apare un dezavantaj financiar comparativ cu
persoanele fizice necasatorite.
Asadar, se colecteaza impozite directe federale si cantonale. Cotele de impozit directe federale sunt
progresive, inregistrand un nivel maxim de 11.5% la un venit de 843000 CHF per cuplu casatorit.
Taxa pe avere difera de la un canton la altul si variaza in jurul procentului de 1,5% in majoritatea
cazurilor. In cantonul Zurich este 0,3%. Rezidentii platesc anual taxe pe avere in functie de totalitatea bunurilor
pe care le detin in tara, in timp ce nerezidentii trebuie sa plateasca o taxa pe avere anuala pe bunurile derivate
de la intreprinderile si imobilele situate in Elvetia.
De asemenea, în baza unor acorduri de evitare a dublei impuneri, nerezidenţii sunt exceptaţi de la
impozitare.
 Impozitul pe profit
O companie este considerată rezidentă în Elveţia, fie dacă este înmatriculată în această ţară, fie dacă este
condusă din aceasta (locul managementului activ). Astfel o companie înregistrată în Marea Britanie, care este
însă condusă din Elveţia, este astfel considerată o companie rezidentă a statului federal în vederea impozitării
(Corduneanu, 1998:362).
Regula generală este aceea, conform căreia, companiile rezidente sunt impozitate aferent veniturile
globale, mai puţin cele care au generat profituri prin intermediul unor întreprinderi, sedii permanente şi
proprietăţi situate în afară, în timp ce companiile non-rezidente sunt impozitate doar pentru profitul generat de
întreprinderi, sedii permanente şi proprietăţi situate în Elveţia, acelaşi regim având şi dobânzile pentru
împrumuturi garantate de debitori prin proprietăţi elveţiene.
După cum precizam anterior, impozitarea companiilor este reglementată la mai multe niveluri: federal,
cantonal, comunal, nivelul cotelor de impunere variind destul de mult. Oricum la momentul actual cantoanele
Zug şi Fribourg sunt considerate cele mai propice pentru localizarea agenţilor economici.
Ca fapt divers trebuie menţionat că impozitul plătit autorităţilor federale poate fi considerat deductibil
din perspectiva bazei impozabile la nivel cantonal, lucru care este valabil şi în sens invers.
Sucursalele străine situate pe teritoriul elveţian datorează impozit pe profit, venituri şi câştigurile de
capital la aceleaşi cote de impunere practicate şi în cazul entităţilor naţionale. Profiturile remise străinătăţii de
către sucursale şi filiale nu fac obiectul impozitării în Elveţia.
Revenind la cotele de impozitare, analiza acestora pleacă de la cota de bază practicată la nivel federal şi
care este de 8,5%, aplicabilă asupra proftului impozabil. Rata totala a impozitului pe profit la nivel federal,
cantonal si comunal se inscrie aproximativ intre 14% si 45%, in functie de nivelul profitului si locul de
inregistrare a sediului. Intrucat impozitul pe profit face parte din categoria cheltuielilor deductibile, cota de
impozitare efectiva a profitului variaza astfel intre 12,5% si 31%.
 Determinarea bazei impozabile
La nivelul statului federativ Elveţia, în ceea ce priveşte impozitarea veniturilor există o serie de diferenţe
substanţiale între guvernul federal şi cantoane pe de o parte şi între diferitele cantoane pe de altă parte. Sfaturile
specialiştilor elveţieni constau în verificarea cu precădere a următoarelor elemente înainte de luarea deciziei de
iniţiere a unei afaceri într-un canton:
- principiile GAAP se aplică celor mai multe aspecte ale calcului fiscal;
- pierderile pot fi reportate pentru o perioadă ulterioară cuprinsă între 4 şi 7 ani, acest principiu
neputând să fie aplicat însă şi în sens retroactiv;
- nu există legislaţie fiscală referitoare la agenţii economici străini care fac obiectul unui control,
după cum se întâmplă în Statele Unite ale Americii şi în Regatul Unit;
- câştigurile de capital provenite din vânzarea de către o companie tutelară non-rezidentă a
acţiunilor sale către o subsidiară elveţiană nu sunt supuse impozitării (cu excepţia situaţiilor în
care subsidiara elveţiană deţine proprietăţi în Elveţia);
- plata dobânzilor provenite din împrumuturi efectuată de o subsidiară rezidentă sau non-rezidentă
către o companie mamă (tutelară) nu face obiectul nici unui impozit prevăzut de legislaţie
corporaţiilor din Elveţia;
- fondurile de rezervă constituite în vederea pensionării angajaţilor sunt deductibile din punct de
vedere fiscal1.
 Taxa de timbru
Federaţia are dreptul exclusiv de a percep acest impozit. Cotele de impozitare sunt următoarele:
 1% pentru emiterea de acţiuni în cazul în care valoarea acestora depăşeşte 250.000 CHF, chiar şi în situaţia
în care acestea sunt emise ca o primă. Un împrumut, făcut de un acţionar către companie fără
contraprestaţie (plată) face de asemenea subiectul acestui impozit. Taxa de timbru se datorează de asemenea
pornind de la valoarea nominală a acţiunilor în cazul în care majoritatea acţionariatului este transferat ca
urmare a unei lichidări judiciare, chiar dacă acţiunile nu au în aceste circumstanţe o valoare de piaţă. Pentru
filialele elveţiene ale unor companii străine nu se datorează taxa de timbru ca urmare a acestor emiteri;
 o rată de 0,15% pentru transferul de valoare al acţiunilor în companii rezidente elveţiene şi 0,3% pentru
transferul de valoare al acţiunilor în companii non-rezidente, cu condiţia efectuării transferului de către
“dealeri de titluri de valoare”, prin care legislaţia elveţiană înţelege bănci, brokeri ai bursei de valori,
manageri ai fondurilor de investiţii şi alte diferite instituţii financiare. Definiţia acestor dealeri de titluri de
valoare este totuşi destul de a tot cuprinzătoare, referindu-se la orice companie care deţine titluri de valoare
peste limita de zece milioane de franci elveţieni şi în plus toţi intermediarii.
Taxa de timbru se suportă de către ambele părţi implicate (cumpărător şi vânzător) şi este automat
dedusă din valorile tranzacţiei de către dealer.
- O cotă anuală de 0,12% asupra valorii obligaţiunilor emise, adică pentru obligaţiunile emise pe o perioadă
de 5 ani se va datora o taxă de timbru de 0,6%;
- O cotă anuală de 0,06% pentru obligaţiunile pe termen mediu al căror emitent este o bancă, astfel încât
pentru cele pe o perioadă de 5 ani, este exigibilă o taxă de timbru de 0,3%;
- O rată de 5% din primele de asigurare pentru asigurări generale, respectiv 2,5% din aceeaşi bază de calcul
pentru asigurări de viaţă, procent aplicabil pentru contribuţie unică.
 Impozit asupra activului net
Acest impozit este perceput atât la nivelul autorităţilor federale, cât şi al celor cantonale şi are drept bază
de calcul activele entităţilor corporative, care în mod normal sunt egale cu capitalul propriu al acţionarilor si
anume capitalul vărsat, rezervele legale etc. (Caraiani, 199:78).
Cotele de impozitare sunt:
1. cotă de 0,8% asupra activului net al companiilor este percepută anual de către
autorităţile federale;
2. cotă anuală situată între 0,3% şi 1% aplicabilă de asemenea asupra activului net de către cantoane.
Filialele străine situate în Elveţia sunt impuse doar pentru activele lor elveţiene din punctual de vedere al
acestui impozit. Pe de altă parte, companiilor rezidente nu le sunt supuse impozitării activele (proprietăţile
imobiliare) străine.
 Redevenţe
Federaţia are dreptul exclusiv de a percepe redevenţa (impozit pe veniturile obţinute de nerezidenţi).
Regula generală constă în aceea că redevenţele sunt deduse la sursă din ceea ce entităţile elveţiene distribuie.
Cota este de 15% pentru beneficiile fondurilor de pensie, 8% pentru beneficiile din asigurări şi 35% pentru
veniturile din investiţii care includ dividendele şi dobânda corporative din conturile bancare, obligaţiunile şi
celelalte instrumente de credit.
Redevenţa nu se aplică pentru roialităţile plătite către beneficiarii straini.
1
Acest aspect este extrem de important deoarece nu există limită de deductibilitate.
 Profiturile repatriate în afară de către filialele elveţiene ale unei companii străine nu generează redevenţe
indiferent de convenţia de dublă impunere în cauză.
 Taxa pe valoarea adaugata
Pentru marea majoritate a produselor si serviciilor desfasurate in Elvetia nivelul TVA este de 8%.
Produsele de prima necesitate (produse alimentare si bauturi, cu exceptia bauturilor alcoolice),
medicamentele, apa din reteaua de conducte, furajele pentru animale, lucrarile agricole legate de cultura solului
si precedand productiei, precum si recoltarea (fan, cereale, fructe, legume), carti, anumite publicatii (fara
caracter publicitar), prestatii de servicii furnizate de societatile de radio si televiziune (cu exceptia celor cu
caracter comercial) beneficiaza de un nivel redus de TVA de 2.5%.
Asistenta medicala si educatia sunt scutite de plata TVA.
Serviciile in domeniul hotelier (cazare, mic dejun) beneficiaza de o cota redusa de TVA, de 3,8%.
 Facilitati fiscale
Marea majoritate a cantoanelor prevad prin legislatia fiscala proprie posibilitatea exonerari fiscale, totale
sau partiale, acordata intreprinderilor nou create care prin activitatea lor contribuie substantial la dezvoltarea
economica a cantonului sau a uneia din zonele de interes ale acestuia. Facilitatile fiscale acoradate sunt limitate
in timp, perioada maxima in care compania poate beneficia fiind de 10 ani de la infiintarea.
Aceasta facilitate se aplica, in mod egal, si filialelor firmelor straine, stabilite in Elvetia.
Intrucat, impozitele si taxele platite la nivel cantonal si comunal au o pondere semnificativa in totalul
taxelor si impozitelor platite de o companie, facilitatile fiscale astfel acordate au o importanta deosebita pentru
compania beneficiara. Suplimentar, exista anumite facilitati fiscale si la nivel federal.
 Tratamentul fiscal al operaţiunilor offshore. Companiile tutelare.
Din punctul de vedere al impozitării federative, o companie este definită ca fiind tutelară (companie
mamă), dacă deţine fie un minimum de 20% din totalul acţiunilor unei alte companii, fie dacă valoarea
acţiunilor deţinute într-o altă companie are o valoare de piaţă de cel puţin 2,000,000 franci elveţieni (prag
cunoscut drept acţionariat participativ).
Deşi definirea unei companii tutelare variază de la canton la canton, o entitate corporativă este tutelară
din punctual de vedere al impozitării veniturilor cantoanelor atâta timp cât:
- fie aceste venituri provin cel puţin în proporţie de 51-66% din dividende provenite de la o filială;
- fie compania deţine cel puţin 51-66% din acţiunile filialei. Cu titlu general, dividendele străine remise
către o companie eleveţiană şi orice câştig de capital realizat de asemenea de către o astfel de companie
din vânzarea acţiunilor unei entităţi străine în care deţine o parte considerabilă, sunt impozitate în
Elveţia exceptând situaţia în care sunt cuvenite unei companii care conform legii fiscale elveţiene este
definită ca o companie elveţiană tutelară.
Companiile tutelare elveţiene beneficiază de următorul regim fiscal:
1. la nivel federal o companie tutelară plăteşte impozit pe profit la un nivel redus pentru fiecare venit
din dividende primit de la o subsidiară sau o companie la care deţine pragul acţionariatului
participativ. Reducerea în privinţa impozitării profitului depinde de proporţia câştigului din
acţionariat participativ în profitul total generat;
2. la nivel cantonal sau municipal impozitul pe profit nu se datorează pentru venitul obţinut din
dividende atâta timp cât corporaţiile indeplinesc condiţiile pentru a fi declarate companii tutelare.
În plus companiile tutelare care deţin un minimum de 20% din capitalul unei subsidiare plătesc impozit
redus pentru câştigurile de capital obţinute ca urmare a vânzării acţiunilor atât timp cât:
1. participaţia a fost deţinută pentru cel puţin un an şi fusese achiziţionată ulterior datei de 1 ianuarie
1998;
2. participaţia a fost achiziţionată înainte de data de 1 ianuarie 1997 şi se va renunţa la ea ulterior datei
de 1 ianuarie 2007. La momentul actual, cantonul care este recomandat pentru a localiza o companie
tutelară din punct de vedere fiscal este Fribourg.
Companiile domiciliare sunt cele care îndeplinesc următoarele condiţii:
- Sunt pe de o parte controlate din afară, iar pe de altă parte managementul provine din străinătate;
- Au un sediu înregistrat în Elveţia;
- Nu au nici staff-ul şi nici o prezenţă fizică pe teritoriul Elveţiei;
- Îşi desfăşoară majoritatea, dacă nu chiar totalitatea afacerilor în străinătate;
- Veniturile au sursa de provenienţă din străinătate.
Din punct de vedere al reglementărilor fiscale (impozit pe profitul corporaţiilor) sub care acţionează se
disting următoarele trăsături principale:
 La nivel federal nu există avantaje prin prisma impozitului plătit pentru profituri şi câştiguri de capital
 ale corporaţiilor;
 La nivel cantonal şi municipal, cota de impozitare a profiturilor poate fi substanţial redusă, dacă nu chiar
anulată. Perceperea acestor impozite depinde în această situaţie de raportul în care se află capitalul
vărsat şi rezervele faţă de profit.
O companie auxiliară este o companie domiciliară, care în plus poate să-şi desfăşoare o parte din
activitate în Elveţia. Acest tip de companie nu este acceptat decât în şapte cantoane elveţiene. Unei companii
auxiliare i se permite:
- să aibă birouri şi staff elveţiene;
- să obţină venituri elveţiene (care sunt impozitate la cotele standard practicate), deşi majoritatea acestora
este obligatoriu să provină dintr-o sursă străină.
Din punct de vedere al reglementărilor fiscale (impozit pe profitul corporaţiilor) sub care acţionează, se
disting următoarele trăsături principale:
 la nivel federal nu se acordă vreo exceptare din punct de vedere al impozitării veniturilor
corporaţiilor;
 la nivel cantonal şi municipal cota de impunere pentru determinarea impozitului plătibil pentru
venituri şi câştiguri de capital variază pentru cele şapte cantoane care acceptă un astfel de tratament
fiscal. Oricum, cu titlu general, venitul care are localizată sursa în Elveţia este impozitat cu 5%, în
timp ce pentru cel provenit din afara ţării se practică scutirea de impozit.
Companiile service sunt acelea al căror unic obiect de activitate, ca să zicem aşa scop în viaţă, este
prestarea către companiile străine care fac parte dintr-un grup, în care acestea sunt membre, a diferitelor servicii
cum ar fi: asistenţa tehnică, financiară şi administrativă, publicitatea, managementul, marketingul etc.
Companiilor service nu le este permis, în general, să obţină venituri din partea unor terţi, cum ar fi de
exemplu companiile din afara grupului lor. Statutul de companie service se obţine prin achitarea unui impozit în
avans.
Companiile service beneficiază de următoarele facilităţi fiscale pentru impozitarea veniturilor
corporaţiilor:
 la nivel federal nu se accceptă nici o derogare de la legislaţia referitoare la impunerea veniturilor
corporaţiilor, a determinării impozitelor de plată;
 la nivel cantonal şi municipal, cotele de impozitare a veniturilor corporaţiilor vor fi ajustate pornind de
la orientarea internaţională a serviciilor prestate. Există o multitudine de modalităţi de calcul a profitului
impozabil anual din punctual de vedere al cantoanelor, dar cu titlu general profitul impozabil anual se
determină drept echivalentul a 8,5% din totalul statului de plată a salariaţilor sau un procent între 5%-
20% din cheltuielile de regie (doar în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt reduse, situaţie în care se
opteză pentru un procent superior).
Companiile mixte prezintă caracteristicile atât ale companiilor tutelare, cât şi ale celor domiciliare,
neputând fi totuşi evidenţiate ca un anumit tip din cele două. Pentru o companie mixtă se acceptă următoarele
derogări de la legea impozitării corporaţiilor:
 la nivel federal nu se poate discuta despre o eventuală facilitate;
 la nivel cantonal şi municipal, o companie mixtă are posibilitatea de a plăti un impozit diminuat sau de a
fi chiar exonerată dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
1. este controlată din străinătate;
2. minimum 80% din veniturile totale sunt obţinute din surse străine;
3. companie are relaţii strânse cu entităţi străine.