Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
T ÎN COXARTROZĂ
GENERALITăţI
(definiţie, clasificare, date epidemiologice
Coxartroza reprezintă afectarea cronică degenerativă a articulaţiei şoldului ce apare în
condiţii etiologice foarte variate, dar cu acelaşi rezultat final, deformarea articulară
invalidantă.
Este o afecţiune relativ des întâlnită, fiind şi cea mai invalidantă dintre artroze, putând
evolua spontan până la infirmităţi grave.
Coxartroza primitiva (primara, esentiala sau indiopatica) evolueaza in absenţa unei
cauze decelabile, incadrandu- se într- un proces artrozic degenerativ general, localizat la
articulaţia şoldului concomitent cu alte localizări articulare. Ea reprezintă 45% din cazurile de
coxartroză şi practic nu atrage dupa sine deficite funcţionale sesizabile de pacient, lasa o
mobilitate peste unghiurile utile ale şoldului, iar radiografia nu arată distrucţii sau pensări
importante ale spaţiului articular.
Coxartrozele secundare (55% din cazuri) se dezvolta pe fondul unei cauze locale
preexistente care modifică anatomia articulara, afecteaza circulatia capului femural sau creaza
distrucţii locale. Aceste coxartroze sunt de obicei unilaterale iar când sunt bilaterale nu au
simetrie perfectă în aspectul radiologic, sau în simptomatologie clinică.
a) Frecvenţa coxartrozei este destul de mare şi ea creşte o dată cu înaintarea în vârsta
Lawrence arată că la subiectii intre 15 si 24 de ani leziunile radiologice de artroze sunt
prezente la 10% din cazuri in vreme ce aceleasi leziuni radiologice le intalneste la 80%
dintre cazuri ce au trecut de 55 de ani.
b) Rasa, climatul, modul de viata nu par sa influenteze frecventa coxartrozei, totusi de
exemplu, coxartroza apare rar in China.
c) Multe din cazurile cu leziuni radiologice de artroza raman clinic multe si Kellgren si
Lawrenc arata ca numai 25% dintre minorii cu leziuni radiologice de artroza la sold
prezentau semne clinice de suferinta.
EVOLUTIE SI PRONOSTIC
4. Refacerea stabilitatii:
- se realizeaza prin exercitii analitice de tonifiere musculara. Aceste exercitii se
adreseaza in deosebi si pelvitro- hanteriorilor.
Tehnica ocupationala
1. tratament profilactic
2. tratament igieno- dietetic
3. tratament medicamentos
4. tratament ortopedic- chirurgical
Ineficienta de cotil:
- ineficienta de cotil, cotilul fiind oblic, permitand capului femural sa alunece in sus
rupand astfel arcul cervico- abductor si instaland sebluxatia de sold. Aceste vicii
arhitecturale ale cotilului, capului sau colului femural, pot ficorectate prin diverse tipuri
de operatii, considerate ca interventii precoce profilactice.
Necrozele asopatice
- necrozele asopatice de cap femural, de asemenea inainte de a determina incongluenta
articulara beneficiaza de chirurgie. Alteori (mai rar) cauzele locale care se constitue in
stari precoxatice, sunt afectiuni din domeniul reumatologic, regula tratamentului precoce
in scopul prevenirii coxartrozei.
- artritele septice, trebue tratate urgent prelungit cu antibiotice, antiinflamatorii si repaus
articular, nepermitandu- se incarcarea articulatiei.
- artritele inflamatorii cronice, duc treptat la infirmitate coxofemurala motiv pentru care
se trateaza precoce, adecvat bolii reumatice respective tratamentul chirurgical fiind
indicat doar ca interventie paleativa.
TRATAMENTUL BALNEOLOGIC
Terapia prin factori naturali (bai termale, namoluri etc.) isi are locul ei in tratamentul
coxartrozei, atat prin virtutile terapeutice pe care le au factorii ca atare, cat mai ales prin
kineziterapia ce se aplica concomitent in centrele si statiunile respective.
Cura balneara, in medie de 3 saptamani, intr- o astfel de statiune, reprezinta un repaus
fizic si psihic solitar. Impreuna cu regulile elementare de igiena si recuperare functionala,
pe care bolnavul le invata, balneoterapie constitue un mare avantaj in arsenalul terapeutic
al coxartrozei.
Apele minerale radioactive, sulfuroase sau clorurosodice de preferinta termale, sunt
indicate in cure externe. Astfel bolnavii cu coxartroza beneficiaza de tehnicile uzuale de
hidroterapie cum sunt baile generale, in cada sau mai bine in piscina incalzita, completate
cu dus subacval si dus- masaj.
Aplicatiile de namol sunt si ele recomandate in aplicatii locale sau bai cu namol.
Gimnastica medicala, hidrochineziterapia si masajul pre- si postbalneatie se asociaza si
completeaza tehnicile mentionate mai sus. Modul de actiune al factorilor naturali nu este
inca asa de bine precizat. Se admite in principiu ca apele si namolul de termale, precum si
cele radioactive au un efect antalgic si decontracturant, iar baia ca atare, dusul si
hidrochineziterapia ar avea un efect sedativ si spasmolitic general. Se considera de
asemenea ca sulful ar avea un efect trofic (discutabil) asupra cartilajului articular, tot asa
cum apele clorosodice ar avea asupra aparatului musculoligamentar.
S- ar putea conchide ca tratamentul balnear in statiune, pe langa efectul amtalgic si
sedativ pe care- l are asupra artrozelor in general, permite bolnavului sa invete reguli de
igiena fizica si recuperare functionala a coxartrozei, pe care apoi trebue sa le cultive
singur.
Corespunzator acestor cerinte, la noi in tara statiunile recomandate sunt: Herculane,
Felix,Eforie Nord, Mangalia, Govora, Amara, Pucioasa, Olanesti etc.
In general dupa o astfel de cura, bolnavii se simt mai bine, ameliorare subiectiva care
se remarca in peste 70% din cazuri si ca atare ia poate fi considerata foarte utila.
De altfel mai o recomandam o data sau de doua ori pe an, atat preoperator cat si post
operator cu virtuti de recuperare si intretinere in timp a rezultatelor obtinute prin
interventia chirurgicala.
TRATAMENT PRIN ELECTROTERAPIE
D.S. : extern
Recuperarea mersului
Reeducarea mersului are mai multe faze si anume:
- faza statica- culcat, fara sprijin, cu sprijin partial, cu sprijin total unipodal si
bipodal
- faza dinamica- ce constitue recuperarea propriu-zisa a mersului pe teren plan,
inclinat, urcarea si coboratul scarilor.
In toate exercitiile se adauga pe parcurs, rezistenta manuala la ramforsare.
Presupune reeducarea propriu-zisa a mersului, cand asistentul va controla si corija
analitic fazele acestuia.
Se incepe cu mersul in sprijin unipodal pe partea sanatoasa si doua carje, apoi, la
indicatia medicului, sprijin bipodal, cu doua carje. In principiu, de la permisiunea
reluarii incarcarii pe partea operata, in circa 3-4 saptamani se ajunge la baston, care
poate fi mentinut un timp variabil in functie de particularitatile cazului.
Elementul de baza este recuperarea prin exercitii active: contractii izometrice la
inceput, apoi exercitii dinamice activo-pasive, facilitate, apoi contragravitate si in final
contrarezistenta.
La acest moment in medie la 2-3 saptamani, bolnavul se externeaza si continua
ambulatoriu recuperarea prin hidrochineziterapie la piscina si gimnastica medicala pe
uscat.
Se indica in continuare de doua ori pe an o cura balneara de intretinere, de preferinta
intr-o statiune cu profil de specialitate cum sunt la noi in tara: EFORIE, MANGALIA,
FELIX, HERCULANE, OLANESTI.
In cazul artrodezei se impune cate o cura balneara de intretinere la circa 6-8 luni la
inceput apoi anual.
BIBLIOGRAFIE
COXARTROZA
- Prof. Dr. A. Denischi
- Prof. Dr. I. Dinulescu
- Prof. Dr. O. Medria