Univerșitatea SPIRU HARET

Facultatea ŞTIINŢE ECONOMICE

Programul de studii MANAGEMENT-ID
Disciplina ISTORIE ECONOMICĂ

CONSECINȚELE INDUSTIALIZĂRII ACCELERATE ASUPRA

RELAȚIILOR ECONOMICE EXTERNE ALE ROMÂNIEI ÎN
PERIOADA 1950-1989

Vladuț Alexandru Marius, anul I, grupa 1821

Numele cadrului didactic coordonator (tutorelui) Conf. univ. dr. Eugen Ghiorghiţă
 CUPRINS

Pag.
Capitolul I: Aspecte generale ale economiei dupa cel de-al doilea
razboi mondial ............................................................................ 3

Capitolul II: Industrializarea - motorul cresterii economice in Romania 7

Concluzii ................................................................................................ 13

Bibliografie .............................................................................................. 14

2
CAPITOLUL I. Aspecte generale ale economiei dupa cel de-al doilea razboi mondial
După cel de-al doilea război, una dintre cele mai urgente probleme era redresarea economiei, pentru
că agricultura, industria si intreaga infrastructură economică suferise mari distrugeri si pierderi.
Consecintele nefaste ale patrunderii Uniunii Sovietice in economia romaneasca au
fost: ruperea legaturilor traditionale cu Occidentul, o izolare si mai completa decat cea din timpul
suzeranitatii otomane din secolul al XVIII-lea si exploatarea economica directa din partea U.R.S.S
prin intermediul sovromurilor (societati mixte romano-sovietice,infiintate in urma unui acord
economic incheiat la Moscova la 8 mai 1945,care activau in principalele sectoare ale economiei
romanesti).
În prima jumătate a anului 1947,Partidul Comunist a acţionat pentru a-si mări
controlul asupra tuturor ramurilor economiei. Planificarea si conducerea centralizata erau la ordinea
zilei si toate masurile pe care le-a luat s-au dovedit a fi doar faza pregatitoare in vederea
nationalizarii industriei si colectivizarii agriculturii. La 5 aprilie,un nou Minister al Industriei si
Comertului si-a asumat puteri largi in strangerea si distributia bunurilor agricole si industriale de
consum, alocarea materiilor prime pentru industrie,regularizarea investitiilor in intreprinderile
particulare si detinute de stat si in controlarea creditelor. Transformarea economiei romanesti in
conformitate cu modelul sovietic a fost insotita de integrarea ei in blocul sovietic.
In iunie 1948, Marea Adunare Nationala a votat legea nationalizarii intreprinderilor
industriale, de asigurari, miniere si de transport,care, impreuna cu inceputul procesului de
colectivizare in martie 1949,au facut din stat singurul detinator de resurse,care puteau fi astfel
directionate spre accelerarea dezvoltarii industriale.
Planul de stat lansat la 24 decembrie 1948 urmarea realizarea a 5
obiective:dezvoltarea extensiva,autarhia economica,planul central si planificarea,investitii masive in
industria grea in dauna celei de consum si sovietizarea industriei romanesti.

3
 Structura investitiilor
Tabelul 1

Anul Industrie
1951 48,5%
1953 57,5%
1981 50,7%
1982 46,9%
1983 48,0%
1984 51,7%

In consecinta, programul de modernizare rapida, lansat dupa 1948,a fost un esec.

Parametrii propusi nu au fost realizati,chiar daca in anumite ramuri s-a inregistrat o crestere a
productiei industriale. Realitatea de la sfarsitul anilor 1950 indica persistenta acelorasi
probleme:inapoierea,in principal, apoi o structura sociala predominant agrara, cu o eficienta scazuta.
In afara semnificatiei politice, guvernul instaurat la 6 martie 1945 in  Romania, avea o
serie de obiective economice care vizaui continuarea eforturilor de razboi alaturi de armata sovietica
si onorarea obligatiilor de armistitiu ira, dupa terminarea razboiului, refacerea economiei tarii si
asigurarea schimburilor cu URSS   prin intermediul SOVROMURILOR, societati economice mixte
romano-sovietice care vor impune curand, schimbul de neechivalente , transformanduse in societati
de aprovizionare a pietii sovietice din Romania.   P entru un stat cu structura economica
preponderent agrara ca cea a  Romaniei, o latura esentiala in refacerea economica o constituia
reforma agrara, realizata in martie 1945, prin care au fost expropriate mosiile peste 50 ha, precum si
proprietatile agricole ale celor fugiti din tara, ale criminalilor de razboi, ale  germanilor din zonele
locuite de populatie saseasca, precrum si ale celor care nu si-au lucrat pamantul in ultimii 7 ani in
regir prprie. Spre deosebire de alte reforme agrare din trecut, cu acest prilej a fost dat  taranilor si un
inventar agricol; improprietarirea s-a facut fara despagubirea  proprietarilor expropriati, dar cu plata
catre stat a celor improprietariti a uneim sume esalonate pe 15-20 ani, care va fi anulata dupa
inceperea procesului de cooperativizare, in anul 1949 si incheiat cu forta in anul 1962. Dupa venire
la putere a guvernului prosovietic condus de dr. petru Groza a avut loc organizarea
subordonariieconomice a tarii fata de interesele URSS prin acorduri bilaterale care prevedeau
crearea SOVROMURILOR (societati comerciale romano-sovietice care aveau sa fie desfiintate in
anii 1954- 1956) si care presupuneau aporturi de capital sovietic si romanesc, numai ca aportul
sovietci era constituit din averile germane din Romania! In acest mod se asigura un transfer constant
din venitul  national al tarii catre URSS, greu de evaluat in lipsa unor documente stocate exclusiv 32

4
in arhivele sovietice, dar estimate la cca1/2 din actvitatea economiei romanesti din acei ani.  Pentru
coordonarea activitatii economice a guvernului P.Groza a infiintat  Consiliul economic
interministerial care la sfarsitulanului 1945 devine Consiliul  Superior al Economiei Nationale
urmand sa stabileasca norme si avand controlul  asupra  Repartizarii creditelor si materiilor prime
catre intreprinderi, unde functionau comitete de fabrica formate din reprezentanti ai muncitorilor si
ai patronatului; faptul acesta echivala cu inceputul unei economii centralizate de tip sovietic la noi in
tara. Prin munca sustinuta unele intreprinderiindustriale au fost refacute intr-un termen scurt: uzinele
ASTRA-Arad, distruse in proportie de 60%, iar IAR – Brasov, desi distrusa in  proportie de 80% a
fost refacuta in 10 luni. In decurs de numai 6 luni au fost refacute 60% din caile ferate distruse,
percum si 70 % dinreteaua de telecomunicatii. Au fost   facute eforturi importante pentru trecerea la
productia de pace, astfel ca in 1947 la IAR  se realiza primul tractor romanesc (dupa modelul
sovietic in cadrul societatii mixte SOVROMTRACTOR). S-a realozat un mare voluM de munca
voluntara si au deschis cateva santiere ale tineretului pentru construirea de cai ferate, conducte de
gaz, irigatii etc. Cu toate realizarile, in 1946, industria metalurgica realiza doar 46,6% din  productia
anului 1938.   I nfluenta uriasa care a urmat anilor de razboi, facut sa se produca o extraordinara
devalorizare aleului si a determinat guvernul sa etatizeze BNR, in 1946,  si sa faca o reforma
monetara la 15 august 1947, cand banii vechiacumulati in cantitati uriase la particulari trebuiau
schimbati in noua meneda : orice cetatean primea 75 lei noi pentru 1.500.000 de lei vechi, un salariat
primea 150 lei noi pentru 3000.000 lei vechi, un taran 250 lei noi pentru 5.000.000 lei vechi iar un
patron putea schimba numai o suma echivalenta cu doua salarii medii ale muncitorilor din
intreprinderea respectiva. Cei care detineau valuta sau aur trebuiau sa le preschimbe la BNR, sub
amenintarea pedepsei cu moartea. In 1948 BNR este transformata in Banca de Stat a  Republicii
Populare Romane, intre altele, cu atributii de control a vietii economice prin noua moneda introdusa
prin reforma monetara. Tot in 1948, Parlamentul tarii a votat legea contolului economic, care urma
sa   fie infaptuita cu cadre fara pregatire economica, recutate dintre muncitori, care trebuiau sa
actioneze pentru indeplinirea cu orice pret a indicatiilor centrale.  In anii urmatori, sub
supravegherea consilierilor sovietici si folosind metode brutale, regimul democrat popular a reusit sa
disloce, metodic si masiv, proprietatea  privata , creditul si moneda. In anul 1977 a fost majorata
durata medie de folosire a echipamentelor industriale de la 15 la 27 de ani, fapt care a permis
disponibilizarea a  peste 1000 miliarde lei, utilizate in realizarea unor ambiti megalomane ale
regimului comunist condus de N. Ceausescu, in detrimentul reinoirii parcului industrial si al 
reducerii decalajelor tehnologice.  In anul 1948, productia industriala era de 85% fata de nivelul din

5
1938, si se  face simtita orientarea regimului comunist catre sporirea efortului de industrializare ori
acest fapt nu se putea realiza fara nationalizarea acestui sector, lucru ce s-a infaptuit la 11 iunie 1948
cand Marea Adunare Nationala a adoptat legea pentru nationalizarea principalelormijloace de
productie si anexele acestora. Ulterior in 1948 au fost nationalizate toate bancile si institutiile de
credit   particulare, caile ferate, institutiile sanitare si intreprinderile cinematografice. La inceputul
anului 1949 au fost nationalizate si intreprinderile industriale mai mici si se instituie monopolul
sttului asupra comertului exterior. In aprilie 1950 au fost  33 nationalizate imobilele fostilor
proprietari de terenuri agricole, de intreprinderi, comercianti iar proprietarii acestora au fost deportati
in alte zone ale tarii.  In ceea ce priveste comertul exterior, intre anii 1950-1989 acesta a crescut 
valoric de 36 ori. Poderea Romaniei in comertul mondial a crescut de la 0,3% in 1950  pana la 1% in
1977. Urmare a politicii economice adoptate spre deceniul opt Romania decade treptat din pozitia
anterioara, astfel ca in 1988-1989 ajunge la numai 0,4% din comertul mondial. Pana in anii 50,
numeric tarile cu care Romania a intertinut relatii economice, comerciale si de cooperare se limita in
interiorul blocului sovietic. Acestea au crescut treptat ajungand la 152 in anul 1980, scazand la 142
in 1989.  In deceniul noua al secolului trecut se constata o puternica dependenta fata de URSS la
importul de energie, fier, produse necesare sustinerii industriei  supradimensionate, construita
accelerat in deceniile sapte si opt.  Aparent diversa, orientarea si structura comertului esterior al
Romaniei din cele doua decenii anterioare anului 1989 sunt de fapt profund distorsonate de
considerente politice si ideologice,. Ori prin reactiile adesea imprevizibile, ale conducerii de la
Bucuresti. Orientarea industrializarii accentuate peste posibilitatile  proprii de materii prime, a adus
Romania in situatia de a fi dependenta de materiile  primenecesare intretinerii unei productii
industrilae supradimensionate, energofaga si  poluanta.  Pentru acoperirea datoriei externe Romania
ear nevoita sa exporte masiv  produse alimentare , chiar cu pretul infometarii populatiei, prin
reducerea volumului acestora pe piata interna. Expresia ultima a acestei evolutii a fost colapsul
economic, regasit dincolo de propaganda „ socialismului multilateral dezvoltat”.

CAPITOLUL II: Industrializarea - motorul cresterii economice in Romania

6
 In perioada 1951-1989,dezvoltarea economiei s-a desfasurat pe baza planurilor
cincinale si a fost concentrata pe dezvoltarea industriala.Prin aceasta se urmarea transformarea
Romaniei intr-un stat industrial-agrar cu o economie eficienta,lichidarea decalajelor de dezvoltare
economica dintre zone,regiuni,judete si apropierea nivelului dezvoltarii economico-sociale a
acestora,crearea unei structuri moderne a economiei in profil de ramura,departamental si teritorial,in
care industria sa aiba rolul central,alegerea si folosirea rationala in procesul dezvoltarii a resurselor
disponibile din fiecare zona si unitate teritoriala,in concordanta cu nevoile tarii si ale zonei sau
unitatii teritoriale.
In primii ani, industrializarea-considerata motorul cresterii economice in Romania-s-a
realizat preponderent pe cale extensiva,prin marirea personalului si a investitiilor,iar construirea
combinatului siderurgic de la Galati poate fi considerat ca simbolul acestei politici de industrializare
prin forte proprii-o dezvoltare,pentru a folosi expresia lui de Gaulle,„tous azimutus”.

Industrializarea- ritm de crestere

Tabelul 2

1938 1950 1965

Industria chimica 100% 193% 1200%

Industria constructiilor de masini 100% 179% 2300%

Industria alimentara 100% 107% 382%

Dupa 1970,Ceausescu a accentuat rata de dezvoltare a industriei,fara a tine cont de

indicatorii economici reali.
Autoritatile au investit in trei domenii: industrie grea (siderurgie, constructii de
masini, aeronautica, industrie extractiva si industrie chimica); infrastructura: Canalul Dunare-Marea
Neagra, Canalul Poarta Alba-Midia-Navodari; proiecte cu caracter mai mult propagandistic decat
economic: Canalul Bucuresti-Dunare si transformarea Capitalei in port la Dunare, Centrul Civic si
Casa Poporului, transformarea satelor, prin sistematizare, in orase agro-industriale.
Astfel, ponderea investitiilor alocate industriei constructoare de masini, energiei
electrice si termice, combustibililor, chimiei si metalurgiei, in intervalul 1980-1989, s-a situat intre
17,7%- 28,9%, 10,8%- 25, 2%, 13,2%- 22,1%, 9,5%- 14,7% si 10%- 14,2%.

7
 Tabelul 3
Anul Industrie
1951 48,5%
1953 57,5%
1981 50,7%
1982 46,9%
1983 48,0%
1984 51,7%

Transpunerea in fapt a modelului productiei industriale bazat pe industria grea s-a

realizat intr-un efort investitional,realizat prin fortarea investitiilor in acest sens, in defavoarea
consumului populatiei si cu pretul unor profunde dezechilibre sectoriale.
Investitiile efectuate in economia nationala inregistreaza o tendinta de crestere
permanenta, de la un interval la altul,pana in 1986, iar ulterior o tendinta de scadere.In cadrul
investitiilor efectuate in economia nationala,cele alocate industiei ocupa locul central,ele situindu-se
in jurul a 45-46%,in unii ani atingand chiar si peste 50%. Deosebit de semnificativa este alocarea
investitiilor industriale pe cele doua grupe ale industriei. Astfel, grupa A, in care erau incluse
ramurile producatoare de mijloace de productie,adica de bunuri investitionale,respectiv industriile
metalurgica,siderurgica, constructoare de masini s.a., a beneficiat de cea mai mare parte a
investitiilor, de peste 80% in intreaga perioada, apropiindu-se,uneori, chiar de 90%. Grupa B, in care
erau incluse industriile producatoare de bunuri de consum individual,industriile alimentara,textila, de
pielarie,s.a.,a beneficiat,in medie, de aproximativ 11% din investitiile industriale,rareori ajungand in
jurul a 16%.
Efectuarea unor investitii de asemenea proportii s-a concretizat in sporirea numarului
de intreprinderi,atat al celor de stat,cat si al celor cooperatiste(intr-o masura mai mica).

Nr. intreprinderilor industriale in perioada 1960-1989

Tabelul 4
Anul 1960 1970 1980 1985 1986 1987 1988 1989
Intreprinderi(nr).Total 1658 1731 1752 1913 1048 1972 1091 1102
din care:
-industrie de stat de 1 1 1 1 1 1 1 1
subordonare 1319 1372 1334 1456 1520 1526 1532 1541
republicana si locala
-industrie cooperatista 3 3 4 4 5 5 5 5

8
 339 359 418 457 528 546 559 561

Numarul populatiei salariate specializata in industrie a crescut considerabil:

Tabelul 5
Anii Populatie ocupata in Fonduri fixe ale industriei
Economie,mii persoane Mii persoane % in total populatie
ocupata
1950 8377,2 1000,7 12,0
1960 9537,7 1440,2 15,1
1970 9875,0 2276,8 23,0
1980 10350,1 3678,7 35,5
1985 10586,1 3927,8 37,1
1986 10669,5 3978,4 37,3
1987 10718,6 4013,8 37,4
1988 10805,4 4064,6 37,6
1989 10945,7 4169,0 38,1

In perioada 1950-1989 productia industriala totala a crescut de 44 ori,in ritm mediu

anual de 10,2%,cea a ramurilor din grupa A de 61 ori, iar cea a ramurilor din grupa B de 25 ori,in
ritm mediu anual de 11,1% si respectiv 8,6%.Cresterea mai mare s-a inregistrat pana in 1980,ulterior
ritmul mediu anual fiind de 3,3% in anii 1981-1989 si de 2,6% in anii 1986-1989.
In perioada 1950-1989, a crescut productia principalelor produse industriale,astfel:
Tabelul 6
Produsul Unitatea de masura 1938 1989 Nivelul maxim
Energie electrica Mil. kwh 1130 75851 1989
Titei extras Mii tone 6594 9173 1970=13377
Tractoare Bucati - 17124 1983=77142
Combine pentru recoltat paioase si porumb Bucati - 5649 1985=6806
Autocamioane Bucati - 13515 1985=20788
Apartamente din fondurile Numar - 54979 1981=150509

9
 Statului
Incaltaminte din piele Mil. perechi 3 52 1980=64

Astfel, sub aspect strict cantitativ,rezultatele sunt remarcabile, dar ele eu fost insotite
de neajunsuri numeroase de ordin calitativ. Unul din aspectele negative este acela ca sporirea
fondurilor a avut loc paralel cu un proces de crestere a gradului de uzura fizica si morala, reinnoirea
lor tehnica fiind nesemnificativa la nivelul ansamblului economiei nationale,prin aceasta urmarindu-
se micsorarea ratei amortizarii si,implicit, a a costurilor de productie.
Mentinerea in functiune a utilajelor cu grad avansat de uzura fizica si morala impune
o crestere semnificativa a activitatii de intretinere si de reparatii. Astfel,fondurile banesti alocate
pentru intretinere si reparatii cunoaste o curba permanent ascendenta, de la 21,7 miliare lei in 1975 la
80,0 miliarde lei in 1989. La acestea se adauga si calitatea scazuta a marfurilor romanesti
si,implicit,lipsa de competitivitate pe pietele straine, care se resimte cu deosebire in comertul
exterior si se masoara in deficitele balantei exterioare.
Dezvoltarea industriilor mari consumatoare de energie a dus la cresterea consumurilor
energetice ale industriei,avand ca rezultat cresterea cheltuielilor de productie si scaderea
profitabilitatii activitatii industriale,iar in unele situatii chiar pierderi,care au fost suportate de la
bugetul statului.

Ponderea consumurilor energetice si de energie electrice in industrie in totalul

consumurilor pe economie,in perioada 1981-1989
Tabelul 7
Consumuri 1981-1985 1986-1989
Consumuri energetice 73,9 77,2
Consumuri de energie electrice 77,4 79,5

Dezvoltarea doar a ramurilor preferate ele politicii industriale de atunci,s-a facut si cu

pretul neglijarii,sau chiar sacrificarii altor ramuri industriale,intre care si industria
alimentara,careia,in 1980-1989,i s-a alocat mai putin de 5% din totalul investitiilor industriale.Oferta
scazuta de produse alimentare pe piata interna a dus la aparitia „pietei paralele”,a preturilor de
specula si, implicit, la diminuarea consumului populatiei si a nivelului de trai,dar si la ingustarea
pietei interne,un fenomen care are efect de bumerang asupra posibilitatilor viitoare de dezvoltare a
unei parti a capacitatii de productie a industriei.In prima parte a perioadei mentionate,fenomenul a
imbracat forma mascata a unei mase monetare disponibile si a cresterii economiilor populatiei.In cea

10
de-a doua el imbraca forma evidenta a deprecierii monetare,prin cresterea preturilor si scaderea
veniturilor reale ale populatiei.
Economia romaneasca este,fara indoiala,cea mai strict centralizata si rigid planificata
economie din intregul lagar socialist, o situatie care genereaza ineficienta,lipsa de flexibilitate,care
descurajeaza initiativele.Accentul excesiv pus pe dezvoltarea industriei grele a creat un dezechilibru
care face ca pe hartie tara sa arate bogata,dar cu pretul saracirii populatiei.In mod paradoxal,fabricile
industrializarii socialiste, in loc de a produce bogatie,produc saracie.
Romania ilustreaza perfect anecdota celor sase paradoxuri ale socialismului: nu exista
somaj, dar nimeni nu lucreaza, dar planul se depaseste; planul se depaseste, dar magazinele sunt
goale; magazinele sunt goale, dar toti au frigiderele pline; toti au frigiderele pline, dar toti sunt
nemultumiti; toti sunt nemultumiti, dar , la alegeri, guvernul obtine 99,99% din voturi.
Pentru a atenua subutilizarea capacitatilor de productie, se recurge la importul de
materii prime si de energie,dar datorita utilajelor si tehnologiilor invechite,se accentueaza criza
energetica si de materii prime,precum si slaba profitabilitate a industriei. Se contureaza astfel un
cerc vicios, pentru depasirea caruia se apeleaza la folosirea partiala a unor capacitati de productie,
conservarea altora, suprasolicitarea resurselor interne de combustibili,de petrol indeosebi s.a. Toate
acestea nu reusesc insa sa modifice principial efectele negative ale politicii economice din acea
vreme. Subutilizarea cronica a capacitatilor de productie, deci implicit a fortei de munca din
industrie, mascata adesea prin concedii fara plata, program redus de lucru s.a , a limitat substantial
cresterea produsului social si mai ales a venitului national daca avem in vedere ca in perioada 1985-
1989 contributia industriei la crearea produsului social si a venitului national reprezenta circa 66% si
respectiv 59%.

II.1. Dinamica produsului social si a productiei industriale

Dinamica produsului social si a venitului national creat in industrie,

in perioada 1950-1989
Tabelul 8
1989 in procente fata de
1950 1980 1985 1988
Produs social 35 ori 137 107,8 97,8
Venit national 39 ori 108 94,2 92,4

11
 O imagine de ansamblu asupra evolutiei industriei romanesti in perioada 1938-1989
ne arata o substantiala crestere cantitativa a productiei industriale,dar insotita si de multe consecinte
negative, ele caror efecte se manifesta cu deosebire in ultimul deceniu,cand ritmul mediu anual de
crestere cunoaste o tendinta evidenta de diminuare, la 3,3% in perioada 1981-1989 si la 2,6% in
perioada 1986-1989, in timp ce in perioada 1951-1989 el a fost de 10,2%.

Dinamica productiei industriale in perioada 1938-1989

Anii comparati
Anii de 1938 1950 1960 1970 1980 1985 1988 1989
baza
1938 100 147 502 17 ori 48 ori 58 ori 66 ori 65 ori

1950 100 340 11 ori 33 ori 40 ori 45 ori 44 ori

1960 100 334 966 12 ori 13 ori 13 ori

1970 100 289 348 394 386

1980 100 120 136 134

1985 100 113,3 110,9

1988 100 97,9

Concluzii

12
 In 1989,desi Romania anunta rambursarea datoriei externe,criza economica
devenise acuta in toate sectoarele economiei. Produsele industriale aveau tot mai putin acces pe
pietele occidentale,organismele financiare internationale evitau Romania, iar Ceausescu a renuntat la
clauza natiunii celei mai favorizate in schimburile cu Statele Unite.
Dupa 1989 se urmareste cu perseverenta nu numai depasirea dezorganizarii si
caderii unor industrii, ci si perfectionarea lor, ridicarea calitatii si ieftenirea produselor,promovarea
intereselor fundamentale ale economiei tarii.

Bibliografie

o *** Anuarul statistic al Romaniei 1990.

o Barbulescu Mihai; Deletant,Dennis; Hitchins, Keith; Papacostea,
Serban;Teodor, Pompiliu- Istoria Romaniei (editie revazuta si adaugita), Editura Corint,
Bucuresti, 2003.
o Constantiniu Florin- O istorie sincera a poporului roman, EdituraUnivers
Enciclopedic, Bucuresti, 1997.
o Dumitrescu Nicoleta -Istoria romanilor(manual), Editura Humanitas
Educational, Bucuresti, 2001.
o Ionete C.- Criza de sistem a economiei de comanda in etapa sa exploziva,
Editura Expert, Bucuresti, 1993.
o Mitu Sorin - Istoria romanilor(manual), Editura Sigma, Bucuresti, 2000.
o Muresan Maria, Dumitru- Istoria economiei, Editura Economica,
Bucuresti, 1998.
 Scurtu Ioan-Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri pana
astazi(manual), Editura Petrion, Bucuresti, 2000.

13
14