Elaborarea nr.

4 TPM

1. Indicația către tratamentul edentatiei partialecu punți dentare.

Depinde de:
 Gradul de întindere și Topografia edentatiei
 Valoarea funcțională a dintilor restanțieri
 Profesie
 Virsta
 Sex
 Constituția psihică a pacientului

Indicații:
 Înlocuirea a 1-3 dinti la nivelul unei singure breșe, se permite inlocuirea a 4 dinti numai
dacă aceștia sunt cei 4 incisivi
 Edentatia intercalata, multipla
 Edentatia terminala ca excepție
 Dacă dinții stâlpi au mobilitate nu mai mare de gradul 1/2 și nu sunt dureroși la presiunea
verticala sau vestibular orala
 Punțile cu corp de punte suspendat sunt indicate pentru zonele laterale cind dinții stâlpi sunt
înalți sau apofiza alveolara atrofiata

2. Indicații către tratamentul edentatiei frontale cu punți dentare:

 Sunt indicate punți dacă lipsesc pina la 4 dinti
 Mobilitatea dintilor stâlpi pina la gr 1 sau 2
 Sunt indicate punți fizionomice sau semi- fizionomice precum metalo-acrilice, metalo-
ceramice, acrilice-ceramice, oxid de zirconiu, pentru restabilirea nu numai a morfologiei dar
și a esteticii
 Este indicat raportul in șa sau semișa a corpului de punte cu apofiza alveolara
 Culoarea materialului fizionomic trebuie sa aibă culoarea dintilor restanți

3. Indicații către tratamentul edentatiei laterale cu punți dentare:

 Sunt indicate punți dacă lipsesc pina la 3 dinti
 Dinții stâlpi sa prezinte mobilitate maxim de gr 1 sau 2
 Punți nefizionomice sau semi-fizionomice și fizionomice (care au rezistența mare -din
zirconiu, metalo-ceramice)
 Este indicat orice tip de raport a corpului de punte cu apofiza alveolara in dependentă de
situația clinica

4.Indicații către tratamentul edentatiei fronto-laterale cu punți dentare:

Daca absenteaza 1-3 dinti și dinții stâlpi vor fi capabili sa suporte presiunea masticatorie, la
necesitate se iau dinti stâlpi adiționali. Daca breșa este mai mare de 3 dinti se optează pentru
implant

5. Indicații către tratamentul edentatiei mixte cu punți dentare:

 Dacă breșele sunt in zone diferite ale arcadei, depărtate une de alta, se indica punți pentru
fiecare in parte
 Dacă breșele sunt aproape una de alta și se despart printr-un dinte, se poate alege o punte
care sa cuprindă ambele breșe, dintele intermediar sa fie ales ca dinte stâlp intermediar
 Dacă sunt mai multe breșe, se poate face o punte fixa totala, care restabilește morfologia
întregii arcade, cu condiția ca se creează paralelism între dinții stâlpi.
6. Contraindicatie absoluta la tratamentul edentatiei parțiale cu punți dentare.
- Edentatia terminala
- Dinti stâlpi cu edentatie de gradul 3
- Dinti cu proces inflamator la nivelul paradontiului
- Dinti stâlpi cu pulpite
- Breșe mai mari de 5 dinti
- Maladii generale infecțioase
- Procese inflamatorii locale
- Virsta pina la 18 ani

7. Contraindicatie relative la tratamentul edentatiei parțiale cu punți dentare.

Dacă lipsește numai un dinte in zona laterala și dinții restanti nu au tendința de deplasare(migrare)
sau dacă dinții stâlpi sunt sănătoși

8. Forțele de rezerva a paradontului, caracteristica și folosirea lor la planificarea punților

dentare.
Paradontiul este structura care recepționează și amortizează presiunea masticatorie.
- La edentatia parțiala, dinții restanti primesc o presiune mai mare iar cei stâlpi (sub punte) primesc
presiunea care acționează asupra întregii punți.
- Fiecare dinte utilizează numai 50% din posibilitatea sa funcțională, adică un dinte sănătos poate
suporta presiunea care revine a 2 dinti
- Când se aleg dinții stâlpi, se analizează starea paradontiului lor și capacitatea funcțională de a
recepționa presiunea masticatorie (după odontoparadontograma).
-Dacă lipsește un dinte și este indicată o punte, se poate opta pentru o punte cu extensie (dacă
dintele stâlp va face fata presiunii masticatorii. Dacă nu, atunci se mai ia un dinte stâlp. Dacă lipsesc
2-4 dinti, dinții stâlpi trebuie sa fie la ambele extremități ale bresei.

9. Factori ce contribuie la micșorare forțelor de rezerva a paradontului.

Dintele stâlp primește o presiune masticatorie mai mare decit in mod normal, de aceea dacă aceasta
este mai mare decit forța de rezerva a paradontiului, se atesta o suprasolicitare funcțională care
treptat va provoca atrofia paradontiului urmată de pierderea dintelui.
Intervine și starea generală, igiena, alimentatia, depuneri dentare (depunerile masive de pe dinții
vecini care pătrund sub corpul punții) plus închiderea marginala realizată incorect.

10. Odontoparadontograma și însemnătatea ei practica.

- este o tăbliță in care sunt incluși coeficienții tuturor dintilor, in dependentă de presiunea
masticatorie poate recepționa. Aceasta calculează coeficientul de presiune pe care-l vor exercita
dinții antagoniști asupra punții și presiunea care va putea fi recepționată in mod fiziologic de către
dinții stâlpi, așa ca sa se prevină suprasolicitarea lor. Astfel, tratamentul va fi cu succes iar puntea
mai rezistenta in timp.
Pentru aceasta se face o examinare clinica minuțioasa a arcadelor dentare și a fiecărui dinte dinte in
parte, evidențiind:
- starea coroanei (carie, leziuni necarioase, fracturi, fisuri, obturatii, proteze unidentare)
- Starea paradontiului (retractia gingivala, dereglarea rădăcinii, mobilitate, raportul coroana-
rădăcina).
Toate datele se notează in fisa de observatie