Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de George Bacovia
Activități pregătitoare
Lucrul pe text
Punctul de pornire în aprofundarea textului poate să fie o opinie a lui Carlos Bausono, potrivit cu
care, pentru un simbolist „nu are importanță lumea, ci impresia pe care lumea i-o produce”.
TITLUL este reprezentat de o sintagmă ce definește un timp crepuscular, de stingere, mai ales prin
epitetul cromatic conținut.
TEMA ȘI IDEEA
Așadar tema este cea a morții, văzută ca o moarte universală, a oamenilor, a naturii, a spiritelor.
Motivele folosite sunt în consonanță cu tema și cu ideea, dar sunt și specifice liricii simboliste:
amurgul, toamna, orașul.
COMPOZIȚIE ȘI STRUCTURĂ
Textul este alcătuit din trei strofe, ce par, la prima vedere, un tablou descriptiv. Dacă în primele
două strofe universurile prezentate ( natura, orașul) reflectă spațiul, universul înconjurător, în cea de
a treia strofă, referirea la „străbuni” evocă timpul, așadar violetul, culoare obsedantă, domină
ambele dimensiuni.
Se remarcă utilizarea versurilor refren (primul și ultimul din fiecare strofă), a căror repetare
contribuie la sugestia de monotonie, de obsesie halucinatorie. Ele conferă, de asemenea, discursului
liric muzicalitate.
Prima strofă:
- prezintă o imagine de tip pastel a unei naturi îndepărtate („în fund”) și vag conturate („Doi
plopi…apar în siluete”)
- pastelul este unul autumnal, anotimpul amintind de momentul stingerii vieții în lumea
vegetală
- plopii, arbori solitari ai morții, se vad în plan îndepărtat (sugestie de plan orizontal), dar se
ridică „în siluete” (sugestie de plan vertical)
- metafora plopilor prezentați ca „apostoli în odăjdii violete” trimite către ideea de moarte, de
spiritualizare
- în prim planul tabloului apare orașul, privit panoramic, contaminat de aceeași culoare violet
a crepusculului.
Strofa a doua:
- de la imaginea globală a orașului se coboară către cea a detaliului care urmărește „lumea
leneșă, cochetă” ce parcurge străzile acestuia
- „mulțimea… pare violetă” poate fi o sugestie a morții ei spirituale, moarte datorată
preocupării exclusive pentru aspect și nu pentru suflet („cochetă”)
- se remarcă repetarea adjectivului pronominal nehotărât „toată”, „tot” prin care se transmite
ideea universalizării culorii vineții a morții
Strofa a treia:
- dacă în strofa anterioară se transmitea indirect ideea prezenței eului liric, prin verbul „a
părea”, acum acesta este reprezentat direct prin verbul la persoana I singular „văd”
- atitudinea acestuia este una contemplativă, detașată (din turn)
- imaginea „voievozilor cu plete” trimite către un trecut medieval, eroic
- spectrele „străbunilor” coexistă în universul imaginar al textului cu „lumea leneșă, cochetă”,
topindu-se astfel trecutul și prezentul într-un singur Timp, cel al eternității
NOTĂ
TEMĂ
- învățați poezia
- citiți și punctele de reper din manual
- realizați exercițiul 7 de la exploatarea textului
- este bine, pentru cei care vor, să faceți și comentariul după tipicul știut (peste 400 de
cuvinte) în vederea pregătirii pentru BAC