ŞCOALA POSTLICEALA FEG

BRAȘOV
SPECIALIZAREA: ASISTENT
MEDICAL GENERALIST

LUCRARE DE PRACTICA

NUME SI PRENUME: BEJENARU ANA -MARIA

CLASA : AMG III E
 ROLUL ASISTENTEI
MEDICALE IN INGRIJIREA
PACIENȚILOR CU FIBROM UTERIN
.
Cuprins

CAPITOLUL I – ANATOMIA SI FIZOLOGIA OGAN/APARAT aparatuli

genital …........
1.1.Anatomia ORGAN / APARAT aparatului digestiv......................................
1.2.Fiziologia ORGAN/ APARAT aparatului genital feminin..........................
CAPITOLUL II – AFECTIUNEA fibrom uterin.............................................
2.1. Definitie........................................................................................................
2.2. Simptomatologie...........................................................................................
2.3. Clasificare.....................................................................................................
2.4. Investigatii...................................................................................................
2.5. Diagnostic.....................................................................................................
2.5.1. Diagnostic pozitiv....................................................................................
2.5.2. Diagnostic diferential..............................................................................
2.6.Tratament.......................................................................................................
2.6.1. Tratament profilactic...............................................................................
2.6.2.Tratament igeno-dietetic...........................................................................
2.6.3.Tratament medicamentos..........................................................................
2.6.4.Tratament chirugical.................................................................................
2.7.Evolutie.Prognostic.Complicatii....................................................................
CAPITOLUL III- ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA
PACIENTULUI CU fibrom uterin ....................................................................
3.1.ROLUL PROPRIU........................................................................................
3.1.2.Asigurarea conditiilor de spitalizare...........................................................
Supravegherea pacientului...............................................................................
Pregatirea preoperatorie si ingrijirea postoperatorie.......................................
Rolul asistentului medical in alimentatia pacientului.......................................
Rolul asistentului medical in educatia sanitara a pacientilor cu fibrom uterin
..........................................................................................................................
 3.2 ROLUL DELEGAT
Rolul asistentului medical in examinarea paraclinica......................................
Rolul asistentului medical in administrarea medicamentelor...........................
Descrierea a doua tehnici
3.3.1 PUNCȚIA VENOASA
3.3.2..................................................................................................................
CAPITOLUL IV- STUDIU DE CAZ..................................................................
Caz nr.I................................................................................................................
Caz nr.II...............................................................................................................
Caz nr.III..............................................................................................................
CONCLUZII..
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................
ANEXE...........

CAPITOLUL I
Anatomia si fiziologia aparatului genital feminin
1.1 ANATOMIA APARATULUI DIGESTIV
Reproducerea este o caracteristica fundamentala a oricarei fiinte si se
realizeaza prin participarea a doua organisme de sex diferit. Ea este rezultatul
fecundarii gametului feminin (ovul) de catre gametul masculin (spermatozoid).
Oul rezultat se grefeaza in cavitatea uterina, unde continua sa creasca si sa se
dezvolte pana ce fatul devenit viabil este expulzat din uter prin actul nasterii.
   Diferentierea sexuala este prezenta inca din momentul fecundarii oului, dfar
diferentierea intersexuala somatopsihica are loc lent in timpul copilariei si se
realizeaza dupa pubertate ca urmare a activitatilor gonadelor. In copilarie,
hormonii sexuali secretati in cantitati reduse contribuie, impreuna  cu ceilalti
hormoni, la cresterea si dezvoltarea armonioasa a organismului, iar dupa
pubertate, acesti hormoni secretati in cantitati crescute la femei cu anumite
caracteristici ciclice, intretin functia sexuala.
Organizarea morfofunctionala a sistemului reproducator la ambele sexe este
extrem de complexa, gonadele avand atat functia de a produce gameti (ovule si
spermatozoizi) cat si pe cea de a secreta hormoni sexuali, care prin diferitele lor
activitati asupra organelor genitale si asupra intregului organism, asigura
conditii optime pentru reproducere.
   Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externa - vulva - si un grup
de organe interne localizate in pelvis: vaginul, uterul, trompele Faloppe
(salpinge) si ovarele.
   Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital.
   Evolutia si starea morfologica a organelor genitale sunt in strinsa
interdependenta cu starea hormonala, diferita in fiecare din perioadele de
dezvoltare.
   VULVA – reprezinta deschiderea in afara organelor genitale .
    Este constituita din: - muntele lui Venus
-    labiile mari
-    labiile mici
-    clitorisul
-    himenul
-    glandele Bertholin
-    glandele Skene
-    bulbii vestibulari
-    glandele anexe regionale
-    perineul
La nivelul vulvei se afla si orificiul extern al uretrei (meatul urinar) cu glandele
Skene.
    Muntele lui Venus :Regiunea anatomica dinaintea simfizei puluiene,
acoperita, de la pubertate cu par. Este bogat in tesut grasos, fibroconjuctiv,
oferindu-i un relief usor proeminent si o consistenta  moale de „perinita”.
   Labiile mari : sunt pliuri cutaneo-mucoase constituite din fibre musculare si
tesut grasos si conjunctiv. Ele sunt acoperite pe fata externa de piele, iar pe
partea interna de o mucoasa prevazuta cu un epiteliu pavimentos. Prezinta
foliculi polisebatici pe fata externa si glande sudoripare a caror functie
debuteaza la pubertate.
  Anatomic se unesc si formeaza comisura anterioara, extremitatile posterioare
se unesc, la fel intre ele si formeaza comisura posterioara (furculita). Contin un
bogat plex venos care in cazuri de traumatisme produce hemoragie profuza si
hematoame extinse.
  Labiile mici : Sunt formate din tesut conjunctiv si fibre musculare, printre care
se gasesc rare fibre de tip erectil. Sunt acoperite de o mucoasa prevazuta cu un
epiteliu pavimentos. Prezinta glande sebacee si eventual glande sudoripare.
  Clitorisul: Este constituit din doi corpi cavernosi, separati printr-un sept
incomplet. Se termina cu o extremitate proeminenta denumita gland, prevazuta
cu un fren.
  Himenul: Oblitereaza partial orificiul vaginal si este format din tesut
conjunctiv bine vascularizat, fiind acoperit de un epiteliu pavimentos.
   Forma orificiului himenal poate fi:
-         semilunara
-         circulara
-         cribiforma
-         septata
-         fibriata
Glandele Bertholin : Sunt situate pe cele doua laturi ale extremitatii inferioare a
vaginului in grosimea labiilor mari. Sunt glande tubulare ramificate, alcatuite
din lobi formati la randul lor din acini glandulari cu functie muco-secretorie.
Glandele Skene : Sunt asezate parauretral si se deschid pe partile laterale ale
orificiului uretral.
Bulbii vestibulari: Sunt organe erectile incomplet dezvoltate.
Limfaticele vulvei : Sunt drenate de ganglionii limfatici inghinali superficiali si
profunzi si de ganglionii femurali superficiali si profunzi
Perineul : Este o formatiune musculo-aponevrotica, care inchide in jos
excavatia osoasa a bazinului.
Organele genitale externe :
-           vaginul
-           uterul    - corp
         -  istm
       -  col (cervixul)
-     trompe  
  -  portiunea interstitionala
        -  portiunea istmica
        -  portiune ampulara
-     ovarele
    Organele genitale interne :
-   Vaginul: Este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit in sensul antero-
posterior. Vaginul are rol in copulatie (depunerea spermatozoizilor) siserveste
drept canal – trecerea fatului si anexele sale in timpul nasterii.
   Datorita elasticitatii are posibilitatea de a se deschide in special in cursul
nasterii, cand peretii sai pot veni in contact cu peretii bazinului, pentru ca dupa
aceea sa revina la dimensiunile obisnuite.
   La femeile in varsta inaintata vaginul isi pierde supletea transformandu-se intr-
un conduct foarte rigid. Vaginul are o directie oblica de sus in jos si dinapoi,
inainte avand o lungime aproximativ de 12 cm si diametrul de 2 cm.
In drumul sau oblic, strabate o serie de planuri musculare care inchid bazinul in
partea de jos a trunchiului. Muschii din aceasta regiune denumita perineu sunt
sustinatorii vaginului si in buna parte a tuturor organelor bazinului.
Pe fata interna a vaginului se afla mucoasa vaginala alcatuita din mai multe
straturi de celule suprapuse. Suprafata mucoasei este neregulata, cu cute
transversale, care pornesc de o parte si de alta a unor formatiuni mai ingrosate.
Aceste cute au un rol important in marirea suprafetei de contact in timpul actului
sexual si in mentinerea lichidului spermatic depus in vagin. Mucoasa vaginala se
modifica in raport cu secretiile de hormoni sexuali din organism, in special cu
secretia de estrogeni.
Vaginul in partea de sus se continua cu colul uterin iar in partea de jos se
deschide in vulva. In partea dinapoi vine in raport cu rectul, iar in parte dinainte
in raport cu vezica si uretra.
UTERUL
Este organul in care nideaza si se dezvolta produsul de conceptie si care produce
expulzia acestuia dupa dezvoltarea la termen. Este situat in regiunea pelviana, pe
linia mediana si reprezinta raporturi anatomice:
- anterior – cu vezica urinara
- posterior – cu rectul
- inferior – se continua cu vaginul
- superior – cu organele intestinale si colonul
- lateral – cu ligamentele largi
Uterul este un organ cavitar, care masoara la nulipare 6,5 cm lungime, iar la
multipare 7,8 cm lungime, are un diametru transvers de 5 cm la baza si 3 cm in
portiunea medie a colului si un diametru antero-posterior de 2,5 – 3 cm.
Este format din trei portiuni: corpul, istmul si colul.
Corpul uterin – are aspectul unui con turtit antero-posterior caruia i se descriu
doua fete si doua margini.
- Fata anterioara – usor convexa este acoperita de peritoneu pana la istm, unde
acesta se reflecta pe vezica formand fundul de sac vezico-uterin.
- Fata posterioara – mai convexa, cu o creasta mediana este acoperita de
peritoneu care coboara pe istm si pe primii centimetri ai peretelui vaginal
posterior, apoi se reflecta pe rect formand fundul de sac vagino-rectal (Douglas).
Este in raport cu ansele intestinale si colonul ileo-pelvin. Marginile laterale sunt
rotunjite si in raport cu ligamentele largi. Pe marginile uterului se gasesc vasele
uterine si se pot afla vistigii ale canalului Wolff cum este canalul Malpighi –
Gartner.
-   Marginea superioara sau fundul uterului este ingrosata si rotunjita, concava
sau rectilinie la fetite si net convexa la multipare. Prin intermediul peritonelui
este in contact cu ansele intestinale si colonul pelvian. Unghiurile laterale
denumite coarne uterine se continua cu istmul tubar si sunt sediul de insertie al
ligamentelor rotunde si utero-tubare.
ISTMUL  - continua corpul uterin si reprezinta o zona retractila a acestuia.
COLUL UTERIN -  este mai ingust si mai putin voluminos decat corpul si are
forma unui butoias cu doua fete convexe si doua margini groase si rotunjite.
Vaginul se insera pe col dupa o linie oblica ce urca posterior, insertia sa
divizand colul in portiune supra si subvaginala.
-   Portiunea supravaginala vine anterior in contact cu peretele postero-inferior al
vezicii prin intermediul unui tesut celular putin dens, care decoleaza usor pe
linia mediana. Fata posterioara, acoperita de peritoneu corespunde fundului de
sac Douglas. Marginile laterale sunt in raport cu baza ligamentelor largi si
spatiul pelvio-rectal superior.
-   Portiunea vaginala a colului este delimitata de suprafata de insertie a
vaginului ce se face pe o inaltime de 0,5 cm si este la nivelul unirii treimei
superioare cu doua treimi inferioare posterior, iar anterior la unirea treimii cu
treimea inferioara.
-   Portiunea intravaginala proemina in vagin ca un con cu varful rotunjit si
centrat de orificiul extern care la nulipare este circular sau in fanta
transversala  ingusta, fanta care la multipare se lungeste pana la 1,5 cm. Buza
anterioara mai proeminenta si rotunjita, cea posterioara mai lunga creeaza
asemanarea cu botul de linx cu care este comparat. Colul este separat de peretii
vaginului prin cele patru funduri de sac.

Mijloace de fixare si sustinere.

Mijoacele de fixare si sustinere al organelor genitale feminine sunt reprezentate
de aparatul ligamentar, care este reprezentat prin:
-  ligamente largi
-  ligamente rotunde
-  ligamente utero-sacrate
Ligamentele largi – se prezinta ca doua repliuri peritoneale pornind de la
marginile laterale ale uterului la peretii excavatiei pelviene.
Fata anterioara – este ridicata de ligamentul rotund, cordon rotunjit de 15 cm,
care de la corpul uterin se indreapta antero-posterior determinand formarea
aripioarei anterioare a ligamentului larg, apoise angajeaza in canalul inghinal,
terminandu-se prin numeroase fascicule fibroase in tesutul celulo-grasos al
muntelui lui Venus si al labiilor mari.
Fata posterioara – a ligamentului este ridicata inj portiunea mijlocie de catre
ovar si ligamentele utero si tubo-ovariene formand aripioara posterioara .
Marginea superioara a ligamentului larg este locul unde cele doua foite se
continua una pe alta, fiind strabatute de trompa careia ii formeaza
mezosalpingele sau aripioara superioara. Baza ligamentului larg cu o grosime de
2.5 cm in plan sagital reprezinta hilul principal prin care penetreaza vasele si
nervii uterului si vaginului.
Tesutul celular din partea inferioara a ligamentului alcatuieste parametrele.
Ligamente utero-sacrate
Sunt doua fascicole conjunctivo-musculare, pornind de la fata posterioara a
regiunii cervico-istmice indreptandu-se postero-superior la sacru pana la nivelul
celei de a doua sau a primei gauri sacrate. Sunt alcatuite din fibre musculare
netede (muschiul recto-uterin), tesut conjunctiv condensat si fibre conjunctive
elastice proprii. Dar adevarata sustinere a uterului o realizeaza perineul prin
intermediul peretilor vaginali.
Vascularizatia si inervatia

Artera uterina ram a iliecei interne (hipogastrica) din care se desprinde  cel mai

frecvent in trunchi comun cu artera ombilicala la nivelul festei ovariene.
Artera ovariana trimite un ram terminal care patrunde prin ligamentul
utero-ovarian, se anastomozeaza cu uterina participand la irigarea uterului.
Venele uterului se formeaza din toate tunicile si conflueaza intr-un sistem de
sinusuri cu peretele endoterial la nivelul statului plexiform. De la aceasta se
formeaza marginile uterului, veritabile plexuri venoase uterine de unde sangele
dreneaza prin venele tubare si ovariene in vena ovariana. In jos, se formeaza
venele uterine ce se varsa in venele iliace interne. O mica parte din sangele
venos urmeaza calea ligamentului rotund.
 
Limfaticele
Pornite din endometru si miometru, formeaza sub seros o bogata retea mai
abundenta posterior. De aici pornesc trunchiurile colectoare care de pe marginile
uterului se indreapte spre diferite grupe ganglionare. O parte urmeaza calea
ligamentului rotund si ajuns in ganglionii inghinali superficiali, iar alta prin
ligamentul larg la cei iliaci externi. Limfaticele colului impreuna cu alte parti
inferioare ale corpului si superioare a vaginului colecteaza la nivelul a trei staii
ganglionare.
1.     – Este formata din ganglionul arterei uterine si ganglionul obturator iliac
intern si extern
2.     – Este formata din ganglionii iliaci primitivi si laterosocrati.
3.     – Este formata din ganglionii lombo-aortici.
Inervatia
Inervatia uterului este asigurata de plexul utero-vaginal, emanatie a plexului
hipogastric inferior cu predominenta simpatica.
Plexul utero-vaginal se prezinta ca o textura densa de fibre si ganglioni plasat in
parametre ce anastomeaza contralateralele si cu plexurile vezicale si uterine.
Trompele uterine
Sau salpingele sunt cele doua conducte musculo-membranoase situate in partea
superioara a ligamentelor largi. Ele se intind de la coarnele uterine pana la fata
superioara a ovarelor.
La nivelul trompei are loc intalnirea ovulului cu spermatozoizii si constituirea
initiala a oului. Trompele au o lungime de 10-12 cm cu diametre care variaza pe
traiectul lor intra 2 – 4 cm pana la 6 – 8 cm, in partea terminala.
Fiecare trompa prezinta 4 parti:
-   Partea interstitiala situata in grosimea peretelui uterin.
-   Istmul care continua partea interna si are o lungime de 3 – 4 cm.
-   Ampula cu o lungime de 7 – 8 cm – mai dilatata.
-   Pavilionul, portiunea terminala, cu o forma de palnie care este dotata cu cate
10 – 15 franjuri pe margine (fiimbrii)
Trompele sunt dotate cu o mare capacitate de mobilitate.
Pozitia lor este asigurata de ligamente largi, ligamente ovariene, precum si
mezosalpinx. Vascularizatia arteriala este asigurata de ramuri din arterele
ovariene si arterele uterine.
Ovarele
Sunt organe pereche. Ele constituie glanda sexuala feminina, cu functie
endocrina si in acelasi timp producatoare a ovulelor.
Sunt situate in cavitatea in cavitatea pelviana, pe peretele sau posterior.
Au o forma ovoidala, cu diametru longitudinal de 3 cm, latimea de 2 cm si
grosimea de 1 cm. Suprafata este neteda pana la pubertate, iar dupa aceea usor
neregulate. Fata superioara a ovarelor este in raport anatomic cu pavilionul
trompei. Hilul ovarian se gaseste pe marginea lor. Ovarul este fixat prin
ligamentul otero-ovarian, tubo-ovarian si lombo-ovarian, precum si prin mezo-
ovarian. Arterele ovarului provin din arcada vasculara formata din artera
ovariana cu o ramura a arterei uterine si din care se desprind 10 – 12 arteriole
care patrund in ovar la nivelul hilului.
Functii ovariene
Ovarul, gonada feminina are functia de a forma si elibera in fiecare luna un ovul
si de a secreta hormonii care favorizeaza fecundarea ovulului si pregatesc
organismul feminin pentru graviditate.
A.    Ovogeneza – consta dintr-o serie de transformari pe care le sufera celula
germinativa fuliculara (primordiala) pana la stadiul de ovul matur. Celula
germinativa primordiala are un numar complet (diploid) de cromozomi (44
somatici si 2 sexuali XX). Ea se divide formand ovogonii, iar prin diviziune
mitotica a acestora rezulta ovocitele de ordinul I.
In momentul ovulatiie se produce orima diviziune meiotica din care rezulta o
celula mare – ovocitul II si primul globul polar. Ovocitul II este expulzat prin
ruperea foliculului, in trompas uterina, unde are loc a doua diviziune, rezultand
preovulul, care nu se divid si devine oul fecundabilcu numarul de cromozomi
redus la jumatate (22 + x) si al doilea globu;l polar. Ovulul ajunge prin trompele
uterine prin uter si daca nu a fost fecundat este eliminat cu secretiile uterine.
Daca ovulul nu este fecundat, corpul galben in aproximativ a douazeci si patra zi
a ciclului incepe sa degenereze, se cicatrizeaza. Daca ovulul a fost fecundat,
corpul galben persista, are o activitate endocrina intensa in primul trimestru al
sarcinii.
B.    Secretia de hormoni ovarieni
Consta din estrogen si progesteron. Hormonii estrogeni sunt sintetizati de celule
foliculare in timpul maturarii foliculului, de celulele corpului galben, in timpul
sarcinii de placenta, iar in cantitati mai mici de catre corticosuparenale si
testiculi. Estrogenii actioneaza in primul rand asupra organelor genitale
feminine, simuland proliferarea mucoasei si a musculaturii uterine.
Progesteronul este secretat de catre celulele corpului galben, de
corticosuprarenale si in timpul sarcinii de catre placenta. Actiunile sale constau
in modificarea secretorie a mucoasei uterine. Secretia hormonala ovariana este
controlata de catre hormonii gonadotropi hipofizari.
Glanda mamara
Este glanda pereche situata in regiunea antero-posterioara a toracelui, lateral de
stern, la nivelul spatiului delimitat de coasta a III-a si a IV-a, anterior muschiului
pectoral si dintat. Poate prezenta anomalii numerice in plus sau minus; anomalii
de forma sau volum. Forma este aproximativ a unei emisfere cu tendinta spre
conicizare sau aplatizare discoidala, cu fata plana spre torace, iar convexa libera,
centrata pe mamelon.
Dimensiunile sunt de 12 – 13 cm, diametrul, inaltimea de 10 –12 cm si greutatea
de aproximativ 150 – 200 grame. Consistenta este formata dar elastica.
Tegumentele – sunt netede, centrate de areola cu diametrul de 15 – 25 mm,
pigmentata si cu 10- 12 tuberculi Morgagni (glande sebacee). In centrul areolei
proemina mamelonul cilindric sau conic, rugos si 10 – 12  orificii galactofore.
Tesutul celular subcutanat, bine reprezentat, se desparte in lama preglandulara
care lipseste la nivelul mamelonului si lama retromamara, ce asigura mobilitatea
fata de marele pectoral.

2.2 FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL FEMININ

Menstruatia : consecinta coloratiilor neuro-hormonale la femeie, este
reprezentata de o hemoragie asociata cu necroza superficiala a mucoasei uterine,
care se produce ciclic, incepand cu pubertatea si sfarsind cu menopauza,
constituind expresia activitatii genitale feminine.
In realitate sunt mai multe cicluri, care converg si se conditioneaza reciproc:
ciclul hiptalmo-hipofizar, ciclul ovarian cu ciclul exocrin si endocrin, ciclul
uterin (endometrial), ciclul vaginal, ciclul mamar si ciclul genital.
Ciclul endometrial:
Modificari ciclice ale endometrului. Mucoasa uterina este divizata in doua
straturi cu caracteristici anatomice si evolutive diferite:
-         startul profund sau bazal, ce nu sufera nici o modificare de-a lungul
ciclului menstrual, este format din partea profunda a tubilor glandulari si a
corionului.
-         Stratul superficial, numit si functional, care prezinta importante
modificari in cursul ciclului menstrual.
Ciclul menstrual se poate imparti in 3 faze: proliferativa, secretorie si
menstruala.

Faza proliferativa
Spre a 10-a zi a ciclului, glandele care au fost ingustate rectilinii, devin treptat
hipotrofice, iar lumenul lor se largeste. In celule nu se mai gasesc nici mucus,
nici glicogen. Spre ziua 13 – 14, glandele sunt mai mari, epiteliul lor este mai
ondulat, sub influenta mucoasei F.S.H.-ului se secreta estrogeni cu actiune
proliferativa asupra mucoasei.
Faza secretorie (progesteronica sau pregravidica)
In cea de-a 15 –17-a zi, la baza celulelor apar vacuole de glicogen, glandele
devin dantelete, glicogenul de deplaseaza spre partea apicala a celulei, pentru a
excreta catre ziua a 25-a.  In acest moment partea spicala a celulei se incarca cu
mucus. Arterele spiralate se diferentiaza in zilele 25 – 27, tot acum stroma se
micsoreaza in grosime prin resorbtia edemului.
Determinismul fazei secretorie este: L.H. – progesteron – faza secretorie.
Faza menstruala
Dureaza in medie 4 zile. Stratul superficial masoara 8 – 10 cm in grosime si se
elimina. Menstruatia apare ca un clivajhemoragic al mucoasei uterine, realizat
prin jocul modificarilor vasculare.
Ciclul vaginului
In mod normal mucoasa vaginala, la femei in plina activitate sexuala are patru
zone de celule care se modifica in cursul ciclului menstrual.
Acestea sunt:         -  zona superficiala
-  zona intermediara
-  zona parabazala
-  zona bazala
In timpul fazei estrigenice, epiteliul marginal creste si atinge maximum de
dezvoltare inainte de evolutie. Celulele zonei parabazale devin cilindrice, de
asemenea si cele din zona intermediara, care se stratifica si cresc in volum.
Aceasta crestere rezulta din dezvoltarea celulelor si proliferarea lor.
Continutul celular in glicogen creste in aceasta faza. Spre sfarsitul fazei
estrogenice (avansata), straturile zonei superficiala se multiplica (conificare).
Ovulatia se caracterizeaza prin debutul modificarilor regresive care se manifesta
prin oprirea dezvoltarii epiteliului vaginal. Celulele se turtesc si sunt eliminate in
placarde. Pe masura ce faz estrogenica avanseaza, activitatea epiteliului
inceteaza iar descuamarea lui se continua.
Faza estrogenica se caracterizeaza printr-o proliferare a celulelor si o crestere a
acidofilei si aindicelui picnotic.
Faza progesteronica se caracterizeaza prin descuamarea celulelor care se
plicaturizeaza si se elimina in cantitate foarte mare.
Ciclul mamar
In cursul unui ciclu menstrual la nivelul glandelor mamare se produc modificari
morfofiziologice sub actiunea celor 2 hormoni ovarieni: foliculina si
progesteronul. Foliculina, in prima faza a ciclului ovarian determina hiperplazia
tesutului conjunctiv si a canalelor galacto-fore. In faza a doua sub actiunea
progesteronului are loc dezvoltarea tesutului lobulo-alveolar.
In timpul sarcinii, sub actiunea foliculinei, glandele mamare se maresc si sunt
dureroase. La examinarea mamelonului chiar in primele luni, va aparea
colostrul. Mamelonul si areola se pigmenteaza mai intens. De asemenea,
circulatia devine mai intensa, venele superficiale se dilata si devin foarte
evidente prin transpiratia pielii, constituind reteaua Haller.
Dupa nastere, se declanseaza lactatia, in ziua a 3-a – a 4-a datorita inceperii
secretiei de proladina, precum si datorita excitarii mamelonului prin actul
suptului, intervenind si o cale neuroflexa.

CAPITOLUL II
 Ingrijirea pacientului cu fibrom uterin

2.1.DEFINITIE

Fibromul uterin este o tumoare benignă format din ţesut muscular neted de
tip miometrial şi din ţesut conjunctiv.
- este cea mai comună tumoră benignă umană şi cea mai frecventă;
-se dezvoltă din musculatura netedă a peretelui uterin ( miom ), dar prezintă şi o
componentă conjunctivă, de unde şi denumirea de fibrom;
-a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca şi „pietre ale uterului”.

2.2.SIMPTOMATOLOGIE
Fibromul uterin se manifestă foarte variat, in funcţie de numărul, mărimea şi
localizare tumorilor.
- Fibromul asimptomatic : Evidenţiat de cele mai multe ori cu ocazia unui
examen ginecologic de rutină sau descoperit in timpul explorării chirurgicale a
prlvisului.
- Hemoragiile uterine : Sangerările uterine reprezintă simptomul cel mai
frecvent intalnit la femeile cu fibrom uterin. Sangerările uterine se prezintă
foarte variat clinic. Explicaţia lor este dată de vascularizaţia crescută a uterului,
mărimea cavităţii uterine şi de o deficienţă in contracţia musculară pentru a
asigura hemostaza. In ordinea frecvenţei se intalnesc :
- Menoragia: hemoragia menstruală – reprezintă cea mai obişnuită şi
caracteristică formă de sangerare la femeile cu fibromiom. Menoragiile nu se
instalează niciodată brusc, menstruaţiile devin progresiv mai abundente, frecvent
cu cheaguri, durează mai mult de o săptămană, sfarşind cu o serozitate rozacee.
- Menometroragiile: sunt sangerări care continuă o menstruaţie abundentă pană
la menstruaţia următoare. Se intalnesc cu o frecvenţă de aproximativ 22% din
cazuri.
- Metroragiile: Sunt mai rare, intalnindu-se in 13% din cazuri; ele survin intre
menstruaţii,discontinuu, fiind revelatoare mai ales pentru un miom submucos
sau un polip fibros.
- Hidroreea : In perioada menopauzei se intalnesc hemoragii continue cu
exacerbări.
Leucoreea se intalneşte sub formă hidroreică. Hidroreea constă intr-o pierderede
lichid clar, apos, albicios, al cărei cantitate poate ajunge pană la 1 litru/ 24h.
Pioreea – sau pierderi purulente – pot releva cateodată un polip fibros pe cale de
necrozare. Leucoreea banală nu este un semn de fibrom.
- Leucoreea :
- abundentă premenstrual, este un simptom comun; in fibromul uterin secreţia
cervicală este filantă, translucidă sau murdară cand se insoţeşte cu endocervicită
şi/sau endometrită
- in obstrucţiile canalului cervical pot fi prezente descărcări intermitente de
conţinut seropurulent, sangvinolent de tip vomică uterină.
- Fibroamele dureroase : Apariţia durerilor avertizează că există ceva mai mult
decat un fibromiom banal. Durerea rezultă din degenerările ce urmează
tulburărilor circulatorii, infecţioase, torsiunii unei tumori pediculate, prin
compresiune la nivelul pelvisului sau printr-o leziune asociată.
Durerile au caractere diferite :
- dureri cu caracter colicativ, spasmodic – reflectă contracţiile uterine ce tind să
excludă din cavitatea uterină un nodul submucos sau un polip fibromatos; uneori
durerea ia aspectul dismenoreei particulare, atunci cand fibromiomul constituie
un obstacol in evacuarea sangelui menstrual; femeia acuză o jenă pelviană sau
veritabile dureri lombo-abdominale, insoţite de o sangerare redusă, urmată apoi
de cheaguri, care sfarşesc criza dureroasă;
- dureri intense cu caracter lanciant – insoţite de semne de iritaţie peritoneală,
virsături, subocluzie
– survin in cazul fibroamelor intracapsulare;
- dureri cu caracter de crampe sfaşietoare – iar cand se adaugă febră, frisoane,
leucocitoză, se constituie semnul supuraţiei şi abcedării unui nodul
fibromiomatos.
Creşterea rapidă a unui fibrom uterin se insoţeşte de o stare de tensiune
hipogastrică. Inclavarea unui fibrom uterin in micul bazin se exprimă prin dureri
caracteristice cu iradieri in membrele inferioare, prin compresiunea realizată de
tumoră pe rădăcinile sciaticului.
- Perceperea masei tumorale . In hipogastru sau abdomen de către bolnavă este
posibilă atunci cand tumoarea a depăşit micul bazin.
- Tulburări funcţionale ale organelor de vecinătate
In funcţie de mărimea şi localizarea lui, un fibrom uterin poate avea răsunet
asupra organelor vecine, generand o serie de simptome „de imprumut”.
2.3 Clasificare

2.4 Investigaţii clinice şi de laborator

- Investigaţii clinice: semne secundare, obezitate, teren varicos, anemie.
- Investigaţii de laborator:
• Hb (hemoglobină), Ht (hematocrit), leucocite, trombocite, timp de coagulare
( TQ,
TH, TS), VSH, grupa sanguină, Rh.
• Examene biochimice ale sângelui: uree sanguină, glicemie, tymol, proteinemie.
• Examen de urină: urocultură, test de sarcină.
• Examen cardiologic: EKG, măsurarea TA, puls.

- Examinări complementare:
• histerometria: permite evidenţierea cavităţii uterine, alungite, deformate sau
alteori pare scurtată prin noduli submucoşi intracavitari;
chiuretajul uterin: se face cu scop explorator, terapeutic, biopsic;
• histerosalpingografia: indicată în diagnosticarea unui fibrom submucos, se
efectuează cu o substanţă de contrast lipo- sau hidrosolubilă;
• radiografia simplă: evidenţiază tumorile calcifiate, ca pete alburii sau alb-
cenuşii rotunjite;
• flebografia uterină: metodă radiologică de vizualizare a vascularizaţiei pelvine,
utilizând calea endouterină de injectare a substanţei de contrast;
• examenul ecografic: apreciază dimensiunile, numărul şi chiar topografia
tumorilor,
excluzând o sarcină; dă detalii asupra situaţiei fibromului, depistează leziuni
asociate şi permite supravegherea tratamentului;
• examen colposcopic şi citologic;
• histeroscopia: vizualizează baza de implantare a unui fibrom endocavitar;
• celioscopia;
• cistografia;
• clisma baritată.

2.5 DIAGNOSTIC
2.5.1 Diagnosticu pozitiv : se bazează pe datele concrete clinice şi paraclinice şi
pe cele ale examenului ginecologic.

2.5.2 Diagnosticul diferenţial

De cele mai multe ori fibromul uterin se recunoaşte uşor prin examen clinic, dar
procesul de diagnosticare trebuie să aibă in vedere şi alte stari fiziologice şi
patologice ce determină marirea uterului:
· sarcina – in care oprirea menstruaţiei şi nu sangerarea este semnul cel mai
important, iar examenul vaginal ne arată caracterele speciale ale uterului gravid
(moale, globulos, contracţii); reacţiile biologice de sarcină elimină această
posibilitate;
· sarcina extrauterină sau hematocelul;
· cancerul de col uterin – apare in jurul menopauzei sau după ea, sangerarea este
fără legătură cu menstruaţia neregulată;
· inflamaţiile şi tumorile anexiale;
· chist vegetant;
· chist dermoid;
· tumori chistice de ovar – solid fibrom de ovar;
· uterul fibromatos – este deosebit de fibromul uterin, se intalneşte la femeile
multipare (in apropierea menopauzei), manifestandu-se cu menstruaţii
neregulate, insoţite de balonări şi dureri abdominale; la examenul clinic uterul
este mărit, forma neregulată, dur, cavitatea uterină este mai mare, dar regulată;
· adenomioza – determină o mărire neregulată, nedepăşind o sarcină de 12
săptămani şi apare la femeile tinere;
· uterul malformat;
· pelviperitonita statică.

2.6 TRATAMENT
2.6.1 Tratamentul profilactic
· se recomandă combaterea factorilor ce pot determina dereglări hormonale
metabolice. Un scop important este intreţinerea unui echilibru hormonal, cu
evitarea incărcăturilor hormonale şi combaterea sindromului de congestie
pelvină. In perioada de activitate genitală a femeii, măsurile profilactice se
realizează treptat. Profilaxia fibromului uterin constă in :
· la pubertate se supraveghează intreaga dezvoltare a funcţiei genitale a femeii;
· combaterea cauzelor de congestie pelvină şi a disfuncţiilor neuroendocrine;
· atenţie in utilizarea tratamentelor cu estrogeni şi a contraceptivelor;
· stimularea natalităţii la varstă tanără;
· depistarea tumorilor in fazele incipiente latente, prevenirea dezvoltării şi a
complicaţiilor prin medicaţie decongestivă şi igienă riguroasă;
· evitarea intervenţiilor chirurgicale timpurii şi repetate pe sfera genitală;
· prevenirea recidivelor după operaţii, cauzele favorizante care sunt congestia
pelvină şi incărcăturile hormonale, vor fi combătute;
· pentru o bună profilaxie este necesar consultul periodic şi dispensarizarea
cazurilor cu riscde imbolnăvire ( femei care au făcut tratamente hormonale,
intervenţii chirurgicale genitale, sterilitatea primară, pubertatea patologică);
· supravegherea tumorilor depistate şi tratate

2.6.2 Tratamentul medicamentos

- este indicat numai in cazul tumorilor mici, fără semne clinice deosebite,
necomplicate , in preajma menopauzei, cand există posibilitatea supravegherii
bolnavei şi contraindicaţii de ordin general sau local pentru actul chirurgical.
Scopul terapeuticii medicale este combaterea hemoragiei; se administrează
ocitocice : Ergomet sau Methergin – in injecţii i.m., o fiolă la 12 ore. Cand
există hemoragii mari, se pot administra şi i.v. Fiolele de Ergomet se pot
administra şi per os, o fiolă la 6 ore.
Oxistinul are efect rapid şi de scurtă durată – se poate administra i.v. diluat in
20ml glucoză, dar se poate administra şi i.m.
Medicamente cu efect asupra coagulării : Vit. K1 ( 3 fiole/zi, după mese),
Venostat (1 – 2 fiole/zi, i.v. sau s.c.), Vit. C ( 5 tb. De 200mg/zi sau 2tb. de
500mg/zi), Prednison ( 30 mg/zi).
Tratamentul cu progestative de sinteză : este un tratament de mare importanţă,
trebuie inlăturat cu progestativ asociat estrogenitiv, datorită riscului puseului. Se
folosesc : 10 mg de progestativ in zilele 20, 23 şi 26 ale ciclului menstrual, pe
cale orală sau parenterală. Poate fi asociat cu androgeni, un singur progestativ
doar. La intreruperea tratamentului există pericolul de noi şi abundente
hemoragii.
 Tratamentul este de lungă durată şi necesită controlul permanent al uterului.
Antagoniştii de gmFH (Zoladex) pot reduce mult volumul tumorilor si
simptomatologiei.
Chiuretajul uterin este un procedeu sigur de oprire a hemoragiei şi are scop
explorator şi biopsic. Sunt foarte limitate indicaţiile : cand bolnava refuză
operaţia, cand starea generală a bolnavei nu permite intervenţia chirurgicală şi ca
terapie adjuvantă de hemostază temporară pentru refacerea bolnavei şi
pregătirea preoperatorie.

2.6.3Tratamentul chirurgical
- are indicaţia atunci cand bolnava prezintă un fibrom cu dimensiuni mai mari ca
ale unei sarcini de 3 luni, determinand o sangerare persistentă la tratamentul
medicamentos, cu dureri secundare. Tratamentul chirurgical se impune in cazul :
- fibromului mărit de volum;
- miomul este posterior şi antrenează tulburări de compresie;
- fibromul lateral cu riscul de compresiune pe uretre;
- polipi intracavitari cu risc de infecţie;
- miomul compresiv sau dureros;
- cand apare o creştere bruscă a unui fibrom care era mic;
- cand hemoragia persistă peste 3 luni;
- cand apar tulburări asociate secundare;
- inainte de menopauză, pentru a vindeca o sterilitate, a favoriza graviditatea şi a
trata
avorturile repetate;
- contextul psihologic şi social.
Tratamentul chirurgical este cel mai eficient prin extirparea fibromului. Se
efectuează prin : miomectomie, miometrectomie şi histerectomie. Operaţiile
acestea se fac pe cale vaginală sau abdominală. Calea de abordare se face in
funcţie de volumul şi topografia fibromului. Mai nou, se recurge la tehnici
operatorii conservatoare – miomectomia, miometrectomia , care să păstreze
intact sau să restaurezetoate funcţiile aparatului genital : gestativă, hormonală şi
menstruală.
Miomectomia urmăreşte păstrarea integrităţii funcţiilor genitale şi statica
organelor pelvisului, extirparea tumorilor sau a tumorilor fibromatoase cu
păstrarea uterului şi anexelor sale.

2.7 Evoluţia . Prognostic. Complicații

Evoluție și Prognostic

Fibroamele au evoluţie lentă, fiind multă vreme suportate. Între 40 şi 50 de ani

este momentul critic, când tulburările hemoragice sunt mai accentuate, de aceea
operaţiile sunt mai frecvente în această perioadă a vieţii.
Fibromul încetează să mai crească după menopauză, deoarece suferă un proces
minim de involuţie datorită transformării ţesutului miomatos în ţesut fibros.
Prognosticul este bun, deoarece este o tumoră benignă, care se poate opera şi
care involuează involuntar la menopauză. Când intervin complicaţii în evoluţia
tumorii, prognosticul este mai rezervat.
Când se asociază calcinomuri de col uterin sau când intervenţia chirurgicală se
efectuează la femeie,
manifestat pe un teren mai puţin favorabil, prognosticul poate fi grav, mai ales
dacă există şi un risc operator crescut.
Complicatii
Complicaţiile fibromului uterin se impart in patru categorii:
- Complicaţii locale
· infecţioase : apar in fibromul submucos, iar apariţia unei infecţii se traduce
prin semnele ei caracteristice : febra, durerea, alterarea atării generale; fibromul
infectat, rar intalnit, se măreşte in volum şi devine mai moale;
· complicaţiile anexiale: pot fi acute sau cronice;
· endometrita (inflamaţia endometrului) este insoţită de mărirea cavităţii uterine
şi deformare, se manifestă cu leucocitoză şi uşoară hipertermie şi se
exteriorizează sub formăde leucoree;
· necrobioza septică sau gangrena unui polip produs de col se manifestă cu
dureri pelvine de tip exploziv, insoţite de pierderi roşcate; polipul devine friabil
şi sangerează la atingere;
· hemoragiile : apar foarte des in fibromul submucos; hemoragia este un
simptom şi poate deveni şi o complicaţie prin repetare, mult mai des decat prin
abundenţă; uneori pot fi foarte abundente, necesitand o intervenţie chrurgicală
de urgenţă;
· complicaţii mecanice : hemoragii intraperitoneale, torsiunea acută sau lentă a
unui fibrom, ocluzie intestinală, compresiunea pe organele din jur (compresiuni
vezicale sau rectale);
· complicaţii vasculare : edemul (procesul nu este reversibil şi tratamentul este
chirurgical);
· degenerescenţele fibromului uterin pot fi benigne ( degenerare chistică,
degenerare ficoza coloidală şi calcaroasă) sau maligne ( degenerarea malignă
sarcomatoasă, foarte rară şi foarte gravă); degenerările maligne pot fi atunci
cand fibroamele cresc rapid şi se insoţesc de metroragii.
Complicaţii generale
· aparatul respirator : apar semne de suferinţă prin reducerea capacităţii sale,
datorită tumorilor voluminoase care ridică diafragmul;
· aparatul circulator : apar dureri pericardice, palpitaţii, dispnee paroxistică,
tahicardie, HTA, edem, flebite ale venelor membrelor inferioare sau a micului
bazin;
· aparatul urinar : disurie, polakiurie, retenţie urinară, hidronefroză, fenomene
datorate compresiunii prin dezvoltarea tumorii;
· obezitatea : este frecventă şi este un factor defavorabil cand este vorba de un
act chirurgical;
· tulburări ale croazei sanguine ( a posibilităţilor organice de a-şi regla
hemoragia) explică in parte pericolul trombogenozei fibroamelor.
Complicaţii obstetricale
· sterilitate;
· la asocierea cu sarcina pot apărea : compresiune asupra plexului solar, vezicii
urinare, rectului ( manifestate prin tenesme vezicale, pelvialgii, polakiurie,
disurie, tenesme rectale,dureri lombo-sciatice) şi chiar, in cazul fibroamelor
mari, avorturi, naşteri premature,inserţii joase ale placentei.

CAPITOLUL III – ROLUL ASISTENTei MEDICALE IN INGRIJIREA

PACIENTULUI CU FIBROM UTERIN

3.1 Rolul propriu

3.1.1 Asigurarea conditiilor de spitalizare

3.1.2 Rolul asistentei medicale in examinarea clinica a pacientului

Asistenta medicală are un rol important in ingrijirea postoperatorie, ea
efectuand atat ingrijiri autonome, cat şi delegate la indicaţia medicului. Alături
de asistentă participă o intreagă echipă.
 Perioada postoperatorie este intervalul dintre sfarşitul operaţiei şi vindecarea
completă a bolnavei.
In timpul operaţiei, asistenta pregăteşte salonul şi patul pentru primirea
bolnavei, intr-un salon cu paturi puţine, cat mai izolat de zgomote; temperatura
camerei să nu depăşească 20-22 ºC, lumina să fie cat mai redusă; patul să fie cu
lenjerie curată, prevăzut cu muşama şi aleză şi accesibil din trei părţi.
Transportul bolnavei de la sala de operaţii se face cu căruciorul.
Asistenta medicală pregăteşte la patul bolnavei sursa de oxigen, seringi şi
ace sterile de unică folosinţă, garou, alcool, tăviţă renală, sonde vezicale, ploscă
urinară, medicamente ( cardiotonice,analeptice, calmante) necesare in urgenţă.
In perioada postnarcotică, pană la revenirea totală, bolnava se va supraveghea
foarte atent, pană la apariţia reflexelor de deglutiţie, tuse. Bolnava este
transportată din sala de operaţie cu o perfuzie fixată de asistenta anestezistă.
Asistenta de salon va verifica poziţia acului şi ritmul perfuziei, supraveghind-o
cu atenţie.

3.1.2 Supraveghierea pacientului

După sosirea bolnavei in salon, asistenta va monitoriza permanent : TA,
pulsul, respiraţia şi faciesul pacientei, va nota in F.O. calitatea lor şi va raporta
medicului orice schimbare survenită. Monitorizarea funcţiilor vitale se va face
pană la revenirea completă a conştienţei, deoarece pot apărea complicaţii ca :
tulburări respiratorii, circulatorii, asfixie.
Poziţia pacientei in pat va fi in decubit dorsal, fără pernă, cu capul intr-o
parte, pentru a se evita inecarea cu vărsături şi a greţurilor. De asemenea,
asistenta va administra medicaţia prescrisă postoperator şi, de cate ori este
necesar, medicaţie calmantă prescrisă de medic.
Asistenta medicală va supraveghea bolnava, pe zile, pană la externare.
Imediat postoperator, asistenta va urmări : aspectul general (facies, tegumente),
temperatura, semnele vitale (respiraţie, puls,TA), reluarea tranzitului intestinal,
diureza, aspectul pansamentelor pe plagă, combaterea durerilor, rehidratarea şi
reechilibrarea hidroelectrolitică, alimentaţia.

3.1.4 Pregătirea preoperatorie și ingrijirea postoperatorie

Se face în colaborare cu medicul anestezist-renimator, medicul specialist iar la
nevoie cu sprijinul medeicului cardiolog şi internist.
Pregătirea pentru intevenţie depinde pe de o parte de condiintevenţie depinde pe
de o parte de condiţiile generale ale femeii (vârstă, stare fizică) iar pe de altă
parte de natura intervenţiei proiectate. Pentru ca pregătirile pentru operaţie să fie
complete sunt necesare următoarele evaluări:
• Evaluarea psihologică – are o mare importanţă pentru că pe lângă anxietatea
dată de intervenţia chirurgicală în sine, se adaugă teama că fibromul uterin este o
tumoră malignă. Ideea histerectomiei poate avea un impact psihic nefavorabil
declanşând complexe de inferioritate faţa de familie şi de societate. Este
indispensabilă o conversaţie asupra operaţiei, a scopurilor ei, a implicaţiilor
asupra dinamicii vieţii sexuale care nu se va schimba după intervenţie, iar că
suprimarea menstruaţiei nu înseamnă defeminizare.
În luarea unei decizii terapeutice contează opţiunea femeii pentru a avea copii,
evidenţiind rezultatele intervenţiei conservatoare.
• Evaluarea biologică – se face prin anamneză, examen clinic şi examen de
laborator, adaptate la fiecare caz. Se va stabili terenul pe care urmează sa se
intervină, întrezarind eventualele dificultăţi de anestezie operatorii sau
postoperatorii. Astfel, vârsta înaintată, obezitatea , HTA, antecedentele flebitice,
isuficienţa respiratorie, necesită informaţii suplimentare în cadrul examenelor de
laborator funcţionale.
• Aprecierea momentului operator – ţine seama de terenul bolnavei, perioada
ciclului menstrual.
O intervenţie conservatoare se face după menstruaţie în schimb pentru
histerectomie nu contează perioada ciclului menstrual. Asocierea unei posibile
endometrioze recomandă operaţia la mijlocul ciclului când leziunile sunt
minime sau la începutul ciclului când este necesară confirmarea diagnosticului.
Îngrijirea postoperatorie

Asistenta medicală are un rol important în îngrijirea postoperatorie, ea efectuând

atât îngrijiri autonome, cât şi delegate la indicaţia medicului. Alături de asistentă
participă o întreagă echipă.
Perioada postoperatorie este intervalul dintre sfârşitul operaţiei şi vindecarea
completă a bolnavei.
În timpul operaţiei, asistenta pregăteşte salonul şi patul pentru primirea bolnavei,
într-un salon cu paturi puţine, cât mai izolat de zgomote; temperatura camerei să
nu depăşească 20-22 ºC, lumina să fie cât mai redusă; patul să fie cu lenjerie
curată, prevăzut cu muşama şi aleză şi accesibil din trei părţi.
Transportul bolnavei de la sala de operaţii se face cu căruciorul.
Asistenta medicală pregăteşte la patul bolnavei sursa de oxigen, seringi şi ace
sterile de unică folosinţă, garou, alcool, tăviţă renală, sonde vezicale, ploscă
urinară, medicamente ( cardiotonice, analeptice, calmante) necesare în urgenţă.
În perioada postnarcotică, până la revenirea totală, bolnava se va supraveghea
foarte atent, până la apariţia reflexelor de deglutiţie, tuse. Bolnava este
transportată din sala de operaţie cu o perfuzie fixată de asistenta anestezistă.
Asistenta de salon va verifica poziţia acului şi ritmul perfuziei, supraveghind-o
cu atenţie. După sosirea bolnavei în salon, asistenta va monitoriza permanent :
TA, pulsul, respiraţia şi faciesul pacientei, va nota în F.O. calitatea lor şi va
raporta medicului orice schimbare survenită. Monitorizarea funcţiilor vitale se
va face până la revenirea completă a conştienţei, deoarece pot apărea complicaţii
ca : tulburări respiratorii, circulatorii, asfixie.
Poziţia pacientei în pat va fi în decubit dorsal, fără pernă, cu capul într-o parte,
pentru a se Evita înecarea cu vărsături şi a greţurilor. De asemenea, asistenta va
administra medicaţia prescrisă postoperator şi, de câte ori este necesar,
medicaţie calmantă prescrisă de medic.
Asistenta medicală va supraveghea bolnava, pe zile, până la externare. Imediat
postoperator, asistenta va urmări : aspectul general (facies, tegumente),
temperatura, semnele vitale (respiraţie, puls, TA), reluarea tranzitului intestinal,
diureza, aspectul pansamentelor pe plagă, combaterea durerilor, rehidratarea şi
reechilibrarea hidroelectrolitică, alimentaţia.
În prima zi postoperator se urmăreşte pulsul, TA, debitul prin tubul de dren,
plaga şi se raportează nmedicului orice modificare în starea pacientei. Ca
tratament, dacă este necesar, se administrează cardio-tonice, transfuzii de sânge
izo-grup, izo-Rh, săruri clorate şi glucozate. Se continua oxigenoterapia cu
intermitenţă şi se combate durerea administrând analgezice. Alimentarea se face
prin regim hidric cu ceai amar în cantităţi moderate şi fracţionate, dacă s-a reluat
tranzitul intestinal.
În a doua zi, asistenta hidratează pacienta per os şi va începe mobilizarea ei,
pentru a produce o stimulare a circulaţiei de întoarcere la nivelul membrelor
inferioare. Se vor face mişcări pasive la început şi apoi active ale membrelor
inferioare.
În a treia zi alimentaţia se îmbogăţeşte treptat, trecându-se la supă strecurată,
după primul scaun se introduce pâine prăjită, brânză de vaci, iaurt. Daca mai
este nevoie, se vor combate durerile. Se scoate tubul de dren, dacă nu este
productiv.
În a patra zi, daca tranzitul intestinal s-a reluat spontan, la indicaţia medicului,
se administrează o fiolă de Miostin, urmată la 30 minute de clismă evacuatorie.
Se completează alimentaţia cu carne slabă şi piureuri de zarzavat. Se urmăreşte
plaga operatorie şi se face mobilizarea mai intensă, se permite deplasarea prin
salon.
În a cincea zi, asistenta ajută pacienta să se plimbe dar să nu obosească, va ajuta
medicul să scoată o parte din fire.
În a şasea zi se trece la o alimentaţie completă, variată, vitaminizantă.
În a şaptea zi asistenta va ajuta medicul la scoaterea restului firelor.
Externarea după operaţie se face după scoaterea firelor, dacă nu intervin
complicaţii.

3.1.5 Rolul asistentei medicale in alimentația pacientului

Alimentarea se face prin regim hidric cu ceai amar in cantităţi moderate şi

fracţionate, dacă s-a reluat tranzitul intestinal.
In a doua zi, asistenta hidratează pacienta per os şi va incepe mobilizarea ei,
pentru a produce o stimulare a circulaţiei de intoarcere la nivelul membrelor
inferioare. Se vor face mişcări pasive la inceput şi apoi active ale membrelor
inferioare.
In a treia zi alimentaţia se imbogăţeşte treptat, trecandu-se la supă strecurată,
după primul scaun se introduce paine prăjită, branză de vaci, iaurt. Daca mai
este nevoie, se vor combate durerile. Se scoate tubul de dren, dacă nu este
productiv.
In a patra zi, daca tranzitul intestinal s-a reluat spontan, la indicaţia medicului, se
administrează o fiolă de Miostin, urmată la 30 minute de clismă evacuatorie. Se
completează alimentaţia cu carne slabă şi piureuri de zarzavat. Se urmăreşte
plaga operatorie şi se face mobilizarea mai intensă, se permite deplasarea prin
salon.
In a cincea zi, asistenta ajută pacienta să se plimbe dar să nu obosească, va ajuta
medicul să scoată o parte din fire.
In a şasea zi se trece la o alimentaţie completă, variată, vitaminizantă.
In a şaptea zi asistenta va ajuta medicul la scoaterea restului firelor.
Externarea după operaţie se face după scoaterea firelor, dacă nu intervin
complicaţii.
3.1.6 Rolul asistentei medicale in educația sanitara a paciențiilor cu
FIBROM UTERIN

In principal profilaxia fibromului uterin consta din:

-precautii in utilizarea tratamentelor cu estrogeni și a contraceptivelor
- evitarea intervențiilor chirugicale timpurii și repetate pe sfera genitala ,ce pot
afecta circulația pelviana
- depistarea tumorilor in faze incipiente.

Cadrulorganizatoric propice pentru profilaxie il constituie consultul periodic și

dispensarizarea cazurilor cu risc de imbolnavire și supraveghierea tumorilor
depistate și tratate.
 3.2 Rolul delegat
3.2.1 Rolul asistentei medicale in examinarea paraclinica
Investigaţii de laborator:
· Hb (hemoglobină), Ht (hematocrit), leucocite, trombocite, timp de coagulare
( TQ,
TH, TS), VSH, grupa sanguină, Rh.
· Examene biochimice ale sangelui: uree sanguină, glicemie, tymol, proteinemie.
· Examen de urină: urocultură, test de sarcină.
· Examen cardiologic: EKG, măsurarea TA, puls.
- Examinări complementare:
· histerometria: permite evidenţierea cavităţii uterine, alungite, deformate sau
alteori pare scurtată prin noduli submucoşi intracavitari;
chiuretajul uterin: se face cu scop explorator, terapeutic, biopsic;
· histerosalpingografia: indicată in diagnosticarea unui fibrom submucos, se
efectuează cu o substanţă de contrast lipo- sau hidrosolubilă;
· radiografia simplă: evidenţiază tumorile calcifiate, ca pete alburii sau alb-
cenuşii rotunjite;
· flebografia uterină: metodă radiologică de vizualizare a vascularizaţiei pelvine,
utilizand calea endouterină de injectare a substanţei de contrast;
· examenul ecografic: apreciază dimensiunile, numărul şi chiar topografia
tumorilor, excluzand o sarcină; dă detalii asupra situaţiei fibromului, depistează
leziuni asociate şi permite supravegherea tratamentului;
· examen colposcopic şi citologic;
· histeroscopia: vizualizează baza de implantare a unui fibrom endocavitar;
· celioscopia;
· cistografia;
· clisma baritată.
3.2.2 Rolul asistentei medicale in administrarea medicamentelor
pansament gastric pentru stress;
- regim hidric prin perfuzie;
- Glucoză 10 %, 2 x 500ml;
- Clexane s.c. – 20 mg;
- controlul plăgii.
- pansament gastric;
- Glucoză 10 %, 2 x 500 ml;
- Clexane;
- regim hidric prin perfuzie;
- controlul plăgii.
- Clexane;
- alimentaţie per os – lichide şi proteine;
- mobilizare treptată

3.3 DESCRIEREA A DOUA TEHNICI

3.3.1 PUNCŢIA VENOASĂ

Definiţie: Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă
prin intermediul unui ac de puncţie.

Scop:

 Explorator- recoltarea sângelui pentru examene de laborator

biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice
 Terapeutic – administrarea unor medicamente sub foema injecţiei şi
perfuziei intravenoase:
 - recoltarea sângelui în vedere transfuzării sale

- executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui

- sângerarea 300-500 ml în edemul pulmonar acut,

hipertensiune arterială

Locul puncţiei:

 venele de la plica cotului, unde se formează un „M” venos prin

anastomozarea lor
 venele antebraţului
 venele de pe faţa dorsală a mâinii
 venele subclaviculare
 venele femurale
 venele maleolare interne
 venele jugulare şi epicraniene – mai ales la sugari şi copii mici

Pregătirea puncţiei:

Materiale:

 De protecţie: - pernă elastică pentru sprijinirea braţului

- muşama şi alez
 Pentru dezinfecţia tegumentului tip I protecţia câmpului cutanat apă
şi săpun, aparat de ras, alcool iodat, tinctiură de iod, alcool
medicinal, pense porttampon, câmpuri sterile pentru izolarea locului.

 Pentru dezinfecţia şi protecţia mâinilor: apă şi săpun, alcool medicinal,

mănişi sterile din cauciuc.
 Instrumentar şi materiale sterile: ace de 25-30 mm, diametrul 6/10,
7/10, 10/10 mm în funcţie de scop, seringi de capacităţi diferite în
funcţie de scop, pense, tampoane, mănuşi chirurgicale.
 Alte materiale: garou, eprubete uscate şi etichete, cilindru gradat, fiole
cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală;
(materialele se vor folosi în funcţie de scopul puncţiei).

Pregatirea pacientul
 Pregătirea psihică: se informează asupra puncţiei
 Pregătirea fizică: pentru puncţia la venele braţului,
antebraţului:

- se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient cât şi pentru persoana
care execută puncţia

- se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împirdice

circulaţia de întoarcere la nivelul braţului

- se aşază braţul pe perniţă şi muşamaua în abducţie şi oxtensie maximă

- se dezinfectează tegumentele

- se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, strângându-l

astfel încât să oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera
- se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind tengescent

Execuţia puncţiei

 asistentul îmbracă mănuşile sterile şi se aşează vis-a-vis de bolnav

 se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei,
executând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor
vecine.
 se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizonul în sus,
în mâna dreaptă, între police şi restul degetelor.
 se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul îndirecţie oblică (
unghi de 30 grade) apoi peretele venos învingându-se o rezistenţă
elastică, până când acul înaintează în gol.
 se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei
 se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa
 se continuă tehnica, în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea
medicamentoasă, recoltarea sângelui, perfuzie.
 În caz de sângerare, se prelungeşte acul perfuziei cu un tub din
polietilenă care se introduce în vasul colector, garoul rămânând legat
de braţ.
 Se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea
garoului şi pumnului.
 Se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de
pătrundere a acului şi se retrage brusc.
 Se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie
verticală.
Îngrijirea ulterioară a pacientului

 se face toaleta locală a tegumentului

 se schimbă lenjeria dacă este murdară
 se asigură o poziţie comodă în pat.
 se supraveghează pacientul.

3.3.2

Capitolul V
 STUDIU DE CAZ

CAZ nr.I
PACIENTA: M.D.
VÂRSTA: 42 ani
DOMICILIUL: BRASOV
NAŢIONALITATE: română
RELIGIA: ortodoxă
OCUPAŢIA: profesoară
STARE CIVILĂ: căsătorită
DATA INTERNĂRII : 04.12.2020
DATA EXTERNĂRII : 18.12.2020
MOTIVELE INTERNĂRII: menoragie de 6-7 luni
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fibrom uterin
Anamneza:
1. ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE:
- neagă
2. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE:
- menarha la 16 ani;
- cicluri menstruale regulate la 28 de zile, durata menstruaţiei 5-6 zile,
flux crescut in ultimele 6-7 luni;
- sarcini: două; naşteri: două; avorturi: 0.
3. ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE:
-apendicectomie la 17 ani

4. CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ:

- corespunzătoare: nu fumează, nu consumă alcool;
5. COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: orientată temporo – spaţial.
6. ISTORICUL BOLII:
Boala actuală a debutat aproximativ acum 6-7 luni, prin menoragii din
ce în ce mai abundente, motiv pentru care pacienta solicită un consult de
specialitate. Examenul ecografiac evidenţiază formaţiuni tumorale
hipogastrice
Se internează în Clinica Ginecologie I pentru diagnostic şi tratament de
specialitate.
La internare s-au efectuat următoarele investigaţii:
1. EXAMEN CLINIC GENERAL :
- G = 75 kg, Î = 160 cm;
- tegumente şi mucoase: palide;
- ţesut celular subcutanat: normal reprezentat;
- sistemul ganglionar superficial : nu se palpează;
- sistem muscular: normoton, normokinetic;
- sistemul osteo-articular: integru, mobil;
- aparat renal: micţiuni spontane;
- aparat cardio-respirator:
- torace normal conformat, simetric, participă la mişcarile respiratorii;
- frecvenţa respiraţiei: 16 respiraţii pe minut;
- puls bine bătut: 78 pulsaţii pe minut
- TA = 120/80 mm Hg;
2. EXAMEN DE SPECIALITATE :
- abdomen sensibil la palpare, elastic
- organele genitale de multipară, nu pierde sânge în timpul examinării
- tuşeu vaginal: - vulva, vaginul suplu, elastic;
- col în butaş, orientat spre dreapta;
- formaţiuni tumorale cât un grapefruit, care fac corp
comun cu uterul, contur policiclic, consistenţă fermă, nedureroasă;
- anexele nu se palpează.
- Examen Citologic
-Babeş Papanicolau: - frotiu de tip II, sunt prezente celule
pavimentoase, superficiale, intermediare celule metapalzice, rare celule de
tip ganglionar;
- Flora bacteriană: coci reduşi;
- Examen secreţie vaginală: negetiv;
INTERVENŢII CHIRURGICALE : 05.12.2020
- se face chiuretaj uterin;
- asistenta pregăteşte medicaţia pentru anestezie, i.v. cu : Mialgin ½ f.,
Algocalmin ½ f., Diazepam ½ f., ser fiziologic, anestezie locală cu Xilină
1 %;
- intervenţia a fost bine suportată;
- se practică histerectomie subtotală, cu anexectomie stângă;
- preoperator se indică Mialgin;
- intraoperator se indică Fentomyl;
- postoperator se indică : Mialgin 1f., Glucoză 5% 3 x 500ml, Ser
fiziologic 500ml, Diazepam 1f.;
- la deschidere se constată uterul transformat, fibromatos, cât un cap de
făt, ovarul stâng chistic, cât o nucă;
- se decide şi histerecomie subtotală cu anexectomie stângă;
- sutura bontului cervical cu fire separate de catgut;
- se face toaleta cavitătii abdominale şi controlul hemostazei.

ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII :
- monitorizarea funcţiilor cardio – vasculară ( TA, puls ), respiratorie
(frecvenţa respiratorie, capacitatea), temperatura, diureza, cantitatea de
lichid exteriorizat pe tubul de dren;
- se administrează : perfuzii cu Glucoză 10% 2x500ml; ser fiziologic
500ml; antialgice, Clexane pentru profilaxia trombozelor;
- se începe mobilizarea după 48 de ore;
- după 48 de ore se reinstalează tranzitul intestinal;
- se suprimă tubul de dren, se reîncepe alimentaţia (supe strecurate, iaurt,
brânză de vaci), se suprimă sonda vezicală;
- se continuă urmărirea funcţiilor vitale şi controlul plăgii până când
pacienta va fi externată.
 CELE 14 MANIFES PROBLEMA SURSA DE
NEVOI TARI DE DE DIFICLUTATE
FUNDAM DEPENDENT
DEPENDE
ENTALE A
NTA

1 NEVOIA --------
. DE A
COMUNI
CA
2 NEVOIA - aparat - independenţă - necesita ajutor
. DE A SE locomotor totală în pentru a se misca
MISCA SI integru şi mişcare
A AVEA mobil
O BUNA
POSTURA
3 NEVOIA - alterarea - isi - pacienta nu va
. DE A FII tegumentul efectueaza prezenta
CURAT , ui prin toaleta singura complicaţii la
INGRIJIT, prezenţa nivelul plăgii
- am făcut
DE A-SI plăgii operatorii.
toaleta plăgii
PROTEJA operatorii.
cu tinct. de iod
TEGUME
şi cu benzină
NTELE SI
iodată
MUCOAS
ELE
4 NEVOIA -dificultate - alimentatie in - asigurarea unui
. DE A in a se surplus regim alimentar
MANCA alimenta
SI BEA din cauza
NORMAL stării
postoperato
rii
5 NEVOIA -pacienta
. DE A SE preferă
- necesită ajutor
IMBRACA vestimentaţ
pentru a se inbraca
SI A SE ia uşoară şi -nu se poate
DEZBRAC comodă , inbraca singura
A
6 NVOIA - frecvenţa - mucoasa - pacienta prezinta
. DE A respiratorie respiratorie o respiratie
RESPIRA datorită este umedă, de regulata
SI A stării post culoare roz;
CAZ nr. II
NUMELE : I.
PRENUMELE : A.
VÂRSTA : 53 de ani, sex feminin
NAŢIONALITATE : română
RELIGIA : ortodoxă
OCUPAŢIA : muncitoare
STARE CIVILĂ : căsătorită, mamă a doi copii
DATA INTERNĂRII :14 .01.2021
DATA EXTERNĂRII : 25 .01.2021
MOTIVELE INTERNĂRII :
- menoragie de 5 – 6 luni;
- apariţia formaţiunilor tumorale hipogastrice.
DIAGNOSTIC LA INTERNARE : Polifibromatoză uterină, complicată cu
hemoragie.
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE : neagă.
ANTECEDENTE PERSONALE :
- apendicectomie la 16 ani;
- HTA formă medie;
- insuficienţă cardiacă – de la 43 de ani, tratată cu Atenolol, Digoxin,
Captopril;
- menarha la 18 ani;
- ciclu menstrual regulat la 28 de zile, cu durată de 3 – 4 zile, dar cu flux
crescut de 5 – 6 luni;
- sarcini = 2, naşteri = 2, avorturi = 0.
CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ : corespunzătoare.
COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU : orientată temporo-spaţial.
ISTORICUL BOLII
- boala a debutat insidios, de circa 5 luni, prin menoragie din ce în ce mai
abundentă şi apariţia unei formaţiuni tumorale hipogastrice;
- se prezintă la Clinica Ginecologie I pentru diagnostic şi tratament de
specialitate.
EXAMEN CLINIC GENERAL
- G = 78 kg; I = 165 cm;
- tegumente şi mucoase : normal colorate;
- ţesut celular subcutanat : normal reprezentat;
- sistemul ganglionar superficial : nu se palpează;
- sistem muscular : normoton, normokinetic;
- sistemul osteo-articular : integru, mobil;
- aparat respirator : torace normal conformat, sonoritate pulmonară;
- aparat cardio-vascular : relaţii normale; P = 88 bătăi/min.; TA = 120/80
mmHg;
- aparat renal : loji renale libere, Giordano negativ.
EXAMEN LOCAL DE SPECIALITATE
- abdomen suplu, elastic, participă la mişcările respiratorii, nedureros;
- organe genitale externe de multipară;
- la examenul cu valve : vagin cu pereţi supli, col de multipară, pe baza
posterioară o zonă erozivă semilunară, nu pierde sânge în timpul
examinării;
- la tuşeu vaginal : vulvă, vagin – suple, elastice; col în butoiaş, orientat
spre dreapta, formaţiune tumorală cât un grapefruit, ce face corp comun
cu uterul, contur policiclic,consistenţă fermă, mobilă, nedureroasă;
- Anexele nu se palpează.
INTERVENŢII CHIRURGICALE : 14.12.2020
- se face chiuretaj uterin;
- se practică anestezie i.v. cu Mialgin ½ f., Algocalmin ½ f., Diazepam ½
f. şi anestezie locală cu Xilină 1 %;
- intervenţie bine suportată;
- în urma diagnosticului de polifibromatoză uterină complicată cu
hemoragie, se practică histerectomie subtotală, cu enexectomie
bilaterală;
- postoperator se indică Mialgin fiole;
- intraoperator se indică Fentomyl fiole;
- sutura bontului cervical cu fire separate de catgut;
- se face toaleta cavitătii abdominale şi controlul hemostazei.
Am urmărit funcţiile vitale ale pacientei în timpul operaţiei, cât şi
postoperator, deoarece dau date privind apariţia unor complicaţii.

ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII
- pacienta a fost ţinută sub observatie restul zilelor, până la externare;
- pacienta prezintă o stare bună;
- pacienta s-a degajat a doua zi postoperator; tot atunci a început alimentaţia
per os cu lichide, supe strecurate, brânză de vaci, carne fiartă;
- a treia zi postoperator am ajutat pacienta să se ridice din pat şi să facă
mişcări treptate, fără să obosească;
- în urma intervenţiei chirurgicale, pacienta prezintă o stare generală bună;
- postoperator se administrează : Glucoză 5 %, 2 x 500 ml;
Ser fiziologic 2 x 500 ml;
Mialgin 1 fiolă;
Diazepam 1 fiolă;
Algocalmin 1 fiolă
RELIGIA: ortodoxă
OCUPAŢIA: contabila
Nr CELE 14 MANIFEST PROBLEMA SURSA DE
.C NEVOI ARI DE DE DIFICLUTAT
rt. FUNDAME DEPENDEN DEPEDENTA E
NTALE TA
1. NEVOIA -------
DE A
COMUNICA
2. NEVOIA - durere - am adm. - i-amasigurat
DE A postoperatorie pacientei pacientei o
AVEA manifestată Algocalmin 1f. poziţie bună, în
OBUNA prin facies de 2ml , i.m. 1- care nu va mai
POSTURA palid, 0-1. La indicaţia prezenta durere
SI A- SE diaforeză, medicului am
MISCA stare generală adm. şi Fortral
alterată. 1f. i.m.
3. NEVOIA - risc de - pacienta nu va - după operaţie
DE A FII apariţie a prezenta pacienta va
CURAT,ING complicaţiilor complicaţii la prezenta tegu –
RIJIT,DE A- la nivelul nivelul plăgii mente integre
SI plăgii şi cu – rate,
PROTEJA operatorii fără să apară
TEGUMEN complicaţii.
TELE SI
MUCOASEL
E
4. NEVOIA - alimentaţie - alimentaţia - regim
DE A inadecvată devine bogată şi alimentar
MANCA SI prin deficit, vitaminizantă hidric si
BEA datorită - cavitate bucală corespunzator
intervenţiei integră, nu
chirurgicale, prezintă
manifestată edentaţie
prin greaţă şi
vărsături,
datorită
anesteziei.
5. NEVOIA ---------
DE A SE
IMBRACA
SI
DEZBRACA
6. NVOIA DE -pacienta ritmul respirator - pacienta are o
A RESPIRA prezintă este regulat; - respiratie buna
SI A AVEA torace normal amplitudinea si eficienta
O BUNA conformat respiraţiei este
CIRCULATI - tegumente superficială; -
E palide pulsul = 80
pulsaţii/min.,
TA = 120 / 80
mmHg;
7. NEVOIA - pacienta este - după - temperatura
DE A afebrilă intervenţia este in limite
 CAZ nr.III
PACIENTA: C.R.

VÂRSTA: 44 ani

DOMICILIUL: Brasov

NAŢIONALITATE: română

RELIGIA: ortodoxă

OCUPAŢIA: contabila

STARE CIVILĂ: căsătorită

DATA INTERNĂRII : 01.02.2021

DATA EXTERNĂRII : 12.02.2021

MOTIVELE INTERNĂRII: menoragie de 6-7 luni

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: Fibrom uterin
Anamneza:
1. ANTECEDENTE HEREDO – COLATERALE:
- neagă
2. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE:
- menarha la 16 ani;
- cicluri menstruale regulate la 28 de zile, durata menstruaţiei 5-6 zile, flux
crescut in ultimele 6-7 luni;
- sarcini: două; naşteri: două; avorturi: 0.

3. ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE:

-apendicectomie la 17 ani
4. CONDIŢII DE VIAŢĂ ŞI MUNCĂ:
- corespunzătoare: nu fumează, nu consumă alcool;
5. COMPORTARE FAŢĂ DE MEDIU: orientată temporo – spaţial.
6. ISTORICUL BOLII:
Boala actuală a debutat aproximativ acum 6-7 luni, prin menoragii din ce în
ce mai abundente, motiv pentru care pacienta solicită un consult de specialitate.
Examenul ecografiac evidenţiază formaţiuni tumorale hipogastrice
Se internează în Clinica Ginecologie I pentru diagnostic şi tratament de
specialitate.
La internare s-au efectuat următoarele investigaţii:
1. EXAMEN CLINIC GENERAL :
- G = 75 kg, Î = 160 cm;
- tegumente şi mucoase: palide;
- ţesut celular subcutanat: normal reprezentat;
- sistemul ganglionar superficial : nu se palpează;
- sistem muscular: normoton, normokinetic;
- sistemul osteo-articular: integru, mobil;
- aparat renal: micţiuni spontane;
- aparat cardio-respirator:
- torace normal conformat, simetric, participă la mişcarile respiratorii;
- frecvenţa respiraţiei: 16 respiraţii pe minut;
- puls bine bătut: 78 pulsaţii pe minut
- TA = 120/80 mm Hg;

2. EXAMEN DE SPECIALITATE :
- abdomen sensibil la palpare, elastic
- organele genitale de multipară, nu pierde sânge în timpul examinării
- tuşeu vaginal: - vulva, vaginul suplu, elastic;
- col în butaş, orientat spre dreapta;
 - formaţiuni tumorale cât un grapefruit, care fac corp comun cu
uterul, contur policiclic, consistenţă fermă, nedureroasă;
- anexele nu se palpează.
- Examen Citologic
-Babeş Papanicolau: - frotiu de tip II, sunt prezente celule pavimentoase,
superficiale, intermediare celule metapalzice, rare celule de tip ganglionar;
- Flora bacteriană: coci reduşi;
- Examen secreţie vaginală: negetiv;

INGRIJIRI POSTOPERATORII :
- monitorizarea funcţiilor cardio – vasculară ( TA, puls ), respiratorie (frecvenţa
respiratorie, capacitatea), temperatura, diureza, cantitatea de lichid exteriorizat
pe tubul de dren;
- se administrează : perfuzii cu Glucoză 10% 2x500ml; ser fiziologic 500ml;
antialgice, Clexane pentru profilaxia trombozelor;
- se începe mobilizarea după 48 de ore;
- după 48 de ore se reinstalează tranzitul intestinal;
- se suprimă tubul de dren, se reîncepe alimentaţia (supe strecurate, iaurt, brânză
de vaci), se suprimă sonda vezicală;
- se continuă urmărirea funcţiilor vitale şi controlul plăgii până când pacienta va
fi externată.

CELE 14 NEVOI MANIFESTARI PROBLEMA SURSA DE

FUNDAMENTALE DE DE DIFICLUTATE
DEPENDENTA DEPENDENTA

1. NEVOIA DE A ----------
COMUNICA
2. NEVOIA DE A - aparat -postoperator - necesita ajutor
SE MISCA SI A locomotor capacitatea de pentru a se misca
AVEA O integru şi mobil efort este redusă
BUNAPOSTURA
-oboseală,
 - pierderii de ameţeli şi
sânge slăbiciune fizica
- postoperator se
indică mişcări
pasive şi active

3. NEVOIA DE A - alterarea - am făcut - pacienta nu va

FII CURAT tegumentului toaleta plăgii prezenta
,INGRIJIT,A -SI prin prezenţa
cu tinct. de iod şi complicaţii la
PROTEJA
plăgii operatorii. cu benzină nivelul
TEGUMENTELE
iodată.
SI MUCOASELE plăgii operatorii.
4. NEVOIA DE A -dificultate de - auto- - asigurarea unui
MANCA SI BEA cunoaştere administrarea de regim alimentar
NORMAL despre auto- calmante pentru
-pacienta a luat
îngrijire controlul durerii
la cunoştinţă
despre auto-
îngrijirea la
domiciliu.

5. NEVOIA DE A SE --------------
IMBRACA SI
DEZBRACA

6. NVOIA DE A - parat locomotor - postoperator - pacienta are o

RESPIRA SI A AVEA integru şi mobil, capacitatea de respiratie buna
O BUNA CIRCULATIE ceea ce îi permite efort este redusă,
pacientei o pacienta
independenţă prezentând
totală în mişcare, oboseală, ameţeli
atât ca şi slăbiciune
amplitudine, cât şi fizică
ca mobilitate
articulară
7. NEVOIA DE A - bolnava a fost - după intervenţia - temperature
 MENTINE afebrilă chirurgicală a corpului in limite
TEMPERATURA prezentat normale
subfebrilitate
CORPULUI IN
LIMITE NORMALE
8. NEVOIA DE A ----------
ELIMINA
9. NEVOIA DE A - dificultate în a - i-am adm. - pacienta se
DORMI SI DE A SE se odihni, se Diazepam 1 odihneşte
ODIHNI manifestă prin tb/zi, de 10mg noaptea şi are un
insomnie. seara,Fenobarbit somn liniştit.
al 1f./zi de 15
mg seara.
- am asigurat
condiţii optime
de microclimat.
10. NEVOIA DE A EVITA ---------
PERICOLELE
11. NEVOIA DE ACTIONA -----------
CREDINTEI SI
VALORILOR PROPRII
12. NEVOIA DE A FII ---------
UTIL SI A TE
REALIZA
13. NEVOIA DE A - diminuarea - am planificat - pacienta să aibă
INVATA CUM SA- TI mobilităţii, un program de tonusul muscular
PROTEJEZI manifestata prin exerciţii, în normal şi forţa
SANATATEA dificultatea funcţie de musculară
schimbării de capacitatea păstrată.
poziţie. paciantei. Am
participat zilnic
la mobilizarea
pacientei
postoperator,
prin mişcări
pasive şi apoi
active.
14. NEVOIA DE A TE --------
RECREEA

PLANUL DE ÎNGRIJIRE

Problema Obiective Intervenţii Intervenţii

Rolul propriu Rolul Evaluare
delegat
1.Alterarea Pacienta va I-am explicat Am adm. Peste 1 h, pacienta nu
stării de avea dure- pacientei pacientei cal- a
confort, prin re ameliorată să-şi caute poziţia mante ale durerii: mai prezentat dureri
durere. peste 1h. cea mai de
Algocalmin 1f. de
Se manifestă Pacienta nu va bună, în care să nu 2ml intensitate mare la
prin fa – mai avea prezin- nive-
i.m. , 1 – 0 – 1 .
cies palid, dureri peste 2 te durere. lul plăgii, iar după 2
ochi încer- zile.
zile nu a mai prezentat
cănaţi şi
deloc.
diaforeză.
2.Dificultăţi Srabilirea unui I-am recomandat I-am adm. Pacienta se odihneşte
în a se orar de pacientei Diazepam
noaptea şi are un
odihni, se somn : dacă poate să facă 1 tb/zi, de 10mg somn
manifestă pacienta să plim – seara,
liniştit.
prin doarmă 7h pe bări în timpul zilei. Fenobarbital
insomnie. noapte, 1f./zi de
Am asigurat condiţii
fără treziri opti- 15 mg seara.
noaptea şi
me de microclimat.
fără sedative.
3.Alterarea Pacienta nu va Am explicat Am făcut toaleta După 4 zile postopera-
tegumen- prezenta pacientei im- plăgii
tor, pacienta prezintă
Tului prin complicaţii la portanţa păstrării cu tinct. de iod şi te-
prezenţa nivelul tegu- cu
gumente integre,
plăgii plăgii mentului curat la benzină iodată. curate
operatorii. operatorii. nivelul Am
şi fără complicaţii.
plăgii şi protejarea tamponat plaga
ei. cu apă
oxigenată,
tampoane
uscate,apoi am
pansat
plaga. După 4 zile
 am
scos tubul de
dren. Am
ajutat medicul la
scoa-
terea firelor.
4.Diminuare Pacienta să Am planificat un Pacienta prezintă un
a mobilită- aibă tonusul program to-
ţii, muscular de exerciţii, în nus muscular normal
manifestata normal şi for- funcţie de şi
prin di-
ţa musculară capacitatea forţa musculară este
ficultatea păstrată. paciantei. Am
păstrată.
schimbării
participat zilnic la
de poziţie. mobili-
zarea pacientei
postope-
rator, prin mişcări
pasive
şi apoi active.
5.Perturbarea Pacienta nu va I-am explicat Pacienta şi-a recăpătat
imaginii se mai fi pacientei ne-
echilibrul psihic după
manifestă anxioasă peste cesitatea intervenţiei 3
prin anxie- 3 zile. chi-
zile.
tate, Pacienta va rurgicale şi
Pacienta s-a adaptat
pierderea avea o ima- eficacitatea ei,
trau-
imaginii
gine de sine am încurajat-o cu
mei chirurgicale.
de sine. pozitivă, în privire
decurs de 3 la actul operator.
zile.
Am discutat cu
pacienta
pentru înlăturarea
ideii
 mutilante.
Am rugat-o să evite
frigul
şi efortul.
6.Deficit de Pacienta va I-am explicat Auto- Pacienta a luat la
cunoaştere înţelege toa- pacientei ne- administrarea de cunoş-
despre auto- te restricţiile cesitatea respectării calmante pentru tinţă despre auto-
îngrijire. privitoare unor con- îngriji-
la dietă, restricţii,cum ar fi: trolul durerii. rea la domiciliu.
controlul regim
durerii
alimentar bogat în
şi a efortului protei-
fizic, cât
ne, limitarea
şi la limitarea efortului fi –
activităţii
zic la munci grele în
sexuale.
gospodărie timp de
1 lună
şi interdicţia
raportului
sexual timp de 2
luni.

CAPITOLUL VI
CONCLUZII

În urma elaborării lucrării de faţă, reiese că fibromul uterin este o boală

ce pune probleme majore organismului uman, de aceea, în activitatea noastră,
noi, asistentele medicale, trebuie să dăm dovadă de o conduită corectă în
îngrijirea şi educaţia bolnavelor.
Astfel, responsabilităţile esenţiale ale asistentei medicale sunt de a
promova păstrarea sănătăţii şi înlăturarea suferinţei.
Respectul de viaţă, de demnitatea umană şi faţă de drepturile omului, fac
parte din îngrijirea medicală, iar aceasta nu trebuie să fie influenţată de
considerente privind naţionalitatea, religia, culoarea, vârsta, sexul, opiniile
politice sau statutul social.
Asistenta medicală acordă îngrijiri pentru sănătatea individului, familiei
şi colectivităţii, coordonându-şi activitatea împreună cu alte persoane ce
muncesc în alte discipline din domeniul sănătăţii.
Asistenta medicală are rolul de a observa modificările survenite
pacientului, modificări care trebuie raportate medicului, notarea zilnică în
foaia de observaţie a parametrilor fiziologici, recoltarea de produse biologice
şi patologice, aplicarea măsurilor de tratament igieno – dietetic.
Asistentei medicale îi revine datoria de a asigura condiţii favorabile,
aerisirea zilnică a salonului, schimbarea lenjeriei de pat şi de corp, de câte ori
este necesar, întocmirea unui plan de îngrijire, administrarea tratamentului
indicat de medic.
În studierea cazurilor despre fibromul uterin, m-am folosit de noţiunile
teoretice de specialitate, a planurilor de nursing.

CAPITOLUL VII
BIBLIOGRAFIE
1. Prof. Dr. N. Angelescu – „ Propedentica medico – chirurgicală”, Ed.
Medicală, Bucureşti, 1995
2. Dr. G. Baltă – „ Tehnici generale de îngrijirea bolnavilor”, vol.I, Ed.
Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1988
3. I. Negruţiu şi colab. – „ Obstetrică – Ginecologie”, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1981
4. E. Proca – „ Tratat de patologie chirurgicală”, vol.VII, Ed. Medicală,
Bucureşti, 1986
5. C. Rădulescu – „ Ginecologie”, vol. II, Ed. Medicală, Bucureşti, 1995
6. V.I. Surcel – „ Fibromul uterin”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1990
7. L.Titircă – „ Ghid de nursing”, Ed. Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti,1995