Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ingrijirea Bolnavului Cu Cataracta
Ingrijirea Bolnavului Cu Cataracta
Coordonator: A bsolvent:
Dr. Gîrleanu Liliana
Instructor asistent:
Coca Anuţoiu
o MOTTO
o STRUCTURA
o FUNCŢIA OCHIULUI
o PATOLOGIA OCHIULUI
o TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL
CATARACTEI
o PREZENTARE DE CAZURI
o ANEXE
o BIBLIOGRAFIE
MOTTO:
"Adevărata frumuseţe izvorăşte din sublim şi
simplitate”.
Voltaire
NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI FIZIOLOGIE A
ANALIZATORULUI VIZUAL
SEGMENTUL PERIFERIC
Segmentul periferic constă din globul periferic şi anexele sale. Globul
ocular este o formaţiune aproape sferică, situată în partea anterioară a orbitei.
Masa globului ocular variază între 7 şi 7,5 g; volumul este de 6,5 cm 3;
consistenţa fermă este dată de către tunicile globului ocular puse în tensiune de
către conţinutul intraocular. Globul ocular este format din trei straturi suprapuse,
care formează peretele lui, şi din medii transparente care sunt în interiorul globului
ocular.
Cele trei straturi sunt:
- stratul fîbros;
- stratul vascular numit şi uvee;
- stratul nervos, retina.
/v
SEGMENTUL DE CONDUCERE
În cavitatea craniană, după un scurt traiect, fibrele nervului optic dintr-o
parte se încrucişează parţial cu cele din partea opusă, formând chiasma optică. Ea
se găseşte situată în etajul superior al endocraniului, deasupra hipofizei.
De la chiasma pornesc bandelete optice, care înconjoară pedunculii
cerebrali şi se termină în corpii geniculaţi.
Corpii geniculaţi externi sau laterali sunt situaţi sub pulvinar, în
continuarea bandeletelor optice. Conţin un număr mare de celule, cu care se pun în
contact fibrele nervului optic. Corpii geniculaţi laterali au structura
lamelară: lamelele albe mielinice alternează cu cele cenuşii.
Radiaţiile optice ale lui Gratiolet reprezintă fibrele neuronilor din corpii
geniculaţi externi, fiind complet înglobate în substanţa albă a lobului
temporo-occipital. Aceste fibre mielinizate pleacă de la baza corpului geniculat
extern şi se grupează în afara şi deasupra acestuia, merg, după ce au trecut prin
partea posterioară a capsulei interne, spre aria striată a lobului occipital şi se
termină în jurul scizurii calcariene. Fasciculele radiaţiilor optice sunt mai
voluminoase decât cele din bandeletele optice, deoarece cuprind şi un număr de
fibre centrifuge.
EXAMINAREA CRISTALINULUI
Cristalinul are forma unei lentile biconvexe, perfect transparentă şi elastică,
situată în plan frontal între iris şi corpul vitros, într-o scobitură a vitrosului numită
"fossa pantellaris". Cristalinul are două feţe: una anterioară, alta posterioară.
Cristalinul se compune din apă, proteine, dintre care unele solubile, iar
altele insolubile, grăsimi, glutation, fermenţi, vitamine. Are următoarele straturi:
capsula cristalinului sau cristaloidul; epiteliul cristalinian; fibrele cristaliniene.
Studiul cristalinului se face prin: examinarea la lumina zilei, examinarea la
iluminare laterală, examinarea prin oftalmoscopie, examinarea prin
biomicroscopie.
Examinarea la lumina zilei: cristalinul normal este transparent, deci vizibil,
şi o culoare albă-cenuşie când este opacifiat.
Examinarea la iluminarea laterală permite să se observe opacifieri izolate în
straturile anterioare ale cristalinului. Ele apar în câmpul negru pupilar, sub formă
de zone cenuşii albicioase.
Examinarea oftalmoscopică: cristalinul normal nu se vede; dacă este
opacifiat parţial, opacităţile apar de culoare neagră pe fondul roşu pupilar; dacă
este opacifiat în totalitate, nu apare reflexul roşu al pupilei.
Examinarea biomicroscopică: se face prin iluminare difuză şi iluminare
focală. Iluminarea difuză permite examinarea suprafeţei anterioare şi a straturilor
anterioare cristaliniene.
Iluminarea focală în fantă permite examinarea cristalinului în secţiune
optică.
Examenul biomicroscopie al cristalinului este foarte necesar, atât pentru
diagnosticul cataractei incipiente cât şi în stabilirea tipului cataractei.
Grosimea cristalinului se poate determina prin ultraosmografîe.
Din punct de vedere etiologic, afecţiunile cristalinului pot fi clasificate în
afecţiuni congenitale şi afecţiuni dobândite.
Afecţiunile congenitale cuprind anomalii de dezvoltare şi tulburări de
transparenţă.
Anomaliile de dezvoltare sunt reprezentate de: afakie, microsferoafakie,
lenticom, colabom, ombilicatie, ectopie.
Afakia este absenţa congenitală a cristalinului.
Microsferofakia: un cristalin mic şi sferic, globulos, care duce la o miopie
mare a ochiului.
Colobomul este o fisură a ecuatorului cristaîinian.
Ombilicatia este o depresiune a suprafeţei, mai adesea posterioare, a
cristalinului.
Ectopia cristalinului este o anomalie de poziţie, ce se însoţeşte adesea de
alte malformaţiuni oculare (aniridie, microftalmie, colobom cristalinian) sau
somatice (sindromul lui Marfan, sindromul lui Marchesani, homocistinuria,
ectopia).
TULBURĂRILE DE TRANSPARENŢĂ
Cataractele congenitale constituie o grupă de opacifieri cristaliniene
evolutive sau neevolutive, totale sau parţiale, dezvoltate în cursul vieţii
intrauterine şi constatate la naşterea copilului sau mai târziu. Apare sub forma de
opacităţi sau de cataractă propriu-zisă.
Opacităţi capsulare:
- Cataracta polară anterioară se manifestă printr-o pată mică, albă, situată în
centrul pupilei, proeminentă sau nu.
- Cataracta polară posterioară se manifestă printr-un punct alb, care ocupă
polul posterior al cristalinului.
- Cataracta în fus: opacitatea este fuzionată, unind o cataractă
capsulo-lenticulară posterioară cu una anterioară.
- Cataracta nucleară: apare sub forma unor opacităţi punctiforme dense,
alb-cenuşii, situată în centrul cristalinului, la nivelul nucleului fetal.
- Cataracta zonulară
- Cataracta totală: interesează toate straturile cristalinului. Câmpul pupilar
apare de culoare alb-cenuşie.
Se descriu şi alte forme de cataracte congenitale: cataracta stelară, cataracta
pulverulentă, cataracta punctată.
Cataracta congenitală este, în majoritatea cazurilor, staţionară.
Ea se datorează unor modificări constituţionale şi ereditare la un cristalin
embrionar normal sau alterat în cursul dezvoltării sale, în urma unui proces
patologic intrauterin. Uneori cataracta congenitală poate fi transmisă în mod
dominant. Endoluesul, rubeolaca şi diverse viroze pot fi incriminate la apariţia
formelor neconstituţionale, precum şi tulburările survenite în metabolismul
calciului.
Tratamentul chirurgical este indicat în toate cazurile de cataractă bilaterală
totală. Unul din ochi va trebui operat în jurul vârstei de un an, pentru a nu
împiedica dezvoltarea vederii. Operaţia este contraindicată sub vârsta de 6 luni,
din cauza pericolului de atrofiere a globului ocular în cursa de dezvoltare, în urma
traumatismului operator. Cel de-al doilea ochi poate fi operat în jurul vârstei de
doi ani.
În cataractele mononucleare, operaţia poate fi făcută de la vârsta de doi ani.
Afecţiunile dobândite: se manifestă prin pierderea transparenţei
cristalinului, însoţită de o scădere mai mult sau mai puţin accentuată a vederii.
Prin cataractă se înţelege opacifierea cristalinului, ce duce la scăderea
transparenţei sale. Apare, în marea majoritate a cazurilor, după vârsta de 50 de ani
fără o cauză precisă.
Cuvântul "cataractă" provine din limba greacă, însemnând "cădere de apă"
şi arată că indienii, grecii şi romanii, care cunoşteau această boală, credeau că
lichidul solidificat din faţa cristalinului împiedică vederea. Vechii egipteni cunosc
noţiunea de cataractă din secolul al XVII-lea î.Hr.
Lesnier şi alţii au încercat să combată concepţia de mai sus, susţinând că,
prin cataractă, se înţelege opacifîerea cristalinului şi nu formarea unei membrane.
în 1705, Brisseau demonstrează ştiinţific, pentru prima dată, opacifierea
substanţei cristalinului, constatând cataracta propriu-zisă ca îmbolnăvire a
cristalinului şi având la bază un proces de coagulare care duce la formarea
opacităţii.
Presupunerile lui Brisseau au însemnat începutul cercetărilor care au dus la
dezvoltarea cunoştinţelor despre cristalin şi cataractă. Ca urmare a studiilor
efectuate, s-au constatat următoarele: cristalinul este un factor important în
refracţia oculară; prin cristalin se realizează acomodarea; este înconjurat de o
capsulă fără structură, iar sub artera anterioară a capsulei se situează epiteliul
cristalinului; fibrele cristalinului sunt foarte sensibile la tulburările nutritive şi la
traumatisme; aceste tulburări cauzează reducerea sau chiar pierderea transparenţei
cristalinului: se poate opacifia capsula, cortexul, nucleul sau tot cristalinul.
Denumirea de cataractă a fost acceptată în limbajul medical şi se foloseşte şi
astăzi.
Cauzele formării cataractei nu sunt încă suficient elucidate.
Exista mai multe teorii. Potrivit unor presupuneri, toxinele celulare care se
acumulează în organismul vârstnicilor, în primul rând, lezează cristalinul. După
părerea altora însă, opacifierea este cauzată de absenţa substanţelor necesare
întreţinerii metabolismului cristalinian. Unii caută sediul leziunii în structura
cristalinului susţinând că procesul de sclerozare nu se desfăşoară uniform, nucleul
se sclerozează mai rapid, părţile periferice se relaxează, ceea ce produce
destrămări în ţesutul cristalinului şi duce la descompunerea fibrelor.
Vogt este de părere că opacifîerea cristalinului este un simptom de
îmbătrânire tisulară, ca şi încărunţirea părului. Desigur, această îmbătrânire se
referă doar la suprafaţa cristalinului, astfel explicându-se de ce unii sunt afectaţi
mai curând iar alţii mai târziu de această boala. Cataracta, spun alţii, este
consecinţa efectului luminos.
Când apare cataracta? Cunoaştem, mai multe tipuri ale cataractei, care pot fi
clasificate după formă, vârstă şi grad de dezvoltare. Cataracta poate exista şi la
nou-născut, dacă, de exemplu, mama a avut rujeolă în primele luni ale sarcinii,
deci este bine ca gravida să se ferească de contactarea unei boli contagioase.
Sunt cunoscute şi cataractele congenitale familiare, care apar cumulativ la o
generaţie, sau succesiv la mai multe generaţii.
Cataracta congenitală poate fi parţială, pe o parte circumscrisă a
cristalinului şi nu se extinde pe parcursul vieţii.
Cea mai cunoscută formă de cataractă este cea senilă.
Apare, de obicei, în jurul vârstei de 60 ani; între 40-45 de ani o întâlnim
mai rar. Forma care se instalează la o vârstă mai înaintată, la 80-90 ani, din punct
de vedere clinic nu este identică cu aceea care poartă denumirea de cataractă
senilă. La unele familii întâlnim cataracta senilă ereditară. Este caracteristic faptul
ca la bunici cataracta apare la 60-70 ani, la copiii lor la 55, iar la nepoţii lor deja
la 40-50 de ani. Se remarcă, deci, aşa-zisul fenomen de anticipaţie, adică la
generaţiile care se succed cataracta apare din ce în ce mai devreme.
După vârsta de 70 de ani, urme incipiente ale cataractei se prezintă la 90%
din populaţie. Aceste urme se observă doar după dilatarea pupilei uneori, pe
lângă opacifierile evidente, vederea rămâne relativ bună, alteori, pe lângă
opacifieri de mici dimensiuni, vederea devine practic nefolosibilă. Scăderea
vederii este, de obicei, lentă, treptată. Ar fi o greşeală ca toate scăderile de vedere
să fie considerate un început de cataractă, pentru ca, la vârstnici, cauzele pot fi şi
altele, în general, cataracta senilă este bilaterală însă ea nu apare în acelaşi timp la
ambii ochi.
Uneori, opacitatea apărută în cortexul cristalinului ajunge în câteva luni în
faza totală a formării cataractei, pe când opacităţile din nucleu ating doar peste ani
de zile această fază. Alteori, la vârstnici, opacifierea cristalinului începe în nucleu,
în acest caz, bolnavul vede mai bine, iar la lumină pupila îngustată este acoperită
de nucleul cristalinului opacifiat.
Un alt simptom este apariţia temporară a miopiei, deoarece cristalinul
înmagazinează mai multă apă şi, în urma acestui fapt, se tumefiază. Prezbitul, care
până acum citea cu ochelari, afirmă fericit că nu-i mai foloseşte, dar i-a slăbit
vederea pentru depărtare. Bucuria este de scurtă durata deoarece, peste câteva
săptămâni sau luni, atât vederea de aproape cât şi cea pentru distanţă vor slăbi din
cauza cataractei.
În faza de tumefiere, a formării cataractei, apare uneori glaucomul cu unghi
închis prin cristalin intumescent, cu durere şi congestia ochiului. Odată cu
opacifîerea cristalinului, cu "maturizarea" cataractei, vederea slăbeşte iar în locul
culorii negre a pupilei, apare cea alb-cenuşie.
Dacă are loc opacifierea completă a cristalinului, vederea practic încetează.
Este bine să ştim că, în toate cazurile în care sensibilitatea la lumină există, orice
cataractă senilă se poate opera cu succes.
Sensibilitatea la lumină este bună dacă bolnavul percepe lumina unei
lumânări într-o cameră obscură, la o distanţă de 5 m., iar de la l m. stabileşte cu
exactitate direcţia ei. Accentuarea opacifîerii substanţei cristalinului duce la
pierderea apei, îi scade volumul, suprafaţa prezintă denivelări. Daca acest cristalin
rămâne şi pe mai departe în ochi, substanţa sa corticală se lichefiază, iar nucleul,
acum de culoare maronie, se scufundă în partea lichefiată, aceasta se numeşte
"cataractă hipermatură". Ea poate fi cauza unei inflamaţii în ochi. Este indicat să se
intervină prin operaţie înainte de instalarea acestei faze. Stadiul de hipermaturitate
se formează însă, doar la 8-10 ani după opacifierea totală a cristalinului neoperat
la vreme.
Cataracta senilă constituie forma cea mai frecventă dintre tulburările de
transparenţă ale cristalinului. Ea apare, în general, după vârsta de 60 ani şi are o
evoluţie progresivă spre opacifiere completă a cristalinului. Boala este bilaterală.
Se disting 3 forme clinice:
1. corticală (opacifierile încep în scoarţă).
2. nucelară (opacifîerile încep în nucleu).
3. cupuliformă (opacifîerile încep în straturile posterioare).
AFAKIA
Ochiul fără cristalin se numeşte afak. Se produce , de obicei, după extracţia
cristalinului. Poate fi şi o malformaţie, dar se poate instala şi în urma unui
traumatism. Vorbim despre afakie şi în cazul în care cristalinul rămâne în globul
ocular, dar este deplasat din loja sa, iar din punctul de vedere al refracţiei, se
situează în afara axului optic.
Sistemul optic al ochiului afak este defectuos, din cauza lipsei cristalinului
astfel că, puterea de refracţie este mai mică decât cea a ochiului emetrop. Refracţia
ochiului afak se modifică prin hipermetropie. Globul ocular va avea două
suprafeţe optice: suprafaţa anterioară şi cea posterioară a corneei; camera este
umplută cu umoare apoasă, iar restul globului ocular de corpul vitros.
Din cauza corneei subţiri şi a diferenţei mici a curburii suprafeţei
posterioare faţă de cea anterioară, pe corneea ochiului afak suprafaţa anterioară
este partea pe care se produce refracţia, în acest caz, raza curburii R=7,8 mm., deci
ochiul afak, din punct de vedere fizic, se comportă ca un sistem de refracţie
sferică. Dacă ochiul emetrop devine afak, va fi în mare măsură hipermetrop, razele
luminoase paralele se unesc după retină la 31 mm. de planul corneean. Aceasta
înseamnă că, în ochiul afak, imaginea se produce în spatele retinei cu 8,5 mm.
Ochiul afak este lipsit de posibilitatea de acomodare la diferite distanţe, refracţia
fiind constantă. Are doar punctum remotum. Persoanele cu ochiul afak nu văd bine
nici aproape nici la distanţă fără ochelari.
Afakia poate fi însoţită, uneori de miopie sau hipermetropie.
Viciul de refracţie sferică a ochiului afak este consecinţa doar a
astigmatismului corneean. în unele cazuri, după intervenţie, bolnavul vede totul în
albastru. Se întâmplă ca, după operaţie, unii bolnavi, la lumina puternică a zilei,
să vadă totul în roşu.
Ochelarii de protecţie se prescriu în funcţie de profesia şi necesităţile de
vedere ale bolnavului afak. Dacă ochiul a fost emetrop înainte de operaţie, se
indică lentile convexe, de l O-11 D, pentru vederea la distanţă şi de 13-14D pentru
vederea de aproape. Dacă, anterior, ochiul a fost hipermetrop sau miop, la valorile
de mai sus, adăugăm, în cazul hipermetropiei sau scădem în cazul miopiei
dioptriile corespunzătoare. Este foarte importantă corectarea astigmatismului
corneean apărut în urma operaţiei.
Corectarea vederii cu ochelari este mai complicată dacă cristalinul s-a extras
dintr-un singur ochi. Constituie o regulă de bază ca, dacă în refracţia celor doi ochi
este o diferenţă mai mare de 3D, diferenţa dintre mărimea celor două imagini
formate pe retină devine supărătoare şi nu se poate asigura o vedere binoculară
corectă, în cazul în care ochelarii de corecţie înlocuiesc cristalinul unui singur
ochi, imaginea devine cu 30% mai mare faţă de imaginea formată în celalalt ochi.
În afakia monolaterală, nu se poate realiza vedere binoculară cu ochelari de
protecţie.
Această stare defavorabilă, încercăm să o rezolvăm cu lentile de contact,
care corectează perfect deficienţa de refracţie a ochiului afak.
Dezvoltarea rapidă a tehnicii deschide noi perspective în folosirea
cristalinului artificial şi asigură bolnavilor de afakie, al căror număr este în
continuă creştere, condiţii bune de viaţă şi muncă.
CRISTALINUL ARTIFICIAL CU IMPLANTARE
INTRAOCULARA
Substanţe antiseptice
Nitratul de argint, soluţie de 1%, în conjunctivele acute. Nu se aplică
niciodată seara sau de două ori pe zi. După aplicare, se face o spălătură a ochiului,
cu oxicianură de mercur 1/5000 sau cu ser fiziologic. Se mai folosesc şi alte săruri
de argint, mai puţin caustice: Agrirol 15%, Protargol 1-2%, pentru tratamentul
conjunctivelor catarale. Utilizarea acestora nu trebuie să fie limitată, impregnează
conjunctiva şi o înnegresc.
Substanţe astringente
Alaunul (sulfat dublu de potasiu şi aluminiu) se foloseşte în soluţie de
glicerina 1%.
Sulfatul de zinc l %.
Acidul tanic se prepară în glicerina 3%.
Rezorcina 1%.
Substanţe vasoconstrictive şi vasodilatatoare
Adrenalina 1%, simplă sau amestecată cu novocaina, prelungeşte acţiunea
anestezică a acestuia din urmă.
Dionina, soluţie de 1-5%, sau în pomăda 2%, are o buna acţiune analgezică
şi stimulează procesele de cicatrizare a plăgilor corneene. Trebuie aplicată cu
prudenţă deoarece produce, în acel moment, o senzaţie de arsură, hipotermie si
edem conjuncţi val.
Chimioterapice şi antibiotice
Sulfatiazolul, în soluţie apoasă de 5%. Se recomandă numai în soluţii recent
preparate.
Penicilina, dizolvată în ser fiziologic, se foloseşte numai în soluţie proaspăt
preparată. Aceste substanţe sunt foarte utile în tratarea leziunilor conjuncţi vale şi
corneene, administrându-se una-două picături din oră în oră.
Substanţele care dilată şi micşorează pupila
Midiaticele măresc diametrul pupilar prin contracţia muşchiului radiar al
irisului. Sunt folosite pentru a se executa, cu mai multă uşurinţă, examenul
fondului de ochi ca şi atunci când pupila trebuie păstrată deschisă pentru tratarea
bolilor corneei, irisului şi a corpilor ciliari. Se folosesc mai ales preparatele de tip
Fenilefrina (Neosinefrina), în soluţie de 10%.
Dacă, în afara dilatării pupilei, se urmăreşte să se obţină şi o paralizie
temporară a acomodaţiei, se folosesc paralizante ale muşchiului ciliar - sulfat de
atropină 1% sau comatropină 2%.
Mioticele micşorează diametrul pupilei, prin contracţia muşchiului circular
al irisului. De obicei, se aplică Pinocarpina 1%, salicilatul de ezerină 0,25% sau
salicilatul de fizistignină.
Anestezicele
Pentru operaţiile de scurtă durată sunt utilizate anestezicele tipice, de tipul
Cocainei 2-4% sau al Tetraciclinei. Pantocainei 0,5-1%. Pentru a se obţine
anestezii de durată mai lungă se folosesc injecţii cu Novocaina 0,5-1% sau Xilină
1%. Dacă la Novocaina se mai adaugă şi l ml. de Adrenalină, durata anesteziei
creşte.
Agenţii fizici
Căldura, sub diverse forme, creează o hiperemie locală, care favorizează
resorbţia exudatelor şi calmează durerea. Se folosesc în tratamentul terţilor ca şi
după intervenţii chirurgicale, cu scopul de a curăţa ochiul şi de a suprima durerea.
Aplicaţiile reci creează o contractare a vaselor sanguine şi reduc
fenomenele inflamatorii, favorizează oprirea sângerărilor.
Căldura umedă se foloseşte sub formă de comprese înmuiate în apă, ser
fiziologic, acid boric, ceai de muşeţel, calde. Temperatura soluţiei nu va fi mai
mare de 50°C, compresele se reînmoaie după 5-10 minute de utilizare, timp de
20-30 minute.
Se mai poate folosi căldură sub formă de vapori. Bolnavul stă cu ochii
deschişi în faţa unei surse de căldură umede (apa care a fiert).
Căldura uscată: se folosesc termofoare electrice, sau mici flacoane cu un
conţinut lichid pentru menţinerea îndelungată a temperaturii. Temperatura
acestora nu trebuie să depăşească 40-507°C.
Frigul: se aplică pe ochi pungi cu gheaţă sau compresii umede, răcite la
frigider sau în apă cu gheaţă. Temperatura să fie de 8-127°C.
Fototerapia
Se utilizează helioterapia şi căldura emanată de aparate cu raze ultraviolete
sau infraroşii.
Electroterapia se aplică sub formă de ionizări şi galvanizări.
Pansamente
Se folosesc două feluri de pansamente: ocluzive şi protectoare.
Pansamentul constă într-o bucată de vată învelită în tifon; se formează o
tartină (perniţă) de formă rotundă, cu diametrul orbitei. Totdeauna se aplică
pansamente separate pentru cei doi ochi. Pentru menţinerea pe ochi a acestei
tartine de vată şi tifon se foloseşte o faşă.
PREZENTAREA
CAZURILOR
CAZUL NR. l
INTERVIU
Date despre bolnav
Bolnavul se numeşte Frecuş Nicolae, este în vârsta de 63 de ani.
S-a născut pe data de 09.02.1942, este de naţionalitate român şi de religie
creştin-ortodox.
Are grupa sanguină AII, Rh negativ, înălţimea l,70m, 53 Kg, cu
temperament flegmatic.
In prezent este pensionar şi nu are probleme de familie.
Istoricul îngrijirilor
Bolnavul afirmă că nu a avut mari probleme cu sănătatea. A suferit de toate
bolile copilăriei. A mai fost internat în spital pentru:
- apendicectomie -1956;
- afakie operatorie O.D. -1990
Alimentaţia
Bolnavul nu este pretenţios la mâncare şi are un orar al meselor.
Nu consumă cafea şi nici ţigări, bea 1-2 pahare cu vin pe zi. Adoră peştele,
fructele şi friptura. Nu are probleme cu eliminările, are scaun normal şi diureză
normală. Afirmă că nu este alergic la polen, praf, produse alimentare şi nici la
medicamente.
Medicatie
I se dau spre administrare următoarele medicamente - Romergan, Ederen,
Algocalmin, Viplex şi următoarele colire - Hidrocortizon-Acetat, Atropină 2%,
Ampicilina şi Xilină 1%.
Istoric socio-cultural
/v
C. Examen oftalmoscopic
FOD - vitrosul uşor tulbure
FOS - nu se luminează FO -
nu se disting modificări
INVESTIGAŢII DE LABORATOR
ZIUA I - PREOPERATOR
INTERVENŢII NURSING
Dx. III: Pierderea stimei de sine datorită alterării vederii, manifestată prin
sentiment de neputinţă.
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
Evaluare :
- Bolnavul înţelege restricţia temporară a cititului şi a vizionării TV;
- Bolnavul face activităţi recreative cu ajutorul asistentului şi familiei.
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
/v
INTERVENŢII NURSING
PROTOCOL OPERATOR
1. Anestezie : Xilină 2%, l f+ Xilină 4% - injecţie retrobulbară
Xilină 2% - instilaţie oculară
2. Crioextracţia cristalinului extracapsular
3. Perfuzie cu glucoza 5%, 500 ml.
4. Instilaţie cu ser fiziologic, Ampicilina şi Pilocarpină, 3 picături.
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
Scop : Pacientul să fie îngrijit din punct de vedere igienic, până când va
putea să se deservească singur.
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
Scop : Pacientul să fie îngrijit din punct de vedere igienic, până când va
putea să se deservească singur.
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
Evaluare : - Bolnavul a înţeles toate explicaţiile care i-au fost date şi pune
în aplicare cunoştinţele pe care şi le-a însuşit; - Este mulţumit
pentru noile informaţii primite, de aceea cooperează cu cadrele
medii; a fost la cel mai înalt nivel.
Dx. II: Deficit de autoîngrijire, datorită restricţiilor impuse de interdicţia
chirurgicală.
Scop : Pacientul să fie îngrijit din punct de vedere igienic, până când va
putea să se deservească singur.
INTERVENŢII NURSING
CAZUL NR. 2
INTERVIU
Date despre bolnavă
Bolnava se numeşte lonaşcu Georgeta, este în vârstă de 54 de ani.
S-a născut pe data de 10.02.1950, este de naţionalitate română şi de religie
creştin-ortodoxă.
Are grupa sanguină OI, Rh pozitiv, înălţimea 1,68 m., 59 Kg., cu
temperament melancolic.
In prezent este pensionară şi nu are probleme de familie.
Istoricul îngrijirilor
Bolnava afirmă că a suferit de toate bolile copilăriei. A mai fost internată în
spital pentru:
- sinuzită acută - 1970;
- fractură de gambă- 1974;
- apendicectomie -1982;
- cataractă patologică operatorie O. S. - 1996.
Alimentaţia
Bolnava preferă hrană caldă, gătită, nu este pretenţioasă la mâncare; ca
preferinţă - dulciuri şi fructe. Consumă rar alcool, nu fumează. Nu are probleme cu
eliminările, are scaun normal şi diureză normală. Are un somn regulat şi rar
recurge la medicamente, de regulă întrebuinţează Diazepam.
Afirmă că nu este alergică la produse alimentare, praf, polen şi la nici un fel
de medicament.
Medicaţie
I se dau spre administrare următoarele medicamente - Romergan, Ederen,
Algocalmin, Viplex, Diazepam şi următoarele colire - Hidrocortizon-Acetat,
Ampicilina şi Xilina 1%.
Istoric socio-cultural
In prezent este pensionară. A lucrat la Demopan. Locuieşte în Brăila, având
o gospodărie frumoasă, îngrijită. Este căsătorită, are un băiat căsătorit. Relaţiile cu
familia sunt bune. Timpul liber şi-1 petrece în gospodărie.
Activităţile preferate sunt: lucrul manual şi vizionarea de filme TV.
A. Examen microscopic
P. A. O.D. = normal, cu excepţia cristalinului, care este opacifiat;
Orbita = AO de configuraţie normală; Pleoapa = AO, aspect de
mobilitate normală; Căi lacrimale = AO permeabile.
ZIUA I - PREOPERATOR
INTERVENŢII NURSING
Evaluare :
- Pacienta face activităţi recreative cu sprijinul asistentei şi al
familiei;
- Pacienta înţelege restricţia temporară a cititului şi a vizionării
programelor TV.
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
PROTOCOL OPERATOR
1. Anestezie : Xilină 2 %, l f. + Xilină 4 % - injecţie retrobulbară
Xilină 2 % - instilaţie oculară
2. Crioextracţia cristalinului extracapsular
3. Perfuzie cu glucoza 5 %, 5OO ml.
4. Instilaţie cu ser fiziologic, Ampicilina şi Piocarpină, 3 picături
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
Scop : Pacienta să fie îngrijită din punct de vedere igienic, până când va
putea să se deservească singură.
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
Scop : Pacienta să fie îngrijită din punct de vedere igienic, până când va
putea să se deservească singură.
INTERVENŢII NURSING
ZIUA A IV-A
A DOUA ZI POSTOPERATRIE
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
ZIUA A V-A
A TREIA ZI POSTOPERATORIE
INTERVENŢII NURSING
> Selectez metodele de învăţare cele mai bune. încerc să fiu creativă,
căutând diferite metode de învăţare cum ar fi: postere, broşuri, filme.
Consider că este avantajos, iar pacienta învaţă mult mai repede;
> Explic pacientei că pansamentul ocular este necesar şi după externare, în
special la contactul cu apă rece, cu aerul rece şi cu praful;
> Explic pacientei necesitatea unei administrări corecte a tratamentului;
> Explic pacientei cum să-şi administreze singură medicamentele locale
după externare şi o asigur de eficienţa lui, dacă este administrat corect şi
la timp;
> Educ bolnava în legătură cu restricţiile mişcărilor, în perioada de
ambulatoriu să nu efectueze mişcări bruşte şi să nu folosească poziţia ortostatică;
> Explic pacientei că în primele două zile să consume în special lichide, ceai
neîndulcit, suc neacidulat, lapte. Trecerea la dieta normală se face treptat;
> Să nu privească la TV până la indicaţiile medicului; să-şi cumpere ochelari
rjrescrişi de medicul oftalmolog;,
> încurajez familia sa fie alături de ea, pentru că are nevoie de suport psihic;
> Pentru a preveni infecţiile, când îşi administrează picăturile în ochi, o educ să
se spele pe mâini înainte şi după administrare, să ţină vârful picurătorului steril,
să verifice regulat pansamentul pentru a observa când apare lichid;
> Testez pacienta rugând-o să-mi spună ce am învăţat-o. Observ pacienta, de
asemenea, punând întrebări prin care ea să-mi demonstreze că şi-a însuşit minimul
de cunoştinţe.
INTERVIU
Istoricul îngrijirilor
Bolnavul afirmă că nu a avut probleme cu sănătatea. A suferit de toate bolile
copilăriei. A fost internat în spital pentru mastoidită, operată în urmă cu patru ani.
Nu se consumă de faptul că este pensionar de la o vârstă tânără, deoarece ştie să-şi
umple timpul în mod plăcut şi util.
Neagă alergie medicamentoasă şi alimentară.
Istoric socio-cultural
Ocupaţie: a fost şofer.
Condiţii de viaţă şi de muncă: pensionar de boală, gradul II.
Locuinţa: locuieşte cu familia, formată din soţie şi doi copii, o fată de 16 ani
şi un băiat de 13 ani, într-o casă cu 5 camere. Are gradină cu pomi fructiferi, viţă
de vie, pe care îi place să o îngrijească.
Concepţia spirituală şi filozofică: este un om credincios, merge la biserică,
cu întreaga familie.
Examen local
A. V.O.D. - fără percepţie luminoasă prezentă
A.V.O.S. -1/50, în midriază 1/16
T.O. -A.O. = 5,5 g/7/7,5g.
Mobilitate oculară normală.
Anexe glob ocular normale.
Căi lacrimale permeabile.
Pol anterior O.D. - normal, cu excepţia cristalinului, care este opacifiat,
neomogen în toate straturile, cu reflexe alb-strălucitoare
F.O.D. - nu se poate examina datorită cristalinului opacifiat
Pol anterior O. S. - normal, cu excepţia cristalinului care este opacifiat,
nucleo - capsular posterior;
F.O. - în midriază, se vede doar periferia.
EXAMEN DE LABORATOR
ZIUA I - PREOPERATOR
INTERVENŢII NURSING
Dx. III: Pierderea stimei de sine datorită alterării vederii, manifestată prin
sentiment de neputinţă.
INTERVENŢII NURSING
> ÎI liniştesc şi-i propun executarea unor activităţi care să-i redea
încrederea în sine;
> Discut cu familia ca să-i ofere sprijin psihic şi moral de câte ori este
necesar; obişnuit că până la vindecare este dependent de alţii.
INTERVENŢII NURSING
Evaluare:
- Bolnavul înţelege restricţia temporară a cititului şi a vizionării TV;
- Bolnavul face activităţi recreative cu ajutorul asistentului şi familiei.
ZIUA A II - A PREOPERATOR
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
/v
PROTOCOL OPERATOR
1. Anestezie : Xilină 2 %, l f. + Xilină 4 % - injecţie retrobulbară
Xilină 2 % - instilaţie oculară
2. Crioextracţia cristalinului extracapsular
3. Perfuzie cu glucoză 5 %, 500 ml.
4. Instilaţie cu ser fiziologic, Ampicilină şi Piocarpină, 3 picături.
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
Scop : Pacientul să fie îngrijit din punct de vedere igienic, până când va
putea să se deservească singur.
INTERVENŢII NURSING
Z I U A A I V - A PRIMA ZI
POSTOPERATORIE
INTERVENŢII NURSING
Scop : Pacientul să fie îngrijit din punct de vedere igienic, până când va
putea să se deservească singur.
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
INTERVENŢII NURSING
Evaluare : - Bolnavul a înţeles toate explicaţiile care i-au fost date şi pune
în aplicare cunoştinţele pe care şi le-a însuşit; - Este mulţumit
pentru noile informaţii primite, de aceea cooperarea cu cadrele
medii a fost la cel mai înalt nivel.
Scop : Pacientul să fie îngrijit din punct de vedere igienic, până când va
putea să se deservească singur.
INTERVENŢII NURSING
MĂSURAREA TEMPERATURII
MĂSURAREA RESPIRAŢIEI
MĂSURAREA PULSULUI
PERFUZIA INTRAVENOASĂ
INSTILAŢIA
Braşov, 1996
Iaşi, 1997