O alta secventa relevanta pentru tema si viziunea despre lume o constituie scena

sarutarii pamantului. Ion, in sfarsit, primeste pamanturile lui Vasile Baciu cu

acte in regula. Este primavara si merge pentru prima oara sa il vada. Ajuns in
fata pamantului, Ion il saruta “cu voluptate”, “si-n sarutarea asta grabita simti un
fior rece, ametitor”. Implinit si fericit de reusita sa, Ion isi vede puterile
hiperbolizate: “Se vedea acum mare si puternic ca un urias din basme”. Aceasta
scena ilustreaza problematica pamantului, dar si patima taranului pentru
pamantul primit cu greu.