4.5.

Evaluarea rezultatelor școlare din perspectiva individualizării

Evaluarea, în context educațional, reprezintă un proces complex de măsurare, apreciere, analiză
şi interpretare a datelor prin intermediul unor instrumente de evaluare, în scopul emiterii unor
judecăţi de valoare asupra rezultatelor obţinute din acest proces şi adoptării unor decizii
pedagogice care se impun. Evaluarea are rolul de a sprijini activitatea de învăţare şi de formare a
competenţelor şcolare, de a măsura progresul elevilor, de a cultiva și consolida motivaţia
învăţării.

Din această perspectivă, e absolut necesar să ne asigurăm că au fost selectate corect conţinuturile
predate, iar tehnologiile educaționale:

• au fost adecvate obiectivelor;

• au favorizat şi stimulat învăţarea;

• au fost adaptate la necesităţile individuale ale elevilor.

Relaţia între curriculum şi evaluare este esenţială şi presupune mai multe

exigenţe metodologice:

1. Asigurarea modului unitar de proiectare curriculară, cu accent distinct pe definirea

obiectivelor, identificarea conţinuturilor şi selectarea strategiilor de evaluare. Acest deziderat
poate fi realizat pe două căi:

• alegerea strategiilor de evaluare imediat după formularea obiectivelor şi precizarea

tehnologiilor/strategiilor de predare-învăţare;

• operaţionalizarea completă a obiectivelor (după tehnica Mager104).

2. Fundamentarea evaluării progreselor școlare pe standardele curriculare. În cazul elevilor cu

CES standardele vor viza CGA și CM. Cu cât standardele curriculare şi de evaluare sunt mai
bine determinate, cu atât cresc șansele ca tehnologiile de evaluare să asigure respectarea
principiilor validității, fidelității, obiectivității.

3. Selectarea şi adecvarea strategiilor de evaluare în funcție de particularitățile de dezvoltare a

copilului, potențialul şi necesitățile acestuia.

Evaluarea progresului școlar al copiilor încadrați în procesul educațional prin curriculum

modificat (CM) se realizează în baza probelor/sarcinilor individualizate, bazate pe finalitățile și
conținuturile stabilite în CM, cu/sau fără adaptarea tehnologiilor de evaluare.

Evaluarea finală și certificarea în cadrul procesului educațional incluziv

Reconsiderarea criteriilor de evaluare, având la bază raportarea la obiectivele stabilite în PEI al
elevului;
• Adaptarea procesului și a condițiilor de evaluare;
• Diversificarea formelor, mijloacelor și instrumentelor de evaluare;
• Extinderea utilizării testului docimologic ca instrument de evaluare;
• Extinderea evaluării asupra tuturor competențelor și personalității elevului;
• Proiectarea oportunităților de integrare socială.

Funcțiile evaluării finale din perspectiva cadrului didactic sunt următoarele:

• Funcția constatativă, prin care se arată în ce măsură competențele achiziționate de elev
corespund obiectivelor stabilite (generale sau individuale);
• Funcția de feedback continuu, care asigură îmbunătățirea permanentă a procesului educațional;
• Funcția de apreciere a eficacității și eficienței procesului educațional, prin analiza şi
optimizarea raporturilor: obiective-rezultate obținute; rezultate obţinute-resurse utilizate;
rezultate-calitatea proceselor de instruire inițiate şi finalizate în şcoală şi în afara şcolii;
• Funcția de prognosticare a necesităților și disponibilităților viitoare ale elevilor (această funcție
poate fi referită și la elev).

Din perspectiva elevului, evaluarea finală are următoarele funcții:

• Funcția certificativă: se certifică modul și nivelul de achiziționare a competențelor pentru
ciclul de învățământ respective .
• Funcția de formare la elevi a unei imagini de sine și a unei capacităţi autoevaluative optime, cu
efecte pozitive asupra interesului şi gradului de angajare în procesul de învăţare și socializare.

Încadrarea elevului cu CES în sesiunea de evaluare finală și certificare se realizează în

baza următorului algoritm:
1. În rezultatul monitorizării copiilor cu CES, CMI întocmește lista elevilor din clasele
absolvente, pe niveluri de învățământ, care au parcurs disciplinele de examene prin adaptări sau
modificări curriculare și perfectează nota informativă privind parcursul educațional al fiecărui
elev. Informația trebuie să reflecte tipul de curriculum în baza căruia elevul a parcurs disciplinele
școlare de examen în anul de promovare/absolvire a nivelului respectiv de învățământ, strategiile
de evaluare precizate, adaptările psihopedagogice și ambientale, tehnologiile
asistive/echipamentul specializat/adaptat la necesitățile individuale ale elevului, utilizate în
organizarea și desfășurarea procesului educațional, alte informații relevante.
2. Consiliul profesoral examinează propunerile și argumentele CMI și decide asupra modului de
încadrare a elevului cu CES în sesiunea de evaluare finală.

Pentru elevii care au realizat obiectivele curriculumului general cu adaptări, Consiliul

profesoral poate decide asigurarea condițiilor speciale de examinare, inclusiv:
• Extinderea timpului destinat efectuării lucrării scrise;
• Adaptarea spațiului în care se realizează evaluarea (acces în instituție și în sala de examen,
iluminare specială, separare de un grup mare, reducerea/ amplificarea stimulanților vizuali sau
auditivi, excluderea factorilor perturbatori, în funcție de necesitățile elevului);
• Tehnologii asistive (instrumente, echipamente, sisteme tehnice pentru compensarea, limitarea
sau neutralizarea deficienței, dizabilităţii);
• Susținerea examenului la calculator;
• Desemnarea unui asistent individual, pentru candidații care sunt în imposibilitatea fizică de a
citi/scrie testul de examene;
• Susținerea probelor de examene în afara locației instituției de învățământ, în cazul copiilor
imobilizați la par.
3. Comisia raională de examene, în comun cu SAP (se recomandă a include un reprezentant SAP
în componența comisiei), examinează dosarul fiecărui elev cu CES, candidat la examenele de
finalizare în condiții specifice, verifică dacă condițiile solicitate de instituție sunt în corespundere
cu necesitățile elevului și conforme reglementărilor în vigoare și le înaintează, spre aprobare și
validare, Comisiei naționale de examene.
4. Administrația instituției asigură condițiile pentru susținerea examenelor, conforme
necesităților fiecărui elev cu CES. În acest scop, după caz, administrația:
• Coordonează procesul de elaborare a probelor individualizate de evaluare și deleagă
responsabilități concrete CMI, care planifică și asigură realizarea activităților de formare a
cadrelor didactice ce vor elabora probele personalizate de examen, monitorizează conformitatea
probei elaborate cu PEI, și, în mod special, cu obiectivele, conținuturile și strategiile
educaționale stipulate în curriculumul individualizat la disciplinele de studiu.
• Realizează adaptări ale spațiului în care elevii vor susține probele de evaluare și asigură accesul
și condițiile conforme necesităților acestora.
• Asigură echipamentul necesar pentru facilitarea realizării probei de examen.
• Desemnează, la necesitate, asistentul personal pentru candidat. În calitate de asistent personal la
proba de examen poate fi desemnat cadrul didactic de sprijin sau un cadru didactic la altă
disciplină școlară.
• Asigură transport pentru deplasare, în zilele de examen, la locul imobilizării candidatului.

Proba de evaluare individualizată

Testul docimologic reprezintă un instrument de evaluare complex, format dintr-un ansamblu de
sarcini de lucru (itemi), ce permit măsurarea şi aprecierea nivelului de competențe achiziționate
de elev.

În structura oricărui test docimologic se regăsesc următoarele componente:

• obiectivele evaluării, aplicării testului, stabilite în corelație cu conținuturile de învăţământ;
• conținuturile itemilor;
• rezolvările itemilor şi modul de cordare a punctajelor;
• performanța maximă specifică, ceea ce reprezintă punctajul maxim acordat fiecărui item în
parte și testului, în general;
• performanța minimă admisă, care indică punctajul minimal pentru nota satisfăcătoare

Analizate din perspectiva avantajelor, testele docimologice asigură:

• obiectivitate sporită (datorită corelării între obiectivele și conținuturile în conformitate cu care a
parcurs programul școlar respectiv și itemii testului);
• rigurozitate în măsurarea nivelului de achiziționare de către elev a competențelor şi în
aprecierea modului de rezolvare a itemilor/ probelor;
• oportunități de adoptare, în timp util, a deciziilor privind organizarea și realizarea procesului
educațional.

Totodată, testele docimologice sunt marcate și de unele dezavantaje, precum:

• solicită efort pentru elaborare;
• necesită competențe specifice de alternare a diferitor tipuri de itemi și de cuantificare
diferențiată a acestora (punctaje maxim şi minim);
• consumă timp;
• pot inhiba elevii cu un înalt nivel de emotivitate.